Contestaţie act administrativ fiscal; Admitere; Masa lemnoasă înregistrată în contabilitatea Ocolului Silvic ca şi producţie proprie, distribuită pe baza avizelor de însoţire a mărfii către primării, composesorate, persoane fizice etc. pentru care regia a

Sentinţă civilă 2386/CA din 22.10.2014


Instanţa deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea de contencios administrativ fiscal înregistrată la instanţă sub dosar nr. de mai sus, reclamanta A-persoană juridică în contradictoriu cu pârâtul B-persoană juridică solicită:

1. anularea în parte a Deciziei nr. …/zz.ll.2013 privind soluţionarea contestaţiei nr. …/zz.ll.2013 remisă spre soluţionare sub nr. …/zz.ll.2013 la DGRFP …, respectiv a punctului 1 din dispozitivul acesteia, cu consecinţa anulării deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. F-SM …/zz.ll.2013 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. F-SM …/zz.ll.2013 pentru suma de 172.448 lei, reprezentând:

-114.661 lei TVA

-1.194 lei majorări de întârziere aferente

-2.397 lei penalităţi de întârziere aferente

-41.367 lei impozit pe profit

-6.624 lei majorări de întârziere aferente

-6.205 lei penalităţi de întârziere aferente

2. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 172.448 lei executată silit de pârâtă în baza deciziei de impunere F-SM …/ zz.ll.2013, cu dobânda aferentă de la data executării şi până la data restituirii efective.

3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că prin decizia nr. …/zz.ll.2013 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la DGFP … sub nr. …/zz.ll.2013 remisă spre soluţionare sub nr. …/zz.ll.2013 la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice … s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamantă, în sensul că s-a desfiinţat decizia de impunere atacată pentru suma de 100.631 lei reprezentând: TVA pe valoarea adăugată stabilită suplimentar în cuantum de 78.674 lei; majorări de întârziere aferente în cuantum de 10.156 lei; penalităţi de întârziere în cuantum de 11.801 lei.  Prin aceeaşi decizie de soluţionare a contestaţiei s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere si a Raportului de inspecţie fiscală precizate în petitul acţiunii, pentru suma de 172.448 lei, reprezentând: 114.661 lei TVA 1.194 lei majorări de întârziere aferente;  2.397 lei penalităţi de întârziere aferente; 41.367 lei impozit pe profit 6.624 lei majorări de întârziere aferente 6.205 lei penalităţi de întârziere aferente.

Precizează că obiectul acţiunii în contencios administrativ-fiscal îl reprezintă tocmai aceste din urmă sume, pentru care nu a fost admisă contestaţia. Sumele contestate sunt imputate reclamantei de către organul fiscal pe considerentul, că în opinia pârâtei, reclamanta, în calitate de administrator al fondului forestier, ar fi trebuit să emită facturi fiscale proprietarilor de păduri pentru materialul lemnos provenit din proprietatea acestora şi folosit de către aceştia în cursul desfăşurării activităţii lor.

Potrivit art.10 din Legea nr.46 din 19 martie 2008- Codul silvic, "sunt obligatorii administrarea, precum şi asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice."

Conform alin.2 al aceluiaşi articol, „administrarea, precum şi serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice, care sunt de două tipuri:

a) ocoale silvice de stat - din structura Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, care administrează păduri proprietate publică a statului şi care sunt înfiinţate de aceasta;

b) ocoale silvice private care sunt înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier sau de asociaţii constituite de către acestea."

Învederează că A este un ocol silvic privat, înfiinţat în conformitate cu prevederile Legii 46/2008, privind Codul silvic, a Legii 215/2001 a administraţiei publice locale si a Ordinului Ministrului 904/2010 şi a fost înfiinţat prin asocierea mai multor unităţi administrativ-teritoriale, respectiv: … în vederea constituirii unei regii cu specific exclusiv silvic ca persoana juridică de drept privat pentru administrarea fondului forestier aflat în proprietate publică a unităţilor administrativ teritoriale asociate, ca ocol silvic privat, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului în baza încheierii nr. …/zz.ll.2010.

Menţionează că prin încheierea nr. … /zz.ll.2011 s-a modificat actul constitutiv, prin introducerea ca şi asociat şi a Oraşului …, iar pe parcursul anului 2011 s-au asociat A şi oraşul … şi comunele … şi …, conform încheierii nr. …/zz.ll.2011.

De asemenea, reclamanta arată că ocoalele silvice private au personalitate juridică pe care o dobândesc conform art.15 din Codul silvic din momentul înscrierii acestora în Registrul naţional al administratorilor de păduri si al ocoalelor silvice, întocmesc balanţă, bilanţ contabil propriu, au buget anual de venituri si cheltuieli distinct, de care dispun.

În fapt, arată că unităţile administrativ-teritoriale deţin în proprietate suprafeţe de păduri, pe care neavând posibilitatea administrării şi exploatării acestora prin personal propriu, recurg la posibilitatea legală de a se asocia în vederea constituirii de ocoale silvice, care, cu personal de specialitate asigură administrarea şi exploatarea acestor suprafeţe de păduri în conformitate cu prevederile legale.

În cele ce urmează reclamanta reproduce în integralitate art.17 din Legea 46/2008, privind Codul silvic pentru a sublinia faptul că forma art.17, alin.3 reprodus cu ghilimele în conţinutul raportului de inspecţie fiscală (pag 6 si 13- temei de drept, pag 25-temei de drept) nu corespunde formei textului legal, neavând cunoştinţa de unde a preluat organul fiscal forma citată.

"ART. 17

(1) Respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toţi deţinătorii de fond forestier.

