Infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. utilizarea de către denunţător pentru dovedirea infracţiunii a unui mijloc de dovedire a infracţiunii a unui mijloc de probă ilegal obţinut.

Infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. utilizarea de către denunţător pentru dovedirea infracţiunii a unui mijloc de dovedire a infracţiunii a unui mijloc de probă ilegal obţinut. Incidenţa art. 64 alin.(2) C.pr.civ., conform dreptului intern şi al celui european. Cauza R.G. şi J.H. contra Marii Britanii. Înregistrările convorbirilor dintre inculpat şi denunţător într-un cadru privat, fără ca inculpatul să aibă cunoştinţă de acest fapt vor avea valoarea probatorie a unor indicii

Înregistrarea pe reportofon, pusă la dispoziţia parchetului de către denunţător, a unor convorbiri înregistrate „pe ascuns” într-un cadru privat, fără ca inculpatul să aibă cunoştinţă de acest fapt, nu constituie mijloc de probă raportat la dispoziţiile art.64 cod proc.pen. Înregistrarea convorbirii pe reportofon pentru a fi valabilă trebuie să îndeplinească cumulativ două condiţii imperative şi anume: să fie prezentată de o persoană care să aibă calitatea de parte în proces, în sensul dispoziţiilor art.24 cod proc.pen. şi să nu fie interzisă de lege. În speţă, s-a dovedit că înregistrarea convorbirilor pe reportofon a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art.26 alin.1 din Constituţie şi ale art.68 alin.2 cod proc.pen., în condiţii de clandestinitate şi deci, obţinută contrar prevederilor legale.

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală, decizia nr. 203/A din 17 noiembrie 2011

Prin sentinţa penală nr.62 din 10 februarie 2011, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul T.P., în baza art.257 Cp. rap. la art.6 din Legea 78/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, la pedeapsa de: 3 (trei) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.a teza a-II-a, b şi c C.p.

În baza art.88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul detenţiei preventive începând cu data de 16.12.2009 până la 12.01.2011.

În baza art.139 al.1, art.145/1 al.1 rap. la art.350 C.p.p., s-a dispus înlocuirea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi localitatea luată faţă de inculpat, cu cea de a nu părăsi ţara.

În baza art.145/1 al.2 rap. la art.145 al.1/1 C.p.p., s-a impus inculpatului T.P. să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la Poliţia mun. Huedin, jud. Cluj, ori de câte ori este

chemat;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

S-a atras atenţia inculpatului T.P. că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii obligării de a nu părăsi ţara sau a obligaţiilor de mai sus, se poate lua faţă de el măsura arestării preventive.

În baza art. 19 din Legea 78/2000, s-a dispus ca inculpatul T.P. să restituie suma de 5.000 Euro sau echivalentul în lei stabilit la cursul BNR la data efectuării plăţii, către denunţătorul V.D.P.M..

În baza art.20 din Legea 78/2000 rap. la art. 163 şi urm. C.p.p., s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător dispus prin ordonanţa 111/P/2009 a DNA-Serv. Teritorial Cluj din data de 17.12.2009, prin indisponibilizarea sumei de 1.945 lei aparţinând inculpatului, consemnată în contul deschis la Banca X Suc. Cluj pe numele acestuia şi asupra cotei de l/2 din imobilul situat în Huedin, P-ţa A., deţinut în proprietate de inculpat împreună cu soţia sa T.O.M., până la concurenţa sumei de 4.550 Euro;

În baza art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 10.600 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul nr.111/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj, emis la data de 19.01.2010, a fost trimis în judecată inculpatul T.P., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art.257 Cod penal coroborat cu art.6 din Legea 78/2000.

S-a reţinut, în esenţă faptul că, inculpatul T.P., în cursul lunilor noiembrie - decembrie 2009, a pretins de la denunţătorii V.D.P.M. şi M.I.L. o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, din care a primit efectiv suma de 5.000 de euro, pentru ca prin influenţa pe care afirma că o are asupra funcţionarilor din cadrul ITRSV Cluj, Direcţia Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin, Apele Române, Garda de Mediu, îi va determina pe aceştia să emită acte favorabile bunei derulări a activităţii societăţii G. SRL Cluj.

La data de 9.05.2008, între Primăria comunei C., jud. Cluj, reprezentată la acea dată de primarul în funcţie, V.A. şi SC „S.” SRL Cluj (care ulterior s-a asociat în participaţiune cu SC „G.” SRL Cluj), societăţi reprezentate de denunţătorul V.D.P.M., cetăţean spaniol şi asociata acestuia, W.P. -cetăţean german- a fost încheiat un contract de concesiune cu nr. 1554/9.05.2008, având ca obiect concesionarea suprafeţei de 20 ha teren păşune în vederea deschiderii şi exploatării unei cariere de piatră, durata contractului fiind de 49 de ani, stabilindu-se în sarcina concesionarului o redevenţă de 1 euro/tonă piatră livrată, plătită lunar în contul concedentului, respectiv al Primăriei C.

După obţinerea avizului de exploatare a fost demarată activitatea de excavare în cariera de piatră (granit), printre beneficiari regăsindu-se şi Primăria comunei C. (reprezentată de inculpat în calitate de primar), urmare a 2 contracte de vânzare încheiate consecutiv între Primărie şi cele două societăţi asociate în participaţiune ( unul încheiat în luna decembrie 2008, iar al doilea în luna aprilie 2009).

Activităţile în carieră au fost întrerupte la finele lunii august 2009, odată cu expirarea permisului de exploatare, împrejurare în care, reprezentanţii societăţii au demarat procedurile de obţinere a avizelor necesare reluării activităţii. Printre actele ce urmau a fi obţinute se afla şi avizul ce trebuia emis de către Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic şi Vânătoare Cluj (ITRSV) pentru scoaterea din circuitul silvic a unei parcele împădurite de 4,6 ha din suprafaţa de teren aflată în concesionare.

Potrivit dispoziţiilor legale (art. 36 şi următoarele din Legea 46/2008-Codul silvic), pentru emiterea acelui aviz era necesar ca proprietarul terenului să obţină o documentaţie de la Direcţia Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin sau o societate autorizată în acest scop, în care să se ateste gradul de consistenţă al vegetaţiei forestiere, care trebuia să fie inferior coeficientului de 0,4% pentru a se putea aviza favorabil scoaterea din circuitul silvic. În baza acestei documentaţii şi a avizului de mediu, ITRSV emitea avizul favorabil şi dispune asupra solicitării de scoatere din circuitul silvic a suprafeţei respective de teren. Din aceleaşi dispoziţii legale rezulta că, scoaterea din circuitul silvic putea fi solicitată numai de proprietarul terenului, în speţă, de către Consiliul Local al comunei C..

În acest context, la începutul lunii decembrie 2009, ITRSV Cluj a transmis societăţii „S.” SRL Cluj o adresă prin care le comunica faptul că, pentru obţinerea avizului este necesară întocmirea documentaţiei privind scoaterea din circuitul silvic a unei parcele din suprafaţa concesionată pentru exploatarea carierei de piatră, documentaţie care putea fi ordonată numai la solicitarea proprietarului terenului, respectiv, Consiliul Local al comunei C..

Această adresă, comunicată apoi de societate către Primărie, a constituit prilejul pe care noul primar al comunei C., inculpatul T.P. l-a aşteptat pentru a pretinde denunţătorilor sume de bani necuvenite. Astfel, imediat după primirea adresei, inculpatul a solicitat reprezentanţilor societăţii ce exploata cariera, o întâlnire la sediul Primăriei, pentru data de 14.12.2009, ora 09,00, în vederea perfectării modului de derulare a contractului de concesiune, precum şi a altor aspecte…(adresa nr. 6648 din data de 7 decembrie 2009). Totodată, inculpatul T.P. 1-a căutat pe martorul M.I.L. (cu care a avut o întâlnire în data de 8 decembrie 2009), prin intermediul căruia a comunicat reprezentanţilor societăţilor S. şi G., pretenţiile sale materiale în schimbul înlesnirii soluţionării favorabile a celor solicitate.

De precizat este faptul că, la data de 11 decembrie 2009, martorii M.I.L. şi V.D.P.M. au  formulat un denunţ penal împotriva inculpatului T.P. - primar al comunei C., jud. Cluj - cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. Din cuprinsul denunţului rezultă că, în cursul lunilor noiembrie – decembrie 2009, inculpatul a pretins de la denunţătorii M.I.L. şi V.D.P.M. (asociat şi administrator al SC „G.” SRL Cluj, ce deţine în concesiune o carieră de piatră aflată pe raza comunei C.) o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, promiţând că, prin influenţa de care se bucură asupra funcţionarilor din cadrul ITRSV Cluj, le va înlesni denunţătorilor obţinerea avizelor necesare privind scoaterea din circuitul silvic a unor terenuri cu vegetaţie forestieră, avize fără de care activitatea de exploatare a carierei nu mai putea continua. De asemenea, inculpatul a afirmat că îşi va folosi influenţa, pentru ca aceeaşi societate să obţină avizele de mediu, electricitate şi apă, precum şi orice alte documente necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, indiferent de instituţia de la care vor trebui obţinute. Pentru a proceda de această manieră, în cursul lunii decembrie 2009, inculpatul T.P. a pretins ca, în perioada imediat următoare să-i fie remisă suma de 5.000 de euro, iar din ianuarie 2010, să-i fie înmânată, lunar, suma de 2.000 de euro, pe întreaga perioadă de exploatare a carierei de granit.

La momentul formulării denunţului, cei doi martori au pus la dispoziţia organelor de urmărire penală un reportofon marca MP Man ce conţinea înregistrarea unei discuţii purtate în cursul zilei de 8 decembrie 2009, între denunţătorul M.I.L. şi inculpatul T.P., înregistrare ce venea în sprijinul celor denunţate. Astfel, potrivit procesului verbal de redare a discuţiilor ambientale rezultă că, în dialogul purtat cu denunţătorul M.I.L., inculpatul T.P. a recunoscut pretinderea anterioară a sumei de 5.000 de euro, însă precizează că, doar cu această sumă, societatea nu a rezolvat nimic, întrucât sunt multe documente şi avize de obţinut, iar el nu înţelege să „le ţină spatele” decât dacă îi vor remite în plus, lunar, suma de 1.000-2.000 de euro. Din aceeaşi înregistrare mai rezultă că, inculpatul promite că va face toate demersurile pentru obţinerea scoaterii din circuitul silvic a unei suprafeţe de teren concesionată, anume că, va obţine aprobarea Consiliului Local pentru realizarea documentaţiei necesare; va interveni la Direcţia Silvică Cluj (unde va vorbi cu B., referindu-se la martorul B.C., angajat al acestei direcţii şi fost director) sau la Ocolul Silvic Huedin (unde va vorbi cu G., referindu-se la martorul G.G., angajat al acestei instituţii) pentru ca documentaţia oricăror din cele două instituţii să conţină numai elemente care să asigure avizarea finală favorabilă. De asemenea, inculpatul a promis că va interveni pe lângă angajaţi ai ITRSV Cluj, la „prietenii mei B. şi G.”, referindu-se la martorii B.T. şi G.D., pentru a obţine societăţii aviz favorabil şi că, pentru suma de 2.000 de euro pretinsă de la denunţători şi pe care ar fi urmat să o primească lunar, este dispus să „le ţină spatele, să ajute, să lucreze” la orice alte probleme vor întâmpina în activitatea societăţii comerciale.

