DOSAR NR. ………………………
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ NR. ………………
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.06.2008
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREŞEDINTE:………………………..
GREFIER:………………………
Pe rol se află pronunţarea cererii formulată de reclamanta ……………………. în contradictoriu cu pârâtul …………………… având ca obiect pretenţii.
Dezbaterile şi cuvântul asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 19.06.2008 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunţarea la data de 30.06.2008.
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra acţiunii civile de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 11823/4/2007 la data de 21.12.2007, reclamanta …………………. a chemat în judecată pârâtul ……………………….. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.400 lei reprezentând împrumut acordat şi nerestituit, la plata dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii întregului debit restant şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajat al ………………………….. în perioada 18.06.2003 – 01.10.2006, în baza contractului individual de muncă nr. 2842. Precizează reclamanta că ori de câte ori angajaţii săi aveau dificultăţi financiare îi ajuta, împrumutându-le diverse sume de bani, în condiţii avantajoase pentru angajaţi şi în acelaşi mod a procedat şi cu pârâtul. La momentul când pârâtul a solicitat ajutor invocând faptul că are numeroase probleme personale şi situaţia financiară nu-i permite să le facă faţă, reprezentantul legal societăţii a dispus ca Departamentul contabilitate să-i împrumute pârâtului sumele de bani solicitate, convenind cu pârâtul ca restituirea să se facă în momentul în care solicitarea reclamantei va fi expresă în acest sens.
Astfel, arată reclamanta, în perioada octombrie 2004 – septembrie 2006, în baza unor dispoziţii de plată emise de Departamentul contabilitate, i-a împrumutat pârâtului suma de 3.400 lei, din care pârâtul i-a restituit suma de 1.000 lei la data de 29.09.2006, rămânând astfel un debit restant de 2.400 lei.
În luna octombrie 2006, precizează reclamanta, pârâtul a demisionat din funcţia în care era încadrat la societatea reclamantă, situaţie în care reclamanta i-a pus în vedere să restituie suma de bani împrumutată, deoarece împrumutul i-a fost acordat doar pentru faptul că a avut calitatea de angajat al acesteia.
Urmare acestei situaţii şi având în vedere că pârâtul nu a înţeles să achite obligaţiile financiare faţă de societate, precizează reclamanta că l-a notificat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în vederea restituirii împrumutului, demersuri care de asemenea, au rămas fără rezultat.
În drept reclamanta a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 998 – 999 Cod civil, art. 1576 şi art. 1584 Cod civil.
Acţiunea a fost legal timbrată cu 198 lei taxă judiciară de timbru şi 3 lei timbru judiciar.
La data de 22.01.2008 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că a fost angajat al reclamantei până în luna octombrie 2006, moment la care a demisionat deoarece nu putea să mai lucreze în condiţiile impuse de şeful său. După plecarea sa din societate a primit tot felul de înscrisuri prin care era ameninţat că va fi trimis în judecată, că va fi arestat, că va plăti sume ameţitoare pentru servicii pe cere i le-a făcut societatea. În octombrie 2007, a fost chemat în judecată, pe calea somaţiei de plată, pentru suma de 3000 RON, cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă. Recunoaşte pârâtul că a fost împrumutat de către societate, dar la momentul la care a plecat nu avea nicio datorie. Arată că, pe statul de plată primeau un salariu însă primeau un procent din valoarea lucrărilor pe care le efectuau, astfel încât nu ştiau cu exactitate câţi bani trebuie să încaseze în fiecare lună. Deoarece şeful lor pleca din societate în timpul săptămânii, convenţia era ca angajaţii să primească bani de la contabilă, iar pentru a se putea face dovada că au primit aceşti bani, pe formulare (dispoziţii de plată) semnau pentru suma primită, aşa încât şeful lor ştia cât şi când au primit suma respectivă – însă angajatul nu avea un duplicat al dispoziţiei de plată, dar recunoştea semnătura şi niciodată nu au existat neînţelegeri. Precizează pârâtul că pe astfel de dispoziţii de plată s-a completat ulterior, la scopul plăţii, „împrumut”. Cu primire la aceste dispoziţii de plată solicită pârâtul să se reţină următoarele: dispoziţia de plată din 28.10.2004, pentru suma de 15.000.000 ROL nu este semnată de el; dispoziţia de plată din 21.09.2005, pentru suma de 1000 RON nu este semnată de el; dispoziţia de plată din 02.06.2006 pentru suma de 2000 RON nu este semnată de el. Semnătura sa apare pe o singură dispoziţie de plată din data de 12 iulie 2006.