(2) Proprietarii fondului forestier au următoarele obligaţii în aplicarea regimului silvic:

a) să asigure întocmirea şi respectarea amenajamentelor silvice;

b) să asigure paza şi integritatea fondului forestier;

c) să realizeze lucrările de regenerare a pădurii;

d) să realizeze lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor;

e) să execute lucrările necesare pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor pădurilor;

f) să asigure respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;

g) să exploateze masa lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor şi eliberarea documentelor specifice de către personalul abilitat;

h) să asigure întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere pe care le au în administrare sau în proprietate;

i) să delimiteze proprietatea forestieră în conformitate cu actele de proprietate şi să menţină în stare corespunzătoare semnele de hotar;

j) să notifice structurile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile, cu privire la transmiterea proprietăţii asupra terenurilor forestiere.

(3) în cazul administrării pădurilor prin ocoale silvice autorizate, obligaţiile prevăzute la alin. (2) aparţin acestora."

Pornind de la faptul că ocoalelor silvice le revine obligaţia de a administra fondul forestier, reclamanta arată că organul fiscal face o confuzie, în sensul că apreciază că ocolul silvic chiar dobândeşte atributele calităţii de proprietar al materialului lemnos provenit în fapt din pădurile ce aparţin proprietarilor ce fac parte din ocolul silvic.

Având la bază acest raţionament eronat, atunci când materialul lemnos autorizat pentru exploatare este preluat de către proprietarul de drept al acestuia din pădurea proprietatea acestuia pentru desfăşurarea activităţii sale, pădure administrată de ocolul silvic, organul fiscal a apreciat că operează o livrare de bunuri de la ocolul silvic către proprietarul de pădure, pentru care ocolul silvic ar trebui să emită o factură de vânzare a acestei mase lemnoase către însuşi proprietarul respectivei păduri, iar acesta din urmă să-şi achită contravaloarea fructelor produse de propria-i proprietate.

În această modalitate pârâta a apreciat că reclamanta ar trebui să emită facturi cu TVA şi totodată să contabilizeze ca şi venituri materialul lemnos care nu a fost niciodată în proprietatea ocolului silvic, iar proprietarul acestuia, în speţă primăriile, ar trebui să-şi plătească materialul lemnos din propria-i pădure, deşi nu există nicio prevedere legală care să poată susţine o astfel de teorie.

Învederează că sumele stabilite în sarcina reclamantei, reprezintă astfel tocmai TVA si impozit pe venit, calculat în mod artificial de organul fiscal, aferent cantităţilor de material lemnos preluat de fiecare proprietar din pădurea sa, deşi reclamanta nu a încasat niciodată un preţ pentru aceste preluări, neavând calitatea de vânzător în raporturile cu proprietarii pădurilor, ci doar calitatea de administrator al proprietăţii altuia.

Precizează că materialul lemnos autorizat pentru exploatare, pe care primăriile în calitatea lor de proprietari o preiau de la ocolul silvic nu este destinat comercializării sau altor activităţi economice producătoare de profit, ci este destinat folosinţei proprii, în sensul punerii la dispoziţie a acestor cantităţi către unităţile de învăţământ, medicale, pentru sediul propriu şi altele asemenea, pentru încălzire, fără niciun fel de compensaţie bănească sau de altă natură.

De asemenea, arată că există şi situaţii în care cantitatea de material lemnos autorizat pentru exploatare excede cantităţii preluate de proprietari în interes propriu, iar în aceste situaţii proprietarii mandatează Ocolul Silvic, în calitate de administrator al fondului forestier, să înstrăineze aceste cantităţi către terţi, persoane fizice sau agenţi economici. Aceste situaţii sunt reglementate în mod expres de însuşi proprietarii de fond forestier, care au încheiat în acest sens, cu respectarea legii, Hotărârea nr.5/2010 privind aprobarea preţului pe specii şi sortimente a masei lemnoase, hotărâre de altfel respectată de către ocolul silvic.

Însă chiar şi în aceste situaţii, reclamanta arată că ocolul silvic se comportă ca un mandatar şi nu ca un proprietar, în hotărâre fiind stipulat la art.3 procentele de aplicare la valoarea unei partizi, adică cât revine din sumele încasate proprietarului sub formă de redevenţă şi cât revine cheltuielilor de funcţionare şi organizare a ocolului, respectiv cât este folosit pentru conservarea fondului forestier.

Precizează că problema supusă judecăţii porneşte de la aceea că organul fiscal face o confuzie, în sensul că apreciază că ocolul silvic chiar dobândeşte atributele calităţii de proprietar al materialului lemnos autorizat pentru exploatare, deşi acesta provine în fapt din pădurile ce aparţin proprietarilor ce fac parte din ocolul silvic, Ocolul silvic acţionând în calitatea sa de mandatar al proprietarilor, administrator al fondului forestier şi atunci când înstrăinează către terţi material lemnos şi cu atât mai mult atunci când proprietarii preiau cantităţile de material lemnos pentru folosinţa proprie în limitele autorizate de lege pentru exploatare.

În situaţia în care materialul lemnos este preluat de către unităţile-administrativ teritoriale proprietare ale fondului forestier, ocolul silvic emite avize de însoţire a mărfii, acesta fiind documentul prevăzut de lege pentru a atesta provenienţa legală a materialului lemnos pe toată perioada transportului de la locul de exploatare la locul de folosinţă dispus de proprietar, obligaţie impusă de art.68 din Legea 46/2008 şi respectiv art.2, lit.e din H.G.996/2008, iar pentru materialul lemnos excedentar înstrăinat către populaţie şi agenţi economici se întocmeşte de către ocolul silvic factură fiscală purtătoare de TVA, aceasta fiind o livrare de bunuri efectuată cu plată în accepţiunea art.126 din Legea 571/2003-Codul Fiscal.