Potrivit denunţului, în cursul aceleaşi zile de 11.12.2009, inculpatul T.P. îl aştepta pe denunţătorul M.I.L. spre a-i fi remisă suma de 5.000 de euro, ca primă tranşă din suma pretinsă.

Având în vedere situaţia de urgenţă intervenită, precum şi indiciile care susţineau comiterea de către inculpat a infracţiunii de trafic de influenţă, prin ordonanţa procurorului din data de 11.12.2009, s-a dispus în mod provizoriu, autorizarea înregistrărilor audio video în mediul ambiental a discuţiilor purtate de către T.P. cu denunţătorii M.I.L., V.D.P.M. sau cu orice alte persoane, în legătură cu obiectul cauzei penale.

Urmare a celor convenite, în data de 11.12.2009, în jurul orei 15,00, inculpatul T.P. s-a întâlnit cu denunţătorul M.I.L. la sediul Primăriei comunei C., prilej cu care inculpatul a precizat suma ce urma să-i fie remisă lunar, respectiv 2.000 de euro (iniţial pretenţiile sale se situau între 1.000-2.000 de euro/lunar), pe termen nedeterminat.

Cei doi au convenit să se contacteze telefonic şi să se întâlnească mai târziu, în aceeaşi zi, pentru remiterea sumei de 5.000 de euro (întâlnire care nu a mai avut loc, cei doi nereuşind să intre în contact în cursul după-amiezii, întrucât telefonul inculpatului a fost închis). Totodată, inculpatul T.P. a precizat că reprezentanţii societăţii ce exploatează cariera, sunt aşteptaţi de el la întâlnirea fixată pentru data de 14.12.2009, la ora 09,00, la sediul Primăriei, cărora anterior le expediase o adresă de convocare (înregistrată la Primăria C. sub nr. 6648/07.12.2009), motivul acestei întâlniri fiind tocmai legat de scoaterea din circuitul silvic a terenurilor concesionate carierei.

Cu prilejul acestei noi revederi din 14 decembrie 2009, în biroul său din sediul Primăriei C., inculpatul T.P. i-a asigurat pe denunţătorii M.I.L., V.D.P.M. şi pe martora W.P., asociat în SC „G.” SRL de întreaga sa disponibilitate pentru a ajuta societatea în obţinerea tuturor avizelor necesare, indiferent de instituţia de la care ele vor trebui obţinute, promiţând că va determina prin influenţa de care se bucură şi prin intervenţii asupra angajaţilor de la acele instituţii, emiterea documentelor şi avizelor solicitate. Totodată, inculpatul T.P. a reafirmat pretinderea sumei de 5.000 de euro ce urma a fi primită chiar în acea zi, precum si a sumei de 2.000 de euro lunar, începând cu anul următor. Încercând să justifice pretenţiile sale, inculpatul T.P. a afirmat către denunţători că, de acum încolo „le va ţine spatele la toate intemperiile ce vor urma”. La finalul întâlnirii, inculpatul T.P. a convenit cu M.I.L. că îl va contacta telefonic şi vor stabili locul de întâlnire pentru remiterea banilor.

Activitatea de primire a banilor, respectiv a primei tranşe în sumă de 5.000 de euro, a avut loc în data de 14.12.2009, în jurul orei 23,20, la ieşirea din municipiul Huedin, pe Drumul European 60, în autoturismul de serviciu al inculpatului T.P. (marca Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare …) şi a fost înregistrată în baza autorizaţiei de interceptare şi înregistrare audio video ambientală nr. 454/14.12.2009 emisă de către Tribunalul Cluj.

Întâlnirea dintre cei doi a avut loc în seara de 14.12.2009, inculpatul venind cu multă întârziere la restaurantul „M.”, locaţie stabilită telefonic cu denunţătorul M.L. Cu prilejul acelei noi discuţii purtate de cei doi, inculpatul T.P. s-a arătat dispus ca, după ce va „încasa” timp de 6-8 luni suma de câte 2.000 de euro lunar, de la denunţători, dacă situaţia economică a societăţii nu va fi prea bună, să negocieze cuantumul acesteia. Pentru primirea sumei de 5.000 de euro, inculpatul i-a cerut denunţătorului să meargă la maşină. În interiorul autoturismului cu care inculpatul s-a deplasat la întâlnire, acesta a primit de la denunţătorul M.I.L. suma de 5.000 euro, pretinsă anterior ca primă tranşă.

La momentul declanşării procedurii de prindere în flagrant, în timp ce echipa condusă de procurorul de caz a intervenit, inculpatul T.P., aflat la volanul autoturismului, a accelerat, a demarat în trombă, ignorând că în faţa maşinii se aflau două persoane şi, după ce a lovit violent vehiculul de serviciu al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a dispărut. Activităţile de căutare a inculpatului din acea noapte, în care au fost implicate forţe ale poliţiei municipiului Huedin, au rămas fără rezultat.

În cursul dimineţii de 15.12.2009, inculpatul a fost citat telefonic pentru a se prezenta în aceeaşi zi la ora 10,00 la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, comunicându-i-se că urmează a fi audiat în calitate de învinuit în cauza penală. Acesta nu a dat curs citării, împrejurare în care au fost demarate procedurile de căutare la domiciliu, reşedinţă, locul de muncă, precum şi la rudele sale. Rezultatul acestor căutări, consemnate în procesele verbale de îndeplinire a procedurilor de citare a condus la constatarea că inculpatul nu se prezentase la serviciu şi niciuna din persoanele din familia sa, inclusiv soţia acestuia, nu cunoşteau unde se află. La fel de negăsit era autoturismul Dacia Logan al Primăriei C. cu care inculpatul se deplasase cu o zi înainte.

După două zile de la momentul organizării prinderii în flagrant, în data de 16.12.2009, la ora 10,00, inculpatul T.P. s-a prezentat la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, unde, după punerea sa sub învinuire s-a dispus reţinerea acestuia pentru 24 de ore, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

Audiat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de judecată, inculpatul T.P. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, arătând că, singurele discuţii pe care le-a avut cu reprezentanţii societăţii care exploata cariera de piatră, respectiv cu numiţii V.D.P.M., W.P. şi M.I.L. au vizat determinarea acestora la intrarea în legalitate în ceea ce priveşte obţinerea avizelor de exploatare. De asemenea, inculpatul nu a recunoscut pretinderea vreunei sume de bani şi nici primirea, la data de 14.12.2009 a sumei de 5.000 euro, arătând că, dimpotrivă, a respins repetat orice propunere venită în acest sens din partea denunţătorilor. În plus, inculpatul a afirmat că denunţătorii i-au adresat numeroase ameninţări atât lui, cât şi familiei sale, venite în contextul în care nu le permitea exploatarea carierei în afara avizelor legale şi care au determinat inclusiv reacţia sa violentă la momentul intervenţiei echipei DNA, precum şi ascunderea timp de aproape două zile, consecutiv cu neprezentarea la organele de anchetă, potrivit citării telefonice.

Susţinerile inculpatului sunt total nesincere, întrucât, din întreg materialul probator administrat în cauză, reiese contrariul;

Astfel, din declaraţiile martorilor M.I.L., V.D.P.M., W.P., C.A.I. reiese fără dubii faptul că, inculpatul a pretins de la denunţători o sumă de bani de peste 10.000 de euro, din care a primit efectiv suma de 5.000 de euro, în luna decembrie 2009, pentru a determina funcţionari din cadrul mai multor instituţii la emiterea unor documente favorabile societăţii ce exploata cariera de piatră, urmând ca din luna ianuarie 2010, să primească suma de 2.000 euro/lunar, pe o durată ce urma a fi stabilită tot de inculpat, lăsând să se înţeleagă că este pentru întreaga perioadă de funcţionare a carierei, în caz contrar „ le va crea probleme în activitate”.

Mai mult, anterior formulării denunţului penal, respectiv în perioada octombrie-noiembrie 2009, în câteva rânduri, prin intermediul denunţătorului M.I.L., inculpatul le-a transmis reprezentanţilor SC „G.” că, în schimbul unor sume de bani le va înlesni obţinerea avizelor necesare funcţionarii carierei de piatră. Pentru a se convinge de faptul că pretenţiile inculpatului sunt reale, au hotărât achiziţionarea reportofonului urmată de înregistrarea sus-numitului.

În plus, martorul M.I.L. a precizat clar faptul că, pentru niciuna din întâlnirile stabilite cu inculpatul, nu a trebuit să-i ducă avize de la societăţile spaniolilor; de altfel, în cadrul discuţiilor purtate de cei doi, nici nu a fost vorba de aşa ceva.

Declaraţiile martorilor de mai sus se coroborează pe deplin cu procesele-verbale de certificare a înregistrărilor discuţiilor în mediu ambiental purtate de inculpat cu denunţătorul M.I.L. în cursul zilei de 11.12.2009; cu a celor înregistrate în mediu ambiental în dimineaţa de 14.12.2009, în cadrul întâlnirii solicitate de inculpat şi care a avut loc în sediul Primăriei com. C., la care au participat martorii V.D.P.M., W.P. şi M.I.L., acesta din urmă fiind cel care a asigurat traducerea în şi din limba spaniolă a celor discutate.

Deşi inculpatul a susţinut că singura raţiune pentru care a solicitat această întrevedere oficială a fost pentru a determina reprezentanţii societăţii concesionare să funcţioneze legal, înregistrările audio video dovedesc faptul că acesta a dorit să-şi asigure folosul material prin implicarea sa în obţinerea documentelor necesare, prin afirmarea şi traficarea influenţei de care susţinea că se bucură asupra unor funcţionari. Cu această ocazie, în prezenţa celor trei, inculpatul a contactat telefonic un expert silvic, cu care a stabilit o întâlnire în vederea întocmirii unui amenajament silvic necesar societăţilor „S.” şi „G.” SRL, lăsând să se înţeleagă faptul că „datorită intervenţiei sale”, expertul va întocmi documentaţia în favoarea solicitanţilor.

Aceeaşi stare de fapt reiese şi din procesul-verbal verbal de certificare a înregistrării discuţiilor purtate în seara de 14.12.2009 în incinta restaurantului M. din oraşul Huedin, jud. Cluj, între inculpat şi martorul M.I.L., întâlnire având ca obiect primirea sumei de 5.000 euro pretinsă de inculpat.

