T.v.a. taxare inversă pentru t.v.a. aferent preţului de cumpărare a unor imobile. obligaţiile cumpărătorului. lipsa formalităţilor pentru procedura simplificată. consecinţe. nelegalitatea deciziei de impunere pentru t.v.a. suplimentar şi accesorii.

T.V.A. TAXARE INVERSĂ PENTRU T.V.A. AFERENT

PREŢULUI DE CUMPĂRARE A UNOR IMOBILE.

OBLIGAŢIILE CUMPĂRĂTORULUI. LIPSA

FORMALITĂŢILOR PENTRU PROCEDURA SIMPLIFICATĂ.

CONSECINŢE. NELEGALITATEA DECIZIEI DE

IMPUNERE PENTRU T.V.A. SUPLIMENTAR ŞI ACCESORII.

-art. 160 ind. 1 Cod fiscal,

- pct. 65 ind. 1 alin. 8 şi 12, pct. 82 alin. 9 şi 10 din H.G. nr.

44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În caz de nerespectare a obligaţiilor prevăzute de art. 1601 alin.5 C.

fiscal, referitoare la taxarea inversă şi a formalităţilor ce revin cumpărătorului unor

imobile, orice cerere de rambursare a TVA aferentă preţului de cumpărare, plătită

deja către vânzătoare, nu poate fi admisă de organele fiscale. O operaţiune pentru care

TVA se autolichidează prin înregistrările contabile prevăzute de lege, nu poate fi

supusă regimului obişnuit de taxare. Legea nu lasă la aprecierea furnizorului sau 

beneficiarului înscrierea operaţiunii în regimul de taxare inversă sau în regimul

obişnuit, astfel că înscrierea din eroare în acest din urmă regim nu dă drept de

rambursare a sumei aferente taxei de la organele

În schimb, emiterea unei decizii de impunere privind plata TVA

suplimentar şi accesorii fiscale pentru o operaţiune ca cea din speţă, în condiţiile în

care nu există o dispoziţie de măsuri emisă de organele fiscale aşa cum impune norma

de sub art. 82 alin. 9 şi 10 din HG nr. 44/2004,  în temeiul căreia  reclamanta -

în termenul prevăzut de aceleaşi organe fiscale - să procedeze la corectarea

înregistrărilor contabile  potrivit textului legal sus citat, reprezintă nerespectarea legii.

( Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 679/R-C/27 mai

2008)

Prin sentinţa nr. 27/CF/31.01.2008, Tribunalul Argeş –

Secţia civilă- Complet specializat pentru contencios administrativ şi fiscal

a admis acţiunea reclamantei SC F.I. SA, a anulat  Decizia nr.

45/08.062007, Raportul de inspecţie fiscală nr. 658/23.04.2008 şi Decizia

de impunere nr. 6/23.04.2007, exonerând-o pe reclamantă de plata sumei

de 160.941 lei TVA şi a sumei de 10.739 lei majorări de întârziere.

În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că organele de

control ale Administraţiei Finanţelor Publice pentru contribuabili

mijlocii, prin RIF nr. 658/23.04.2007, au stabilit că societatea reclamantă,

în luna noiembrie 2006, nu a aplicat măsurile simplificate şi a înregistrat

numai în jurnalul de cumpărări, fără a înregistra şi în jurnalul de vânzări,

taxa pe valoarea adăugată în sumă de 160.941 lei aferentă facturii nr.

06582843/30.11.2007 reprezentând avans achitat către SC R.M. SRL

pentru achiziţionarea unui imobil teren + clădiri, în  baza unui contract

autentic.  De asemenea, societatea reclamantă nu a colectat taxa pe

valoarea adăugată în sumă de 160.941 lei.

Cu privire la cele reţinute de către organul de control,

dispoziţiile  art. 160 din Codul fiscal ţin cont şi de natura bunurilor

vândute, respectiv cumpărate, la data facturării, în speţă ambele societăţi

ale tranzacţiei fiind plătitoare de TVA. Totodată, textul de lege prevede

măsuri simplificate ce vizează împrejurarea  ca atunci când se realizează

operaţiuni de  genul celor reţinute de art.160 alin.2, se menţionează pe

factură fiscală „taxare inversă”. Acest lucru are drept efect faptul că

TVA-ul înscris în factura fiscală nu se mai plăteşte de către cumpărător,

şi pe cale de consecinţă nu se mai colectează de către vânzător, deci, nu

mai există obligaţia vânzătorului de a vira la bugetul de stat TVA-ul în

cauză, acesta nemaifiind colectat.

În speţă, cele două societăţi comerciale nu folosit procedura

simplificată, ci pe cea obişnuită de plată a TVA, colectarea acesteia de

către vânzător şi virarea la bugetul de stat.