În acest sens, reclamanta arată că la art.68 din CAP. IX- Provenienţa şi circulaţia materialelor lemnoase din Legea 46/2008 se prevede că:

"(1) Materialele lemnoase, indiferent de provenienţa lor, se transportă numai însoţite de documente specifice de transport, din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienţei acestora.

(2) Sunt interzise primirea spre încărcare şi transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase neînsoţite de documentele de transport prevăzute la alin. (1)."

Iar în art.2, lit.e din Hotărârea nr.996 din 27 august 2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund, se prevede că: "aviz de însoţire - document care însoţeşte materialul lemnos, cu scopul de a atesta provenienţa legală a acestora, pe perioada transportului şi/sau pe perioada depozitării”.

Faţă de această situaţie de facto, consideră că echipa de inspecţie fiscală, în mod artificial, a încercat să impună plata contravalorii materialului lemnos utilizat de către proprietari de pe propriile proprietăţi şi să oblige Ocolul Silvic să le factureze proprietarilor materialul lemnos preluat de aceştia pentru folosinţa proprie. Astfel, cantităţile de material lemnos cuprinse în avizele de însoţire a mărfii, organul fiscal le-a fiscalizat, considerându-le facturi de vânzare purtătoare de TVA, preţul materialului lemnos fiind creat în mod artificial şi considerat venit pentru A.

În opinia reclamantei o astfel de obligaţie este o anomalie, întrucât nu ai cum să impui proprietarului să-şi cumpere propria proprietate de la administratorul desemnat tocmai de proprietar, această operaţiune artificială fiind făcută de organul fiscal cu scopul de a duce operaţiunea sub incidenţa art.126 din Codul fiscal, care impune ca o condiţie obligatorie de cuprindere în sfera de aplicare a TVA, condiţia ca operaţiunile de livrare de bunuri sau prestări de servicii să fie efectuate cu plată. Or, în cazul în speţă nu s-a perceput niciun preţ.

În mod absolut normal şi legal, în decizia de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamant, organul de soluţionare a contestaţiei, respectiv D.G.R.F.P. …, la pct.2 din dispozitiv, decide să desfiinţeze parţial decizia de impunere, apreciind că pentru serviciile prestate de către ocolul silvic unităţilor administrativ-teritoriale, proprietarele fondului forestier, nu se datorează TVA, precizând că o astfel de soluţie se impune în conformitate cu  prevederile art.6 alin.1 al titlului VI-TVA din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, raportat art.128 alin.1 din Codul fiscal.

Art.128 alin.1 din Cod Fiscal arată că este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar, iar la punctul 6 alin.1 al titlului VI-TVA din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal se precizează că, în sensul art.128 alin.1 din Codul fiscal, preluarea de bunuri produse de către o persoană impozabilă înregistrată conform art.153 din Codul fiscal, pentru a fi folosite în cursul desfăşurării activităţii sale economice sau pentru continuarea acesteia, nu se consideră ca fiind o livrare de bunuri, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la art.128 alin.4 lit.c) din Codul fiscal.

Totodată, reclamanta arată că în motivarea admiterii contestaţiei se arată că punctul 6 alin.1 al titlului VI-TVA din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal se aplică şi prestărilor de servicii prin similitudine cu preluarea de bunuri pentru folosinţă proprie.

Aşadar, în mod absolut surprinzător este acceptată această teorie pentru situaţia similară celei de bază, însă situaţiei de bază reglementată de legiuitor în mod expres nu i se aplică acelaşi tratament fiscal.

Aşadar, punctul 6 alin.1 al titlului VI-TVA din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, este avut în vedere prin similitudine de către comisia de soluţionare a contestaţiei, atunci când se pune problema prestărilor de servicii, arătându-se că aceleaşi prevederi se aplică şi prestărilor de servicii şi că în consecinţă, serviciile prestate de un ocol silvic privat şi finanţate de proprietarii fondului forestier care au constituit acel ocol silvic, nu sunt considerate din punct de vedere al TVA operaţiuni impozabile pentru care să se colecteze TVA.

De asemenea, reclamanta arată că pentru a motiva soluţia de admitere în parte a contestaţiei pârâta a făcut trimitere constantă la Adresa nr…./ZZ.LL.2009 emisă de M.F.P- Direcţia Legislaţie în domeniul TVA, adresă pe care solicită pârâtei să o depună la dosarul cauzei, întrucât din cuprinsul acesteia rezultă fără echivoc că scopul acesteia este acela de a clarifică regimul TVA aplicabil administrării pădurilor de către ocoale private, arătându-se că prestările de servicii efectuate de un ocol silvic privat nu sunt considerate din punct de vedere al TVA operaţiuni impozabile pentru care să se colecteze TVA, soluţia fiind motivată de aceea că nici preluarea bunurilor pentru folosinţa în cursul activităţii de către proprietari nu se consideră o livrare de bunuri.

Soluţia este una logică câtă vreme masa lemnoasă din fondul forestier este si a rămas tot timpul în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale, fapt de altfel consemnat şi în Statutul privind Organizarea si funcţionarea A, unde la art.9 alin.2 se prevede în mod expres că "bunurile proprietate publică a localităţilor menţionate în prezentul statut, administrate de A, fiind inalienabile se evidenţiază în mod distinct în patrimoniul acesteia, cu excepţia fondului forestier, care figurează în inventarul public, şi au regimul prevăzut de lege."

În speţă, reclamanta arată că operaţiunile de preluare a masei lemnoase  pentru  folosinţa  proprie  nu  pot  fi  efectuate cu  plată, întrucât  ar contraveni în primul rând reglementării dreptului de proprietate astfel cum acesta se regăseşte în Codul Civil, o astfel de soluţie ar însemna lipsirea proprietarului de dreptul de a dispune de bunul aflat în proprietate. Pe cale de consecinţă, operaţiunile nefiind efectuate cu plată, nici nu intră în sfera de aplicare a taxei.