Deşi inculpatul a negat constant primirea sumei de 5.000 euro, nesinceritatea acestuia a reieşit şi din declaraţiile date pe parcursul procesului penal, respectiv apărările invocate în cauză.

Astfel, în faza de urmărire penală, a declarat că, în seara de 14.12.2009, s-a întâlnit cu martorul M.I.L. care, trebuia să-i aducă avizele de funcţionare ale societăţilor mai sus menţionate; pentru că nu le avea, M.I.L. i-a oferit o sumă de bani pe care a refuzat-o, motiv pentru care, în timp ce se aflau în autoturismul condus de el, martorul M.I.L. i-a spus că-l va denunţa la DNA; l-a ameninţat că o să-l rezolve, atât pe el, cât şi familia sa;

În faza de judecată, nu a mai reiterat faptul că, ar fi fost ameninţat de către martor, starea de panică fiind cauzată de apariţia în faţa maşinii sale a unui bărbat viguros şi crezând că i s-a întins o cursă, a plecat din locul în care îl lăsase pe martor, temându-se de un eventual atac fizic.

Este vorba de momentul intervenţiei echipei DNA, acesta fiind motivul pentru care, inculpatul a demarat în trombă, intrând în coliziune cu autoturismul organelor de urmărire penală; bărbatul viguros, în speţă, ofiţerul DNA nu a fost lovit de inculpat, întrucât a reuşit să se ferească din calea lui, după ce a încercat să-l oprească, punându-şi mâinile pe capota maşinii inculpatului.

De asemenea, în cauză au fost audiaţii în calitate de martori, numiţii B.T., G.D., B.C., G.G.,  angajaţi ai ITRSV Cluj, Direcţia Silvică Cluj, respectiv Ocolul Silvic Huedin. Sus-numiţii au arătat că se cunosc cu inculpatul T.P., însă acesta nu le-a solicitat vreodată să procedeze la întocmirea unor documente prin care să faciliteze societăţilor G. şi S. scoaterea din circuitul silvic a unor suprafeţe din terenul aflat în concesiunea carierei de piatră.

În drept, fapta inculpatului T.P. care, în cursul lunilor noiembrie-decembrie 2009, a pretins de la denunţătorii V.D.P.M. şi M.I.L. o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, din care a primit efectiv suma de 5.000 de euro, pentru ca prin influenţa pe care afirma că o are asupra funcţionarilor din cadrul ITRSV Cluj, Direcţia Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin, Apele Române, Garda de Mediu, să-i determine pe aceştia să emită acte favorabile bunei derulări a activităţii S.C. „G.” SRL Cluj, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art.257 C.p. rap. la art. 6 din Legea 78/2000.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei concretizat în modul şi mijloacele de săvârşire, calitatea pe care o avea şi de care  s-a folosit la comiterea ei, respectiv aceea de primar, funcţie de demnitate publică, ce impunea obligatoriu respect pentru lege şi asigurarea aplicării corecte a acesteia, sens în care trebuia să reprezinte un model pentru cetăţeanul de rând în general şi în comunitatea în care a fost ales, în special, de atitudinea nesinceră a inculpatului pe întreg parcursul procesului penal şi de faptul că nu posedă antecedente penale.

Împotriva soluţiei instanţei de fond, a declarat apel inculpatul T.P., solicitând în principal, achitarea sa în temeiul art.10 lit.a rap.la art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. de sub învinuirea comiterii infracţiunii de trafic de influenţă, prev.de art.257 C.,pen. rap.la art.6 din Legea 78/2000 întrucât fapta nu există.

În susţinerea acestui punct de vedere, apărătorii aleşi ai inculpatului au învederat că Tribunalul Cluj printr-o interpretare eronată a materialului probator, a ajuns la concluzia greşită a vinovăţiei apelantului, prin încălcarea prevederilor art.63-65 C.pr.pen.

S-a precizat că între inculpat, ca reprezentant al Primăriei C. şi societatea denunţătorilor SC G. SRL nu a intervenit începând cu luna iunie 2008, niciun fel de relaţie contractuală, condiţii în care apelantul nu avea abilitatea de a solicita de la instituţii publice niciun fel de avize sau autorizaţii pentru a ajuta buna funcţionare şi în condiţii de legalitate a firmei de mai sus, astfel că pretinsele promisiuni ale inculpatului de a interveni la ITRSV Cluj sau la FRE Cluj erau fără obiect.

S-a contestat legalitatea obţinerii anumitor mijloace de probă potrivit art.64 C.pr.pen., cerându-se înlăturarea din procesul de interpretare a probaţiunii, a conţinutului discuţiei din 08 decembrie 2009 dintre denunţătorul M.I.L. şi inculpat, conversaţie înregistrată în mod clandestin pe un reportofon de către reprezentanţii societăţii SC G. SRL şi pusă la dispoziţia organelor de anchetă.

Apărătorii inculpaţilor au invocat împrejurarea că în prezenta speţă sunt operante prevederile art.68 alin.2 C.pr.pen., care interzic în mod categoric provocarea la o infracţiune, ori determinarea continuării unei fapte penale în vederea obţinerii de probe, ceea ce practic s-a şi urmărit, în condiţiile organizării flagrantului din noaptea de 14 decembrie 2009 la restaurantul M. din Huedin, când martorul denunţător a fost trimis să-i remită apelantului suma de 5000 euro sub supravegherea procurorilor DNA.

S-a învederat de către apărare că în momentul în care la 14.12.2009, în interiorul autoturismului inculpatului, acesta i-a spus denunţătorului M.I.L., referindu-se la bani „lasă-i mă acolo”, expresia uzitată de apelant poate fi considerată fără echivoc ca un refuz explicit al valutei oferite, atâta timp cât nu există nicio dovadă la dosar că aceştia i-au fost remişi.

O altă critică adusă hotărârii Tribunalului Cluj se referă la nerespectarea prevederilor legale vizând procedura realizării înregistrării comunicărilor şi a celor efectuate în mediu ambiental, în condiţiile în care au fost montate mijloace tehnice pe corpul denunţătorului M.I.L. Lucian la datele de 11.12 şi 14.12.2009, fără să fie depus la dosar vreun proces verbal din partea organelor de anchetă, în care să fie atestată această împrejurare.

S-a contestat, de asemenea, că acea convorbire din biroul inculpatului de la Primăria C., purtată cu denunţătorul M.I.L. Lucian la 11.12.2009, ar fi fost interceptată nelegal, câtă vreme la dosar exista ordonanţa procurorului de interceptare şi înregistrare cu titlu provizoriu a convorbirilor şi comunicărilor audio-video şi ambientale începând cu ora 12, dar potrivit susţinerilor apelantului şi ale denunţătorului M.I.L. din faţa Tribunalului Cluj, întrevederea ar fi avut loc între cei doi la ora 11, perioadă care nu intra sub incidenţa autorizării procurorului.

Nu în ultimul rând, inculpatul s-a apărat prin aceea că nu a oprit în faţa autoturismului DNA în momentul în care a fost interpelat pentru a fi controlat, deoarece a apreciat că ar putea fi victima unei agresiuni din partea denunţătorilor, câtă vreme autovehiculul de serviciu al procurorilor nu avea însemne oficiale. Referitor la suma de 5000 euro cu privire la care denunţătorul M.I.L. Lucian susţine că i-a predat-o, inculpatul învederează că afirmaţia este nereală, din contră martorul, cu ajutorul acestor bani rămaşi în posesia lui, şi-a achiziţionat un autoturism.

În subsidiar, în eventualitatea în care Curtea va aprecia că infracţiunea subzistă în sarcina apelantului, solicită reţinerea de largi circumstanţe atenuante reglementate de art.74 lit.a C.pen. cu consecinţa reducerii substanţiale a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi menţinerea ca modalitate de executare a sancţiunii a suspendării sub supraveghere prev.de art.86/1 C.pen.

Curtea examinând apelul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (faptele supuse judecăţii).

Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că adevărul – infracţiunile deduse spre soluţionare instanţei – este, fără echivoc, cel pe care îl înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În conformitate cu dispoziţiile art.66 alin.1 şi art.5/2 din Codul de procedură penală, precum şi cu cele ale art.23 alin.11 din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale – prin începerea urmăririi penale – nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege.

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează şi ele libertatea persoanei – dreptul la apărare, respectarea demnităţii umane – s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe: vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei; sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului; la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la pronunţarea unei decizii judecătoreşti de condamnare, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte „erga omnes”; soluţia magistraţilor trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalităţii de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că „exigenţa egalităţii armelor, în sensul unui echilibru just între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecăruia o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, inclusiv probele, în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu adversarul său. Obligaţia de a veghea în fiecare caz la respectarea condiţiilor unui proces echitabil revine autorităţilor naţionale”. (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).: (hotărârea Hobo Machado contra Portugaliei din 20 februarie 1996 paragraf 31; hotărârea CEDO din 25 iunie 1997 în cauza Van Orshover  contra Belgiei paragraf 38; hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 in cauza Rowe şi David contra Marii Britanii, paragraf 60 ; hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 in cauza Fitt contra Marii Britanii, paragraf  44.)

Mai mult, aceeaşi Curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, „în măsura în care presupune un proces echitabil şi în contradictorialitate”. (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franţa). De asemenea, „respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror” (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).

Ca atare, garanţiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât şi al disp.art.5 şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prealabil examinării pe fond a apelului inculpatului, Curtea reţine următoarele:

În primă instanţă, în faţa Tribunalului Cluj, inculpatul a achiesat să dea declaraţie, prin care a negat infracţiunea imputată prin rechizitoriul parchetului, învederând că în cursul lunilor noiembrie-decembrie 2009, nu a pretins de la denunţătorii V.D.M.P. şi M.I.L. o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, din care ar fi primit efectiv suma de 5.000 de euro, pentru ca prin influenţa pe care afirma că o are asupra funcţionarilor din cadrul ITRSV Cluj, Direcţia Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin, Apele Române, Garda de Mediu, să-i determine pe aceştia să emită acte favorabile bunei derulări a activităţii S.C. „G.” SRL Cluj.

În apel, în şedinţa publică din 22 septembrie 2011, în faţa Curţii, inculpatul a uzat de prevederile art.70 C.pr.pen., de dreptul la tăcere şi acela de a nu se autoincrimina.

Curtea reţine că o componentă a dreptului la apărare o reprezintă şi dreptul la tăcere al învinuitului sau inculpatului.

Deşi art.6 paragraf 2 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului nu prevede, în mod expres, dreptul la tăcere şi dreptul de a nu contribui la propria acuzare, CEDO s-a pronunţat în sensul că acestea reprezintă reguli general recunoscute şi acceptate pe plan internaţional, care stau la baza noţiunii de proces echitabil.

Curtea Europeană a admis însă că „dreptul la tăcere nu este un drept absolut şi că, în situaţiile în care probele de vinovăţie sunt evidente, judecătorul poate reţine unele consecinţe defavorabile din tăcerea acuzatului, fără să fie afectat caracterul echitabil al procesului şi prezumţia de nevinovăţie”.(cauza Saunders contra Regatului Unit 17 decembrie 1996).

