Procedura de faliment

Prin sentinţa nr. 116 din 15 ianuarie 2009, judecătorul sindic desemnat în dosarul tribunalului Comercial Mureş nr. … a admis propunerea formulată de lichidatorul B. I. Dosarul de închidere a procedurii de faliment a debitoarei S.C. B. C. SRL şi a dispus dizolvarea acesteia, descărcând lichidatorul de îndatoririle privitoare la procedură, debitor şi averea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că la data deschiderii procedurii nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei falite, contabilitatea a fost condusă la zi şi nu au fost identificate cauze determinante ale stării de încetare de plăţi care să poată fi imputabile fostului administrator al societăţii. În contextul celor arătate, rezultate din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar şi din actele dosarului, judecătorul sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată.

Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş care a solicitat modificarea sentinţei în sensul continuării procedurii de faliment a debitoarei, motivând că închiderea procedurii este prematură şi nejustificată câtă vreme nu s-a îndeplinit scopul consacrat de legiuitor prin textul art. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată, subliniindu-se că neîndeplinirea scopului ar consfinţi formalitatea procedurii. De asemenea, recurenta a învederat că apreciază că demersurile lichidatorului judiciar sunt insuficiente, iar abandonarea procedurii nu serveşte intereselor nimănui cu atât mai mult cu cât societatea are obligaţii faţă de bugetul consolidat al statului în cuantum de 6919 lei.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa constată că recursul este nefondat.

Recurenta nu reuşeşte să aducă argumente însoţite de probe care să susţină nelegalitatea închiderii procedurii, rezumându-se la a invoca motive lipsite de conţinut, generalităţi, argumente cu rol de principiu, făcând abstracţie de datele şi actele dosarului. Critica adusă insuficienţei demersurilor lichidatorului judiciar nu este justificată, recurenta nereuşind să ofere măcar un indiciu legat de existenţa vreunui bun în patrimoniul debitoarei. Totodată, modul în care recurenta înţelege posibilitatea închiderii procedurii, ar lăsa fără eficienţă prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, care sunt fără echivoc şi care devin aplicabile în cazul dedus judecăţii, care urmare a constatării lipsei vreunui bun în patrimoniul debitoarei falite.

Pentru considerentele arătate, văzând şi prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare