Divorţ. Înfăţişarea soţilor în persoană, în faţa instanţelor de fond. Excepţii de la regulă. Nerespectarea disp. art. 614 cod procedură civilă. Consecinţe.

Potrivit disp. art. 614 cod procedură civilă , în faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană, afară numai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie  sau are reşedinţa în străinătate; în aceste cazuri, părţile se vor putea înfăţişa prin mandatar.

În faţa instanţei de apel, instanţă superioară de fond, apelantul reclamant nu s-a prezentat personal,  fiind prezent apărătorul angajat, care nu avea posibilitatea să-l reprezinte în judecată, în sensul disp. art. 68 alin. 1 teza finală cod procedură civilă, decât într-una din ipotezele prev. de art. 614 cod procedură civilă, enunţate mai sus.

Faţă de dispoziţiile legale arătate, este evident că  regula este exercitarea drepturilor procedurale personal, iar excepţia este exercitarea acestora prin mandatar, fie el şi avocat, dar numai într-una din cele patru situaţii expres şi limitativ prevăzute de lege.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâta P.P.G.  solicitând instanţei  ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi din vina exclusivă a pârâtei, iar reclamantului să-i fie încredinţaţi spre creştere şi educare cei doi copii rezultaţi din căsătorie.

Pârâta P.P.G. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina reclamantului, să-i fie încredinţaţi spre creştere şi educare copiii rezultaţi din căsătorie, iar reclamantul să fie obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 418/18.05.2006 Judecătoria Corabia a admis cererea de divorţ formulată de reclamantul P.M. şi cererea reconvenţională formulată de pârâta P.P.G.

A fost desfăcută căsătoria încheiată între părţi şi înregistrată  în registrul stării civile din vina ambilor soţi, pârâta revenind la numele purtat anterior căsătoriei.

Au fost încredinţaţi minorii P.M.S. şi P.L.L. spre creştere şi educare mamei pârâte.

A fost obligat reclamantul la câte 100 RON lunar cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea fiecărui minor, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei de întreţinere.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că vinovaţi de destrămarea relaţiilor de căsătorie sunt ambii soţi, iar referitor la minorii rezultaţi din căsătoria părţilor s-a apreciat că este în interesul acestora să fie încredinţaţi spre creştere şi educare mamei, reclamantul fiind obligat la câte 100 lei RON lunar cu titlu de pensie de întreţinere.

In termen legal împotriva sentinţei au declarat apel ambii soţi.

În apelul declarat de reclamant este criticată sentinţa pentru motive de nelegalitate sub aspectul încredinţării minorilor spre creştere şi educare mamei.

În apelul apelantei este criticată sentinţa sub aspectul cuantumului pensiei de întreţinere la care a fost obligat reclamantul, apelanta susţinând că veniturile realizate de acesta  justifică o pensie de întreţinere mai mare decât cea stabilită de instanţă prin sentinţa apelată.

Tribunalul Olt prin decizia nr. 349 din 25 sept. 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, a admis apelul declarat de  pârâtă, a schimbat sentinţa în sensul că a obligat pe reclamantul P.M. la câte 200 RON pentru fiecare minor. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs  apelantul reclamant P.M., în termen, motivat şi timbrat, criticând decizia pentru nelegalitate.

Criticile sunt în esenţă următoarele: instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu nesocotirea disp. art. 614 cod procedură civilă, ce dau caracter de acţiune personală acţiunii de divorţ,  întrucât la termenul din 25 septembrie 2006  apelantul nu s-a putut prezenta din motive de boală, iar tribunalul  a  acceptat reprezentarea sa prin avocat, deşi apărătorul nu putea decât să-l asiste, pronunţând astfel o hotărâre nulă.

Solicită în principal  admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei , admiterea apelului său, respingerea apelului pârâtei, schimbarea sentinţei şi pe fond, încredinţarea celor doi minori spre creştere şi educare tatălui, întrucât interesul superior al acestora, nesocotit de instanţă, reclamă luarea acestei măsuri.

Recursul  este fondat şi se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit disp. art. 614 cod procedură civilă , în faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană, afară numai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie  sau are reşedinţa în străinătate; în aceste cazuri, părţile se vor putea înfăţişa prin mandatar.

În faţa instanţei de apel, instanţă superioară de fond, apelantul reclamant nu s-a prezentat personal,  fiind prezent apărătorul angajat, care nu avea posibilitatea să-l reprezinte în judecată, în sensul disp. art. 68 alin. 1 teza finală cod procedură civilă, decât într-una din ipotezele prev. de art. 614 cod procedură civilă, enunţate mai sus.

Faţă de dispoziţiile legale arătate, este evident că  regula este exercitarea drepturilor procedurale personal, iar excepţia este exercitarea acestora prin mandatar, fie el şi avocat, dar numai într-una din cele patru situaţii expres şi limitativ prevăzute de lege.

Raţiunea pentru care în procesul de divorţ s-a  reglementat ca fiind  necesară  înfăţişarea în persoană a soţilor, este şi aceea de a da posibilitatea acestora de a se împăca, în sensul disp. art. 618 alin. 2 cod procedură civilă.

Observând practicaua deciziei recurate, Curtea constată că instanţa nu a fost preocupată să lămurească motivul pentru care  partea nu s-a înfăţişat personal  la judecată şi în funcţie de acest motiv, să accepte sau nu înfăţişarea sa prin mandatar, în speţă acesta fiind dat unui  avocat. Instanţa era ţinută să lămurească dacă este incident în cauză vreunul din cazurile  de excepţie prevăzute de lege, sens în care dispunea amânarea cauzei pentru dovezi, sau dacă  nu rezulta existenţa vreunei  astfel de împrejurări, dispunea amânarea cauzei cu citarea pârâtului, care putea fi împiedicat de o boală, nu neapărat gravă, să se prezinte personal la acel termen.

De altfel, în recurs acesta a făcut dovada cu actele medicale depuse că, în  perioada 25 sept. – 25 oct. 2006, a avut probleme medicale.

În aceste condiţii, tribunalul a pronunţat o hotărâre afectată de nelegalitate , fiind un act de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale, în sensul disp. art. 105 alin. 2 cod procedură civilă, raportat la dis. art. 85 teza II cod procedură civilă şi art. 614 cod  procedură civilă, subzistând  motivul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 cod procedură civilă şi de  trimitere prev. de art. 312 alin. 5 cod procedură civilă.

Vătămarea produsă părţii care are obligaţia, dar şi dreptul de a se înfăţişa  personal în soluţionarea acţiunii de divorţ, cu caracter personal, nu poate fi înlăturată în alt mod decât casarea hotărârii şi  prin reluarea judecăţii  în faţa aceleiaşi instanţe, de la actul  întocmit neregulat, fără respectarea formelor legale prescrise.

Faţă de prioritatea în examinare a primului motiv de recurs şi faţă de soluţia care se impune, Curtea nu va mai examina celelalte critici legate de modul de soluţionare pe fond a cererii accesorii privind încredinţarea minorilor, acestea urmând a fi avute în vedere de tribunal în rejudecarea apelurilor, pentru o justă soluţionare a cauzei şi cu respectarea principiului interesului superior al  copilului, în acest demers judiciar.

Domenii speta

Spete similare