De asemenea, inculpatul apelant a solicitat ascultarea nemijlocită în faţa Curţii a martorei G.L. pentru a dovedi că denunţătorul M.I.L. Lucian nu i-a predat suma de 5000 euro, aşa cum a menţionat în denunţul depus la DNA, ci din contră, cu aceşti bani şi-a achiziţionat un autoturism.

Motivele de apel ale inculpatului sunt aceleaşi cu cele invocate în faţa instanţei de fond cu titlu de apărări.

Pentru respectarea dreptului la apărare al inculpatului, Curtea a încuviinţat, fără să realizeze din culpa sa, ascultarea nemijlocită a martorei G.L., care la termenul din 22 septembrie 2011 a fost propusă de către inculpat în vederea audierii, dar în lipsa depunerii adresei, aceasta nu a putut fi citată pentru termenul din 13 octombrie 2011. La această dată, instanţa de apel a amânat soluţionarea cauzei pentru 3 noiembrie 2011, când în urma citării, martora nu s-a prezentat în vederea ascultării, condiţii în care s-a revenit asupra dispoziţiei anterioare.

S-a încuviinţat de asemenea, de către Curte, efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, care să contureze personalitatea inculpatului, cerere aprobată în urma solicitării acestuia.

Având în vedere criticile aduse de inculpat hotărârii tribunalului, instanţa de apel ţinând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja administrat.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanţa de apel i-a oferit inculpatului T.P. ocazia potrivită şi suficientă pentru a-şi valorifica în mod util dreptul său de apărare (Vaturi împotriva Franţei- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franţei- Hotărârea din 18 mai 2004) şi  a asigurat echilibrul şi egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare şi apărare.

Noţiunea de proces echitabil cere ca instanţa internă de judecată să examineze problemele esenţiale ale cauzei şi să nu se mulţumească să confirme pur şi simplu rechizitoriul, trebuind să-şi motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României- Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezenţa acuzatului la şedinţa de judecată are o importanţă esenţială pentru o bună soluţionare a cauzei, în sensul că instanţa trebuie să examineze nu numai personalitatea acuzatului şi starea sa de spirit la momentul comiterii infracţiunii pentru care este trimis în judecată, ci şi mobilurile activităţii sale infracţionale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanţial în soluţia ce urmează a fi pronunţată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezenţa acuzatului, cât şi a celorlalte părţi vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanţă, alături de apărătorii lor”. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

Apărătorul ales al inculpatului a contestat probele obţinute prin mijloace de probă administrate ilegal (în opinia sa) , având acest drept – a se vedea cazul Khom contra Marii Britanii - Curtea  europeană de la Strasbourg.

Instanţa de apel, examinând sentinţa atacată, a apreciat că Tribunalul Cluj  a reţinut o stare de fapt bazată pe probe concludente şi just interpretate şi că în raport de aceasta, în mod judicios s-a stabilit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deferit justiţiei.

Referitor la apărările inculpatului, Curtea reţine următoarele:

La data de 9.05.2008, între Primăria comunei C., jud. Cluj, reprezentată la acea dată de primarul în funcţie, V.A. şi SC „S.” SRL Cluj (care ulterior s-a asociat în participaţiune cu SC „G.” SRL Cluj), societăţi reprezentate de denunţătorul V.D.P.M., cetăţean spaniol şi asociata acestuia, W.P. -cetăţean german- a fost încheiat un contract de concesiune cu nr. 1554/9.05.2008, având ca obiect concesionarea suprafeţei de 20 ha teren păşune în vederea deschiderii şi exploatării unei cariere de piatră, durata contractului fiind de 49 de ani, stabilindu-se în sarcina concesionarului o redevenţă de 1 euro/tonă piatră livrată, plătită lunar în contul concedentului, respectiv al Primăriei C..

Ulterior obţinerii avizului de exploatare, a fost demarată activitatea de excavare în cariera de piatră (granit), printre beneficiari regăsindu-se şi Primăria comunei C. (reprezentată de inculpat în calitate de primar), urmare a 2 contracte de vânzare încheiate consecutiv între Primărie şi cele două societăţi asociate în participaţiune (unul încheiat în luna decembrie 2008, iar al doilea în luna aprilie 2009).

Activităţile în carieră au fost întrerupte la finele lunii august 2009, odată cu expirarea permisului de exploatare, împrejurare în care, reprezentanţii societăţii au demarat procedurile de obţinere a avizelor necesare reluării activităţii. Printre actele ce urmau a fi obţinute se afla şi avizul ce trebuia emis de către Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic şi Vânătoare Cluj (ITRSV) pentru scoaterea din circuitul silvic a unei parcele împădurite de 4,6 ha din suprafaţa de teren aflată în concesionare.

Potrivit dispoziţiilor legale (art. 36 şi următoarele din Legea 46/2008-Codul silvic), pentru emiterea acelui aviz era necesar ca proprietarul terenului să obţină o documentaţie de la Direcţia Silvică Cluj, Ocolul Silvic Huedin sau o societate autorizată în acest scop, în care să fie atestat gradul de consistenţă al vegetaţiei forestiere, care trebuia să fie inferior coeficientului de 0,4% pentru a se putea aviza favorabil scoaterea din circuitul silvic. În baza acestei documentaţii şi a avizului de mediu, ITRSV emitea avizul favorabil şi dispunea asupra solicitării de scoatere din circuitul silvic a suprafeţei respective de teren. Din aceleaşi dispoziţii legale a rezultat că, scoaterea din circuitul silvic putea fi solicitată numai de proprietarul terenului, în speţă, de către Consiliul Local al comunei C..

La debutul lunii decembrie 2009, ITRSV Cluj a transmis societăţii S. SRL o adresă prin care le comunica faptul că, pentru obţinerea avizului era necesară întocmirea documentaţiei privind scoaterea din circuitul silvic a unei parcele din suprafaţa concesionată pentru exploatarea carierei de piatră, documentaţie care putea fi realizată numai la solicitarea proprietarului terenului, respectiv, Consiliul Local al comunei C..

În acest context, prin adresa nr.6648 din 7 decembrie 2009, inculpatul T.P. a solicitat reprezentanţilor societăţii ce exploata cariera o întrevedere la sediul Primăriei pentru 14 decembrie 2009, ora 9, în vederea discutării modului de desfăşurare a contractului de concesiune.

Curtea va reţine că la 08 decembrie 2009 există indicii că inculpatul T.P. l-a căutat pe martorul M.I.L. Lucian, prin intermediul căruia a transmis reprezentanţilor societăţii S. SRL şi G. pretenţiile sale materiale, în schimbul înlesnirii rezolvării favorabile a celor solicitate de aceştia.

Corespunde realităţii că la 11 decembrie 2009 martorii M.I.L. şi V.D.P.M. au  formulat un denunţ împotriva inculpatului T.P. - primar al comunei C., jud. Cluj - cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă. Din cuprinsul acestuia a rezultat că, în cursul lunilor noiembrie – decembrie 2009, inculpatul a pretins de la denunţătorii M.I.L. şi V.D.P.M. (asociat şi administrator al SC „G.” SRL Cluj, ce deţine în concesiune o carieră de piatră aflată pe raza comunei C.) o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, promiţând că, prin influenţa de care se bucură asupra funcţionarilor din cadrul ITRSV Cluj, le va înlesni obţinerea avizelor necesare privind scoaterea din circuitul silvic a unor terenuri cu vegetaţie forestieră, avize fără de care activitatea de exploatare a carierei nu mai putea continua. De asemenea, inculpatul, cu aceeaşi ocazie, a afirmat că îşi va folosi influenţa, pentru ca societatea denunţătorilor să obţină avizele de mediu, electricitate şi apă, precum şi orice alte documente necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, indiferent de instituţia de la care vor trebui obţinute. Pentru a proceda în acest sens, în cursul lunii decembrie 2009, inculpatul T.P. a pretins ca, în perioada imediat următoare să-i fie predată suma de 5.000 de euro, iar din ianuarie  2010, să-i fie înmânată, lunar, suma de 2.000 de euro, pe întreaga perioadă de exploatare a carierei de granit.

Pentru dovedirea celor cuprinse în denunţ, martorii au pus la dispoziţia procurorilor un reportofon ce conţinea înregistrarea conversaţiei dintre inculpatul T.P. şi M.I.L. Lucian.

Curtea apreciază că înregistrarea pe reportofon, pusă la dispoziţia parchetului de către denunţător, a unor convorbiri înregistrate „pe ascuns” într-un cadru privat, fără ca inculpatul să aibă cunoştinţă de acest fapt, nu constituie mijloc de probă raportat la dispoziţiile art.64 cod proc.pen. Înregistrarea convorbirii pe reportofon pentru a fi valabilă trebuie să îndeplinească cumulativ două condiţii imperative şi anume: să fie prezentată de o persoană care să aibă calitatea de parte în proces, în sensul dispoziţiilor art.24 cod proc.pen. şi să nu fie interzisă de lege. În speţă, s-a dovedit că înregistrarea convorbirilor pe reportofon a fost efectuată cu încălcarea prevederilor art.26 alin.1 din Constituţie şi ale art.68 alin.2 cod proc.pen., în condiţii de clandestinitate şi deci, obţinută contrar prevederilor legale.

De altfel, aşa cum s-a pronunţat în numeroase rânduri instanţa supremă pot constitui mijloace de probă ”înregistrări audio sau video de regulă întâmplătoare, realizate în particular cu prilejul unor evenimente mai mult sau mai puţin oficiale, ocazionate de cele mai multe ori de evenimente de familie, aniversări oficiale, sau în cadrul unor manifestări cultural-sociale, unele chiar cu caracter antisocial”, condiţia fiind aceea a unei înregistrări făcute şi prezentate de parte şi fără a fi interzisă de lege.

Instituirea unei proceduri precise şi necesitatea unei autorizări exprese în cazul înregistrărilor constituie un instrument absolut, necesar garantării dreptului fundamental la viaţa intimă, familială şi privată prevăzută şi în art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Aşadar, înregistrările efectuate pe reportofon nu sunt legale şi nu vor putea fi folosite în proces, punct de vedere concordant cu interpretarea dată şi de Curtea Europeană de la Strasbourg în cauza „RG şi JH contra Marii Britanii”.

Pe cale de consecinţă, conţinutul convorbirii dintre inculpat şi denunţător din 08 decembrie 2009 va avea valoarea probatorie a unor indicii în privinţa comiterii faptei de către apelantul din prezenta cauză, fiind invalidat ca mijloc de probă reglementat de art.64 C.pr.pen.

