Apelul declarat de pârât împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus evacuarea, respins pentru lipsa interesului promovării apelului.

Prima instanţă a dispus evacuarea pârâtului din apartament, apelul fiind respins pentru lipsă  de interes în promovarea căii de atac, cu motivarea că pârâtul nu ocupă efectiv imobilul .

Corect recursul pârâtului a fost admis cu trimitere pentru rejudecarea apelului, în condiţiile în care pârâtul a susţinut că este îndreptăţit să locuiască în  apartament, eventuala neocupare, în prezent, a imobilului, interesând executarea sentinţei de evacuare.

Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuţi la data de 14.01.2006, reclamanţii N.I. şi N.L. au solicitat să se dispună evacuarea pârâtului I. Ghe. a N. din casa şi grădina proprietatea lor, situate  în comuna Frătăuţii Noi, judeţul Suceava.

Şi-au motivat cererea, arătând că au cumpărat imobilele în litigiu, identice cu p.v. 1034/2  aparţinând CF 8648 şi p.v. 1054/2 aparţinând CF 4315 Frătăuţii Noi, încă din  anul 1986 de la N. M., fosta soţie a pârâtului, în urma procesului de partaj purtat cu acesta şi finalizat prin sentinţa civilă nr.2358/18.11.1986.

După administrarea probelor, judecătoria prin sentinţa civilă nr.456/16.02.2005 a admis acţiunea, dispunând evacuarea pârâtului din apartamentul nr. 2 al casei cu nr. 672 din comuna Frătăuţii Noi.

Sentinţa a fost criticată în apel de pârât. A arătat că instanţa, pe baza unui probatoriu sumar, s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut. Reclamanţii urmăresc îndepărtarea sa din  întregul imobil, iar nu doar din apartamentul nr. 2, acţiunea fiind promovată şicanator.

Prin decizia civilă nr. 1506/25.10.2005, Tribunalul Suceava a respins apelul ca fiind lipsit de interes, cu motivarea că, atâta timp cât pârâtul nu ocupă efectiv apartamentul nr.2 din imobilul în litigiu, nu justifică un folos practic în promovarea căii de atac.

Împotriva deciziei a declarat recurs în termen  legal pârâtul. În dezvoltarea motivelor a arătat, în esenţă, că tribunalul a soluţionat apelul pe o excepţie greşit reţinută, fără a răspunde motivelor sale. Considerentele reţinute puteau  conduce la respingerea acţiunii reclamanţilor, iar nu la menţinerea sentinţei prin care s-a dispus evacuarea sa. Interesul său în promovarea căii de atac este determinat de soluţia pronunţată de judecătorie, cât şi de dorinţa de a pune capăt litigiului printr-o hotărâre judecătorească pronunţată pe baza probelor.

Critica poate fi încadrată în motivul de recurs prev. de disp. art.304 pct.9 rap.la art.312  al.5 Cod procedură civilă şi este întemeiată.

Într-adevăr, interesul pârâtului de a uza de  calea de atac a apelului este dat de însuşi dispozitivul sentinţei atacate, prin care s-a dispus evacuarea sa din imobilul în litigiu. Împrejurarea că partea nu ar ocupa imobilul  din care s-a dispus evacuarea este de natură a lipsi de eficienţă hotărârea în faza executării silite, cu consecinţe asupra reclamanţilor, neputând fi transpusă în plan  procesual, în zona interesului celui obligat de a uza de calea de atac.

De altfel, motivându-şi soluţia, instanţa de apel a reţinut că pârâtul nu ocupă apartamentul cu nr.2, fără suport probator, lipsa probelor privind posesia fiind criticată chiar de acesta.

În atare situaţie, curtea, constatând că în speţă nu este dată excepţia reţinută de instanţa de apel, făcând aplicarea disp. art.312 al.5 Cod procedură civilă,  a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea fondului pricinii.

Domenii speta

Spete similare