Profit repartizat membrilor societăţii agricole. Taxă pe valoare adăugată nedatorată.

Profitul nu este purtător de TVA şi nu se încadrează la livrările de bunuri. Se datorează TVA numai la produsele pe care o persoană impozabilă plătitoare de TVA le-a reţinut cu titlu de plată în natură pentru serviciile efectuate.

Livrările către membrii societari ai societăţii agricole nu sunt supuse plăţii taxei pe valoare adăugată, nefiind cuprinse în sfera de reglementare a acestei taxe.

Prin acţiunea formulată la data de 22 mai 2006,  Societatea Agricolă „Drum Nou” Drănic a chemat în judecată pe pârâta DGFP Dolj, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr.149/22.11.2005, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere nr.4591/26.08.2005, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr.4591/26.087.2005, întocmit de organele din cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală Dolj, care au stabilit în sarcina sa suma de 36.365 lei RON – diferenţă de TVA suplimentară.

În motivare a arătat că această sumă care nu a fost acceptată la rambursare  provine din calculul TVA  asupra plăţii în natură către proprietarii terenurilor, conform art.3 lit.f din HG 598/2002, art.128 (2) din HG 44/2004, OUG 17/2000 şi HG 401/2000.

A menţionat că plata în natură către proprietarii de pământ , asociaţi ai societăţii agricole, a fost interpretată de organele de control drept livrare de bunuri (mobile corporale, în sensul definit de codul fiscal), operaţiune pentru care se  colectează TVA.

Reclamanta a susţinut că plata în natură nu poate fi considerată o livrare de bunuri, întrucât nu operează transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar la o altă persoană, însuşi proprietarul fiind acela care a beneficiat de bunuri.

Pârâta DGFP Dolj a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii.

Prin sentinţa nr.1034 din 28 septembrie 2006, Tribunalul Dolj a respins  acţiunea reclamantei Societatea Agricolă „Drum Nou” Drănic.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că suma de 36365 le RON reprezentând  TVA este datorată de reclamantă, întrucât aceasta nu a calculat TVA asupra plăţii în natură a arendei.

A avut în vedere prima instanţă că plata în natură reprezintă produsele date proprietarilor de pământ din  recoltele obţinute de societate, pentru care nu s-a colectat TVA, însă societatea a dedus TVA aferentă tuturor operaţiunilor efectuate pentru realizarea întregii producţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.

A precizat că societate agricolă acordă proprietarilor fructe civile, rezultate din exploatarea terenului care este proprietatea acestora, că operaţiunea respectivă nu intră sub incidenţa prevederilor art.128 Cod  fiscal, care reglementează transferul dreptului de proprietate de la proprietar către o altă persoană.

Recursul este fondat.

Reclamanta este persoană juridică română, înfiinţată ca societate agricolă în baza Legii 36/1991, privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.

Legea menţionată prevede că proprietarii de terenuri agricole care beneficiază de prevederile Legii fondului funciar nr.18/1991 , precum şi alţi proprietari de terenuri agricole, pot să exploateze pământul sub formă de asociere, între acestea figurând şi societatea agricolă.

Exploatarea terenurilor agricole în cadrul societăţii agricole are caracter necomercial, având în vedere, atât forma juridică a societăţii, cât şi prevederile art.5 Cod comercial, potrivit căruia actele juridice şi operaţiunile cultivatorului pământului sunt acte civile.

Pornind de la acest caracter necomercial al societăţii agricole, precum şi de la natura activităţii, aceea de distribuire de produse către membrii asociaţi pentru pământul adus în societate, Curtea a analizat dacă actul de control, prin care s-a stabilit că se datorează TVA pentru produsele distribuite membrilor asociaţi, este legal.

Prin raportul de inspecţie nr.4591/26.08.2005, întocmit de Activitatea de Inspecţie Fiscală Dolj, s-a reţinut că în perioada 1 martie 2000 – 31 martie 2005 reclamanta a distribuit produse către membrii societari şi că asupra acestora trebuia să calculeze taxă pe valoare adăugată.

În perioada supusă controlului, taxa pe valoare  adăugată a fost reglementată de OUG 17/2000, Legea 345/2002 şi Codul fiscal.

Organul de control a invocat, în susţinerea punctului de vedere conform căruia se datorează TVA pentru produsele distribuite membrilor asociaţi, art.3 li.f. alin.1 din HG 598/2002  şi art.198 alin.,2 din HG 44/2004, precum şi OUG 17/2000.

In conformitate cu prevederile art.2 alin.2 lit.b din OUG 17/2000, se asimilează livrărilor de bunuri preluarea de către contribuabili a unor bunuri care fac parte din activele societăţii comerciale, pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată de aceştia sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit.

Aceeaşi reglementare se regăseşte şi în art.3 alin.4 din Legea 345/2002.

Livrarea produselor către membrii societari ai societăţii agricole nu se încadrează în nici una dintre cerinţele textelor citate.

Astfel, bunurile au fost puse la dispoziţia altor peroane fizice, dar nu în mod gratuit, cum se precizează în textele menţionate, ci cu un titlu special, rezultând din calitatea acestora de membrii asociaţi.

Produsele livrate au caracterul unui profit care s-a repartizat între membrii societăţii.

Profitul nu este purtător de TVA şi nu se încadrează la livrările de bunuri.

Din observarea Capitolului IX  al statutului societăţii agricole, privind calculul şi repartizarea profitului, se constată că profitul societăţii se repartizează între membrii asociaţi, în anumite cote procentuale, în funcţie de suprafaţa adusă ca aport în natură  sau după cum s-a adus folosinţa terenului ca aport la capitalul social.

Astfel fiind, în speţă nu s-a efectuat o livrare de bunuri, în sensul cerut de legislaţia fiscală, ci s-au predat către membrii asociaţi produse care reprezintă repartizarea profitului, iar profitul nu este purtător de taxă pe valoare adăugată.

Aceeaşi situaţie este reglementată şi în HG 44/2004.

Astfel în cuprinsul Capitolului IV, Titlul VI, pct.4 alin.2 din HG 44/2004, se prevede că sunt considerate a fi livrare de bunuri produsele agricole reţinute drept plată în  natură a prestaţiei efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plătitor de TVA, care prestează servicii pentru obţinerea şi prelucrarea produselor agricole, precum şi plata în natură a arendei.

Aşadar, se datorează TVA numai la produsele pe care o persoană impozabilă plătitoare de TVA le-a reţinut cu titlu de plată în natură pentru serviciile efectuate.

Este vorba deci de bunurile care sunt reţinute cu titlu de plată pentru o prestaţie către o persoană impozabilă, şi nu de bunuri care sunt acordate membrilor asociaţi, cu titlu de profit, pentru terenurile pe care aceştia le-au adus în proprietatea sau folosinţa societăţii agricole.

Livrările către membrii societari nu sunt supuse plăţii taxei pe valoare adăugată, nefiind cuprinse în sfera de reglementare a acestei taxe.

Ţinând seama şi de caracterul necomercial al societăţii agricole,de faptul că actele acesteia sunt acte civile, precum şi de legislaţia fiscală analizată, Curtea apreciază că motivele de recurs sunt fondate, aşa încât în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul se va admite, se va modifica sentinţa primei instanţe şi se va admite acţiunea reclamantei.

Domenii speta

Spete similare