Potrivit acestor indicii, rezultă că, în dialogul purtat cu denunţătorul M.I.L., inculpatul T.P. a recunoscut pretinderea anterioară a sumei de 5.000 de euro, însă precizează că, doar cu această sumă, societatea nu a rezolvat nimic, întrucât sunt multe documente şi avize de obţinut, iar el nu înţelege să „le ţină spatele” decât dacă îi vor remite în plus, lunar, suma de 1.000-2.000 de euro. Din aceleaşi indicii mai rezultă că, inculpatul a promis că va efectua demersurile necesare pentru obţinerea scoaterii din circuitul silvic a unei suprafeţe de teren concesionate, va obţine aprobarea Consiliului Local pentru realizarea documentaţiei necesare; va interveni la Direcţia Silvică Cluj (unde va vorbi cu Bia, referindu-se la martorul B.C., angajat al acestei direcţii şi fost director) sau la Ocolul Silvic Huedin (unde va vorbi cu G., indicându-l pe martorul G.G., angajat al acestei instituţii) pentru ca documentaţia ordonată oricăror din cele două unităţi să conţină numai elemente care să asigure avizarea finală favorabilă. De asemenea, inculpatul a promis că va interveni pe lângă angajaţi ai ITRSV Cluj, la „prietenii mei B. şi G.”, referindu-se la martorii B.T. şi G.D., pentru a obţine societăţii, aviz favorabil şi că, pentru suma de 2.000 de euro pretinsă de la denunţători şi pe care ar fi urmat să o primească lunar, este dispus să „le ţină spatele, să ajute, să lucreze” la orice alte probleme vor întâmpina în activitatea societăţii comerciale.

Conform denunţului depus la fila 1 u.p., M.I.L. învederează că inculpatul T.P. îl aştepta la 11.12.2009 pentru a-i preda suma de 5000 euro, ca primă tranşă din suma de 10000 euro pretinsă.

Aşa fiind, prin ordonanţa procurorului din data de 11.12.2009, s-a dispus în mod provizoriu, autorizarea înregistrărilor audio-video în mediul ambiental a discuţiilor purtate de către T.P. cu denunţătorii M.I.L., V.D.P.M. sau cu orice alte persoane, în legătură cu obiectul cauzei penale.

Potrivit probelor testimoniale şi ştiinţifice administrate nemijlocit de Tribunalul Cluj a rezultat că, la data de 11.12.2009, în jurul orei 15,00, inculpatul T.P. s-a întâlnit cu denunţătorul M.I.L. la sediul Primăriei comunei C., prilej cu care inculpatul a precizat suma ce urma să-i fie remisă lunar, respectiv 2.000 de euro, pe durată nedeterminată.

Ambii au hotărât să se apeleze telefonic şi să se întâlnească mai târziu, în aceeaşi zi, pentru remiterea sumei de 5.000 de euro (întâlnire care nu a mai avut loc, cei doi nereuşind să intre în contact în cursul după-amiezii, întrucât telefonul inculpatului a fost închis). Totodată, inculpatul T.P. a precizat că reprezentanţii societăţii ce exploatează cariera, sunt aşteptaţi de el la întâlnirea fixată pentru data de 14.12.2009, la ora 09,00, la sediul Primăriei, cu privire la care anterior le expediase o adresă de convocare, motivul acestei întâlniri fiind tocmai legat de scoaterea din circuitul silvic a terenurilor concesionate carierei.

În acest context, la 14 decembrie 2009, în biroul său din sediul Primăriei C., inculpatul T.P. i-a asigurat pe denunţătorii M.I.L., V.D.P.M. şi pe martora W.P., asociat în SC „G.” SRL de întreaga sa disponibilitate pentru a ajuta societatea în obţinerea tuturor avizelor necesare, indiferent de instituţia de la care ele vor trebui obţinute, promiţând că va determina prin influenţa de care se bucură şi prin intervenţii asupra angajaţilor de la acele unităţi, emiterea actelor. Cu acel prilej, inculpatul T.P. a reafirmat pretinderea sumei de 5.000 de euro ce urma a fi primită chiar în acea zi, precum si a celei de 2.000 de euro lunar, începând cu anul următor. Încercând să justifice pretenţiile sale, inculpatul T.P. a afirmat către denunţători că, de acum încolo „le va ţine spatele la toate intemperiile ce vor urma”. La terminarea întâlnirii, inculpatul a convenit cu M.I.L. că îl va contacta telefonic şi vor stabili locul de întâlnire pentru remiterea banilor.

Întâlnirea dintre cei doi în vederea primirii banilor, respectiv a primei tranşe în sumă de 5.000 de euro, a avut loc în data de 14.12.2009, în jurul orei 23,20, la ieşirea din municipiul Huedin, pe Drumul European 60, în autoturismul de serviciu al inculpatului T.P. şi a fost înregistrată în baza autorizaţiei de interceptare şi înregistrare audio video ambientală nr. 454/14.12.2009 emisă de către Tribunalul Cluj.

La 14.12.2009, inculpatul a sosit la restaurantul „M.”, locaţie stabilită telefonic cu denunţătorul M.I.L. Lucian. Cu prilejul acelei discuţii purtate de cei doi, inculpatul T.P. s-a arătat dispus ca, după ce va „încasa” timp de 6-8 luni suma de câte 2.000 de euro lunar, de la denunţători, dacă situaţia economică a societăţii nu va fi prea bună, să negocieze cuantumul acesteia. Pentru primirea sumei de 5.000 de euro, inculpatul i-a cerut denunţătorului să meargă la maşină. În interiorul autoturismului cu care inculpatul s-a deplasat la întâlnire, acesta a primit de la martorul M.I.L. suma de 5.000 euro, pretinsă anterior ca primă tranşă.

Având în vedere modul de administrare a mijloacelor de probă în acest dosar de către procurori, curtea apreciază că în speţă nu sunt incidente disp.art.64 alin.2 C.pr.pen. potrivit căruia „probele obţinute în mod ilegal, nu pot fi folosite în procesul penal”, neexistând nici o încălcare a principiului loialităţii în realizarea acestora.

Potrivit art.68 alin.2 C.proc.pen., este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue comiterea unei fapte, în scopul obţinerii de probe. Acest text de lege nu trebuie privit însă izolat, rupt de context, ci integrat unitar în titlul din care face parte, respectiv interzicerea mijloacelor de constrângere.

Deşi legiuitorul nu a indicat expres în ce constă acţiunea de determinare, este incontestabil că aceasta nu poate avea loc decât prin modalităţile alternative prevăzute în alin.1 al articolului indicat: violenţe, ameninţări, ori alte mijloace de convingere, precum şi promisiuni sau îndemnuri.

În lipsa unor asemenea acţiuni insidioase, nu se poate reţine că există o determinare, întrucât numai prin modalităţile alternative de mai sus se influenţează voinţa persoanei asupra căreia acestea se exercită, ea fiind în situaţia în care nu mai gândeşte şi acţionează liber.

A considera că, dincolo de exigenţele textului de lege, orice acţiune din partea unei persoane se poate circumscrie noţiunii de „determinare” înseamnă, pe de o parte, a ignora împrejurarea că cel asupra căruia se exercită determinarea are deplină capacitate de exerciţiu, iar, pe de altă parte, a adăuga la lege, dând noţiunii şi alte semnificaţii decât cele pe care legiuitorul însuşi le-a dat.

Ţinând cont că în opinia Curţii, mijloacele de probă administrate în prezenta speţă au fost obţinute în mod legal, conchidem că vinovăţia inculpatului T.P. în comiterea infracţiunii de trafic de influenţă este dovedită şi prin conţinutul înregistrărilor convorbirilor telefonice şi ambientale dintre inculpat şi denunţător, neexistând nicio provocare din partea procurorilor în determinarea acestuia la comiterea infracţiunii.

Cât priveşte nerespectarea  prevederilor legale vizând procedura efectuării înregistrării comunicărilor sau a celor realizate în mediul ambiental, în condiţiile în care au fost instalate mijloacele tehnice pe corpul denunţătorului M.I.L. în 11 şi 14 decembrie 2009, Curtea reţine că acestea reprezintă mijloace de probă legal realizate, cu respectarea deplină a aceluiaşi principiu al loialităţii obţinerii probelor.

La dosarul cauzei nu trebuie să fie depuse procese verbale vizând modul de instalare a mijloacelor tehnice pe corpul martorului M.I.L., de către DNA, ci trebuie să existe autorizarea magistratului de la instanţa competentă, de efectuare a înregistrărilor şi interceptărilor solicitate de procuror, act în baza căruia organele de anchetă montează aparatura necesară asupra denunţătorului.

Aceste acte sunt depuse în mod valabil la dosar u.p. (încheierea penală din 14.12.2009 a Tribunalului Cluj şi autorizaţia din 14.12.2009 a Tribunalului Cluj).

S-a susţinut că înregistrarea convorbirii ambientale din 11.12.2009 din biroul inculpatului din cadrul Primăriei C., dintre acesta şi denunţătorul M.I.L. s-a realizat fără autorizaţie, întrucât în realitate, discuţiile au avut loc în dimineaţa zilei de 11.12.2009 şi nu după orele 12, aşa cum se menţionează în autorizaţia emisă provizoriu de procurorul DNA.

În acest sens, inculpatul apelant invocă şi declaraţia denunţătorului M.I.L. din faţa Tribunalului Cluj din care ar reieşi că întrevederea dintre ei a avut loc între orele 10-11, în data de 11.12.2009. În faza de urmărire penală, denunţătorul nu a menţionat ora la care s-a întâlnit la acea dată cu inculpatul.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că această apărare este nefondată pentru următoarele argumente:

La fila 23 u.p. există ordonanţa procurorului de interceptare şi înregistrare audio-video şi în mediu ambiental cu titlu provizoriu a discuţiilor purtate de către apelant cu denunţătorul M.I.L., V.D.P.M. sau de către inculpat cu orice alte persoane în legătură cu obiectul cauzei penale.

Autorizarea a fost emisă pe o perioadă de 48 ore de la 11.12.2009 ora 12 şi până la 13.12.2009 ora 12.

Prin încheierea penală nr.292 din 14.12.2009, Tribunalul Cluj a confirmat ordonanţa procurorului emisă pe o durată de 48 ore şi a autorizat interceptarea pe 28 zile începând cu 14.12.2009 ora 8.30 a înregistrărilor audio-video şi în mediu ambiental a discuţiilor purtate de către inculpat cu denunţătorul M.I.L., V.D.P.M., precum şi cu orice alte persoane care au legătură cu această cauză.

La fila 151 dosar u.p. este depus procesul verbal de certificare a înregistrărilor de către DNA Cluj, din care rezultă fără echivoc, că acea convorbire ambientală din 11 decembrie 2009, dintre inculpat şi M.I.L. a avut loc între orele 14,44 – 14,52, deci, după ora 12, de când îşi începea valabilitatea ordonanţa provizorie emisă de procuror.