Fără a dori să facă teoria generală a dreptului de proprietate, reclamanta reaminteşte că dreptul de proprietate conferă trei atribute proprietarului: folosinţa, posesia şi dispoziţia.

În cazul administrării, conform regulilor de la mandat, conform art.1080, alin.1 Cod Civil (în vigoare la data constituirii ocolului silvic), în executarea obligaţiilor sale mandatarul răspunde pentru culpa levis în abstracto, adică trebuie să-şi îndeplinească în raport cu mandantul obligaţiile pentru care este mandatat ca un bun proprietar. Aceasta nu înseamnă însă, aşa cum în mod total eronat echipa de inspecţie fiscală a apreciat, că administratorul devine proprietar şi astfel ar dobândi cele trei atribute ale dreptului de proprietate, adică inclusiv dreptul de a dispune de bunul aflat în administrare. Acest atribut îl are doar proprietarul, iar el este cel care poate mandata administratorul să efectueze anumite acte de dispoziţie în limitele mandatului conferit, însă niciodată în realizarea acestui mandat administratorul nu acţionează în nume propriu, ci doar în numele şi reprezentarea proprietarului.

În acest sens, reclamanta critică deducţia făcută de echipa de control şi regăsită la pagina 17 din raportul de inspecţie fiscală, unde se arată că "deoarece conform statutului şi a legilor în vigoare, societatea nu are nicio bază legală pentru a da cu titlu gratuit, integral sau parţial, masa lemnoasă a asociaţilor, composesoratelor şi diverselor persoane fizice care au calitatea de proprietari asupra fondului forestier administrat de A, fără a înregistra veniturile aferente în întregime, echipa de inspecţie fiscală a asimilat cu o livrare de bunuri efectuată cu plată şi diferenţa de valoare aferentă masei lemnoasă care a fost distribuită membrilor asociaţi şi proprietarilor de fond forestier".

Deşi nu se impun prea multe divagaţii pe tema atributelor dreptului de proprietate, fiind însăşi baza dreptului civil, şi a diferenţelor faţă de dreptul de administrare, reclamanta citează în cele ce urmează definiţiile date de legiuitor în ceea ce priveşte activitatea de administrare a pădurilor, definiţii regăsite în anexa-parte integrantă a Legii 46/2008- Codul Silvic.

"1. Administrarea pădurilor

- totalitatea activităţilor cu caracter tehnic, economic şi juridic desfăşurate de ocoalele silvice, de structurile de rang superior sau de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva în scopul asigurării  gestionării  durabile a pădurilor, cu respectarea regimului silvic"

"19. Ocol silvic -  unitatea constituită în scopul administrării pădurilor şi/sau asigurării serviciilor silvice, indiferent de forma de proprietate asupra fondului forestier, având suprafaţa minimă de constituire după cum urmează:

a) în regiunea de câmpie - 3.000 ha fond forestier;

b) în regiunea de deal - 5.000 ha fond forestier;

c) în regiunea de munte - 7.000 ha fond forestier"

"40. Servicii silvice

-  totalitatea activităţilor cu caracter tehnic, economic şi juridic desfăşurate de ocoalele silvice, de structurile de rang superior sau de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor, cu respectarea regimului silvic, exceptând valorificarea masei lemnoase" (nu de alta dar ar contraveni Codul Civil, ocolul silvic nefiind proprietarul masei lemnoase).

O altă interpretare trunchiată şi inaplicabilă speţei este menţionată de echipa de control la pagina 18 din Raportul de inspecţie fiscală, unde făcându-se referire la art.128, alin.5 din Legea 571/2003, se consideră că operaţiunea de preluare a masei lemnoase de către proprietar ar intra sub incidenţa taxei pe valoare adăugată cu toate că în finalul acestui alin. se prevede în mod expres că aceasta operează numai "dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial". De asemenea, arată că este inexplicabil cum primăria, neplătitoare de TVA, ar fi putut să-şi deducă total sau parţial TVA aferentă masei lemnoase extrasă din fondul forestier, în condiţiile în care, cu ghilimele de rigoare, copacii nu cresc din pământ cu TVA înglobat în conţinutul său, pentru că numai într-o asemenea situaţie s-ar fi putut pune problema deducerii.

Având în vedere aceste considerente, solicită admiterea acţiunii şi să se constate că preluarea de material lemnos de către proprietari, pentru a fi folosit în cursul desfăşurării activităţii acestora sau pentru continuarea acesteia, nu se consideră ca fiind o livrare de bunuri, avându-se în vedere art.6 alin.1 al titlului VI-TVA din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi art.128 alin.1 din Codul fiscal.

Totodată, reclamanta arată că se impune, restituirea sumelor executate silit în baza deciziei de impunere atacată, cu dobânzile legale în cuantum de 0,1 % pe zi, întrucât există cadrul legal instituit, respectiv OMFP 1899/2004, pentru aprobarea procedurii de restituire si rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal.

În drept, invocă art.1, art.8, art.15, alin.1, din Legea 554/2004, art.205-207 Cod de Procedura Fiscală, art.6 alin.1 al titlului VI-TVA din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, art.128 alin.1 din Codul fiscal, prevederile indicate în cuprinsul acţiunii din Legea 46/2008.