Solicită pârâtul să se constate că dispoziţiile de plată nu sunt scrise de el şi nu cuprind menţiunea „bun şi aprobat”, nu menţionează termenul la care obligaţia devine scadentă nu pot reprezenta contract de împrumut, au fost „fabricate” ulterior demisiei sale, în scopul de a-l hărţui.
Mai arată pârâtul că art. 7 alin. 2 din Decretul 167/1958 se referă la obligaţiile al căror termen de executare nu este stabilit, fără a condiţiona incidenţa dispoziţiei de naştere a dreptului la acţiune, adică situaţiile vizate de art. 1582 – 1583 Cod civil, ipoteze în care prescripţia începe să curgă de la data încheierii contractului. Prin urmare, solicită să se constate că dreptul la acţiune al reclamantei cu privire la dispoziţia de plată din 28.10.2004 s-a prescris.
Prin notele de şedinţă formulate la 28.02.2008 (filele 27 – 28) reclamanta a solicitat să se reţină că prin întâmpinare pârâtul recunoaşte existenţa împrumuturilor, nu poate face dovada achitării în integralitate a sumelor de bani acordate, face o plată parţială la data de 29.09.2006 – prin care execută cea mai veche datorie (operând astfel imputaţia plăţii) ceea ce reprezintă o recunoaştere expresă, neîndoielnică, a obligaţiei de plată. Prin efectuarea plăţii parţiale, termenul de prescripţie a fost întrerupt, efectul executării obligaţiei de plată ducând la începerea unei alte prescripţii, pentru restul de plată neachitat, de 500 RON.
În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială.
Pârâtul a solicitat în apărare admiterea probei cu înscrisuri, luarea interogatoriului reprezentantului reclamantei şi proba testimonială.
Instanţa a încuviinţat probele propuse, apreciindu-le sunt utile, pertinente şi concludente cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri reclamanta a depus la dosar în copie: notificare nr. 10/08.11.2006, adresa nr. 011/08.11.2006 privind situaţia debitelor pârâtului, dispoziţia de plată din 28.10.2004 pentru suma de 15.000.000 ROL reprezentând împrumut, dispoziţia de plată din 21.09.2005 pentru suma de 1000 ROL reprezentând împrumut, dispoziţia de plată pentru suma de 02.06.2006 pentru suma de 100 lei reprezentând împrumut, dispoziţie de plată pentru suma de 12.07.2006 pentru suma de 800 lei reprezentând împrumut, chitanţa nr. 4768535/29.09.2006 pentru suma de 1000 lei reprezentând restituire împrumut, carte de identitate seria RD nr. 465085 privind pe pârât notificare transmisă de reclamantă la data de 15.01.2007, confirmare de primire, dispoziţii de încasare, dispoziţii de plată şi chitanţă, cerere de acordare împrumut privind alţi angajaţi, stat de plată salarii rectificativ pe luna ianuarie 2007, state de plată din anii 2004 - 2007 , factura fiscală nr. 2355868/19.12.2007 şi ordinul de plată privind onorariul de avocat.
Răspunsurile pârâtului la interogatoriul propus de reclamantă şi răspunsurile reprezentantului reclamantei la interogatoriul propus de pârât s-au consemnat în scris la dosar.
La propunerea reclamantei a fost audiat martorul …………………. iar la propunerea pârâtului au fost audiaţi martorii …………………… ale căror declaraţii au fost consemnate în scris la dosar (filele 121 – 124).
