Omor calificat. Lovituri cauzatoare de moarte. Deosebiri. Individualizarea pedepsei. Daune morale. Repararea prejudiciului de afecţiune prin prisma Rezoluţiei Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr. 75/14 martie 1965

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 88/A din 28 aprilie 2011

Asupra apelurilor penale de faţă,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Bistriţa-Năsăud prin sentinţa penală nr.17/F din 23 februarie 2011, a condamnat pe inculpatul H.F.N.,  la:

-18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i Cod penal;

-6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal;

-2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal;

S-a constatat că infracţiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal. Conform art. 34 lit. b, art. 35 alin. 1 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b Cod penal.

 S-a facut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a, b Cod penal.

 Conform art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 25.05.2009, la zi.

 Conform art. 350 alin. 1 Cod pr. penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

 În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr. penală rap. la art. 10 lit. h Cod pr. penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H.F.N. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, urmare a împăcării cu partea vătămată D.A. (în calitate de reprezentant legal al PFI ”D.A.” Ilva Mare).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr. penală rap. la art. 10 lit. h Cod pr. penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H.A.T. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, urmare a împăcării cu partea vătămată D.A. (în calitate de reprezentant legal al PFI „D.A.” Ilva Mare).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr. penală rap. la art. 10 lit. h Cod pr. penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H.A.T. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, urmare a împăcării cu partea vătămată V.D..

A condamnat pe inculpatul H.A.T., la:

- 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. 1, art. 74 lit. a, b, c, art. 76 lit. d Cod penal;

S-a facut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.

Conform art. 81 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei şi s-a stabilit conform art. 82 Cod penal un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 Cod penal.

S-a constatat că inculpatul H.A.T. a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 25.05.2009 – 23.06.2009.

S-a dispus, conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, prelevarea de probe biologice de la inculpatul H.F.N..

S-a constatat stinsă acţiunea civilă exercitată de PFI „D.A.” Ilva Mare, reprezentată legal de D.A., (urmare a împăcării părţilor sub aspectul infracţiunii de distrugere şi recuperării prejudiciului cauzat prin această faptă).

S-a constatat stinsă acţiunea civilă exercitată în cauză de partea vătămată V.D. (urmare a împăcării cu inculpatul H.A.T. şi achitării integrale a despăgubirilor de către acest inculpat).

S-a constatat că partea vătămată Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon” Năsăud nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul H.F.N. să plătească în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă – Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureş, despăgubiri civile în sumă de 2230,94 lei, cu dobânda legală până la plata efectivă, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea victimei L.D.V..

A fost obligat inculpatul H.F.N. să plătească părţii vătămate L.I.A. suma de 9.400 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul H.F.N. să plătească în favoarea părţii vătămate minore L.A.E., prin reprezentantul său legal L.I.A., despăgubiri civile astfel: 50.000 lei cu titlu de daune morale; 7.350 lei rentă, în sumă globală, aferentă perioadei cuprinse între data săvârşirii faptei deduse judecăţii şi până la data pronunţării prezentei sentinţe; pentru viitor, începând cu data pronunţării sentinţei, o rentă de 350 lei lunar, până la majoratul minorei.

A fost obligat inculpatul H.F.N. să plătească părţii civile L.I.A. suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli  judiciare (reprezentând onorariu avocaţial).

A fost obligat inculpatul H.F.N. să plătească martorului U.O. suma de 85,10 lei, reprezentând cheltuieli cu prezentarea la instanţă (cheltuieli de transport şi contravaloarea zilei de muncă).

 A fost obligat inculpatul H.F.N. să plătească în favoarea statului suma de 1531 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (din care 38 lei reprezentă costul raportului de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, 1098 lei costul Raportului de autopsie medico-legală întocmit de Institutul de Medicină-Legală Tg. Mureş şi 150 lei cota-parte din onorariul avocatului din oficiu din faza de urmărire penală, av. R.S.).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

În seara zilei de 24 mai 2009, partea vătămată V.D. şi victima L.D.V. se aflau în barul PFI „D.A.” Ilva Mare, aparţinând numitei D.A.. Cei doi vizionau un meci de fotbal, stând împreună la o masă. În bar, în jurul orelor 22,00 – 23,00 au intrat fraţii P.I.C. şi P.V.,  care s-au aşezat singuri la o altă masă unde au consumat bere. În jurul orelor 23,30 în local au venit şi inculpaţii H.F.N. şi fratele acestuia, H.A.T., care au insistat să intre în bar deşi era aproape ora închiderii.

Întrucât inculpaţii erau băuţi, D.A. (proprietara localului) a refuzat să le permită accesul şi să-i mai servească cu bere sau băuturi alcoolice, cerându-le să plece. Inculpaţii au insistat să intre sub pretextul că vor discuta câteva minute cu fraţii P., lucru pe care l-au şi făcut deoarece gratiile de la uşa de acces în bar nu erau trase corespunzător.

În aceste condiţii, în local a intrat inculpatul H.F.N. care s-a dus direct la masa fraţilor P., inculpatul, H.A.T. rămânând iniţial afară. Inculpatul a început o discuţie în legătură cu faptul că în urmă cu 7-8 ani, în timpul unei şezători l-au scos afară din casă pe fratele lor (H.V.) în prezent decedat. Apoi, fără a fi provocat, inculpatul H.F.N. a devenit agresiv, lovindu-l cu pumnul în cap pe P.I.C.. În acel moment s-a ridicat în picioare P.V. şi i-a cerut inculpatului să nu-l mai lovească pe fratele său. Deşi nu s-a comportat agresiv P.V. a primit acelaşi tratament ca şi fratele său, fiind lovit de inculpatul H.F.N. cu pumnul, tot în zona capului.