Prin Întâmpinarea formulată, pârâta solicită respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Argumentele invocate de pârâtă în susţinerea poziţiei sale procesuale sunt următoarele:

Prin acţiunea formulata, reclamanta A solicită anulare în parte a Deciziei nr. …/ZZ.LL.2013 privind soluţionarea contestaţiei - punctul 1 din dispozitivul acesteia, anularea Deciziei de Impunere nr. F SM …/ZZ.LL.2013 si a Raportului de inspecţie fiscala nr. F - SM …/ZZ.LL.2013 pentru suma de 172 448 lei, obligarea instituţiei pârâte la restituirea sumei de 172 448 lei - executata silit, dobânzi si cheltuieli de judecata.

Învederează că A a înregistrat în evidenţele contabile producţia de masa lemnoasa în baza notelor de recepţii. Din aceasta masa lemnoasa înregistrată în contabilitate ca si producţie proprie, A a distribuit o parte către diverse societăţi comerciale si persoane fizice, pe baza de facturi, iar o altă parte pe baza avizelor de însoţire a mărfii către primării, composesorate, persoane fizice etc., (cu care are încheiate contracte de administrare a fondului forestier), pentru care regia administrează fondul forestier, fără a emite factura pentru contravaloarea acesteia şi fără a colecta TVA. În evidenţele contabile (balanţa de verificare) ale regiei, se înregistrează ca si venit din vânzarea masei lemnoase către primarii, composesorate, asociaţii, etc., un procent cuprins între 45% - 100 % din totalul valorii masei lemnoase livrate pe baza avizelor de însoţire a mărfii fără a colecta însă TVA aferenta acestor venituri, tratând aceste venituri ca si venituri scutite de TVA.

Precizează că nu exista nicio baza legala pentru a putea înregistra pe venituri si a calcula impozit aferent doar pe o parte din livrările efectuate de către o societate, iar aceste livrări nu pot fi încadrate nici la venituri neimpozabile.

Învederează că potrivit art.19 alin.(1) din L 571/2003, privind codul fiscal" ART.19, (1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare." Mai mult, A a înregistrat in evidenta contabila, in procent de 100%, cheltuieli cu diverse lucrări si servicii (de exploatare, taiere, transport, lucrări de cultura, lucrări de construire, întreţinere si reparaţii ale drumurilor forestiere pe care le administrează), destinate realizării producţiei de masa lemnoasa distribuita proprietarilor de fond forestier, deducând si TVA aferenta, precum si cheltuieli cu redevenţă pentru proprietari în procent de 45 % din valoarea întregii mase lemnoase exploatate (procentul stabilit in Hotărârea asociaţilor nr.5/2010 si acceptat la deductibilitate). Menţionează că A nu a facturat către respectivii proprietari (si implicit nu colectează TVA) nici prestări de servicii cu întreţinerea sau exploatarea, tăierea, transportul şi alte servicii executate privind masa lemnoasa distribuita acestora. Ţinând seama de cele de mai sus, pârâta arată că pentru partea de masa lemnoasa pe care Ocolul o distribuie pe baza de avize pentru cei cu care are încheiate contracte de administrare a fondului forestier, acesta lucrează in pierdere, neînregistrând întreaga valoare a veniturilor, ci doar un procent echivalent cu valoarea redevenţei care ar trebui să o achite pentru luarea în posesie si exploatarea pădurii, restul de cheltuieli efectuate pentru întreţinerea şi exploatarea, tăierea, transportul masei lemnoase si alte asemenea cheltuieli pe care Ocolul Silvic le are cu masa lemnoasa distribuita respectivelor persoane, rămâne pierderea Ocolului, pierdere care s-ar acoperii prin înregistrarea valorii reale a veniturilor, aşa cum de altfel prevăd si Legile in vigoare.

Mai mult, pârâta arată că Ocolul Silvic achita proprietarilor de pădure si înregistrează pe cheltuieli, o redevenţă calculata la toata suprafaţa exploatata, inclusiv pentru masa lemnoasa exploatata si livrata proprietarilor.

În concluzie, pe de o parte, A înregistrează în întregime cheltuielile pe care le are cu toata masa lemnoasa exploatata (ch.cu redevenţa, întreţinerea, exploatarea, etc.) indiferent ca este vânduta către terţi sau ca se distribuie proprietarilor, iar pe de altă parte venitul este înregistrat doar parţial (venitul cu masa lemnoasa vânduta terţilor si o anumita cota din veniturile provenite din livrarea masei lemnoase către proprietari), neavând nici o baza legala pentru a proceda în acest fel.

Prin urmare, arată pârâta, în mod corect s-a stabilit un venit suplimentar din valorificarea masei lemnoase către primarii, composesorate, asociaţii, etc., în valoare totala de 283.139 lei (2010=3.001, 2011=160.706, 2012=119.432).

Învederează că deşi în evidenta contabila (balanţa de verificare) societatea înregistrează parţial venituri din livrarea masei lemnoasa către proprietari (un procent cuprins intre 45% - 100 % din totalul valorii masei lemnoase livrate pe baza avizelor de însoţire a mărfii), aceasta nu a colectat TVA nici pentru veniturile înregistrate, tratându-le din punct de vedere fiscal, ca nişte venituri scutite de TVA cu drept de deducere.

Acest mod de operare, arată pârâta, este contrar dispoziţiilor Legii 571/2003, privind Codul fiscal, art.160 alin (1) „condiţia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA conform art.153." Menţionează că respectivii proprietari nu sunt înregistraţi ca si plătitori de TVA si nu exista nici facturi emise, doar avize de însoţire a mărfii.