Martorul ……………….., angajat în cadrul societăţii reclamante şi fost ucenic al pârâtului, audiat la propunerea reclamantei, a declarat că există practica în cadrul societăţii reclamante să se acorde angajaţilor, împrumuturi fără dobândă, cu acordul patronului, pe baza unei dispoziţii de plată întocmită de casierie. La restituirea sumei împrumutate se emite de la casierie chitanţă în două exemplare, dintre care unul pentru împrumutat. Angajaţii primesc salariul în ziua de 15 a fiecărei luni. De asemenea, la cerere, angajaţilor li se dau sume de bani în avans faţă de data de plată a salariului, până la limita salariului negociat. Martorul cunoaşte că sunt identice sumele de bani înscrise în statele de plată şi sumele de bani încasate efectiv cu titlu de salariu de către angajaţii reclamantei. Martorul a relatat că în anul 2006 pârâtul i-a spus personal că intenţionează să ia un împrumut de la societate pentru concediu.
Martorul ……………….., audiat la propunerea pârâtului, a declarat că a fost angajat al societăţii reclamante pentru o durată de 8 luni de zile, în perioada aprilie 2005 – decembrie 2005 când drepturile salariale se achitau lunar în două tranşe, avans şi lichidare, însă se întocmea stat pentru salariilor o singură dată pe lună, la lichidare. În statul de plată se menţiona întotdeauna salariul negociat însă în realitate angajaţii primeau sume mai mari în fiecare lună, sub formă de bonusuri, prime. Avansul din salariu reprezenta cam jumătate din salariul lunar, era înmânat întotdeauna de contabila societăţii, doamna……………, care scria de mână o chitanţă, într-un singur exemplar, pe care o semna salariatul. Martorul a constatat că în primele două luni, pe chitanţele pentru plata avansului nu era menţionat ce reprezintă suma pentru care semna, iar după sesizarea acestui aspect contabile în lunile următoare a menţionat că reprezintă avans pe luna în curs.
Martorul …………………, fost angajat al societăţii reclamante, audiat la propunerea pârâtului, a relatat că în perioada cât a fost angajat al reclamantei primea salariul în două chenzine. Plata avansului se efectua pe baza unor formulare tipizate completate de contabilă pentru fiecare salariat, într-un singur exemplar, pe care angajatul scria data, semnătura şi menţiona „am primit suma”. La lichidare se întocmea stat de plată a salariilor care se semna o dată la câteva luni. A precizat martorul că era nemulţumit de faptul că erau neconcordanţe între sumele menţionate în statul de plată şi sumele încasate efectiv iar chitanţele pentru plata avansului se întocmeau într-un singur exemplar. Martorul a declarat că de la data încetării contractului său de muncă cu societatea nu i s-a pretins nicio sumă de bani.
Prin răspunsurile la interogatoriul propus de reclamantă pârâtul a recunoscut că a împrumutat de la reclamantă numai suma de 24.000.000 ROL, fără stabilirea vreunui termen de restituire şi fără dobândă, nu s-a încheiat nici un act între părţi la momentul acordării împrumutului. Pârâtul susţine că dispoziţiile de plată pe care se bazează cererea reclamantei au fost completate pe verso-ul formularului după data demisiei. A restituit 10.000.000 ROL la data depunerii demisiei, pentru care i s-a eliberat chitanţă iar 14.000.000 ROL reprezentau salariul său pe luna septembrie 2006- sumă care a fost încasată de patronul societăţii.
În răspunsurile la interogatoriul propus de pârât, reprezentantul reclamantei, …………………… a declarat că în mod curent acordă împrumuturi angajaţilor, în principiu angajaţilor de bază. Restituirea sumelor împrumutate se face de regulă la primirea salariului, la contabilitate, unde li se eliberează chitanţă care se înregistrează în registrul de casă. A precizat că sumele înscrise în statul de plată sunt aceleaşi cu sumele primite efectiv de angajaţi. Recunoaşte că a ridicat suma de bani care i se cuvenea pârâtului pentru luna septembrie 2006 (circa 4 milioane) şi a semnat statul de plată în locul pârâtului pentru recuperarea unui împrumut mai vechi, de 1000 euro pe care i l-a acordat personal pârâtului pentru a suporta cheltuielile unui accident de circulaţie în care a fost implicat.