S-a iscat un scandal, astfel că imediat a intrat în local şi H.A.T.. Partea vătămată V.D.  a intervenit, încercând să-i liniştească pe inculpaţi, cerându-i inculpatului H.A.T. să nu-i mai bată pe fraţii P., însă chiar în timp ce vorbea a fost lovit în cap cu pumnul de către inculpatul H.F.N.. În urma loviturii primite, partea vătămată a căzut, timp în care i-au fost aplicate lovituri cu pumnii şi picioarele de ambii inculpaţi.

Pentru aplanarea conflictului a intervenit şi victima L.D.V., care s-a adresat celor doi inculpaţi spunându-le ceva de genul „măi băieţi, nu faceţi scandal”!.Inculpatul H.F.N. a reacţionat imediat şi l-a lovit pe L.D.V. cu piciorul în faţă. În urma loviturii primite, victima L.D.V. a căzut la sol, începând să sângereze în zona feţei. În ajutorul victimei a venit D.A. care a ajutat-o să se ridice şi să se spele, dându-i un prosop ud să se şteargă.

Tot atunci în local a intrat martorul U.O. (paznic în localitatea Ilva Mare), atras de strigătele care le-a auzit în timp ce efectua activitatea de patrulare în noaptea de 24/25.05.2009. Împreună cu D.A., martorul U.O. a reuşit să-i scoată din incinta localului pe cei doi inculpaţi.

Ulterior, după doar câteva minute, din cauză că gratiile de la uşa de acces în bar nu au fost aşezate corespunzător, inculpatul H.A.T. a intrat din nou şi a încercat să-l lovească cu un scaun pe partea vătămată V.D., însă nu a reuşit pentru că a intervenit U.O.. În acest timp în local a intrat şi inculpatul H.F.N. care s-a îndreptat direct către L.D.V. şi l-a lovit violent cu pumnul în faţă. În urma loviturii primite victima a căzut, iar inculpatul H.F.N. a lovit-o din nou cu piciorul. Lovitura aplicată în zona feţei a fost extrem de puternică şi a cauzat victimei o nouă hemoragie nazală, însă aceasta a reuşit să se ridice în picioare şi să meargă la medicul de familie (martorul Z.I.) ajutată de U.O..

Ca urmare a incidentului a fost sesizat şeful  Postului de Poliţie Ilva Mare, agentul şef adjunct P.M.T., care s-a deplasat la faţa locului, găsindu-i în afara localului pe inculpaţi.  Şeful de post i-a găsit pe inculpaţi urlând şi proferând ameninţări la adresa celor din local şi lovind cu picioarele în grilajul uşii de la bar.

În timpul scandalului inculpaţii au spart sticle şi pahare şi au distrus scaune şi mese. În local s-a creat panică întrucât inculpaţii strigau, erau în stare de ebrietate şi violenţi.

În urma loviturilor aplicare de inculpaţi partea vătămată V.D. a suferit leziuni corporale traumatice care au necesitat pentru vindecare 13-14 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.1263/I/a/342 din 25.05.2009 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud aflat la dosarul de urmărire penală. Această parte vătămată  pe parcursul cercetării judecătoreşti  s-a împăcat cu inculpatul H.A.T., menţinându-şi plângerea referitor la inculpatul H.F.N..

După finalizarea incidentului descris mai sus, victima L.D.V. (învăţător în comuna Ilva Mare) a fost dus acasă (după primul ajutor acordat de medicul de familie Z.I.) însă în cursul nopţii s-a simţit foarte rău, iar în dimineaţa zilei următoare a avut o hemoragie nazală puternică, pierzându-şi definitiv cunoştinţa. În această situaţie a fost transportat la Spitalul Orăşenesc Năsăud şi de aici la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, unde a decedat la data de 27.05.2009.

Prin raportul de autopsie medico-legală nr.1962/311/26.06.2009 emis de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş, aflat în dosarul de urmărire penală, s-a concluzionat că moartea victimei L.D.V. a fost violentă, s-a datorat unui politraumatism produs prin agresiune cu multiple hematoame, echimoze şi plăgi contuze ale feţei şi membrelor, cu fractură de piramidă nazală cu hematom subdural şi emisferă dreaptă operată, cu hemoragie subarahnoidiană bilaterală, cu contuzie-dilacerare cerebrală hemoragică masivă biemisferială bazală şi intracerebrală, cu fractură de coloană vertebrală cervicală la nivel C7 şi fractură-luxaţie C7-Th1. Se mai arată în cuprinsul raportului de autopsie că leziunile traumatice suferite de victimă s-au putut produce prin loviri directe repetate cu corp dur, contondent şi că între leziunile suferite şi decesul victimei există legătură de cauzalitate directă-întârziată.

Pe parcursul cercetării  judecătoreşti inculpatul H.F.N.  a invocat că victima L.D.V. suferea de diferite boli şi afecţiuni preexistente şi că există suspiciunea că decesul acestuia nu ar fi în legătură de cauzalitate cu leziunile corporale traumatice suferite în incidentul din 24.05.2009.

Această suspiciune a fost înlăturată prin efectuarea unei noi expertize medico-legale la nivelul Institutului de Medicină Legală Cluj-Napoca.

Pe baza Raportului de expertiză medico-legală din 10.01.2011 întocmit de Institutul de medicină Legală Cluj Napoca s-a concluzionat că moartea victimei L.D.V. a fost violentă şi s-a  datorat unui politraumatism prin agresiune (traumatism cranio-cerebral,  cranio-facial, vertebral cervical şi toracic) complicat în evoluţie cu bronhopneumonie.

Analizând datele relevate de documentele medicale şi medico-legale şi având în vedere probele testimoniale existente la dosar, s-a constatat că victima a prezentat, ca urmare a agresiunii din data de 24.05.2009, leziuni traumatice (obiectivate la necropsie) constând în: echimoze, hematoame, excoriaţii şi plăgi contuze la nivel cranian şi craniofacial cu fractura piramidei nazale; contuzie şi dilacerare cerebrală, hematom subdural emisfer drept cu efect de masă şi hematom subarahnoidian bilateral; fractură coloană vertebrală cervicală amielică, contuzie toracică cu fractura unei coaste, echimoze, hematoame şi excoriaţii membre superioare dorsal (antebraţe şi mâini) bilateral, posibil leziuni de autoapărare.

Potrivit raportului de expertiză, leziunile prezentate de victimă s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure, în condiţiile stabilite de ancheta judiciară, acestea putând data din ziua de 24.05.2009.

În fine, s-a stabilit că între leziunile descrise mai sus şi decesul victimei există legătură directă de cauzalitate – mediată (de ciroză hepatică, micronodulară cu tulburări de coagulare). Examenul  histopatologic a relevat prezenţa cirozei hepatice micronodulare şi a unei uşoare fibroze pancreatice. Aceste afecţiuni, se menţionează în raportul de expertiză, constituie afecţiuni patologice preexistente cu evoluţie cronică. Ciroza hepatică prin tulburările de coagulare a putut avea un rol de factor morbid endogen, care a agravat efectele politraumatismului, însă fără impact asupra existenţei legăturii de cauzalitate.

Ulterior, inculpatul H.F.N. nu a contestat concluziile acestui raport de expertiză.

Faptele săvârşite de inculpatul H.F.N. astfel cum au fost reţinute mai sus întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat prev.de art. 174 alin.1, 175 alin.1 lit.”i” Cod penal, lovire prev.de art.180 alin.2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev.de art. 321 alin.1 Cod penal şi distrugere prev.de art. 217 alin.1 Cod penal.

Întrucât sub aspectul infracţiunii de distrugere prev.de art. 217 alin.1 Cod penal inculpaţii H.F.N. şi H.A.T. s-au împăcat cu reprezentantul legal al PFI „D.A.” Ilva Mare, respectiv cu D.A. şi au despăgubit-o integral pe această parte civilă (aspect consemnat în  încheierea de şedinţă din 25.11.2009 şi declarat de D.A. cu ocazia audierii sale în instanţă, instanţa a dispus în baza art.11 pct. 2 lit. „b” Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. „h” Cod procedură penală, încetarea procesului penal privitor la această infracţiune pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii.

Potrivit actului notarial depus la dosarul de fond şi declaraţiei părţii vătămate V.D., consemnată în încheierea de şedinţă din 25.11.2009 instanţa a reţinut că această parte vătămată a fost despăgubită integral pentru infracţiunea de lovire dedusă judecăţii, comisă asupra sa de către ambii  inculpaţi, prin plata sumei de 1.000 Euro de către inculpatul H.A.T.. Ca urmare, infracţiunea de lovire prev.de art.180 alin.2 Cod penal s-a reţinut doar în sarcina inculpatului H.F.N. cu care partea vătămată V.D. nu s-a împăcat.

Procedând la individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului H.F.N., instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal., circumstanţele şi modalitatea în care au fost săvârşite faptele, urmările cauzate şi persoana inculpatului.

Acordarea de circumstanţe atenuante nu se justifică în contextul în care faptele deduse judecăţii, săvârşite la 24 mai 2009, au fost comise pe fondul consumului de alcool, după ce  în mai multe rânduri inculpatul a fost sancţionat contravenţional pentru provocarea de scandal (în mod repetat) în zilele de 6.03.2009, 5.04.2009 şi 27.04.2009.

Aşa fiind, instanţa a dispus condamnarea inculpatului H.F.N. la: pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. „a, b” Cod penal  pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. „i” Cod penal; 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal; 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal.

Reţinând că infracţiunile au fost comise în concurs real, prev. de art. 33 lit. „a” Cod penal, instanţa a contopit, conform art. 34 lit. „b”, art. 35 alin. 1 Cod penal, pedepsele aplicate şi a dispus ca inculpatul H.F.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.”a, b” Cod penal.

S-au aplicat inculpatului pedepse accesorii în conţinutul prevăzut de art.71 rap. la art. 64 lit. „a, b” Cod penal. La aplicarea pedepsei complementare  şi a celei accesorii instanţa a avut în vedere natura şi gravitatea faptelor comise şi datele care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din probele dosarului.

Conform art.998 Cod civil, art.313 din Legea nr.95/2006, art.3 alin.3 din OG nr.9/2000, inculpatul H.F.N. va fi obligat să plătească în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă – Clinica de Neurochirurgie Târgu Mureş, despăgubiri civile în sumă de 2.230,94 lei, cu dobânda legală până la plata efectivă a debitului, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea victimei L.D.V..