De altfel, art.82 alin.10 din H.G. nr. 44/2004 prevede: „ În 

situaţia în care organele fiscale , cu ocazia verificărilor efectuate, constată

că pentru bunurile prevăzute la art.160 alin.1 şi 2 din Codul fiscal nu au

fost aplicate măsurile de simplificare prevăzute de  lege, vor obliga

beneficiarii la stornarea taxei deductibile prin contul furnizori, efectuarea

înregistrării contabile 4426=4427 şi înregistrarea în decontul de TVA

întocmit la finele  perioadei fiscale în care controlul a fost finalizat la

rândurile de  regularizări”.

Faţă de acest text de lege, se  observă că, în măsură în  care

părţile merg pe procedura obişnuită şi plătesc TVA-ul către societatea cu

care tranzacţionează, este eronat a se reţine  din nou această contribuţie

pe motiv că nu a fost reţinută ca plată către bugetul de stat.

De asemenea, şi critica privind penalităţile de întârziere este

întemeiată, întrucât din actele încheiate de părţi rezultă că societatea

vânzătoare ( cu care a tranzacţionat  contestatoarea) SC R. M. SRL a

colectat TVA-ul aferent facturii nr. 06582843/30.11.2006 şi l-a virat la

bugetul de stat. În aceste condiţii, bugetul de stat nu a fost prejudiciat,

astfel încât şi penalităţile de întârziere au fost greşit reţinute în  sarcina

contestatoarei.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a formulat recurs

pârâta D.G.F.P. Argeş care, invocând dispoz. art. 304 pct. 9 şi art. 3041

C.proc.civ.,  a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, prima instanţă a apreciat  subiectiv dispoziţiile legale,

pronunţând soluţia fără ca reclamanta să îşi fi probat susţinerile din

acţiune.

În mod corect au fost întocmite actele fiscale, având în

vedere că reclamanta nu a aplicat măsurile simplificate şi nu a înregistrat

şi în jurnalul de vânzări TVA în suma de 160.941 lei aferenta facturii

reprezentând preţ achitat către vânzătoarea SC R.M. SRL pentru

vânzarea-cumpărarea  imobilului „teren şi clădiri”. Totodată, încălcând

dispoziţiile legale, societatea reclamantă nu a colectat TVA în sumă de

160.941 lei.

Potrivit art. 1601 alin. 2 lit. b) şi c) şi alin. 3 din Legea nr.

571/2003 privind Codul Fiscal şi pct. 651 alin. 8 din H.G. nr.  44/2004

pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.

571/2003, furnizorii şi beneficiarii au obligaţia să aplice măsurile de

simplificare pentru vânzările de terenuri şi clădiri, evidenţiind TVA

aferentă livrărilor/achiziţiilor respective în jurnalele de vânzări şi de

cumpărări concomitent şi înscriind-o în decontul de TVA atât ca taxă

colectată, cât şi ca taxă deductibilă, fără a avea loc plăţi efective de TVA

între cele doua societăţi. Factura fiscală se înregistrează jurnalele de

vânzări şi de cumpărări. Responsabili de aplicarea acestor dispoziţii sunt

şi furnizorul, şi beneficiarul, iar daca furnizorul nu a respectat legea sub

acest aspect, beneficiarul este obligat să aplice taxarea inversă şi să

îndeplinească obligaţiile prevăzute  de lege.

În speţă, reclamanta – cu toate că a le-a cunoscut - nu a

respectat prevederile imperative ale legii şi deşi instanţa de fond a

constatat acest fapt, a trecut peste el.

Organele fiscale au procedat corect în raport de dispoz. pct.

82 alin. 9 din H.G. nr. 44/2004, în nici un caz reclamanta neavând

dreptul la rambursarea TVA aferentă achiziţionării imobilului „teren şi

clădire”.

Faptul că reclamanta a plătit către societatea vânzătoare TVA

aferent  achiziţionării imobilului, nu este relevant din perspectiva aplicării

procedurii simplificate. Reclamanta are la dispoziţie o acţiune în pretenţii

împotriva vânzătoarei.

În cauză, în privinţa accesoriilor fiscale, sunt aplicabile

dispoziţiile art. 115, 116 şi 118 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003/R.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate,

în raport de dispoziţiile art.304 pct.9 şi 3041Cod pr.civilă, Curtea

constată că recursul este fondat.

