Emiterea a două mandate de executare pentru aceeaşi pedeapsă; existenţa a două hotărâri definitive de condamnare ce nu se pot concilia; calea legală de rezolvare a situaţiei.

4. Emiterea a două mandate de executare pentru aceeaşi pedeapsă; existenţa a două hotărâri definitive de condamnare ce nu se pot concilia; calea legală de rezolvare a situaţiei.

Drept procesual penal. Căi extraordinare de atac.

Art. 394 şi urm. din Codul de procedură penală

În situaţia existenţei a două hotărâri definitive de condamnare ce nu se pot concilia, cererea formulată de condamnat, indiferent de denumire. Trebuie calificată drept cerere de revizuire, în condiţiile articolului 394 Cod procedură penală şi potrivit articolului 397 Cod procedură penală, se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, Pentru a efectua acte de cercetare.

Curtea de Apel Bacău – Secţia penală

Decizia nr.702 din 13 noiembrie 2008

Prin sentinţa penală nr. 439/D/19.08.2008, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5186/110/2008, în temeiul art.461 lit.c C.p.p. s-a admis contestaţia formulată de condamnatul P.C.C. împotriva mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 352/D/26.06.2008 a Tribunalului Bacău, pe care 1-a desfiinţat, contestatorul având de executat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 212/D/l 7.04.2008 a Tribunalului Bacău.

S-a casat sentinţa penală nr. 352/D/26.06.2008 a Tribunalului Bacău. Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele: Condamnatul P.C.C, prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sun nr. 5186/110/30.07.2008 a făcut cunoscut faptul ca în dosarul său de penitenciar figurează cu două mandate de executare, respectiv:

1) nr. 235/2008, corespunzător sentinţei penale 212/2008 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosar 366/110/2008 pentru 11 ani închisoare;

2) nr. 387/2008, corespunzător sentinţei penale 352/2008 a Tribunalului Bacău pronunţată în dosar 4259/110/2008 pentru 9 ani închisoare;

- motiv pentru care a cerul casarea acestora şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Oral, în prezenţa avocatului desemnat din oficiu, contestatorul a solicitat, în subsidiar ca să-i fie menţinută hotărârea respectiv mandatul cu pedeapsa cea mai mică întrucât îi este favorabilă.

La dosarul cauzei au fost ataşate dosarele Tribunalului Bacău nr. 366/110/2008 şi 4259/110/2008 care au avut ca obiect contopirea aceleiaşi pedepse aplicate anterior condamnatului contestator.

Tribunalul Bacău fiind instanţa de executare, a constatat că a fost corect investită cu soluţionarea cauzei.

Examinând contestaţia la executare formulată pe marginea actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei a constatat că deţinutul P.C.C. aflat în Penitenciarul Bacău prin cererea înregistrată sub nr. 366/110/25.01.2008 la 'Tribunalul Bacău, a solicitat contopirea a două pedepse. Cererea a fost admisă prin sentinţa penală 212/13/17.04.2008 a Tribunalului Bacău stabilindu-se pedeapsa rezultantă de executat de 11 ani închisoare şi 6 ani pedeapsă complementară.

Împotriva hotărârii de mai sus, condamnatul nu a declarat recurs, motiv pentru care la data de 27.05.2008 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 235.

Nemulţumit probabil de cuantumul pedepsei de executat stabilite, la data de 30.05.2008 condamnatul P.C.C, a mai formulat o cerere de contopire a aceloraşi pedepse care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 4259/1 10/2008.

De data aceasta, folosindu-se o altă tehnică de contopire prin sentinţa penală 352/D/26.06.2008 s-a stabilit pedeapsa de executat de 9 ani închisoare şi 6 ani pedeapsă complementară.

În baza acestei din urmă sentinţe s-a emis mandatul ele executare a pedepsei închisorii 387/D/21.07.2008 al Tribunalului Bacău.

Prin urmare Tribunalului Bacău a emis două mandate de executare cu prilejul contopirii aceloraşi pedepse, unul pentru 9 ani închisoare iar celălalt pentru 11 ani închisoare.

S-a apreciat că cererea contestatorul ui de a i se contopi din nou pedepsele adică pentru a treia oară nu poate 11 admisă, ci trebuie menţinută una din cele două hotărâri cu formele de executare aferente. În acest sens, s-a arătat că într-adevăr pedeapsa de 9 ani închisoare este favorabilă condamnatului în comparaţie cu pedeapsa de 11 ani închisoare stabilită cu prilejul primei contopiri însă aplicarea art. 13 cod penal nu este cu putinţă deoarece nu este vorba de aplicarea unei legi mai favorabile ci de tehnici de contopire diferite.