În baza art.14, 346 Cod procedură penală rap.la art. 998 Cod civil inculpatul H.F.N. va fi obligat să plătească părţii vătămate L.I.A. suma de 9.400 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul aceloraşi texte legale, inculpatul H.F.N. va fi obligat să plătească în favoarea părţii vătămate minore L.A.E., prin reprezentantul său legal L.I.A., despăgubiri civile astfel: 50.000 lei cu titlu de daune morale; 7.350 lei rentă, în sumă globală, aferentă perioadei cuprinse între data săvârşirii faptei deduse judecăţii şi până la data pronunţării prezentei sentinţe; pentru viitor, începând cu data pronunţării sentinţei, o rentă de 350 lei lunar, până la majoratul minorei.

Referitor la sumele la plata cărora a fost obligat inculpatul H.F.N. cu titlu de despăgubiri civile către aparţinătorii victimei, instanţa a avut în vedere următoarele:

Partea civilă L.I.A., prin constituirea de parte civilă depusă la dosar anterior citirii actului de acuzare a pretins daune materiale în cuantum de 10.010 lei, reprezentând 7.000 lei cheltuieli ocazionate cu înmormântarea victimei, 2.000 lei cheltuieli cu organizarea parastasului, 480 lei costul autopsiei victimei, 400 lei cheltuieli cu deplasarea la Clinica din Târgu-Mureş şi 180 lei, câştigul nerealizat de victimă din orele de vioară (în aprecierea sa câte 3 zile pe săptămână, câte 2 ore într-o zi, costul unei ore de vioară fiind 90 lei, potrivit declaraţiei sale).

Raportat la constituirea de parte civilă, în ce priveşte daunele materiale, instanţa a apreciat că aceasta a fost dovedită în parte, respectiv până la concurenţa sumei de  9.400 lei, compusă din : 7.000 lei reprezentând costul înmormântării, 2.000 lei reprezentând costul parastasului şi 400 lei costul deplasărilor la Clinica din Târgu-Mureş unde victima a fost internată până la deces. Faptul că înmormântarea  victimei şi parastasul au costat în jur de 100 milioane lei vechi rezultă din declaraţiile martorilor, declaraţii care se coroborează cu actele depuse  la dosar de partea civilă (facturi, chitanţe, bonuri, referitoare la bunurile achiziţionate cu ocazia înmormântării depuse în dosarul de urmărire penală).

Împrejurarea că partea civilă a făcut deplasări la Clinica din Târgu Mureş rezultă din declaraţia martorului L.C., iar instanţa apreciază că suma pretinsă cu acest titlu (cheltuieli de deplasare), de 400 lei, este rezonabilă raportat la distanţa dintre Ilva Mare şi Târgu-Mureş. În ce priveşte cererea părţii civile de a fi obligat inculpatul să-i plătească suma de 480 lei reprezentând costul autopsiei, instanţa a apreciat-o nejustificată în lipsa unor acte justificative. De altfel, potrivit probelor aflate în dosarul de urmărire penală, rezultă cu claritate că Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a avansat costul raportului  autopsiei astfel că această sumă a fost inclusă în cheltuielile judiciare datorate de inculpat statului.

Sub aspectul daunelor morale pretinse de partea civilă L.I.A., în nume propriu cât şi ca reprezentant legal al fiicei sale, minora L.A.E., instanţa le-a apreciat justificate până la concurenţa sumei totale de 100.000 lei (respectiv câte 50.000 lei pentru fiecare). Referitor la aceste despăgubiri civile, instanţa a apreciat că decesul victimei L.D.V., care a survenit extrem de brutal şi neaşteptat a cauzat soţiei şi fiicei sale intense suferinţe psihice, care impun cu necesitate o compensaţie materială care să fie suportată de inculpat.

În ce priveşte renta periodică cuvenită minorei la plata căreia a fost obligat inculpatul , instanţa a pornit  la stabilirea ei de la premisa necontestată de inculpat şi dovedită de probele administrate în cauză că victima L.D.V., pe lângă salariul de învăţător realiza venituri şi din alte activităţi, respectiv dând ore de vioară, participând uneori la spectacole, uneori în formaţii instrumentale la nunţi sau pe durata vacanţei elevilor, muncind în străinătate. Procentul de 80% pretins de partea civilă nu va fi însuşit de instanţă întrucât nu s-a dovedit că familia victimei realiza şi alte venituri. Cum nu s-a dovedit că şi soţia victimei obţinea venituri (de ex. că era angajată), instanţa a apreciat că este în afara oricărei discuţii că cel puţin jumătate din veniturile realizate de victima L.D.V. erau destinate întreţinerii familiei şi doar o cotă de maxim 50% putea fi alocată exclusiv minorei, care aşa cum s-a  dovedit necesita tratamente medicale periodice.

Prin Adresa nr.905/7.02.2011 emisă de Şcoala Generală Ilva Mare s-a comunicat că un angajat (cadru didactic) cu aceeaşi pregătire, calificare, vechime în muncă, similare cu cele ale victimei, ar putea realiza începând cu luna ianuarie 2011, un salariu net lunar de 1.242 lei. Faţă de conţinutul acestei adrese, instanţa a apreciat că dacă victima era în viaţă, beneficia de un salariu net lunar de 1.242 lei. Pe lângă acest salariu, instanţa a apreciat că victima mai putea realiza venituri din alte activităţi (cele enumerate mai sus), în medie de 200 lei lunar. În acest context, este de menţionat că este nerealistă susţinerea părţii civile în sensul că în comuna Ilva Mare un profesor realizează 90 lei dând „ o oră de vioară” şi că în acest mod victima încasa săptămânal 540 lei, doar din această activitate. Este relevantă în acest sens declaraţia martorei B.P.

Reţinând că victima putea beneficia de un venit net lunar de 1.442 lei (1.242 lei salariu şi 200 lei venituri din alte activităţi), tribunalul a apreciat că putea aloca exclusiv întreţinerii minorei circa 700 lei lunar (ţinând seama de cota de 50% argumentată mai sus). Cum partea vătămată minoră beneficiază de pensie de urmaş în sumă de 350 lei lunar urmează ca diferenţa de 350 lei/lună (până la concurenţa sumei de 700 lei prezumată a fi alocată de victimă pentru întreţinerea fiicei sale), să constituie renta lunară de întreţinere pe care inculpatul H.F.N. o datorează acesteia, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la majoratul minorei.

În sumă globală, pentru perioada cuprinsă între data săvârşirii faptei deduse judecăţii şi până la data pronunţării prezentei sentinţe, renta datorată de inculpatul H.F.N. este de 7.350 lei.

Celelalte pretenţii civile formulate de partea civilă, referitoare la câştigurile pe care le-ar fi putut realiza muncind în Spania sunt nedovedite. De asemenea, partea civilă nu a depus la dosar acte medicale şi recomandări ale medicilor referitor la necesitatea efectuării de către fiica sa a unor intervenţii chirurgicale în străinătate.

În baza art.193 Cod procedură penală, inculpatul H.F.N. a fost obligat să plătească părţii civile L.I.A. suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (reprezentând onorariul avocaţial).

În baza aceluiaşi text de lege inculpatul H.F.N. a fost obligat să plătească martorului U.O. suma de 85,10 lei,cheltuieli cu prezentarea la instanţă, reprezentând cheltuieli de transport şi contravaloarea zilei de muncă.

În temeiul art.191 Cod procedură penală, inculpatul H.F.N. a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 1.531 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (din care 38 lei reprezentă costul raportului de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, 1.098 lei costul Raportului de autopsie medico-legală întocmit de Institutul de Medicină-Legală Târgu-Mureş,  150 lei cota-parte din onorariul avocatului din oficiu din faza de urmărire penală, av. R.S.).

Împotriva soluţiei instanţei de fond au declarat apel inculpatul H.F.N. şi părţile civile L.I. şi L.A.E..

Prin motivele scrise şi orale inculpatul H.F.N. a solicitat admiterea căii de atac promovate şi în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev.de art.174, 175 lit.i C.pen. în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev.de art.183 C.pen., întrucât intenţia sa nu a fost de a suprima viaţa victimei, ci de a-i aplica o corecţie. În subsidiar, apreciază că se impune reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante vizate de art.74 C.pen.cărora să li se dea eficienţa prevăzută de art.76 C.pen., cu consecinţa scăderii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. În al treilea rând, faţă de data pronunţării sentinţei consideră că în speţă se pot aplica prevederile Legii 202/2010 în condiţiile art.3201 alin.7 C.proc.pen.şi a i se reduce limitele de pedeapsă cu o treime.

Părţile civile prin motivele scrise ale apelului promovat în cauză, au cerut obligarea inculpatului la plata sumei de 10.010 lei daune materiale, plata unei despăgubiri periodice lunare al cărei cuantum nu a fost precizat, în favoarea minorei L.A.E. începând cu data decesului tatălui şi până la majorat precum şi plata sumei de câte 250.000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă.

Curtea examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la apelul inculpatului H.F.N.:

Tribunalul a administrat un vast material probator pe baza căruia a reţinut judicios starea de fapt, vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică a infracţiunii şi pe cale de consecinţă, tratamentul penal aplicat apelantului.

Spre deosebire de infracţiunea de omor, care nu poate fi săvârşită decât cu intenţie, în una din cele două modalităţi la care se referă art.19 alin.2 pct.2 lit.a şi b Cod pen., infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.în art.183 C.pen. se săvârşeşte cu intenţie depăşită, caracterizată prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea de lovire şi prin culpă în ce priveşte rezultatul produs, moartea victimei.

Din interpretarea disp.art.183 C.pen. şi art.174 C.pen. rezultă că, spre deosebire de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracţiunea de omor este condiţionată de existenţa intenţiei de a ucide dedusă, între altele, din lovirea prin mijloace apte de a produce acest rezultat, regiunea corporală lezată şi intensitatea loviturilor aplicate. Ori, în speţă, moartea victimei nu s-a produs doar datorită unei acţiuni praeterintenţionate, care caracterizează infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Aplicând numeroase lovituri cu pumnii, picioarele în majoritate asupra capului, cu o intensitate deosebită, încât au determinat, în final, moartea victimei, care nu a mai putut fi salvată, inculpatul şi-a reprezentat, fără echivoc, producerea rezultatului letal, pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, astfel că a acţionat cu intenţia specifică de a ucide.