Într-adevăr, în baza art. 1601 alin. 5 C. fiscal, reclamanta, în

calitate de cumpărătoare a unor imobile, avea obligaţia – chiar şi în

ipoteza în care vânzătoarea nu a procedat în aceeaşi manieră  - să aplice

taxarea inversă, respectiv să nu facă plata taxei pe valoarea adăugată către

furnizor, să înscrie din proprie iniţiativă menţiunea "taxare inversă" în

factura fiscală şi să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3), adică să

evidenţieze taxa pe valoarea adăugată aferentă operaţiunii în jurnalele de

vânzări şi de cumpărări concomitent şi să o înscrie în decontul de taxă pe

valoarea adăugată, atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, fără a

avea loc plăţi efective între cele două unităţi în ceea ce priveşte această

obligaţie fiscală.

Reclamanta nu a procedat în acest fel şi orice cerere de

rambursare a TVA aferentă preţului de cumpărare, plătită deja către

vânzătoarea SC R.M. SRL, nu poate fi admisă de organele fiscale.

O operaţiune pentru care TVA se autolichidează prin

înregistrările contabile prevăzute de lege, nu poate fi supusă regimului

obişnuit de taxare. Legea nu lasă la aprecierea furnizorului sau 

beneficiarului înscrierea operaţiunii în regimul de taxare inversă sau în

regimul obişnuit, astfel că înscrierea din eroare în acest din urmă regim

nu dă drept de rambursare a sumei aferente taxei de la organele fiscale.

Reclamanta, care pretinde că a plătit vânzătoarei SC R.M. 

SRL şi T.V.A. aferentă preţului facturat, are posibilitatea de a solicita

doar de la aceasta restituirea sumei plătite cu acest titlu, iar nu de la

organele fiscale.

Din acest punct de vedere, Raportul de inspecţie fiscală nr.

658/23.04.2008 şi Decizia nr. 45/08.062007 sunt legale.

În privinţa menţiunilor privind plata TVA suplimentară şi a

accesoriilor atrase de aceasta, actele fiscale respective şi Decizia de

impunere nr. 6/23.04.2007 nu sunt legale.

Constatând că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile privind

taxarea inversă, organele fiscale - la rândul lor - nu şi-au îndeplinit

obligaţia impusă de H.G. nr. 44/2004  - pct. 651 alin. 12,  la momentul

achiziţionării bunului de către reclamantă, respectiv pct.82 alin. 9 şi 10, la

momentul efectuării controlului - astfel: „În situaţia în care organele

fiscale competente, cu ocazia verificărilor efectuate, constată că pentru

bunurile prevăzute la art. 1601 alin. (2) din Codul fiscal nu au fost aplicate

măsurile de simplificare prevăzute de lege, vor obliga beneficiarii la

stornarea taxei deductibile prin contul de furnizori, efectuarea

înregistrării contabile 4426 = 4427 şi înregistrarea în decontul de

taxă pe valoarea adăugată întocmit la finele perioadei fiscale în

care controlul a fost finalizat, la rândurile de regularizări”.

Or, emiterea unei decizii de impunere privind plata TVA

suplimentar şi accesorii fiscale pentru o operaţiune ca cea din speţă în

condiţiile în care nu există o Dispoziţie de măsuri emisă de organele

fiscale, în temeiul căreia  reclamanta - în termenul prevăzut de aceleaşi

organe fiscale - să procedeze la corectarea înregistrărilor contabile 

potrivit textului legal sus citat, reprezintă nerespectarea legii.

Cum, deci, în speţă, organele fiscale nu au dovedit întocmirea

de către echipa de inspecţie fiscală a unei astfel de Dispoziţii de măsuri -

act administrativ fiscal întocmit conf. Ord. M.E.F. nr.1939/28.12.2004

pentru corectarea, într-un anumit termen, a taxării operaţiunii (din

înscrisul de la fila 5 dosar rezultând că o astfel de dispoziţie de măsuri nu

a fost întocmită şi comunicată reclamantei) - , rezultă că emiterea deciziei

de impunere nu este legală.

În măsura în care organele fiscale îşi îndeplinesc propria

îndatorire legală de a obliga pe reclamantă să efectueze operaţiunile

contabile de taxare inversă, au posibilitatea să emită orice act pe care îl

apreciază ca fiind legal şi necesar, inclusiv decizie de impunere.

Pentru cele expuse, văzând dispoziţiile art. 312 alin. 1-3

C.proc.civ., Curtea va admite recursul pârâtei şi va modifica sentinţa

primei instanţe în sensul că va admite în parte  acţiunea reclamantei şi va

anula Decizia nr. 45/08.062007 şi Raportul de inspecţie fiscală parţială

nr. 658/23.04.2008 în privinţa menţiunilor privind stabilirea TVA

suplimentar plata şi a accesoriilor fiscale. Va respinge acţiunea cu privire

la dreptul de deducere TVA în sumă de 160.941 lei. Va menţine sentinţa

în rest.

Domenii speta

Spete similare