Conţinutul înregistrărilor depuse la dosar de către procuror putea fi combătut de către apărare, nu prin declaraţii de martori, ci prin solicitarea efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize asupra veridicităţii datelor de identificare a mijlocului tehnic folosit, a suportului de stocare care cuprinde informaţii şi cu privire la ora înregistrării.

În lipsa unei contraprobe nesolicitată în acest sens de către apărare, Curtea reţine ca veridică ora 14,44 – 14.52, drept dovadă a convorbirii ambientale din 11.12.2009 dintre inculpat şi denunţătorul M.I.L.

Atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de cercetare judecătorească, inculpatul T.P. a negat împotriva evidenţei că s-ar face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că singurele discuţii pe care le-a avut cu reprezentanţii societăţii care exploata cariera de piatră, respectiv cu numiţii V.D.P.M., W.P. şi M.I.L. au vizat determinarea acestora la intrarea în legalitate în ceea ce priveşte obţinerea avizelor de exploatare. Inculpatul nu a recunoscut pretinderea vreunei sume de bani şi nici primirea, la data de 14.12.2009 a sumei de 5.000 euro, învederând că, dimpotrivă, a respins repetat orice propunere venită în acest sens din partea denunţătorilor. Mai mult, inculpatul a susţinut că denunţătorii i-au adresat numeroase ameninţări, atât lui, cât şi membrilor familiei, în contextul în care nu le permitea exploatarea carierei în afara avizelor legale şi care au determinat inclusiv reacţia sa violentă la momentul intervenţiei echipei DNA, precum şi ascunderea timp de aproape două zile, consecutiv cu neprezentarea la organele de anchetă, potrivit citării telefonice.

Susţinerile inculpatului sunt lipsite de logică, nereale, fiind combătute prin probele testimoniale, ştiinţifice şi conţinutul interceptărilor efectuate şi ataşate dosarului.

Având în vedere apărarea formulată de inculpatul T.P. în cursul judecăţii şi al urmăririi penale, curtea reţine că jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului a statuat în sensul că „principiul prezumţiei de nevinovăţie reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării şi ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării îi revine obligaţia de a arăta învinuitului care sunt acuzaţiile cărora le va face obiectul şi a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declaraţie de vinovăţie. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuşi sau cu asistenţa unui avocat) şi să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiaţi martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare şi apărare, ci impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenţei dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).

Pentru a fi luate în considerare declaraţiile inculpatului, în faţa instanţei de judecată, precum si cele date în cursul urmăririi penale, trebuie să răspundă unei duble condiţionalităţi privitoare la argumentele temeinice care le-au determinat şi la coroborarea lor cu celelalte probe administrate în cauză.

În acelaşi timp, această examinare şi apreciere a declaraţiilor este subordonată principiului aflării adevărului şi angajării răspunderii penale în condiţiile legii.

Aprecierea probelor  intr-o cauză dedusă judecăţii, este rezultatul unui proces de cunoaştere a realităţii obiective, in cadrul căruia probele dau naştere unui sentiment de certitudine în legătură cu existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni, confirmarea sau absenţa vinovăţiei persoanei trimise in judecată.

Potrivit disp. art 63 al.2 C.pr.pen. probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecăreia se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, in urma examinării tuturor celor administrate, in scopul aflării adevărului.

În virtutea acestor dispoziţii, orice infracţiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar  şi-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza penală.

Pe de altă parte, prezumţia de nevinovăţie care guvernează procesul penal îmbracă două coordonate: administrarea probelor in faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti şi interpretarea acestora. În ceea ce priveşte interpretarea probelor, pentru a putea fi răsturnată prezumţia de nevinovăţie este necesar ca instanţa să înlăture eventualitatea, bănuielile, supoziţiile, aproximaţiile, pentru că atunci când faptele nu sunt stabilite cu certitudine, nu poate fi pronunţată  o hotărâre de condamnare.

În speţă, Parchetul a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prev.de art.257 C.pen. rap.la art.6 din Legea 78/2000.

În raport de disp.art 62 , 63 C.pr.pen. cu referire la art.1, art. 200, art.289 C.pr.pen., hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii trebuie să apară ca o concluzie, susţinută de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanţ deductiv, fără discontinuitate. Ori, in cauză, probele strânse in cursul urmăririi penale şi care au servit drept temei de trimitere in judecată, precum şi cele administrate în faza judecăţii, dovedesc, în mod cert, că autorul infracţiunii de trafic de influenţă este inculpatul T.P. şi că fapta a existat în realitate.

În faţa Tribunalului Cluj au fost ascultaţi nemijlocit toţi martorii din rechizitoriul Parchetului, precum şi martorii propuşi în apărare de către inculpat. Din conţinutul  depoziţiilor acestora rezultă că inculpatul a pretins de la denunţător o sumă de bani de 10.000 euro, din care a primit efectiv suma de 5.000 euro pentru a determina funcţionari din cadrul mai multor instituţii publice să emită unele documente favorabile societăţii ce exploata cariera de piatră.

În faţa Curţii de Apel, inculpatul a propus în apărarea sa pe martora G.L. la termenul din 22.09.2011, cerere încuviinţată de către instanţă. Datorită împrejurării că inculpatul şi apărătorii săi nu au depus adresa de domiciliu a acesteia, pentru a fi citată legal şi martora nici nu a fost prezentată magistraţilor, la termenul din 13.10.2011, procesul s-a amânat în acest scop, pentru termenul din 03.11.2011. La această dată, în urma citării legale, martora nu s-a deplasat la instanţă şi nici nu a fost prezentată de către inculpat, condiţii în care Curtea a revenit asupra probei, tendinţa de tergiversare a judecării cauzei de către inculpat fiind evidentă.

Un semn de îndoială asupra credibilităţii martorei este faptul că aceasta nu a fost invocată ca probă în apărare încă din cursul urmăririi penale, când aceste împrejurări puteau fi clarificate şi demonstrate, eventual realitatea lor. Pe de altă parte, nu s-a dovedit prin nicio probă că suma de 5.000 euro ar fi rămas asupra denunţătorului M.I.L., împrejurare ce urma să fie demonstrată prin audierea numitei G.L..

Astfel, denunţătorii M.I.L. şi V.D.P.M. P., atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa Tribunalului Cluj învederează la unison că începând cu luna noiembrie 2009, inculpatul le-a pretins suma de 5.000 euro pentru a-i sprijini în obţinerea avizelor necesare funcţionării SC G. şi câte 2.000 euro lunar pentru a-i proteja în exploatarea carierei, promiţând că în schimbul acestor sume de bani, va interveni la ITRSV Cluj şi la Agenţia de Mediu, pentru a facilita obţinerea documentelor de care firma avea nevoie pentru desfăşurarea legală a activităţii.

Martora W.P., atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei a precizat textual: „M.I.L. Lucian s-a întâlnit cu primarul T.P. în luna noiembrie 2009…ocazie cu care am aflat că acesta a pretins suma de 5.000 euro pentru a ne sprijini în obţinerea avizelor necesare funcţionării şi câte 2.000 euro lunar pentru a ne proteja în exploatarea carierei. M.I.L. ne-a comunicat acest lucru şi mie şi lui M.. Iniţial nu am putut să credem şi am hotărât să achiziţionăm un reportofon pe firmă, pe care să i-l dăm lui M.I.L. şi care să înregistreze discuţia ce urma să o aibă cu primarul.”

În acelaşi sens, declară atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, martorul C.A.I. „am înţeles de la M.I.L. că a purtat o discuţie cu primarul, din care a rezultat că acesta va ajuta firma pe viitor, dar că avea anumite pretenţii….întâlnirea a avut loc în jurul datei de 2 decembrie, după care M.I.L. mi-a spus mie şi lui M. că primarul pretinde suma de 5.000 euro, care trebuie să-i fie remisă înainte de sărbători. Am înţeles că, în schimbul acestei sume de bani, inculpatul va interveni la ITRSV Cluj şi la Agenţia de Mediu pentru a facilita obţinerea avizelor de care firma avea nevoie…În zilele următoare, am înţeles de la cei doi, că M.I.L. a avut o altă discuţie cu inculpatul, ocazie cu care acesta a reiterat pretenţia iniţială de 5.000 euro şi în plus, a pretins o sumă cuprinsă între 1000-2000 euro, dând asigurări că pe viitor, el va ţine spatele firmei, în sensul că se va implica personal în obţinerea avizelor pentru firmă şi rezolvarea altor probleme care s-ar putea ivi pe parcurs”.

De asemenea, în cauză au fost ascultaţi ca martori B.T., G.D., G.G.D., B.C., angajaţi ai ITRSV Cluj, Direcţia Silvică Cluj şi ai Ocolului Silvic Huedin, persoane ce au învederat că se cunosc cu inculpatul, însă niciodată acesta nu le-a solicitat să procedeze la întocmirea unor documente prin care să faciliteze societăţile G. şi S. şi scoaterea din circuitul silvic a unor suprafeţe din terenul aflat în concesiunea carierei de piatră. Aceşti martori au fost audiaţi şi în faza de urmărire penală, ocazie cu care au relatat aceleaşi aspecte.

Martora G.L.I. a învederat că-şi menţine integral declaraţia din faţa procurorului, în faţa organelor de anchetă afirmând că ea cunoaşte împrejurarea achiziţionării reportofonului, fără a şti însă scopul utilizării acestuia.

Din declaraţia martorei M.I.V., nu rezultă că aceasta ar cunoaşte vreo împrejurare legată de comiterea infracţiunii imputate inculpatului, neparticipând la nicio şedinţă a Consiliului Local C..

Martorul T.V., în declaraţia de la instanţă, cunoaşte împrejurarea că inculpatul le-ar fi comunicat denunţătorilor „să-şi pună la punct toată documentaţia necesară funcţionării legale a activităţii lor, însă niciun aspect legat de comiterea infracţiunii imputate apelantului”.

Din declaraţia martorului L.A., cumnat cu inculpatul (persoană interesată în cauză), rezultă faptul că denunţătorii l-ar fi ameninţat în mod repetat pe apelant, fără a preciza în ce constau acele ameninţări, cât de serioase erau şi pentru ce anume erau efectuate, în perioada noiembrie – decembrie 2009. Această declaraţie va fi înlăturată de către Curte, deoarece nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.

Din aceleaşi considerente vor fi înlăturate şi declaraţiile martorilor T.N. şi T.S., fraţi cu inculpatul, care datorită gradului de rudenie, sunt făcute pentru a-i atenua răspunderea penală şi pentru a demonstra că fratele lor a fost victima unor infracţiuni de ameninţare din partea denunţătorilor.

Curtea reţine că eventualele ameninţări, nedovedite în cauză, proferate de denunţători la adresa inculpatului puteau face obiectul unor plângeri penale din partea acestuia pentru infracţiunea de ameninţare prev.de art.193 C.pen., care trebuiau adresate organelor competente, împrejurări nedemonstrate în speţă.