În cazul infracţiunii de  loviri cauzatoare de moarte, vătămarea este comisă cu intenţie, iar rezultatul, moartea victimei, se produce din culpa inculpatului, care nu prevede urmările deşi, în raport cu situaţia concretă, trebuia şi putea să le prevadă, ori, dacă le prevede, nu le acceptă, socotind fără temei că ele nu se vor produce.

În speţă, din raportul de autopsie rezultă că victima a suferit ca urmare a agresiunii din 24 mai 2009 plăgi contuze la nivel cranian cu fractura piramidei nazale, contuzie şi dilacerare cerebrală, hematom subdural, fractură coloană vertebrală. În concluziile actului medico-legal se menţionează că leziunile provocate victimei s-au produs prin lovire repetată cu corpuri dure.

Lovirea repetată a victimei, în vârstă de 40 de ani, cu pumnii şi cu picioarele, cu mare intensitate, cu consecinţa unor leziuni deosebit de grave în regiuni vitale ale corpului, impun concluzia că, inculpatul a avut reprezentarea rezultatului agresiunii sale, pe care l-a acceptat.

Aşadar, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă de a ucide, fapta constituind infracţiunea de omor calificat şi nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte, cum eronat a cerut inculpatul a se schimba încadrarea juridică.

În surprinderea poziţiei psihice pe care inculpatul H.N.F. a avut-o în momentul comiterii infracţiunii, trebuie pornit de la premisa că tocmai faptul că s-au aplicat loviturile repetat, cu o anumită intensitate şi la întâmplare, este de natură să conducă la ideea că apelantul a prevăzut şi acceptat posibilitatea lezării unor regiuni cu potenţial mortal ridicat (cap, torace, abdomen, carotidă). Este adevărat că orientarea expresă a loviturilor către aceste regiuni reliefează mai puternic intenţia de a ucide (care este directă), însă lipsa acestei orientări concretizată în loviri întâmplătoare a unor atari regiuni, nu poate constitui o prezumţie de înlăturare a intenţiei indirecte.

Intensitatea loviturilor aplicate şi rezultatul letal, confirmă intenţia de a ucide.

Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea şi rezultatul acesteia infirmă apărarea inculpatului că el nu a urmărit şi nici nu a acceptat producerea unui asemenea rezultat, care ar fi depăşit intenţia sa de a aplica o corecţie victimei.

În consecinţă, se impune concluzia că prima instanţă a reţinut judicios că, sub aspectul poziţiei sale subiective, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, eventual, nu l-a urmărit în mod direct.

Faptul de a fi aplicat victimei, în toate zonele corpului cu regiuni anatomice vitale, cum este cea a capului, mai multe lovituri cu pumnii, picioarele, apte a produce moartea, provocându-i politraumatisme cranio-cerebrale, care i-au determinat decesul constituie infracţiunea de omor calificat, iar nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte; procedând în modul arătat, aplicându-i multiple lovituri, în condiţiile în care asemenea acte de violenţă produc, de regulă, urmări dintre cele mai grave, inculpatul a prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al acţiunii sale şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că el a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu de a produce numai vătămări corporale, cărora decesul le-ar fi urmat ca un rezultat praeterintentionat, aşa cum se susţine prin apelul promovat.

Fapta inculpatului constituie infracţiunea de omor calificat prev.de art.174 şi 175 lit.i C.pen.întrucât a fost săvârşită într-un local public în condiţiile agravantei de la lit.i a art.175 C.pen.

Aşa fiind, primul motiv de apel al inculpatului nu poate fi primit.

Referitor la aplicarea  circumstanţelor atenuante vizate de art.74 lit.a, b şi c C.pen., Curtea afirmă că acestea nu au fost în mod judicios reţinute în favoarea apelantului, neimpunându-se pe cale de consecinţă scăderea substanţială sub minimul special prevăzut de lege, a sancţiunii necesare, învederând următoarele:

La individualizarea tratamentului penal, instanţa de apel trebuie să efectueze o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.

Pentru determinarea gradului de pericol social se ţine cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni. Apoi, se valorifică acest grad ţinându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.

Orice sancţiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcţie de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorilor.

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 C.pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art.74 C.pen., rezultă că recunoaşterea unor atari împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. În această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.

Recunoaşterea circumstanţelor atenuante este atributul instanţei de judecată şi deci lăsată la aprecierea acesteia.

În speţă, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptelor comise de inculpat care într-un local public, l-a  agresat pe victima L.D. cu pumnii şi picioarele, acesta decedând ulterior, a distrus bunurile materiale din bar, a lovit şi o altă persoană, tulburând grav ordinea şi liniştea publică, nu justifică aplicarea art.74, 76 C.pen.

Gravitatea şi pericolul social al faptelor  sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate de către instanţa de apel, în alegerea pedepsei.

Aşa fiind, inculpatul trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.

Nu se poate ca pentru faptele săvârşite împotriva altor semeni de ai săi, răspunderea sa penală să nu fie, corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieţii.

Sub aspectul individualizării pedepsei, în speţă trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii lor, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră in faţa instanţei de fond cu privire la infracţiunile imputate, a manifestat disponibilitate în a achita daunele materiale şi morale către toate părţile civile.

În aceste condiţii, pedeapsa aplicată de către instanţa de fond în privinţa căreia s-a dispus privarea de libertate, se consideră în mod judicios că ea este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă, conform art.52 C.pen.

