Regimul aplicării dispoziţiilor art. 3201 C.pr.pen. Inculpat trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.(1) C.pen. Împrejurări noi ivite după condamnarea la fond – număr mult mai mare de ...

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 1740/R din 1 noiembrie 2011

Prin sentinţa penală nr. 203 din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Vişeu de Sus, s-a dispus condamnarea inculpatului B.P., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. şi ped. de art. 182 alin 1 C.pen cu aplicarea art. 73 lit. *b*, 99 alin. 3, 100 alin. 2, 109 alin. 1 C.pen, art. 3201 alin 7 C.pr.pen şi art. 76 lit *e* C.pen, la 1000 lei (unamielei) amendă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev de art 631 C.pen.

În baza art. 3201 alin. 5 C.pr.pen, s-a dispus disjungerea acţiunii civile formulată de părţile civile S.A. şi Spitalul Municipal Sighetu-Marmaţiei, şi fixează termen de judecată separat la 30 august 2011.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul întocmit în dosarul 649/P/2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Viseu de Sus a trimis în judecată pe inculpatul minor B.P., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev şi ped de art 182 alin 1 C.pen cu aplicarea art 73 lit *b* şi art 99 şi următoarele C.pen, comisă prin aceea că, la data de 15.12.2009 aflându-se într-un bar din comuna Ruscova împreună cu mai mulţi tineri şi fiind provocat de partea vătămată S.A., a ripostat prinzând-o de umeri şi îmbrâncind-o, după care a căzut peste ea presându-i piciorul stâng.

Leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumelor de 34.000 EURO sau echivalentul în lei cu dobândă legală, reprezentând venitul nerealizat, 540 EURO contravaloarea transportului pe ruta România – Spania şi 35.000 EURO cu titlu de daune morale (fila 37).

În cauză s-a constituit parte civilă şi Spitalul Municipal Sighetu-Marmaţiei, solicitând asuma de 3.694,74 lei cu dobânzi legale, reprezentând cheltuieli de asistenţă medicală acordate părţii vătămate S.A.

Prezent fiind inculpatul minor în prezenţa părţilor responsabile civilmente şi apărătorul ales, a solicitat instanţei judecata accelerată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, prevalându-se de dispoziţiile art 3201 C.pr.pen.

Cererea a fost admisă de instanţă, neexistând nici o opoziţie din partea reprezentantului parchetului sau părţii civile.

Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În data de 15.12.2009, inculpatul minor B.P. se afla într-un bar din comuna Ruscova împreună cu mai mulţi tineri. La un moment dat în cercul lor au început discuţii cu privire la fetele din localitate, făcându-se despre ele diverse afirmaţii şicanatoare. Partea vătămată S.A., tată a patru fete, care se afla în bar în stare de ebrietate, s-a simţit ofensat, astfel că s-a îndreptat înspre inculpat şi i-a aplicat lovituri cu palma peste faţă şi cu piciorul în abdomen.

Inculpatul l-a prins de umeri, l-a tras de haine după care s-au îmbrâncit reciproc şi au căzut între mese. În cădere, inculpatul s-a aflat deasupra părţii vătămate presându-i piciorul stâng.

Ca urmare a proiectării la sol şi compresiunii între planuri dure dar şi raportat la constituţia părţii vătămate, acesta a suferit un traumatism forte a gambei stângi cu fractură cominutivă fixată cu placă cu şuruburi şi imobilizată în aparat gipsat. Leziunile provocate de inculpat părţii vătămate au necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale, rezultatul violenţei depăşind intenţia sa iniţială.

În drept, fapta inculpatului constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. şi ped. de art. 182 alin 1 C.pen cu aplicarea art.. 73 lit *b*  şi 99 şi următoarele C.pen.

Având în vedere că inculpatul provine dintr-o familie cu 8 copii care respectă anumite precepte morale, că nu are antecedente penale şi se bucură de aprecierea celor din jur datorită comportamentului său corespunzător, fiind implicat în activităţi lucrative, că la data săvârşirii faptei nu avea 17 ani, împrejurările în care s-a produs incidentul, starea de provocare dar şi gravitatea faptei prin prisma consecinţelor asupra părţii vătămate, instanţa de fond făcând şi aplicarea art. 3201 alin 7 C.pr.pen şi art. 76 lit. *e* C.pen, i-a aplicat o pedeapsă cu amenda şi s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 631 C.pen.