De asemenea, conţinutul convorbirilor interceptate dintre inculpat şi denunţători, demonstrează vinovăţia acestuia în săvârşirea infracţiunii imputate prin actul de sesizare al instanţei. Astfel, chiar dacă datorită caracterului clandestin, înregistrarea conversaţiei dintre inculpat şi denunţătorul M.I.L. Lucian cu ajutorul reportofonului are valoarea doar a unor indicii, acestea sunt relevante pentru poziţia psihică a inculpatului în relaţiile cu martorii V.D.P.M., M.I.L. Lucian, W.P. şi conturează oferirea ajutorului său acestor persoane „cu toate care trebuie rezolvate la ITRSV, la Electrica, prin intervenţia sa la conducătorii acestor instituţii”, pentru a soluţiona favorabil cererile S. SRL.

Punctual, în discuţia avută cu M.I.L., inculpatul T.P. critică faptul că reprezentanţii carierei „au dat bani în stânga şi-n dreapta” pentru scoaterea terenului din fondul forestier şi nu au venit să-i ceară lui ajutorul; totodată, inculpatul se oferă să se consulte cu  „prietenii mei B. şi G. să le cer ajutorul” legat de obţinerea avizului de la ITRSV Cluj (referindu-se la martorii B.T. şi G.D.- angajaţi ai ITRSV Cluj), promite că va interveni la ITRSV Cluj şi „la C., fostul şef” şi-i va spune că este de acord cu solicitările S.. De asemenea, cu prilejul aceleaşi discuţii inculpatul afirmă că, dacă nu se va lua legătura cu el, le va pune piedici în obţinerea documentelor „ că io-l pot încurca de să vorbească singur. Deci mă, io o să-l lucrez pă ăsta, să vadă că dacă nu-l ajut îi pă spate…”. În acelaşi context, inculpatul mai afirmă că le va îngreuna activitatea şi pe linia transportului pietrei excavate, punându-le la podul de acces către carieră semnul „interzis”.

Tot cu prilejul acelei întâlniri, inculpatul T.P. se oferă să vorbească la Electrica cu „şeful de acolo” şi-i garantează că „acela va veni şi va aproba cele necesare”. Inculpatul subliniază că reprezentanţii societăţii au solicitat degeaba întocmirea unui nou amenajament silvic pentru că, în final, documentul va trebui aprobat de către Consiliul local C. şi astfel ajung tot la el, la primar.

În continuare, inculpatul T.P. pretinde explicit de la denunţător să-i fie remisă lunar suma de 1000-2000 de euro, ca să ştie „pentru ce munceşte…că ţine cariera în spate”, precizând că, pentru această „taxă lunară” el îi va ajuta „cu toate care trebuie rezolvate”. În acelaşi context inculpatul T.P. a recunoscut pretinderea anterioară a sumei de 5000 de euro,  precizând că doar cu această sumă societatea nu a rezolvat nimic întrucât sunt multe documente şi avize de obţinut iar el nu înţelege să „le ţină spatele” decât dacă îi vor remite în plus,  lunar, suma de 1000-2000 de euro .

Deşi inculpatul T.P. afirmă că el are situaţie materială bună „io am ce-mi trebe, nu trăiesc din Primărie”, totuşi, nu vrea „să fie ţinut de prost….bani la Primărie nu, bani la mine nu”.

Curtea reţine că din conţinutul aceloraşi interceptări, rezultă că în cursul zilei de 11.12.2009 la întrebarea denunţătorului „pe ce perioadă  pretinde să-i fie plătită acea sumă”, inculpatul a răspuns „merem înainte…şi eu pui osul şi vă ajut…”, prin aceasta lăsând să se înţeleagă că este pentru întreaga perioadă de funcţionare a carierei.

Inculpatul îl asigură pe denunţător că, odată primiţi banii, ei nu vor mai avea nicio problemă cu primăria şi-i cere să aibă încredere în el că nu-i va păcăli.

La 14.12.2009 la întâlnirea de la Primăria C., inculpatul, în prezenţa denunţătorilor, a confirmat, din nou, pretinderea foloaselor materiale arătându-se dispus, atât să intervină la instituţiile publice ITRSV, Agenţia de Mediu, cât şi de a negocia noi clauze asupra contractului de concesiune, mai favorabile societăţii ce exploata cariera. Astfel, deşi inculpatul, în faţa Tribunalului Cluj, a susţinut că singura raţiune pentru care a solicitat această întrevedere a fost aceea de a „determina reprezentanţii societăţii concesionare la intrarea în legalitate”, înregistrările audio video dovedesc fără îndoială faptul că acesta a dorit să-şi asigure folosul material prin implicarea sa în obţinerea documentelor necesare, prin afirmarea şi traficarea influenţei de care susţinea că se bucură asupra unor funcţionari.

Curtea reţine că aceste aspecte rezultă din conţinutul convorbirilor interceptate, din cadrul discuţiei din 14.12.2009, reieşind fără echivoc pretinderea de către inculpat atât a sumei de 5.000 euro, cât şi a celei de 2.000 euro lunar, pentru a favoriza societatea denunţătorilor în activitatea de exploatare a carierei:

Astfel, aşa cum reiese din procesul verbal de certificare a înregistrărilor, u.p. , inculpatul îşi arată disponibilitatea de a-i ajuta pe denunţători în schimbul sumelor de mai sus, afirmând textual: „păi da, păi aicea îi rolu meu, că tre’ să vă ajut, tre’ să v-ajut cu chestia asta, tre’ să v-ajut cu podu’, tre’ să v-ajut cu drumu’, ăsta-i ajutor, păi altfel….? „

Relevant este că la întrebarea denunţătorului M.I.L. „şi cu ăştia 5.000 să acoperă astea?,  inculpatul afirmă cu tărie, categoric, textual „că nu va mai pretinde alte sume, da mă, da; să acoperă; sigur, da sigur”.

Curtea reţine că la întrebarea denunţătorului M.I.L. adresată inculpatului în sensul că de când îi datorează societatea suma de 2.000 euro lunar, inculpatul a afirmat „că din primăvară, după ce au autorizaţiile”.

Pentru obţinerea documentelor, în prezenţa celor trei, inculpatul a contactat telefonic un expert silvic, cu care a stabilit o întâlnire pentru aceeaşi săptămână (ziua urmând a fi fixată ulterior), privitor la întocmirea amenajamentului silvic necesar societăţilor S. şi G.. După încheierea dialogului telefonic, inculpatul i-a asigurat  că  expertul lucrează şi între sărbători şi că, în maxim 2 săptămâni vor avea documentaţia întocmită şi, dacă va fi nevoie, „… chiar şi acolo unde vor da peste suprafeţe împădurite vor face în aşa fel încât să rezulte că nu au fost arbori niciodată…”.

Conform declaraţiei denunţătorului M.I.L. Lucian, confirmată de înregistrarea audio video ambientală, la finalul întâlnirii a convenit cu inculpatul T. că se vor contacta telefonic mai târziu - sens în care inculpatul şi-a notat numărul de telefon al denunţătorului - pentru predarea sumei de 5000 de euro (la fila 6 dosar u.p. este depus în probaţiune bileţelul cu numărul de telefon scris de inculpat).

Curtea reţine că din conţinutul aceloraşi interceptări din 14.12.2009, de la restaurantul M. din Huedin, locul unde inculpatul s-a întâlnit cu denunţătorul M.I.L. pentru a primi suma de 5000 de euro, rezultă că inculpatul i-a spus denunţătorului că el a ştiut exact că societatea concesionară va avea nevoie de documentaţia pentru scoaterea din circuitul silvic al terenului concesionat şi că, în acest sens era necesar, în prealabil, acordul Consiliului local al Primăriei C., şi că, pentru solicitarea acestui act „v-am aşteptat la cotitură…că ei, în prostia lor au crezut că gata, vor rupe tot, vor face…dar eu am ştiut că ITRSV-ul eu trebuie să-l fac…..voi aţi crezut că numai veniţi cu tăte avizele, mi le puneţi să le semnez….”

Raportat la apărarea formulată de inculpatul T.P., în sensul că în autoturism, denunţătorul i-a oferit suma de 5000 de euro iar el a respins oferta, înregistrările efectuate în cauză dovedesc fără îndoială faptul că apelantul a primit acei bani. Astfel, la acel moment, când denunţătorul i-a oferit banii, i-a spus inculpatului „5.000 de euro, ia acolo şi numără-i”, la care T.P. a precizat în interiorul autoturismului său „lasă-i mă, acole!”. Denunţătorul, pentru a se asigura că a fost bine înţeles, a întărit cuantumul sumei oferite „5.000”, inculpatul acceptând-o, spunând „Bine mă”, banii fiind luaţi de acesta în mână şi introduşi în torpedou.

În aceste condiţii, apărarea inculpatului, în sensul că nu şi-a însuşit cei 5.000 euro este neveridică, urmând a fi înlăturată.

În realitate, Curtea reţine că inculpatul sesizând că denunţătorii posedau importante sume de bani din derularea unor afaceri civile şi comerciale, a proiectat activitatea infracţională prin contactarea acestora cu o ofertă de sprijin, prin traficarea influenţei sale la unele instituţii publice care aveau în competenţă eliberarea unor acte necesare pentru buna funcţionare a societăţii martorilor.

Afirmaţiile inculpatului referitoare la obţinerea rapidă a unor acte pentru corecta funcţionare a firmei denunţătorilor, au avut ca scop creşterea încrederii acestora în posibilităţile sale de manipulare a bunei desfăşurări a activităţii unor instituţii, cu consecinţa imediată a achitării necondiţionate a sumelor de bani pretinse.

Curtea reţine că referitor la întâlnirea din restaurantul M., în scopul de a obţine copiile avizelor deţinute de societatea concesionară, înregistrările ambientale efectuate în cauză pun în evidenţă că apărările inculpatului sunt nereale. Astfel, din cuprinsul procesului-verbal de certificare a înregistrărilor depus la fila 163 u.p. rezultă că inculpatul venise la întâlnire pentru unicul scop de a i se remite suma de 5000 de euro de la M.I.L., sumă pe care a şi primit-o în interiorul autoturismului. Discuţiile purtate de cei doi evidenţiază, conform interceptărilor ataşate dosarului, că  inculpatul T.P. nu a solicitat niciun moment primirea acelor avize la acea dată. De altfel, după cum rezultă din înregistrările ambientale din dimineaţa de 14.12.2009 din biroul inculpatului, acesta ceruse denunţătorilor ca respectivele documente să fie copiate şi aduse abia la întâlnirea fixată pentru sfârşitul săptămânii, cu expertul silvic, ce urma să întocmească amenajamentul silvic.

Astfel, inculpatul T.P. afirmă: „încercaţi să veniţi cu tăte hârtiile şi tăte avizele ce le avem, ca să ştim ce trebe făcut”.

