Cererea de antrenarea a răspunderii administratorului social al debitorului în insolvenţă. Calitate procesuală activă în situaţia tranzitorie creată de abrogarea Legii nr.64/1995 prin Legea nr. 85/2006.

Decizie 171 din 14.02.2007


Cererile formulate de  creditori sub imperiul Legii nr.64/1995  trebuie soluţionate pe fond, sub imperiul Legii nr.85/2006, nefiind vorba de o lipsă de calitate şi nici măcar nu trebuie  însuşite de administratorul judiciar /lichidator ori de comitetul creditorilor.

Judecătorul-sindic trebuie să analizeze legalitatea investirii sale, inclusiv sub aspectul calităţii procesuale active, la momentul sesizării instanţei, potrivit legii în vigoare la acel moment. Nu se poate pretinde creditorilor, titulari ai cererii, să aibă în vedere o lege viitoare.  Chiar dacă pe parcursul judecăţii legea s-a modificat, conferind calitate procesuală activă în cererile respective altor organe sau participanţi  în procedură, judecătorul nu poate admite excepţia lipsei de calitate procesuală activă

Curtea de Apel Craiova. Secţia Comercială.

Creditoarea AFP SLATINA a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei SC M. SRL, numitul F.O. pentru pasivul social neacoperit din averea debitoarei.

A invocat prevederile art.137 alin.1 lit. d din Legea nr.64/1995, susţinând că administratorul social nu a întocmit şi depus situaţiile financiare de la finele anului 2001 şi până la data deschiderii procedurii insolvenţei, deşi avea această obligaţie legală.

Prin Sentinţa nr. 730 din 27.11.2006, judecătorul-sindic a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi prescripţiei şi a admis cererea creditoarei dispunând antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului social  pentru suma de 3.367, 50 lei (RON)

Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâtul F.O. criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Curtea apreciază că judecătorul-sindic a soluţionat corect cele două excepţii invocate.

Examinând excepţia privind calitatea procesuală activă a unui creditor în cererea având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere ale debitorului în condiţiile art.138 din Legea nr.85/2006, în situaţia tranzitorie (când cererea  a fost formulată sub imperiul Legii nr.64/1995 şi se soluţionează sub imperiul Legii nr.85/2006), Curtea apreciază că aceasta este nefondată. Cererile formulate de  creditori sub imperiul legii vechi  trebuie soluţionate pe fond, nefiind vorba de o lipsă de calitate şi nici măcar nu trebuie  însuşite de administratorul judiciar /lichidator ori de comitetul creditorilor.

Judecătorul-sindic trebuie să analizeze legalitatea investirii sale, inclusiv sub aspectul calităţii procesuale active, la momentul sesizării instanţei, deci potrivit legii în vigoare la acel moment. Nu se poate pretinde creditorilor, titulari ai cererii, să aibă în vedere o lege viitoare.  Chiar dacă pe parcursul judecăţii legea s-a modificat, conferind calitate procesuală activă în cererile respective altor organe sau participanţi  în procedură, judecătorul nu poate admite excepţia lipsei de calitate procesuală activă.

Faţă de aceste considerente, curtea constată că judecătorul-sindic a soluţionat corect excepţia lipsei de calitate procesuală activă.

Curtea apreciază că judecătorul-sindic a soluţionat corect şi excepţia de prescripţie. Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 privind prescripţia extinctivă şi art. 138 din Legea nr.85/006, în vigoare la data soluţionării cererii, prescripţia începe să curgă la data la care se naşte dreptul la acţiune, adică de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă.  În cauză, corect s-a reţinut că prescripţia a început să curgă la data la care lichidatorul a luat cunoştinţă efectiv de persoana care a administrat societatea, în sensul identificării concrete a acesteia prin datele de identificare, nume şi domiciliu, pentru a-i face cunoscute obligaţiile ce le are în cursul procedurii insolvenţei.  Abia după expirarea termenului de depunere a  actelor la dosar s-a cunoscut faptul că administratorul nu  a ţinut conform legii contabilitatea. Prescripţia nu începe să curgă la data la care administratorul social trebuia să depună  situaţiile financiare ci de la data la care, în cursul procedurii insolvenţei (acţiunea de antrenare a răspunderii fiind o acţiune specifică acestei proceduri) a fost cunoscută fapta şi cel care răspunde pentru aceasta. Fiind o acţiune specifică, ce nu poate fi promovată decât în cursul procedurii, prescripţia nu se putea împlini mai înainte de deschiderea acesteia.

Curtea apreciază că este fondat ultimul motiv de recurs.

Judecătorul-sindic a analizat cauza pe fond fără a da cuvântul părţilor asupra fondului ci numai asupra celor două excepţii, aşa cum rezultă din practicaua hotărârii. Prin acesta i s-a încălcat părţii un drept procesual esenţial şi anume dreptul la apărare. Totodată a fost încălcat şi principiul contradictorialităţii, concluziile trebuind să fie depuse în condiţii de contradictorialitate pentru ca părţile să-şi poată face reciproc apărarea. Nerespectarea acestor principii face ca hotărârea să fie nulă, fapt ce impune casarea acesteia şi trimiterea pentru rejudecare pe fond primei instanţe.

Faţă de aceste considerente, Curtea va admite recursul, şi în temeiul art.312 cod procedură civilă, va casa hotărârea judecătorului-sindic şi va trimite cauza pentru rejudecare Tribunalului Olt, cu respectarea prevederilor art. 12 din Legea nr.85/1996.

Cu ocazia rejudecării, instanţa va asigura respectarea principiilor contradictorialităţii şi  a dreptului la apărare tuturor părţilor din proces, atât cu ocazia administrării probelor, cât şi cu ocazia luării concluziilor.