Acţiune în constatarea calităţii de strămutat. Distincţie între situaţiile reglementate de DL.l 18/90 şi cele prevăzute de Lg.189/2000 de aprobare a og 105/1999

Din titlul DL. 118/1990 rezultă că actul normativ reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6.03.1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri Prin urmare, acest act normativ reglementează situaţiile persecutaţilor din motive politice/de către regimurile instaurate după 6.03.1945, deportaţilor şi prizonierilor.

Legea 189/2000 prin care s-a aprobat OG 105/1999 reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 din motive etnice.

Prin sentinţa civilă nr..851 din 15 februarie 2005, Judecătoria Craiova a admis acţiunea în constatare formulată de reclamantul G.V. împotriva pârâtei Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Dolj şi a respins acţiunea în constatare formulată de reclamant împotriva pârâţilor Consiliul Local Craiova, Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, Casa Judeţeană de Pensii Dolj, Regia de Transport Craiova, Compania Naţională CFR Craiova, Societatea de Radio Craiova, Compania Naţională de Telecomunicaţii Dolj, Societatea Română de Televiziune Bucureşti, Administraţia Domeniului Public Craiova, SC Avicola SA Craiova prin lichidator judiciar SC Reconversie şi Valorificarea activă SA Craiova, SC Caraexpod SA Podari şi D.G.F.P. Dolj, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

S-a constatat calitatea reclamantului de strămutat într-o altă localitate şi dreptul acestuia la o indemnizaţie lunară de 60.000 lei, pentru fiecare an de strămutare, reactualizată din 01 august 1997.

S-a constatat că reclamantul este beneficiar al drepturilor prev.de art. 6-7 din Decretul Lege 118/199o, republicat.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin D.C. 83/2001 a D.G.M.P. Dolj a fost respinsă cererea reclamantului prin care a solicitat să se constate calitatea de strămutat într-o altă localitate, ca fiind tardivă dar şi nedovedită deşi reclamantul a probat acţiunea.

Cu privire la ceilalţi pârâţi a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada legitimităţii procesuale a acestora, respingând acţiunea faţă de aceste părţi.

împotriva acestei sentinţe a formulat apel Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Dolj- D.M.S.S.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că sentinţa pronunţată se întemeiază pe o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, instanţa reţinând greşit că reclamantul care împreună cu părinţii săi s-au refugiat la data de 28.03.1944 în localitatea Băileşti, jud.,Dolj, s-ar încadra în prevederile Decretului-Lege nr. 118/1990, republicată, în condiţiile în care actul normativ menţionat stabileşte drepturi pentru persoanele care după data de 06.03.1945, pe motive politice au fost strămutate într-o altă localitate.

A mai arătat că instanţa a apreciat eronat ca fiind admisibilă acţiunea în constatare întrucât art.9 din Decretul Lege nr.l 18/1990 se referă doar la cazurile în care persoanele nu au putut să-şi exercite profesia din motive politice.

în calea de atac declarată, au formulat cerere de intervenţie în interes propriu G.I. şi G.M.A., instanţa punând în discuţie admisibilitatea acestora şi dispunând respingerea lor în conformitate cu dispoz.art.50c.pr.civ.

Prin decizia civilă nr.950 din 22 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr.4908/civ/2005, Tribunalul Dolj a respins ca nefondat apelul.

împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul G.V, intervenientele G.I., G.M.A. şi pârâta Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Dolj.

Ulterior, reclamantul şi intervenientele, prin cererile scrise formulate la 02.03.2001 şi depuse în acest dosar, au solicitat instanţei să ia act de retragerea recursurilor declarate împotriva deciziei, iar apelanta D.M.S.S.F. Dolj nu s-a opus la renunţarea recurenţilor-astfel că în baza art.246 c.pr.civ. urmează a se lua act de aceste renunţări la judecată.

Prin recursul său D.M.S.S.F. Dolj a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor legale, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art.304 pct.7, 9 şi 10 c.pr.civ.

Dezvoltând motivul prevăzut de art.314 pct.9 c.pr.civ., recurenta pârâtă a arătat că reclamantul nu beneficiază de prevederile D.Lg.118/1990 întrucât din titlul acestui act normativ rezultă că acesta reglementează drepturile cuvenite persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 06 martie 1945 pe când reclamantul s-a refugiat la Băileşti la o dată anterioară - respectiv la 28.03.1944.

Recursul declarat de pârâtă este fondat.

Instanţele nu au făcut distincţia ce se impune între situaţiile reglementate de Decr.Lg. 118/1990 şi cele prevăzute de Lg. 189/2000 de aprobare a O.G.105/1999 de modificare a Decr.Lg.l 18/1990.