Deoarece, conform statutului si a legilor in vigoare, societatea nu are nici o baza legala pentru a livra masa lemnoasa si a înregistra in contabilitate venituri din vânzarea masei lemnoase asociaţilor, composesoratelor si diverselor persoane fizice care au calitatea de proprietar asupra fondului forestier administrat de către A, care nu sunt plătitoare de TVA, fără a colectata TVA, pârâta arată că echipa de inspecţie fiscala a asimilat cu o livrare de bunuri efectuată cu plată întreaga valoare de vânzare (nu doar un procent cuprins intre 45% -  100 %) aferenta masei lemnoase care a fost livrata membrilor asociaţi si proprietarilor de fond forestier. Astfel, Prin actele administrative contestate s-a procedat la colectarea TVA aferenta livrărilor de masa lemnoasa către proprietari, ţinând seama si de următoarele prevederi legale:

- potrivit prevederilor Legii 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, art.155, alin.(5) „Persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, în următoarele situaţii:

a) pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate;.

(6) Prin excepţie de la alin.(5) lit.a) şi d), persoana impozabilă nu are obligaţia emiterii de facturi pentru operaţiunile scutite fără drept de deducere a taxei conform art.141 alin.(1) şi (2)."

Menţionează că aceste operaţiuni nu se încadrează în sfera operaţiunilor scutite.

- art.160, alin.(1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prevede:

"(1) Prin excepţie de la prevederile art.150 alin.(1), în cazul operaţiunilor taxabile persoana obligată la plata taxei este beneficiarul pentru operaţiunile prevăzute la alin.(2). Condiţia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA conform art.153."

- conform art.17 alin.3 din Codul silvic, "ocoalele silvice autorizate pentru administrarea fondului forestier si asigurarea serviciilor silvice, înfiinţate în acest scop de unităţi administrativ teritoriale, de persoane fizice ori de persoane juridice, care au în proprietate fond forestier sau de asociaţii constituite de către acestea, devin administratorii fondului forestier, revenindu-le obligaţiile proprietarilor prevăzute la art.17, alin.(2) din codul silvic."

- conform Legii nr.15 din 7 august 1990 (*actualizata*), privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome si societăţi comerciale (actualizata pana la data de 14 decembrie 2011*)

"art. 3

Regiile autonome sunt persoane juridice si funcţionează pe baza de gestiune economica si autonomie financiara.

art. 5

Regia autonoma este proprietara bunurilor din patrimoniul său.

În exercitarea dreptului de proprietate, regia autonoma poseda, foloseşte si dispune, în mod autonom, de bunurile pe care le are in patrimoniu, sau le culege fructele, după caz, în vederea realizării scopului pentru care a fost constituita."

Menţionează că aceste operaţiuni nu se încadrează în sfera operaţiunilor scutite.

- art.128, alin.(5) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, care prevede:

"(5) Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociaţii sau acţionarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a persoanei impozabile, cu excepţia transferului prevăzut la alin.(7), constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial."

În conformitate cu prevederile art.126 alin.(1) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugata se cuprind operaţiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

"ART.126

(1) Din punct de vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) operaţiunile care, în sensul art.128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art.132 şi 133;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art.127 alin.(1), acţionând ca atare;

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice prevăzute la art.127 alin. (2);"

- art.128, alin.(4), lit.b) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, care prevede:

„(4) Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele operaţiuni: b) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial;"

Având în vedere faptul ca beneficiarii nu sunt înregistraţi în scopuri de TVA, echipa de inspecţie fiscală a calculat TVA colectata aferenta cantităţii totale de masa lemnoasa livrata, în baza prevederilor art.126, alin.(1), art.128, alin.(4), lit.b) din Legea 571/2003 privind Codul de procedura fiscala cu toate modificările şi completările ulterioare. Pentru livrările de masa lemnoasa nefacturate de către A, prin actele administrativ-fiscale contestate în mod corect s-a stabilit suplimentar TVA colectata în suma de 114.661 lei.

În considerarea celor de mai sus, solicită să se constate că Decizia nr. …/ZZ.LL.2013, Decizia de Impunere nr.F SM …/ZZ.LL.2013 şi Raportul de inspecţie fiscala nr.F-SM …/ZZ.LL.2013 pentru suma de 172.448 lei sunt temeinice şi legale şi să se dispună respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În drept, invocă art.205 şi urm.Cod proc.civ, art.14 şi urm.din Lg.554/2004 privind contenciosul administrativ actualizata, dispoziţiile legale la care a făcut referire în cadrul întâmpinării, art.10 şi art.11 alin.3 din HG 520/2013, cât şi dispoziţiile Ordinului Preşedintelui ANAF nr.1500/01.08.2013.

Reclamanta răspunde la întâmpinarea pârâtei prin Răspunsul formulat, în sensul că în cuprinsul întâmpinării formulate, pârâta porneşte de la aceeaşi premisă greşită preluată din raportul de inspecţie fiscală şi anume aceea că reclamanta ar fi o societate care produce material lemnos pe care-l înstrăinează terţilor şi că aceasta ar fi o livrare de bunuri în sensul Codului fiscal, aceasta fiind unica apărare pe care pârâta o dezvoltă în cuprinsul întâmpinării.

Faţă de această afirmaţie, aşa cum reclamanta a arătat pe larg şi în cuprinsul acţiunii, masa lemnoasă provenită din fondul forestier provine şi aparţine proprietarilor de drept ai fondului forestier, care s-au asociat în A, cu unicul scop ca aceasta din urmă să administreze acest fond forestier în limitele impuse de Codul Silvic şi bineînţeles să exploateze masa lemnoasă provenită din acest fond forestier pe care să o valorifice fie către terţi, cu plată (ceea ce presupune un preţ şi facturare cu TVA) fie să o pună la dispoziţia proprietarilor în mod gratuit, fără plată, ca efect al dreptului de dispoziţie conferit proprietarului.