Din statul de plată pe luna septembrie 2006 rezultă că pârâtul a avut un venit net de 298 RON, sumă încasată de reprezentantul reclamantei care a semnat (fila 84).
Analizând probele administrate instanţa reţine următoarea situaţie:
Pârâtul a fost angajat al …………………………… în perioada 18.06.2003 – 01.10.2006, în baza contractului individual de muncă nr. 2842.
În perioada octombrie 2004 – septembrie 2006, pârâtul, în calitate de angajat, a primit cu titlu de împrumut din contabilitatea societăţii reclamante mai multe sume de bani, în baza dispoziţiei de plată din 28.10.2004 pentru suma de 15.000.000 ROL reprezentând împrumut, dispoziţiei de plată din 21.09.2005 pentru suma de 1000 ROL reprezentând împrumut, dispoziţiei de plată pentru suma de 02.06.2006 pentru suma de 100 lei reprezentând împrumut, dispoziţiei de plată pentru suma de 12.07.2006 pentru suma de 800 lei reprezentând împrumut emise de Departamentul contabilitate, împrumuturi în sumă totală de 3.400 lei.
Din suma totală împrumutată conform acestor dispoziţii de plată, pârâtul i-a restituit reclamantei suma de 1.000 lei la data de 29.09.2006, rămânând astfel un debit restant de 2.400 lei.
În luna octombrie 2006 pârâtul a demisionat din funcţia în care era încadrat la societatea reclamantă, situaţie în care reclamanta i-a pus în vedere să restituie suma de bani împrumutată, deoarece împrumutul i-a fost acordat doar pentru faptul că a avut calitatea de angajat al acesteia. Reclamanta l-a notificat pe pârât prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în vederea restituirii împrumutului, demersuri care de asemenea, au rămas fără rezultat.
Rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi la propunerea ambelor părţi şi din înscrisurile depuse la dosar la filele 42 - 45 că există practica în cadrul societăţii de acordare a unor împrumuturi fără dobândă şi fără stabilirea unui termen de restituire, către angajaţi, pe baza unor dispoziţii de plată întocmite într-un singur exemplar care se păstrează la reclamantă. La restituirea sumei împrumutate reclamanta întocmeşte o chitanţă în două exemplare dintre care unul se înmânează angajatului împrumutat.
Drepturile salariale ale angajaţilor se achitau lunar în două tranşe, avans şi lichidare, însă se întocmea stat pentru plata salariilor o singură dată pe lună, la lichidare. Avansul din salariu reprezenta cam jumătate din salariul lunar, era înmânat întotdeauna de contabila societăţii, care scria de mână o chitanţă (fiţuică, formular tipizat potrivit declaraţiilor martorilor) într-un singur exemplar, pe care angajatul scria data, semnătura şi menţiona „am primit suma” ca avans pentru luna în curs.
Pârâtul nu recunoaşte existenţa vreunui debit faţă de reclamantă. Apărările pârâtului în sensul că sumele menţionate în dispoziţiile de plată pe care se întemeiază cererea reclamantei reprezintă drepturi salariale achitate în avans, se apreciază neîntemeiate având în vedere declaraţiile martorilor audiaţi din care rezultă că la plata avansului nu se întocmesc dispoziţii de plată.
