Vătămare corporală gravă. Elemente de apreciere a sluţirii.

În aprecierea  consecinţelor unui act de violenţă, sub aspectul producerii sluţirii, trebuie analizate, pentru fiecare cauză în parte, împrejurări raportate la persoana vătămată din speţă, respectiv : starea de sănătate anterioară, vârsta, ocupaţia, urmările concrete produse, în vederea stabilirii dacă prejudiciul estetic produs reprezintă o desfigurare majoră care să  atragă incidenţa art. 182  Cod penal.

Prin sentinţa penală nr. 2073 din 15 decembrie 2004, pronunţată de Judecătoria  Slatina în dosarul nr. 8430/2004, a fost condamnat inculpatul  S.T. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru o infracţiune de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.2 Cod penal, cu executarea în regim de detenţie şi aplicarea corespunzătoare a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.

În fapt prima instanţă a reţinut că la data de 3 aprilie 2004, între părţi s-a produs un conflict spontan, inculpatul reproşând părţii vătămate Matei Nicolae excluderea din biserica adventistă, iar pe acest fond inculpatul a agresat pe partea vătămată, muşcând-o de nas.

Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că partea vătămată a prezentat o plagă muşcată lob nazal, cu lipsă de substanţă de 2 cm, care a necesitat  circa 35 de zile de îngrijiri medicale ; ulterior partea vătămată a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, la externare prezentând, după plastia şi reconstrucţia lobulului nazal o cicatrice în evoluţie pentru circa 6 – 9 luni şi insensibilitate la nivelul lamboului – lob columelă şi aripă nazală stânga, majorându-se numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării la circa 70 ( certificatul medico-legal nr. 508/C/5 mai 2005, eliberat de LML Slatina).

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul S. T., care a invocat critici de nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că judecarea cauzei la instanţa de fond s-a realizat în lipsa sa, procedura de citare nefiind îndeplinită corect, deoarece domiciliul său real este în comuna Stoicăneşti, judeţul Olt ; de asemenea, a arătat că  a fost internat  în perioada 22 septembrie – 7 octombrie 2004, la Spitalul de Psihiatrie şi nu a fost citat la unitatea medicală.

Pentru fondul cauzei, inculpatul a criticat soluţia privitor la încadrarea juridică a infracţiunii, motivând că sub aspect obiectiv nu s-a efectuat în cauză o expertiză medico-legală care să se pronunţe asupra numărului real de îngrijiri medicale necesare părţii vătămate, precum şi dacă afecţiunea respectivă a determinat pierderea simţului olfactiv, iar sub aspect subiectiv, a invocat inexistenţa intenţiei pentru vătămarea părţii civile. De asemenea s-a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b Cod penal, motivându-se că inculpatul a acţionat sub imperiul unei puternice tulburări generate de acţiunea ilicită a părţii vătămate, care a fost de acord cu excluderea inculpatului din Biserica Adventistă.

Tribunalul Olt, prin decizia penală nr. 122 din 29 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 381/2005, a admis apelul promovat, a desfiinţat sentinţa apelată, sub aspectul laturii penale şi în conformitate cu disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr. penală, a rejudecat cauza în fond, dispunând schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 Cod pr. penală, din infracţiunea prev. de art. 182 alin.2 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 181 alin.1 Cod penal, infracţiune pentru care a dispus condamnarea inculpatului S. T. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, cu executarea în regim privativ de libertate şi  interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b Cod penal, pe durata prev. de art.  71 Cod penal.

Pentru a pronunţa această soluţie s-au reţinut concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A.5/11450/6 decembrie 2005,  în sensul că părţii vătămate i-au fost produse leziuni traumatice care au necesitat 45 de zile îngrijiri medicale, producându-i-se o alterare a aspectului estetic al feţei, dar fără a fi posibilă o apreciere medico-legală finală în sensul sluţirii, întrucât  nu au fost epuizate procedurile chirurgicale recomandate şi, de asemenea, nu a determinat pierderea unui simţ ori organ.

Faţă de aceste  constatări, instanţa de apel a reţinut că nu s-a probat în cauză existenţa vreuneia dintre consecinţele incriminate în art. 182 Cod penal, (număr de zile de îngrijiri medicale mai mare de 60, sluţirea, pierdea unei funcţii sau a unui organ, periclitarea vieţii), sub aspectul sluţirii arătându-se că această  sintagmă  desemnează o deformare evidentă (morfologică sau estetică) a unei regiuni anatomice, determinând victimei un prejudiciu estetic important, cu caracter permanent, ceea ce în cauză nu s-a realizat.

Astfel, s-a motivat că, deşi partea vătămată prezintă un prejudiciu estetic, această alterare a fizionomiei nu este atât de evidentă şi de gravă încât să fie apreciată ca mutilare sau desfigurare a părţii vătămate, de natură a-i crea un aspect  hidos, respingător, caz în care s-ar justifica reţinerea sluţirii.