Din examinarea întregului material probator administrat, precum şi a poziţiei adoptate de inculpat, Curtea şi-a format convingerea că între apelant şi denunţătorul M.I.L. Lucian a fost creată o legătură ce excede obligaţiilor acestuia decurgând din modul de conduită al unui funcţionar ce aparţine administraţiei publice.

Legea nu interzice vreunui membru al administraţiei publice, în speţă inculpatului, să aibă relaţii sociale cu orice persoană, chiar dacă acestea nu pot fi justificate, însă îi cere să se abţină de la contacte cu persoanele ce au interese în domeniul sferei sale de activitate, pentru ca acest lucru conduce la ştirbirea imaginii publice a funcţionarului.

Pe de altă parte, calitatea inculpatului T. şi atribuţiile de serviciu ale acestuia nu impuneau ca să se întâlnească cu denunţătorul într-un restaurant pentru a discuta probleme de serviciu, iar pe de altă parte, conţinutul înregistrărilor convorbirilor cu denunţătorul de la acea dată au dovedit fără echivoc că acesta a fost implicat în săvârşirea faptei de corupţie imputate.

Faţă de conţinutul probelor reliefate mai sus, este evident că nu se poate susţine că totul a fost o înscenare, iar martorii sunt interesaţi să-l acuze pe nedrept pe inculpat.

Curtea constată că invocarea nevinovăţiei de către inculpat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, contrazice nesusţinut probatoriile administrate în cauză.

Simpla afirmaţie a unei stări de fapt – fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă - nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe irefutabile.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul ar fi făcut intervenţia pentru care a pretins şi primit suma de 5.000 euro, prezumându-se astfel că aceasta i-a revenit în totalitate.

Prin această incriminare a infracţiunii de trafic de influenţă, în art.257 C.pen., legiuitorul a urmărit sancţionarea faptelor celor care, speculând reala sau pretinsa lor influenţă, pe lângă vreun funcţionar sau alt salariat, aruncă suspiciune asupra acestora şi implicit, asupra desfăşurării corecte a activităţii instituţiilor din care fac parte.

Interesul proteguit este, în principal, buna reputaţie a unor astfel de instituţii, legiuitorul urmărind apărarea acestora de discreditarea care poate rezulta din faptul că o persoană – ce urmăreşte să-şi creeze o sursă ilicită de venituri – se laudă cu reala sau pretinsa influenţă asupra unui funcţionar.

Pentru existenţa şi implicit, consumarea infracţiunii de trafic de influenţă, nu interesează dacă intervenţia pe lângă funcţionar s-a produs sau nu, nici dacă prin intervenţia reală sau presupusă se urmăreşte determinarea unei acţiuni licite sau ilicite şi nici dacă s-a efectuat ori nu, actul ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului.

Dezaprobarea exprimată prin incriminarea faptei de trafic de influenţă priveşte scopul urmărit de infractor, nu ca un rezultat, ci ca o caracterizare a acţiunii de traficare a influenţei reale, ori presupuse. De asemenea, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este indiferent faptul că iniţiativa aparţine traficantului sau persoanei interesate ca influenţa să fie exercitată.

Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, Curtea reţine că trebuie să fie întrunite, cumulativ, următoarele condiţii, referitoare la latura obiectivă: este important ca acea influenţă, reală sau presupusă a făptuitorului să fi constituit pentru cumpărătorul de influenţă, motivul determinant al tranzacţiei. Aşadar, făptuitorul este necesar să precizeze actul referitor la care se trafică influenţa, probele dosarului confirmând această împrejurare.

De asemenea, este necesar ca inculpatul să promită intervenţia sa, pe lângă un funcţionar spre a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, Curtea reţine că această faptă se săvârşeşte numai cu intenţie calificată prin scop, care constă în efectuarea sau neefectuarea unui act ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului, neexistând, niciun dubiu, asupra atitudinii inculpatului de conştiinţă şi voinţă. Astfel, voinţa sa constă în săvârşirea uneia sau mai multora din acţiunile specifice elementului material al infracţiunii – ştiind că foloasele reprezintă preţul influenţei sale asupra funcţionarului - , pe planul conştiinţei reprezentându-şi pericolul creat pentru activitatea primarului şi implicit, crearea de suspiciuni cu privire la onestitatea funcţionarilor. Acţiunea, care constituie elementul material al infracţiunii, se săvârşeşte numai cu intenţie directă – dol special – fiind necesară voinţa inculpatului de a primi bani, bunuri sau alte foloase necuvenite – deşi, legal, nedatorate – respectiv, să existe un contraechivalent al conduitei sale ilicite şi ştiinţa că îşi însuşeşte ceva ce nu i se cuvine, aspecte dovedite cu prisosinţă de probele dosarului.

Curtea va înlătura ca nefondată şi apărarea inculpatului privind ameninţările exercitate asupra sa de către denunţători, cu un pericol neprecizat. Astfel, deşi inculpatul T.P. a afirmat că, în seara de 14.12.2009, în interiorul autoturismului, denunţătorul M.I.L. „a început să mă ameninţe spunându-mi că dacă nu le dau pace o să-mi facă denunţ la DNA, o să-mi facă familia, o să-mi pună pe cap oameni şi o să-mi arate el”, înregistrările audio video ambientale relevă faptul că acesta l-a chemat pe denunţător în maşina sa, cu unicul scop de a primi acolo cei 5.000 de euro. De asemenea, pe parcursul celor câteva minute în care s-au aflat împreună în maşină, cei doi  au discutat exclusiv despre suma de bani remisă inculpatului şi despre iluminatul stradal de sărbători al oraşului Huedin. În aceste condiţii, este evident că poziţia inculpatului T.P., care a declarat că denunţătorul M.I.L. Lucian l-a ameninţat pe durata deplasării cu autoturismul, ameninţări care i-au indus o stare de temere ce a stat la baza reacţiei sale violente la momentul intervenţiei echipei DNA, soldată cu avarierea autoturismelor, este una neveridică, de circumstanţă, nesusţinută de probele cauzei. Faţă de pregătirea profesională a inculpatului şi împrejurarea că a cunoscut încălcarea legii penale, acesta a conştientizat că oprirea sa este efectuată de organele abilitate ale statului, condiţii în care pentru a scăpa nesancţionat, a fugit de la faţa locului.

În acelaşi context poate fi interpretat şi refuzul de a se prezenta în data de 15.12.2009 la citarea telefonică făcută de procuror, acesta arătând că „i-a fost teamă că este o capcană a celor care îl ameninţau…şi care vroiau să-l localizeze…”, făcând referire la aşa zisele ameninţări aduse de denunţătorul M.I.L..

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul, prin apărătorii aleşi, a solicitat achitarea sa în temeiul art.10 lit.a şi art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen.

Motivul invocat, constând în inexistenţa faptei, nu are corespondent în probele dosarului, acestea convergând indubitabil către confirmarea existenţei infracţiunii, în condiţiile cerute de latura obiectivă.

De altfel, pentru a putea invoca achitarea întemeiată pe art.10 lit.a C.pr.pen., inculpatul ar fi trebuit să dovedească că nu a existat o faptă în materialitatea ei şi nu neapărat penală.

Ori, în cauză, inculpatul a recunoscut că a avut mai multe întâlniri şi discuţii cu denunţătorii, că aceştia chiar au încercat să-i ofere bani, lucru refuzat de către el, astfel că achitarea solicitată, fundamentată pe acest temei de drept, este neîntemeiată, nesprijinindu-se pe argumente de natură a zdruncina încrederea curţii în justeţea probatoriilor administrate.

Aşa fiind, primul motiv de apel se va respinge ca nefondat.

Referitor la motivul subsidiar al căii de atac:

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 C.pen. sau a altora asemănătoare, nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art.74 C.pen., rezultă că recunoaşterea circumstanţelor atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. În această apreciere se va ţine seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârşit infracţiunea, de urmările produse, ca şi de orice elemente privitoare la persoana infractorului.

Examinând probele dosarului, Curtea reţine că deşi inculpatul este infractor primar, în cauză a avut o atitudine procesuală negativă în raport de apărările pe care a înţeles să şi le formuleze, nerecunoscând fapta imputată, nerestituind banii primiţi. Numai lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia de 43 ani, faptul că are în întreţinere un copil handicapat şi o mamă în vârstă, precum şi prezentarea în faţa instanţei la termenele de judecată, fără nicio urmă de regret pentru consecinţele infracţiunii săvârşite, nu constituie împrejurări care pot fi socotite şi reţinute ca circumstanţe atenuante prev.de art.74 lit.a C.pen.

La individualizarea pedepsei, Curtea are în vedere complexitatea pericolului social al faptei deduse judecăţii, elementele obiective şi subiective ce au condus la săvârşirea infracţiunii, impactul social produs de săvârşirea unei astfel de fapte, poziţia adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, personalitatea acestuia şi necesităţile procesului de reeducare şi resocializare, astfel încât pedeapsa să-şi poată îndeplini atât funcţia corectivă, de îndreptare, cât şi cea preventivă – de descurajare a săvârşirii unor fapte similare de către alte persoane.

Curtea va avea în vedere, în primul rând, gravul prejudiciu de imagine adus administraţiei publice, în principal, şi încrederii în incoruptibilitatea funcţionarilor publici.

Prin poziţia ocupată la data săvârşirii infracţiunii, de primar al comunei C., inculpatul a profitat de încrederea ce i s-a acordat de către cetăţeni, traficând-o în scop personal şi în acest mod, a pus în pericol principiile deontologice după care trebuie să se conducă persoanele implicate în această activitate.

Se va avea, de asemenea, în vedere, poziţia nesinceră a inculpatului, care a încercat să se eschiveze de la răspundere prin invocarea unor elemente de apărare nedemonstrate prin probe şi care nu fac decât să convingă instanţa că procesul de resocializare al acestuia trebuie să fie de lungă durată, necesar schimbării mentalităţii deformate a inculpatului privind modul de desfăşurare a activităţii în administraţia publică.

Astfel de fapte, pentru care a fost condamnat în primă instanţă inculpatul, săvârşite la un asemenea nivel, sunt de natură să creeze şi să inducă opiniei publice convingerea că legea se opreşte şi nu are eficienţă faţă de astfel de persoane care, prin statutul lor, ar trebui să asigure încrederea societăţii în modul în care mediul de afaceri şi cel al administraţiei publice funcţionează, astfel că, reducerea pedepsei ar potenţa starea de neîncredere a populaţiei, cu privire la modul în care organele judiciare aplică legea şi protejează respectarea valorilor sociale care reglementează buna şi corecta desfăşurare a actului de justiţie.

Curtea apreciază că modalitatea de executare a pedepsei prin suspendarea sub supraveghere a acesteia conform art.86/1 C.pen. corespunde pe deplin cerinţelor art.72 şi 52 C.pen., nefiind cazul faţă de pericolul social sporit al faptei şi al inculpatului de  a se modifica în prevederile art.81 C.pen.

Pentru motivele ce preced se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. (Judecător Delia Purice)

Domenii speta

Spete similare