Instanţa de apel apreciază că pedeapsa închisorii de 18 ani  este bine aleasă şi în deplin acord cu dispoziţiile art.1 din Codul penal, ce prevăd că “legea penală apără…persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea precum şi întreaga ordine de drept”, nefiind oportună reţinerea de circumstanţe atenuante, neavând corespondent în probele dosarului.

Cât priveşte aplicarea art 3201 C.proc.pen., nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece textul de lege este exact referitor la stadiul procesual până la care poate fi operantă această prevedere legală  - respectiv „până la începerea cercetării judecătoreşti”.

Actele dosarului relevă că  cercetarea judecătorească a debutat la 23 iulie 2009 la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, iar Legea 202/2010 a intrat in vigoare la 25 noiembrie 2010, după demararea activităţii judiciare. Aşa fiind, acest text nu are aplicabilitate în speţă, fiind depăşit termenul care permite reţinerea şi incidenţa sa – „până la începerea cercetării judecătoreşti”. Soluţia în primă instanţă a fost pronunţată la 23 februarie 2011.

Pentru motivele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art. 379 pct.1 lit. b C.proc.pen.

În baza art.350 C.pr.pen. se va menţine starea de arest a inculpatului, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art.5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franţa). Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunţată pe fond de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condiţiile art.5 paragraf 1 lit.a şi c din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeaşi instanţă în cauza Wemhoff contra Germaniei.

Ţinând seama de probatoriul cauzei şi soluţia pronunţată de tribunal, curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care se regăsesc în disp.art.148 lit.f C.proc.pen. şi că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel este pe deplin justificată în raport cu prevederile legale invocate, coroborate cu cele ale art.5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În baza art.88 cod pen. raportat la art.381 C.proc.pen.se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv începând cu 25 mai 2009 şi până la zi.

În baza art.71 C.pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, neavând dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi nici cel de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Prin urmare, este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei.

Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este şi în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Se va stabili în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj-Napoca suma de 50 lei onorariu parţial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform art 189 C.proc.pen., către av.Rusu Cecilia.

Văzând disp.art.192 al.2 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocaţial.

Cu privire la apelul părţilor civile Lohănel:

Examinând solicitările părţilor civile, acestea sunt fondate, urmând a fi admise, pentru următoarele considerente:

În şedinţa publică din 28 aprilie 2011 inculpatul H.N.F. în baza principiului disponibilităţii ce guvernează latura civilă a cauzei, a fost de acord să achite părţilor civile după cum urmează: suma solicitată de 10.010 lei despăgubiri materiale; despăgubiri periodice lunare în favoarea minorei Adina Elena în sumă de 350 lei lunar de la data decesului victimei 27 mai 2009 şi până la majoratul minorei; suma de 300.000 lei daune morale, respectiv câte 150.000 lei pentru fiecare parte civilă ca o compensare a suferinţei încercate de familie în urma decesului soţului, a tatălui.

În aceste condiţii, operând principiul disponibilităţii Curtea va lua act de obligaţia inculpatului de a suporta suma de 10.010 lei daune materiale, fără a mai fi necesară administrarea vreunei probe pentru dovedirea acesteia.

Referitor la despăgubirile periodice lunare, sunt de remarcat următoarele: soţia victimei L.I.A. a învederat că victima obţinea în fiecare lună câştiguri săptămânale de câte 540 lei din meditaţii la vioară, realizând astfel o sumă de 2.160 lei lunar, afectată familiei. În vara anului 2008 victima L.D. s-a deplasat în Spania pentru prestarea unor munci sezoniere, încasând suma de 10.000 lei afectată de asemenea nevoilor minorei. Partea civilă L.I.A., în cursul anului 2008 s-a deplasat şi ea la muncă în Spania, unde a realizat câştiguri în valoare de 2400 euro, destinate întreţinerii familiei şi respectiv minorei A.E.. Mai mult, partea civilă L.I.A. a învederat că anterior decesului, victima L.D. participa la nunţi, spectacole şi activităţi culturale, cântând la vioară, de unde încasa sume semnificative de bani, afectate nevoilor familiei şi implicit ale minorei ce o avea în întreţinere.

Curtea reţine că victima L.D.V., pe lângă salariul de învăţător realiza venituri şi din alte activităţi, respectiv dând ore de vioară, participând uneori la spectacole, uneori în formaţii instrumentale la nunţi sau pe durata vacanţei elevilor, muncind în străinătate. Din actele de la dosar rezultă că şi partea civilă L.I.A. este angajat al Şcolii Generale Ilva Mare din anul 1991, veniturile materiale încasate fiind destinate atât întreţinerii proprii cât şi familiei. Având în vedere că ambii soţi erau încadraţi în muncă, rezultă pe cale de consecinţă, că fiecare a contribuit la întreţinerea proprie cât şi a celorlalţi membri ai familiei cu câte 50%.

Prin Adresa nr.905/7.02.2011 emisă de Şcoala Generală Ilva Mare s-a comunicat că un angajat (cadru didactic) cu aceeaşi pregătire, calificare, vechime în muncă, similare cu cele ale victimei, ar putea realiza începând cu luna ianuarie 2011, un salariu net lunar de 1.242 lei. Faţă de conţinutul acestei adrese, Curtea apreciază că dacă victima era în viaţă, beneficia de un salariu net lunar de 1.242 lei. Pe lângă acest venit, s-a dovedit prin martorii audiaţi în faţa tribunalului că victima mai putea realiza venituri din alte activităţi (ore de vioară, spectacole), în medie de 200 lei lunar. În acest context, este lipsită de suport probator susţinerea părţii civile L.I.A. în sensul că în comuna Ilva Mare un profesor realizează 90 lei dând „o oră de vioară” şi că în acest mod victima încasa săptămânal 540 lei, doar din această activitate. Este relevantă în acest sens declaraţia martorei B.P., „care presupune că pentru o oră de vioară, victima încasa aproximativ 500.000 lei vechi”.