Având în vedere că acţiunea civilă necesită probe, instanţa de fond, în baza art. 3201 alin. 5 C.pr.pen, a dispus disjungerea şi fixarea unui nou termen de judecată separat, iar în baza art. 191 C.pr.pen, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând şi onorariul avocaţial din oficiu în cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei sentinţe partea vătămată S.A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate sub aspectul laturii penale a cauzei şi reţinerea acesteia spre rejudecare de către instanţa de recurs. Aceasta deoarece partea civilă a arătat că ulterior pronunţării sentinţei recurate a fost supusă unei expertize medico-legale, care a concluzionat că în fapt a avut nevoie pentru vindecare de 180-190 de zile medicale şi prezintă un grad de invaliditate permanentă de 70 %. În aceste condiţii a solicitat să fie schimbată încadrarea juridică a faptei în vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C.pen.. În acest sens la dosar a fost depus raportul de expertiză medico-legală nr. 655 din data de 10 august 2011, fila 14-16.

Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale în materie, Curtea reţine următoarele :

Inculpatul B.P. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă, pred. de art. 182 alin. 1 C.pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Vişeu de Sus la data de 4 aprilie 2011. În cursul judecăţii în primă instanţă, după formularea constituirilor de părţi civile, s-a procedat la efectuarea unui referat de evaluare al inculpatului, care era minor la data săvârşirii faptei, iar ulterior, la audierea sa în şedinţa nepublică din data de 28 iunie 2011, când inculpatul a declarat că se prevalează de prevederile art. 320/1 C.pr.pen., solicitând judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În acelaşi timp însă, pronunţând condamnarea inculpatului în temeiul art. 320/1 alin. 5 C.pr.pen., prima instanţă a disjuns soluţionarea laturii civile a cauzei, constatând că este nevoie de administrarea de probe sub acest aspect.

Concomitent, în dosarul nr. xxxx/336/2011 a Judecătoriei Vişeu de Sus s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală în data de 10 august 2011, prin care s-a concluzionat că leziunile suferite de partea vătămată au necesitat 180-190 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, aceasta prezintă gradul doi de  invaliditate, datele medicale care au stat la baza efectuării expertizei neatestând că partea vătămată ar fi suferit vreo afecţiune anterioară agresiunii suferite în data de 15 decembrie 2009.

Analizând conţinutul art. 320/1 C.pr.pen., raportat şi la împrejurările care s-au ivit apoi în recurs, de care nici inculpatul şi nici prima instanţă nu au avut cunoştinţă, Curtea apreciază că în cauza de faţă nu îşi pot găsi aplicabilitatea prev. de art. 320/1 C.pr.pen., deoarece cel puţin teoretic la acest moment, pe baza concluziilor raportului de expertiză, nu se mai poate vorbi de recunoaşterea faptei de vătămare corporală gravă aşa cum ea a fost descrisă în rechizitoriu. Totodată, în condiţiile în care inculpatul s-ar face vinovat de comiterea infracţiunii prev. de art.182 alin. 2 C.pen., încadrarea juridică care trebuie să fie pusă în discuţie raportat la concluziile expertizei medico-legale din data de 10 august 2011, acest aspect ar avea înrâurire şi asupra modului de soluţionare a laturii civile, mai ales în condiţiile în care aceasta se află încă pe rolul Judecătoriei Vişeu de Sus.

De asemenea, în cazul schimbării încadrării juridice, pedeapsa prevăzută de lege are alte limite şi în consecinţă cercetarea judecătorească trebuie demarată chiar dacă inculpatul ar recunoaşte fapta în materialitatea sa şi în urma schimbării încadrării juridice, analizându-se oportunitatea efectuării unei noi expertize medico-legale în prezenta cauză.

Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că părţile trebuie să beneficieze de un proces echitabil atât în faţa instanţelor de fond cât şi a celor de control judiciar, constatând în aceste condiţii inaplicabilitatea dispoziţiilor  art. 320/1 C.pr.pen., Curtea apreciază că singurul remediu procesual în vederea justei soluţionări a cauzei şi a aflării adevărului este trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii primei instanţe, care trebuie să aibă în vedere noile aspecte învederate de partea civilă în recurs.

Judecata îşi va relua cursul prin citirea actului de sesizare, prima instanţă urmând a face aplicabilitatea prev. art. 320/1 alin. ultim C.pr.pen.

Prin urmare în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c C.pr.pen., Curtea va admite recursul declarat de partea vătămată S.A. împotriva sentinţei penale nr. 203 din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Vişeu de Sus, pe care o  va casa în întregime şi va trimite cauza primei instanţe in vederea rejudecării. (Judecător Adina Daria Lupea)

Domenii speta

Spete similare