Din chiar titlul Decr.Lg.l 18/1990 rezultă că actul normativ reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 06 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Prin urmare acest act normativ reglementează situaţiile persecutaţilor din motive politice-de către regimurile instaurate după 6 martie 1945, deportaţilor şi

prizonierilor -situaţii în care nu se regăseşte reclamantul. Acesta invocă strămutarea sa dar din motive etnice^strămutare intervenită anterior datei de 06 martie 1945 ca urmare a predării în 1940 a provinciei Basarabia -(în care se afla teritoriul localităţii Ismail - localitatea natală a reclamantului) de către U.R.S.S. prin Tratatul Ribentrop-Molotov - ipoteză distinctă de cele prevăzute în Decr.Lg. 118/1990.

Cu actele depuse la dosar şi analizate de cele două instanţe (adeverinţa nr.27/05 din 12.03.1945 a Comisariatului General al refugiaţilor şi evacuaţilor şi sentinţa civilă nrr.l 1536 din 22 septembrie 1948), reclamantul a dovedit doar că părinţii săi s-au refugiat la data de 23 mai 1941 din localitatea Ismail Provincia Basarabia -împreună cu copilul minor -şi că, prin hotărâre judecătorească s-a constatat calitatea lor şi a fiului minor Vladimir de cetăţeni români. Aceste înscrisuri nu consemnează situaţii de persecuţii politice.

Pe de altă parte actele se referă la o perioadă anterioară datei de 6 martie 1945 ori Decr.Lg. 118/1990 reglementează situaţiile de persecuţii politice ale regimurilor instaurate după această dată.

In enumerarea situaţiilor ce constituie vechime în muncă, ce se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă de la art.l lit.e este prevăzută şi strămutarea într-o altă localitate dar această situaţie trebuie să fie determinată de persecuţii politice de după 06.03.1945 aşa cum rezultă atât din titulatura legii cât şi din textul integral al acestui articol -ori după cum am arătat strămutarea familiei reclamantului nu a fost determinată de persecuţiile politice ale regimului instaurat după 06.03.1945 ci din motive etnice.

De altfel, prin sentinţă s-a constatat situaţia de strămutat a reclamantului -fără a stabili că strămutarea a fost din motive politice.

Chiar dacă în considerentele sentinţei s-au făcut referiri la mutarea familiei reclamantului după anul 1944 din localitatea Băileşti -în Balş şi apoi în comuna Leu, instanţa nu a reţinut că aceste schimbări de domiciliu constituie strămutări din motive politice şi nici din probele administrate nu rezultă că reclamantul a fost strămutat în aceste localităţi ca urmare a persecuţiilor exercitate de regimurile instaurate după data de 06 martie 1945 -(acesta fiind născut în anul 1940).

Situaţia reclamantului de strămutat din motive etnice este reglementată de Legea nr. 189/2000 prin care s-a aprobat OG nr. 105/1999.

Această ordonanţă conform titulaturii reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 06.09.1940 până la 06.03.1945 din motive etnice.

Intre situaţiile prevăzute de ordonanţă a fost prevăzută şi ipoteza strămutaţilor din motive etnice -în perioada precizată.

în baza prevederilorLg. 189/2000 -modificată prin Lg.367/2001 -reclamantului i s-a emis hotărârea nr.49 din 07.08.2002 a Comisiei din cadrul Casei Judeţene de Pensii Dolj prin care s-a constatat că petentul G.V. - în

perioada 23.05.1941 -6.03.1945 a fost persecutat din motive etnice de către regimurile instaurate în România, beneficiind de prevederile art.2 alin. 1 şi de art.5 - încadrându-se în prevederile art. ldin Lg. 189/2000.

Prin urmare cererea reclamantului privind acordarea drepturilor cuvenite în calitate de strămutat din motive etnice a primit deja o rezolvare şi cum situaţia invocată de reclamant nu se încadrează şi în ipotezele reglementate de Decr.Lg. 118/1990 -privitoare la persecuţii de ordin politic, soluţia ce se impunea în cauză era de respingere a acţiunii.

Faţă de aceste considerente şi în baza art.246 a dispoziţiilor art.312 raportat la art.304 pct.9 c.pr.civ. urmează a se lua act că recurentul reclamant şi recurentele interveniente - renunţă la judecarea recursului, a se admite recursul declarat de D.M.S.S.F. Dolj, a se modifica decizia civilă nr.950/22 nov.2005 a Tribunalului Dolj, a se admite apelul D.M.S.S,Dolj, a se schimba sentinţa iar pe fond a se respinge acţiunea.

Domenii speta

Spete similare