Reţinând că victima putea beneficia de un venit net lunar de 1.442 lei (1.242 lei salariu şi 200 lei venituri din alte activităţi), Curtea apreciază că aloca exclusiv întreţinerii minorei circa 700 lei lunar. Cum partea vătămată minoră beneficiază de pensie de urmaş în sumă de 350 lei lunar urmează ca diferenţa de 350 lei/lună (până la concurenţa sumei de 700 lei prezumată a fi alocată de victimă pentru întreţinerea fiicei sale), să constituie despăgubirea periodică lunară de întreţinere pe care inculpatul H.F.N. o datorează acesteia, începând cu data decesului victimei – 27 mai 2009 şi până la majoratul minorei.

De altfel şi  inculpatul şi-a manifestat disponibilitatea de a  achita suma de 350 lei lunar cu titlu de despăgubire periodică lunară în favoarea minorei A.E., de la 23.02.2011 – data pronunţării sentinţei Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi până la majoratul minorei şi suma de 7350 lei pe perioada 27 mai 2009 - data decesului tatălui şi până la 23 februarie 2011 data pronunţării hotărârii primei instanţe.

Celelalte pretenţii civile formulate de partea civilă L.I.A., referitoare la veniturile pe care le-ar fi realizat muncind în Spania împreună cu victima, sunt nedovedite, neputând fi onorate de către Curte.

În privinţa daunelor morale sunt de remarcat următoarele:

Cerinţele legii impun ca persoana care a săvârşit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârşirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăşi redactarea art.998 şi 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „prejudiciu”, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât şi cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, şi a celor cu caracter penal.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ uşoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensaţie materială trebuie să fie echitabilă şi proporţională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speţă este vorba de repararea unui prejudiciu de afecţiune, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus şi prin Rezoluţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparaţia pentru prejudiciul de afecţiune trebuie acordată părinţilor, soţului şi copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparaţia este supusă condiţiei ca aceste persoane să fi avut legături de afecţiune strânse cu victima, în momentul decesului”.

Despăgubirile solicitate în prezentul dosar şi care sunt considerate întemeiate de către instanţă, au scopul de a alina suferinţa pricinuită soţiei şi fiicei, prin moartea victimei, de care erau legate afectiv.

În prezenta speţă, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că parţile vătămate au suferit o traumă psihică de excepţie, determinată de fapta săvârşită de inculpat, -  moartea soţului şi a tatălui -  astfel că daunele morale în cuantum de 300.000 lei vor reprezenta o compensare a prejudiciului  afectiv cauzat acestora, de care victima era legată printr-o relaţie afectivă de natură familială. Prin stabilirea daunelor morale la suma de 300.000 lei curtea apreciază că soluţia va fi conformă atât cu interpretarea tradiţională a jurisprudenţei române cât şi cu interpretarea constantă a jurisprudenţei europene. 

În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului şi prejudiciul nepatrimonial încercat de parţile civile, curtea apreciază că soluţia pronunţată este corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern şi exigenţelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

De altfel, inculpatul în şedinţa publică din 28 aprilie 2011 s-a obligat benevol la plata acestei sume în favoarea părţilor civile respectiv câte 150.000 lei daune morale în favoarea fiecăreia.

Prin chitanţele depuse la dosar la fila 33, parţile civile au făcut dovada cheltuielilor judiciare reprezentând onorarul de apărător astfel că în baza art.193 C.proc.pen., inculpatul va fi obligat să achite aceloraşi părţi civile suma de 600 lei cheltuieli judiciare în apel.

Aşa fiind, în baza art.379 pct.2 lit.a C.proc.pen.se vor admite ca fondate apelurile declarate de părţile civile L.I.A. şi L.A.E. împotriva sentinţei penale nr.17/F din 23.02.2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care o va desfiinţa sub aspectul laturii civile a cauzei şi judecând în această limită:

Va obliga pe inculpatul H.F.N. să achite părţii civile L.I.A. suma de 10.010 lei despăgubiri materiale.

Va obliga pe inculpat să plătească părţii civile L.A.E. despăgubiri periodice în sumă de 350 lei lunar de la 23.02.2011 (data pronunţării sentinţei Tribunalului Bistriţa-Năsăud) şi până la majoratul minorei şi suma de 7.350 lei pe perioada 27.05.2009 (data decesului tatălui) – şi până la 23.02.2011 (data pronunţării sentinţei Tribunalului Bistriţa-Năsăud).

Va obliga inculpatul să plătească părţilor civile L.I.A. şi L.A.E. suma de câte 150.000 lei daune morale, conform art.14, 346 C.proc.pen.rap.la art.998 C.civ.

Va obliga inculpatul să plătească 600 lei cheltuieli judiciare părţilor civile L.I.A. şi L.A.E..

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului în apelul părţilor civile, în baza art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen. (Judecător Delia Purice)

Domenii speta

Spete similare