Susţinerile pârâtului din întâmpinare, în sensul că primea în realitate ca salariu o sumă mai mare decât aceea înscrisă în statul de plată, respectiv un procent din valoarea lucrărilor pe care le efectua şi încasa bani din contabilitate, pe bază de dispoziţii de plată întocmite într-un singur exemplar, semna că a primit suma respectivă iar dispoziţiile de plată pe care se bazează cererea reclamantei au fost întocmite în astfel de ocazii şi apoi completate după demisia sa, pe verso, cu menţiunea „împrumut”, se apreciază neîntemeiate nefiind în concordanţă nici cu răspunsurile pârâtului la interogatoriu (întrebarea nr. 12) când recunoaşte că drepturile salariale nu au fost acordate niciodată în baza unor dispoziţii de plată şi contradictorii faţă de declaraţiile martorilor privind modul de plată a drepturilor salariale.
De asemenea, pârâtul recunoaşte prin întâmpinare numai semnătura de pe dispoziţia de plată din 12.07.2006 ca fiind a sa şi susţine că dispoziţiile de plată din 28.10.2004 (pentru 1500 RON), din 21.09.2005 (pentru 1000 RON) nu sunt semnate de el. Prin concluziile scrise formulate susţine că dispoziţia de plată din 2004 nu putea fi completată de contabila societăţii deoarece aceasta a fost angajată în 2005, din suma totală solicitată de reclamantă, de 2.400 lei, a restituit 1000 lei la data demisiei iar restul de 1400 reprezintă salariul său pe luna septembrie – încasat de către ……………………………...
Având în vedere dispoziţiile art. 1169 Cod civil cât şi restituirea de către pârât la data de 29.09.2006 a sumei de 1000 RON pentru care i s-a eliberat chitanţă, reprezentând o parte din sumele împrumutate de la reclamantă instanţa constată că apărările pârâtului formulate în acest sens sunt simple afirmaţii care nu sunt susţinute de dovezi.
Din statul de plată pe luna septembrie 2006 rezultă că pârâtul a avut un venit net de 298 RON, sumă încasată de reprezentantul reclamantei care a semnat la primirea banilor(fila 84) astfel cum recunoaşte şi în răspunsul la interogatoriu, pentru o datorie mai veche a pârâtului faţă de acesta – astfel încât sunt fără temei afirmaţiile pârâtului în sensul că suma de 1400 lei pe care o datora reclamantei cu titlu de împrumut a fost restituită prin faptul că nu a încasat salariul pe luna septembrie 2006.
Cu privire la dovada contractelor de împrumut se reţine că dispoziţiile de plată - ca înscrisuri doveditoare ale contractelor de împrumut, sunt încheiate fără respectarea formalităţilor prevăzute de art. 1180 Cod civil, nu au forţa probantă a înscrisului sub semnătură privată deoarece nu sunt scrise în întregime de către pârât şi nu cuprind la final cuvintele „bun şi aprobat” ori o formulă echivalentă ci valorează numai ca început de dovadă scrisă care sunt completate cu declaraţiile martorilor şi răspunsurile la interogatoriu cât şi prin executarea parţială voluntară a obligaţiei de restituire de către pârâtul împrumutat apreciată ca o recunoaştere a obligaţiilor de restituire a împrumuturilor care rezultă din folosirea de către pârât a chitanţei de plată parţială eliberată de creditor.
Instanţa apreciază suficientă redactarea înscrisurilor (dispoziţiilor de plată) într-un singur exemplar (pentru împrumutător) având în vedere că cerinţa multiplului exemplar (art. 1179 Cod civil) este prevăzută numai pentru contractele sinalagmatice iar nu şi pentru cele unilaterale cum este împrumutul.
Constatând existenţa obligaţiei pârâtului de a restitui sumele împrumutate, referitor la data scadenţei obligaţiei de restituire, în lipsa stipulării în contracte a unor termene de restituire a împrumuturilor, acestea se vor determina ţinând seama de împrejurările concrete ale speţei, în condiţiile art. 1582 Cod civil.
