Contestaţie în anulare specială. Condiţii de executare. Noţiunea de omisiune a cercetării unor motive de casare sau modificare a hotărârii

Contestaţie în anulare specială. Condiţii de executare. Noţiunea de omisiune a cercetării unor motive de casare sau modificare a hotărârii

Omisiunea de a răspunde unora dintre criticile încadrabile în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ. nu atrage desfiinţarea deciziei în contestaţia în anulare, dacă era o critică formulată pentru prima oară în recurs.

Decizia civilă nr. 55 din 10 mai 2007

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de retractare, prin intermediul căreia părţile pot obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti, în cazurile limitativ prevăzute de lege. Ea poate fi exercitată în scopul retractării hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 318 C. pr. civ., poate fi utilizată în situaţia în care instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare.

În cauză, curtea de apel a analizat motivele de recurs formulate de T.A. şi care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. pr. civ.

Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. a fost examinat de curte, aspect ce reiese din chiar motivarea deciziei atacate cu prezenta contestaţie.

Este adevărat că nu s-a răspuns uneia din criticile încadrabile în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., dar această împrejurare nu este de natură să atragă desfiinţarea deciziei, întrucât este o critică folosită omisso medio.

Motivul de modificare referitor la greşita reţinere a valorii apartamentului situat în Iaşi, şos. N., la valoarea din raportul de expertiză şi nu la preţul pieţei este un motiv ce nu viza decizia pronunţată de tribunal, întrucât recurentul T.A. nu a înţeles să declare apel împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Iaşi şi să critice acest aspect.

La termenul din 11 aprilie 2005 (fila 225 dosar Judecătoria Iaşi), reclamantul-pârât T.A. a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză în construcţii, acestea fiindu-i respinse de instanţă prin încheierea de la acelaşi termen. Cu toate acestea, el nu a înţeles să formuleze apel împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Iaşi, prin care să critice modul greşit în care a fost stabilită valoarea apartamentului, funcţie de prevederile Decretului –Lege nr. 61/1990 şi nu în raport de preţul actual al pieţei. Apelul a fost declarat doar de pârâta-reclamantă T.D., iar instanţa de apel s-a pronunţat doar în limitele în care aceasta a înţeles să devolueze pricina.

Recursul nu este o cale de atac devolutivă, prin intermediul căreia cauza se rejudecă, ci un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, dar în limita motivelor invocate de parte.

Controlul judiciar nu poate privi decât ceea ce s-a dezbătut şi soluţionat în faţa instanţei de apel.

În aceste condiţii se prezumă că reclamantul-pârât T.A. a achiesat la valoarea stabilită prin hotărârea instanţei de fond, iar susţinerea sa din recurs, prin care se formulează pentru prima dată critici care nu au fost invocate în apel, este inadmisibilă, fiind promovată omisso medio.

A decide altfel înseamnă să se permită părţii să invoce pentru prima dată un temei de casare prin intermediul unei căi extraordinare de atac, ceea ce nu poate fi admis.

Domenii speta

Spete similare