În continuarea întâmpinării reclamantei i se reproşează faptul că nu există un temei de drept care să-i confere posibilitatea de a pune la dispoziţia proprietarilor masa lemnoasă provenită din fondul forestier al acestora, fără plată. Faţă de această afirmaţie, reclamanta consideră că pârâta este cea care trebuie să indice acel text de lege conform căruia proprietarii sunt obligaţi să-şi plătească propriile bunuri. Cum un astfel de text nu există, fiind chiar absurdă susţinerea pârâtei, este evident că nu reclamanta este cea care trebuie să probeze un fapt negativ şi implicit existenţa unui text de lege în acest sens.

Referitor la textele de lege invocate la pagina 3 a întâmpinării, respectiv art.126 si 128 din Codul Fiscal, reclamanta menţionează că pârâta citează aceste texte interpretând doar parţial conţinutul lor, făcând abstracţie de condiţia generala si obligatorie care sta la baza aplicării TVA şi anume aceea ca toate operaţiunile si tranzacţiile trebuie sa fie efectuate cu plata pentru a intra sub incidenţa TVA.

Sigur că aceste texte de lege sunt incidente în ceea ce priveşte partea de masă lemnoasă livrată terţilor neproprietari, efectuată cu plată, pentru care reclamanta întocmeşte în mod corespunzător facturi fiscale cu TVA, însă nu aceste livrări fac obiectul cauzei deduse judecăţii, ci cantităţile de masă lemnoasă preluată de către proprietari din propriul fond forestier.

În acelaşi context, cu privire la incidenţa alin.4 şi 5 ale art.128 la care face referire pârâta şi care se referă la distribuirea de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociaţii şi acţionarii săi, respectiv preluarea de către persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane în mod gratuit, reclamanta menţionează că interpretarea este în aceeaşi manieră, doar parţială, întrucât legiuitorul limitează aplicarea acestui text de condiţia obligatorie că "taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial".

Faţă de această interpretare şi faţă de textul legal mai sus amintit, reclamanta arată că nu a dedus şi nu a putut deduce taxa aferentă masei lemnoase, nefiind astfel sub incidenţa textelor de lege mai sus invocate, întrucât masa lemnoasă a fost şi a rămas în proprietatea membrilor-proprietari, aceştia dobândind fondul forestier fără TVA, iar raportat la acest fapt, nici nu există documente de predare a fondului forestier către Ocol, care să conţină TVA (nefiind cazul).

În concluzie, reclamanta arată că incidenţa art.128 din Codul Fiscal este condiţionată în mod expres, conform alin.1, "de transferul dreptului de a dispune de bunuri, ca şi un proprietar", or nu se află în această situaţie, care, în speţa dedusă judecăţii, ar presupune ca un proprietar să-şi mandateze un terţ care să-i vândă propriul bun.

Evident că administratorii acestor fonduri forestiere, definiţi la art.17, alin.3 din Codul Silvic au obligaţiile proprietarilor prev. la art.17, alin.2, dar numai în ceea ce priveşte administrarea şi obligaţia de diligenta a unui bun proprietar, fără însă a prelua dreptul de proprietate în accepţiunea Codului Civil.

Se întreabă retoric reclamanta, care proprietar de fond forestier ar preda fondul forestier spre administrare unui terţ, care ulterior să-l restituie proprietarului cu plata contravalorii acestuia.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând acţiunea reclamantei prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate de aceasta, a apărărilor pârâtei, a stării de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul o găseşte ca fiind fondată pentru următoarele considerente:

Reclamanta a fost supusă unei inspecţii fiscale în perioada zz.ll.2013- zz.ll.2013, inspecţie finalizată prin Raportul de inspecţie fiscală nr.F-SM …/zz.ll.2013 (filele nr.74-107). În urma inspecţiei s-a constatat, printre altele, că reclamanta înregistrează în evidenţele contabile producţia de masă lemnoasă în baza notelor de recepţii. Din această masă lemnoasă înregistrată în contabilitate ca şi producţie proprie, reclamanta distribuie o parte către diverse societăţi comerciale şi persoane fizice, pe bază de facturi, iar o altă parte pe baza avizelor de însoţire a mărfii către primării, composesorate, persoane fizice etc. (cu care are încheiate contracte de administrare a fondului forestier, pentru care regia administrează fondul forestier, fără a emite factura pentru contravaloarea acesteia şi fără a colecta TVA.

În evidenţa contabilă a reclamantei se înregistrează ca şi venit din vânzarea masei lemnoase către primării, composesorate, asociaţii, etc., doar un procent de 45% - 100% din totalul valorii masei lemnoase livrate pe baza avizelor de însoţire a mărfii fără a colecta TVA aferentă acestor venituri, în timp ce se înregistrează în evidenţa contabilă, în procent de 100%, cheltuielile cu diverse lucrări şi servicii (de exploatare, tăiere, transport, lucrări de cultură, lucrări de construire, întreţinere şi reparaţii ale drumurilor forestiere pe care le administrează), destinate realizării producţiei de masă lemnoasă distribuită proprietarilor de fond forestier, deducând TVA aferentă precum şi cheltuieli cu redevenţa pentru proprietari în procent de 45% din valoarea întregii mase lemnoase exploatate.

Se reţine că reclamanta nu facturează către respectivii proprietari (şi implicit nu colectează TVA) nici prestări de servicii cu întreţinerea sau exploatarea , tăierea, transportul şi alte servicii executate privind masa lemnoasă distribuită acestora.

În baza Raportului de inspecţie fiscală F-SM …/zz.ll.2013 a fost emisă Deciziei de impunere nr. F-SM …/zz.ll.2013 (filele nr. 64 -73) prin care în sarcina reclamantei au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare, iar pentru constatările mai sus descrise, obligaţiile fiscale suplimentare reprezintă TVA cu accesoriile aferente şi impozit pe profit cu accesoriile aferente, în cuantum total de 172.448 lei.