Având în vedere că cea de-a doua cerere de contopire a fost formulată după ce prima hotărâre de contopire a pedepselor intrase în puterea lucrului judecat, Tribunalul Bacău, a desfiinţat a doua hotărâre de contopire cu formele de executare aferente chiar dacă îi era favorabilă contestatorului.

În concluzie s-a apreciat contestaţia la executare întemeiată şi s-a admis în sensul celor arătate mai sus.

Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen legal condamnatul, în memoriul depus la dosar solicitând casarea  sentinţei penale  nr. 212/D/l7.04.2008 şi menţinerea sentinţei penale nr. 352/D/26.06.2008, deoarece prin această din urmă hotărâre s-au contopit în mod corect pedepsele.

Verificând sentinţa, pe baza motivelor invocate, dar şi a lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 264/30 ianuarie 2007, contestatorul P.C.C. a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. al.l din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art.74 lit.c Cod penal, la 5 luni pentru infracţiunea prevăzută de art.86 al.l din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art.74 lit.c Cp. şi 5 luni pentru infracţiunea prevăzută de art.87 al.l din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art.74 lit.c Cp. (fapte din 8 octombrie 2005).

S-au contopit aceste pedepse, s-a aplicat cea mai grea de 5 luni, iar în temeiul art.83 Cp. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3463/2001 şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 5 luni, pedeapsa de executat fiind de 2 ani şi 5 luni închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 455/D/26 septembrie 2007 a Tribunalului Bacău contestatorul a fost condamnat la 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 al.l Cp., cu aplicarea art.74 lit.a Cp. (faptă din 16.02.2007).

După rămânerea definitivă a ambelor hotărâri, condamnatul a formulat cerere de contopire a pedepselor.

Cererea a fost admisă prin sentinţa penală nr. 212/17.04.2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 366/110/2008, prin care s-au contopit pedepsele aplicate prin cele două hotărâri menţionate, s-a aplicat pedeapsa cea mai mare de 9 ani, la care s-a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3463/2001, pentru care se revocase suspendarea condiţionată, dar numai prin sentinţa penală nr. 264/2007 nu şi prin sentinţa penală nr. 455/D/2007.

Ulterior, la data de 30.05.2008 condamnatul a făcut o nouă cerere de contopire, solicitând de această dată doar contopirea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 455/D/26 septembrie 2007 şi a celei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3463/2001.

Prin sentinţa penală nr. 352/D/26.06.2008 Tribunalul Bacău a contopit din nou aceleiaşi pedepse contopite şi prin sentinţa penală nr. 212/17.04.2008, dar nu a mai adăugat la pedeapsa de 9 ani pe cea de 2 ani închisoare, astfel încât pedeapsa rezultantă este în această hotărâre de 9 ani închisoare.

Constatând că s-au emis două mandate pentru aceleaşi pedepse condamnatul a făcut o nouă cerere intitulată „contestaţie la mandat".

Prima instanţă a apreciat că aceasta este o contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art.461 lit.c C.p.p., a admis-o şi în consecinţă a casat sentinţa penală nr. 352/D/26.06.2008 şi a desfiinţat mandatul de executare emis în baza acestei sentinţe, urmând ca petentul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

Întrucât, contestaţia la executare nu este o cale de atac, ci un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării, Curtea a constatat că prima instanţă a conferit contestaţiei tocmai natura unei căi de atac şi astfel, pe calea ei, a casat o hotărâre anterioară.

S-a considerat că indiferent de modul în care şi-a întemeiat condamnatul cererea, instanţa avea obligaţia să-i dea calificarea corectă şi să procedeze apoi în consecinţă.

Instanţa de control judiciar a apreciat că în cauză există două hotărâri definitive care nu se pot concilia, cererea formulată de condamnat fiind o cerere de revizuire, în condiţiile art. 394 al. l lit.e C.p.p., care potrivit art. 397 C.p.p. se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă pentru a efectua acte de cercetare.

În speţă, ambele hotărâri fiind pronunţate de Tribunalul Bacău, în urma admiterii recursului condamnatului, cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, pentru efectuare de cercetări.

Domenii speta

Spete similare