Transmiterea convenţională a calităţii procesuale. Calificarea cererii de intervenire în proces a dobânditorului dreptului

Cererea prin care cel ce intervine în proces invocă un drept al său, motivând însă că este dreptul disputat în litigiu şi că i-a fost transmis pe cale convenţională de către una din părţi după declanşarea litigiului, nu constituie o cerere de intervenţie în interes propriu ci o cerere prin care se învederează instanţei faptul transmiterii convenţionale a calităţii procesuale a uneia dintre părţi.

Terţul care formulează această cerere nu dobândeşte calitatea procesuală de intervenient în interes propriu ci preia calitatea procesuală a părţii care i-a înstrăinat dreptul, fiind şi în litigiu, în limitele dreptului transmis, succesor cu titlu particular al acestuia.

Reclamantul A.A. a chemat în judecată pe pârâţii S. D. şi S. M., solicitând instanţei să se dispună ieşirea din indiviziune a părţilor pentru suprafeţele comune ale imobilului din Craiova, str. Unirii nr. 198 şi a terenului în suprafaţă de 344 m.p.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 20.12.1999 împreună cu sora sa, A.V. au încheiat un act de partaj voluntar, prin care au împărţit camerele din imobilul menţionat, rămânând în indiviziune asupra unei părţi din construcţie. La  27.03.2000 sora reclamantului a vândut partea care-i revenea în proprietate exclusivă din imobil,  precum şi partea sa din suprafeţele comune, în prezent reclamantul fiind în indiviziune cu pârâţii, care nu îi permit să folosească părţile comune din imobil.

Pârâţii nu au formulat întâmpinare dar au invocat inadmisibilitatea cererii formulate, arătând că părţile din imobil pentru care s-a solicitat ieşirea din indiviziune nu pot fi  partajate în natură, fiind în coproprietate forţată şi perpetuă.

Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr. 13498 din 9 septembrie 2003, stată în dosarul nr. 33912/2002 a respins acţiunea reclamantului A. A. împotriva pârâţilor S.D. şi S. M., reţinându-se în esenţă existenţa unui caz de coproprietate forţată.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul A.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a art. 728 Cod civil, apreciind că în  cauză nu-şi găseşte  aplicabilitatea  excepţia de la aceste dispoziţii legale. Nu s-a ţinut cont de starea litigioasă dintre părţile procesului.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 4313 din 16 decembrie 2004, stată în dosarul nr. 2303/civ/2004 a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Dolj, instanţă care primind dosarul l-a înregistrat sub nr. 478/civ/2005, dispunând citarea părţilor.

La termenul de judecată din 4 iulie 2006 s-a formulat cerere de intervenţie în interes propriu de către A. Aug., însoţită de copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7701/15.12.2004, cerere respinsă de instanţă prin încheierea de şedinţă din 26 septembrie 2006.

Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 1200 din 29 septembrie 2006, stată în dosarul nr. 478/civ/2005 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului Antici Anton.

A respins apelul reclamantului A. A., ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, împotriva sentinţei civile nr. 13498 din 9 decembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 33912/2002.

În considerentele deciziei s-a reţinut că instanţa a apreciat că  în cauză ar putea să opereze instituţia transmiterii convenţionale a calităţii procesuale active, însă persoana prezentă în instanţă - respectiv titularul cererii de intervenţie în interes  propriu -, prin apărătorul său a susţinut că insistă în  soluţionarea cererii depuse, în raport de dispoz. art. 49 şi 50 Cod pr. civilă, cerere formulată la circa doi ani, de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare între părţi, autentificat sub nr. 7701/15.12.2004.

În atare situaţie, impunându-se respectarea principiului disponibilităţii,  instanţa a considerat că a rămas învestită cu soluţionarea căii de atac formulată de titularul acţiunii, care în raport de schimbările intervenite pe parcursul judecăţii, nemaifiind titularul dreptului litigios, în fond nu mai justifică legitimitate procesuală.

În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr. civilă  a declarat recurs în cauză Antici Aug., solicitând casarea încheierii din 26 septembrie 2006 şi a deciziei civile nr. 1200/29 septembrie 2006 pronunţată de tribunal în apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivând recursul recurentul a susţinut că intimaţii nu au formulat opoziţie împotriva cererii de intervenţie, situaţie în care nu trebuia respinsă în principiu. Pe de altă parte, întrucât a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului aflat în litigiu se impunea a se analiza participarea sa la proces şi ca urmare a transmiterii convenţionale a calităţii procesuale.

Recursul este fondat.

Instanţa de apel a aplicat  greşit prevederile art. 49 şi 50 Cod pr. civilă.

Potrivit art. 49 Cod pr. civilă intervenţia este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept  al său şi este în interesul uneia dintre părţi când sprijină numai apărarea acesteia.

Cererea prin care cel ce intervine în proces invocă un drept al său, motivând însă că este dreptul disputat în litigiu şi că i-a fost transmis pe cale convenţională de către una din părţi, nu constituie o cerere de intervenţie în interes propriu ci o cerere prin care se învederează instanţei faptul transmiterii convenţionale a calităţii procesuale a uneia dintre părţi.

Terţul care formulează această cerere nu dobândeşte calitatea procesuală de intervenient în interes propriu ci preia calitatea procesuală a părţii care i-a înstrăinat dreptul, fiind şi în litigiu, în limitele dreptului transmis, succesor cu titlu particular al acestuia.

În speţă, la  4 iulie 2006 recurentul A. Aug. ( terţ până la acea dată faţă de litigiul de faţă) a formulat o cerere, calificată ca fiind de intervenţie în interes propriu şi întemeiată pe prevederile art. 49 şi următoarele Cod pr. civilă.

În motivarea cererii acesta a susţinut însă că la 15 decembrie 2004 ( dată la care litigiul era pe rol ) a cumpărat de la apelantul reclamant cotele indivize cuvenite acestuia şi care formează obiectul litigiului, astfel încât în prezent el este titularul dreptului de proprietate,  în indiviziune cu pârâţii.

Instanţa de apel, în raport de motivarea concretă a cererii, în mod greşit a respins-o, prin încheierea din 26 septembrie 2006 ( cu motivarea că nu s-a obţinut acordul părţilor pentru  introducerea, direct în apel, a cererii de intervenţie în interes propriu ).

Din motivarea cererii, reluată şi prin motivele de recurs şi dovedită cu acte, rezultă că apelantul reclamant a transmis în timpul procesului dreptul litigios situaţie în care, în măsura în care acest aspect  este adus la cunoştinţă instanţei,  atrage obligaţia instanţei de a concepta şi cita în cauză pe dobânditorul dreptului în calitatea procesuală pe care a deţinut-o înstrăinătorul.

Întrucât tribunalul nu a procedat în modul arătat şi a soluţionat cauza pe excepţie ( a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului ), în temeiul art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă raportat la art. 304 punctul 9 Cod pr. civilă, Curtea va dispune  casarea încheierii şi a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Domenii speta

Spete similare