În consecinţă, s-a reţinut ca fapta de violenţă a inculpatului a produs urmările sancţionate de art. 181 alin. 1 Cod penal – leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare circa 45 de zile de îngrijiri medicale, sens în care s-a admis apelul inculpatului, a fost desfiinţată în parte sentinţa atacată şi în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr. penală,  s-a procedat la rejudecarea cauzei în fond, prin reîncadrarea juridică a faptei, conform art. 334 Cod pr. penală, şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare cu executarea în regim de detenţie.

Decizia pronunţată de instanţa de apel a fost atacată cu recurs de către: Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea vătămată  Matei Nicolae şi de inculpat, care au formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

În recursurile promovate de parchet şi partea vătămată a fost criticată reţinerea situaţiei de fapt şi încadrarea juridică a infracţiunii, contestându-se aplicarea art. 334 Cod pr. penală şi soluţia de condamnare a  inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 181 Cod penal, arătându-se că în cauză leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare circa 70 de zile, îngrijiri medicale şi au produs un prejudiciu estetic permanent determinat de obstrucţia nazală stângă cvasitotală,  cu linie cicatricială evidentă şi afectarea simţului olfactiv.

În recursul promovat de inculpat s-a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art.73 lit. b Cod penal cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal.

Analizând recursurile promovate în cauză, se reţine motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 Cod pr. penală, - când s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare - , fiind fondate recursurile promovate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi partea vătămată.

Astfel, din examinarea raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A.5/11450/6 decembrie 2005, avizat la 23 ianuarie 2006, acte întocmite de INML „Mina Minovici” Bucureşti, se reţine că partea vătămată M. N., în vârstă de 71 de ani, prezintă la data examinării din 6 decembrie 2005, o cicatrice albicioasă uşor zigzagată de 4,5 cm, depresionată, verticală, cu urmele firelor de sutură la nivelul obrazului stâng, o cicatrice rozată de 1,4 cm depresionată pe versantul stâng al nasului, care circumscrie partea stângă a vârfului nasului, consecinţă a traumatismului suferit – plagă muşcată – şi a intervenţiei chirurgicale reparatorii, prin plastia tegumentară  a columelei aripilor nazale şi a cartilagiilor de la  lobul nazal printr-un lambou tegumentar recoltat din regiunea nazo-geniană stânga, leziuni despre care comisia de specialitate apreciază că au produs o alterare a aspectului estetic al feţei părţii vătămate.

În raport de aceste constatări, în cauză este dovedită alterarea fizionomiei  părţii vătămate, nefiind relevantă împrejurarea că în raportul de nouă expertiză medico-legală s-a arătat că nu este posibilă aprecierea medico-legală finală asupra consecinţelor posttraumatice suferite de partea vătămată până la epuizarea metodelor medico-chirurgicale recomandate, cât timp instanţele judecătoreşti sunt singurele abilitate de lege să constate existenţa elementelor constitutive ale unei infracţiuni.

Astfel, s-a reţinut că actele de violenţă exercitate de inculpat asupra părţii vătămate i-au produs acesteia leziuni la nivelul feţei, evidente faţă de localizarea plăgii muşcate (nas) şi de asemenea au determinat un tratament chirurgical cu deteriorarea şi a altei părţi a feţei – zona nazo-geniană stânga ( regiune cuprinsă între nas şi  buza superioară ) de unde s-a recoltat lamboul tegumentar în vederea reconstrucţiei columelei şi aripi nazale stângi şi a lipsei de substanţă cartilaginoasă, distruse prin agresiune.

În aceste condiţii este neîndoielnică afectarea  permanentă a aspectului estetic al feţei părţii vătămate, caracteristicile plăgilor cicatriciale ( evidenţiindu-se urmelor firelor de sudură iar traiectul cicatricial fiind depresionat  faţă de restul tegumentului ) amplificând alterarea  fizionomiei, şi, în acest fel, permiţând concluzia că partea vătămată a suferit o sluţire.

În acelaşi sens se reţine şi împrejurarea că partea vătămată este o persoană vârstnică – 71 de ani – , fiind demonstrată dificultatea refacerii ţesuturilor la această etate, de prezenta sechelelor postoperatorii, observate la examenul medical din 8 iunie 2005 – status post operator cu persistenţa deficitului estetic.

Pe de altă parte se constată că la aprecierea  consecinţelor unui act de violenţă, sub aspectul producerii sluţirii, trebuie analizate, pentru fiecare cauză în parte, împrejurări raportate la persoana vătămată din speţă, respectiv : starea de sănătate anterioară, vârsta, ocupaţia, urmările concrete produse, în vederea stabilirii dacă prejudiciul estetic produs reprezintă o desfigurare majoră care să  atragă incidenţa art. 82 Cod penal.

Faţă de aceste considerente se reţine că infracţiunea dedusă judecăţii întruneşte elementele constitutive ale faptei penale încriminate în art. 182 alin.2 Cod penal, vătămarea corporală gravă în teza sluţirii, inculpatul acţionând cu intenţie în ceea ce priveşte actul de violenţă (muşcarea nasului părţii vătămate) şi din culpă cu prevedere referitor la prejudiciul estetic produs, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale ( după cum rezultă din specificul actului de violenţă – plagă muşcată cu lipsă de substanţă) dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce.

Domenii speta

Spete similare