Prin contestaţia înregistrată la organul fiscal  sub nr. …/zz.ll.2013 (filele 25-31), reclamanta a contestat decizia de impunere de mai sus cu privire la toate obligaţiile fiscale stabilite suplimentar prin Raportul de inspecţie fiscală F-SM …/zz.ll.2013.

Prin Decizia nr. …/zz.ll.2013 emisă de pârâtă (filele nr.13 -24) se respinge ca neîntemeiată contestaţia pentru suma de 172.448 lei şi se desfiinţează Decizia de Impunere pentru alte obligaţii fiscale suplimentare, în sumă de 100.631 lei, şi care nu face obiectul prezentului litigiu.

Împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei reclamanta a formulat prezenta acţiune în contencios administrativ fiscal.

Aspectele de nelegalitate a deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare contestate în prezenta cauză, vizează interpretarea în principal a dispoziţiilor art.126 alin.1 lit.a) din Codul fiscal citat de către pârâtă,  în sensul de stabilire a faptului dacă masa lemnoasă înregistrată în contabilitatea reclamantei ca şi producţie proprie, şi distribuită pe baza avizelor de însoţire a mărfii către primării, composesorate, persoane fizice etc. (cu care are încheiate contracte de administrare a fondului forestier), pentru care regia administrează fondul forestier, fără a emite factura pentru contravaloarea acesteia şi fără a colecta TVA, este sau nu o operaţiune impozabilă ce intră în sfera de aplicare a TVA, respectiv stabilirea faptului dacă această distribuire de masă lemnoasă, către categoria de beneficiari mai înainte arătată reprezintă o livrare de bunuri sau o prestare de servicii cu plată.

În opinia tribunalului nu reprezintă o operaţiune impozabilă ce intră în sfera de aplicare a TVA.

În baza art.10 din Legea nr.46/2008 privind Codul Silvic „(1) Sunt obligatorii administrarea, precum şi asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice, cu excepţia celor incluse în bazele experimentale ale Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice "Marin Drăcea", prevăzute la art.76, care se administrează de acesta.”

În baza alineatului 2 al aceluiaşi text normativ, „(2) Administrarea, precum şi serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice, care sunt de două tipuri:

a) ocoale silvice de stat - din structura Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, care administrează păduri proprietate publică a statului şi care sunt înfiinţate de aceasta;

b) ocoale silvice private care sunt înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier sau de asociaţii constituite de către acestea.”

Reclamanta, este o regie autonomă înfiinţată în conformitate cu prevederile Legii 46/2008 privind Codul silvic, a Legii nr.215/2001 a administraţiei publice locale şi a Ordinului Ministrului 904/2010 prin asocierea unor unităţi administrativ teritoriale s-a constituit ca o regie cu specific exclusiv silvic, fiind o persoană juridică de drept privat pentru administrarea fondului forestier aflat în proprietatea publică a unităţilor administrativ teritoriale asociate.

În baza art.58 din Codul Silvic, „(1) Produsele specifice fondului forestier naţional sunt bunurile ce se realizează din acesta, respectiv produse lemnoase şi nelemnoase.

(2) Produsele lemnoase specifice fondului forestier naţional sunt reprezentate prin:

a) produse principale, rezultate din tăieri de regenerare a pădurilor;

b) produse secundare, rezultate din tăieri de îngrijire şi conducere a arboretelor;

c) produse accidentale, rezultate în urma acţiunii factorilor biotici şi abiotici destabilizatori sau din defrişări de pădure legal aprobate;

d) produse de igienă, rezultate din procesul normal de eliminare naturală;

e) alte produse: arbori şi arbuşti ornamentali, pomi de Crăciun, răchită, puieţi şi diferite produse din lemn.”

În baza art.58 alineat 4 „(4) Produsele pădurii aparţin proprietarilor sau deţinătorilor acesteia, după caz, cu excepţia faunei de interes cinegetic şi a peştelui din apele de munte.”.

Din aceste dispoziţii legale rezultă fără echivoc faptul că reclamanta regie autonomă nu deţine în proprietate pădurile pe care le administrează şi pentru care asigură serviciile silvice.

Prin urmare, instanţa constată că prin distribuirea masei lemnoase pe baza avizelor de însoţire a mărfii către proprietari nu are loc un transfer al dreptului de proprietate asupra produselor lemnoase, un schimb de bunuri sau plata unui serviciu de obţinerea acestor produse lemnoase, ci o predare fizică a produselor de la administrator la proprietar. Astfel fiind, operaţiunea de distribuire a produselor lemnoase către proprietar nu constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată astfel cum aceste operaţiuni sunt definite de art.126 C fiscal şi de HG nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, astfel că această operaţiune nu intră în sfera de aplicare a TVA.

Fiind vorba de o operaţiune ce nu intră în sfera de aplicare a TVA, în mod corect reclamanta  nu a colectat astfel că, în mod nelegal aceasta a fost obligată prin actele administrativ fiscale contestate la plata obligaţiilor fiscale stabilite suplimentar.

În consecinţă, constatând caracterul nelegal al  actelor administrativ fiscale emise de către organul de inspecţie fiscală, în limitele legalei sale sesizări, temeinicia acţiunii în contencios administrativ înaintată de reclamantă astfel cum a fost formulată, în temeiul art.8, 10, 18 din Legea nr.554/2004, art.218 alin.2, art.274 C.proc.civ. şi a textelor de lege anterior amintite, instanţa urmează să admită acţiunea reclamantei şi să anuleze actele administrativ fiscale contestate, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 172.448 lei ce a fost executată silit, cu dobânda fiscală, precum şi a cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă reprezentând onorariu de avocat al cărei cuantum este dovedit prin chitanţa depusă la dosar şi taxele judiciare, conform dispozitivului prezentei.