Având în vedere că împrumuturile i-au fost acordate pârâtului numai în considerarea calităţii de angajat al reclamantei, convenţia părţilor fiind să restituie sumele împrumutate după posibilităţi ori la cererea expresă a reclamantei faptul că sumele încasate cu titlu de drepturi salariale lunare erau sub limita împrumuturilor, cât şi răspunsul pârâtului la întrebarea 15 din interogatoriu – în sensul că la data demisiei avea obligaţia de a restitui sumele împrumutate, se apreciază ca dată scadentă a împrumuturilor data demisiei, respectiv 01.10.2006.
Cât priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârât, se reţine referitor la acţiune în restituirea împrumutului că este supusă dispoziţiilor art. 7 alin. 2 din Decretul 167/1958 care prevede că, în obligaţiile „al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept”.
În speţă, există una dintre ipotezele prevăzute de art. 1582 Cod civil, caz în care prescripţia începe să curgă de la data încheierii fiecărui contract.
Pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru împrumutul acordat la 28.10.2004 faţă de data introducerii cererii de chemare în judecată la 21.12.2007.
Se reţine că pârâtul are mai multe datorii faţă de reclamantă şi a efectuat o plată parţială la data de 29.09.2006 în sumă de 1000 RON referitor la care reclamanta, în calitate de creditoare, nu a precizat în chitanţa liberatorie de obligaţie, ce datorie a stins, însă invocă în acest proces imputaţia plăţii, aceasta se va face după principiile înscrise în art. 1113 Cod civil şi anume, asupra datoriei mai vechi. Prin urmare, plata parţială efectuată de pârât echivalează cu o recunoaştere a dreptului reclamantei şi a întrerupt termenul de prescripţie, de la acea dată începând să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani, care nu e împlinit la data cererii de chemare în judecată.
Pentru considerentele arătate instanţa apreciază neîntemeiată şi urmează să respingă
excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât.
În temeiul dispoziţiilor art. 1584 Cod civil instanţa va admite cererea formulată de reclamanta ………………… în contradictoriu cu pârâtul ………………………. urmând să oblige pârâtul să achite reclamantei 2400 RON reprezentând împrumuturi nerestituite.
Art. 3) din OG 9/2000 (modificată) stabileşte „Dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României.(…)
În toate celelalte cazuri dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20% .
Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, în funcţie de care se stabileşte dobânda legală, este cel din prima zi lucrătoare a anului, pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul I al anului în curs, şi cel din prima zi lucrătoare a lunii iulie, pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului în curs.
Dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României se calculează ca medie, ponderată cu volumul tranzacţiilor, între dobânda la depozitele atrase de Banca Naţională a României şi vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se face anunţul.
Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naţionale a României.”
În temeiul dispoziţiilor art. 1088 Cod civil şi art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 (modificată prin Legea 356/2002) instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei, 21.12.2007 şi până la data plăţii întregului debit restant.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod de procedură civilă şi având în vedere că pârâtul a căzut în pretenţiile reclamantului instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantei 1391 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru şi onorariu de avocat achitate de reclamantă în acest proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamanta …………………….. cu sediul în Bucureşti, sector 1, .......................... cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Bucureşti, sector 1, str. ……………………. în contradictoriu cu pârâtul ………………… cu domiciliul în Bucureşti, sector 4, ……………………………..
Obligă pârâtul să achite reclamantei 2400 RON reprezentând împrumut nerestituit, plus dobânda legală calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei, 21.12.2007 şi până la data plăţii întregului debit restant.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei 1391 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30.06.2008.
PREŞEDINTE GREFIER
.
.
1
Judecătoria Constanța
Contestație creditor Legea 77/2016
Tribunalul Galați
Prescripţie extinctivă a dreptului material la acţiune, acţiune în pretenţii, dobânda aferentă unor drepturi salariale anterior recunoscute prin hotărâri judecătoreşti
Judecătoria Târgu Neamț
Constatare nuliate act juridic
Judecătoria Iași
Asociatii de proprietari. Cheltuieli de intretinere neachitate. Penalitati.
Tribunalul Dolj
Dobândă drepturi salariale - acordată de la data formulării cererii, apreciindu-se că aceasta este data punerii în întârziere