Omor deosebit de grav. Achitare. Respingerea apelurilor.

 Omor deosebit de grav. Achitare. Respingerea apelurilor.

 Prin sentinţa penală nr. 65/S/07.02.2007 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 18/62/2005 în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul DIACONESCU EMIL ALEXANDRU (fiul lui Daniel şi Melania, născut la 10.03.1981 în Bucureşti, studii 12 clase, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, necăsătorit, domiciliat în Braşov, str. Trotuş nr. 2, ap.3, CNP 1810316420019, recidivist) pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, art.176 lit. b, d Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit. b şi c şi alin. 2/1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

 S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore în perioada 13-14.12.2004 şi arestat preventiv în perioada 15.12.2004 – 14.03.2005 şi 15.03.2005 – 27.10.2005 .

 În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Braşov dispusă faţă de inculpat prin decizia nr. 637/R/27.10.2005 a Curţii de Apel Braşov .

 În baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală au fost respinse pretenţiile civile formulate în cauză de părţile civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov şi SC Farmacia Theea SRL.

 S-a constatat că Cistian Daniel are calitate de parte vătămată şi nu s-a constituit parte civilă în cauză.

 În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul Diaconescu Emil Alexandru a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 06.05.2005 al Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Braşov pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, 176 lit. b, d Cod penal, tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit. b şi c şi alin.2/1 lit. b, c Cod penal, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal şi art. 7 din Legea 543/2002.

 Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în data de 6.12.2004, între orele 19,06 – 19,10, inculpatul a intrat în incinta Farmaciei Theea, pe uşa de acces, a întors plăcuţa cu programul unităţii aflat pe uşă, semnalând că unitatea este închisă, a tras în dreptul uşii panoul publicitar mobil aflat în vestibul, a pătruns în încăperea destinată desfacerii produselor farmaceutice, până în dreptul casei de marcat, amplasată pe latura stângă a tejghelei şi a comandat succesiv produsele înregistrate în memoria PC menţionate pe bonul 326410. Sertarul în care se aflau aceste produse este situat la circa 3 metri, în spatele casei de marcat, în al treilea corp de raft. Când victima Cistian Manuela s-a deplasat în acea direcţie, inculpatul a sărit peste tejghea şi sub ameninţare cu arma a condus victima în laboratorul din stânga încăperii menţionate, acolo unde se afla şi colega sa Susan Daga, unde le-a cerut să stea în genunchi sau culcate, cel mai probabil victimele au protestat, inculpatul a scăpat situaţia de sub control şi le-a împuşcat succesiv în cap executând două focuri. Ulterior, inculpatul s-a deplasat din nou în spaţiul comercial, unde a găsit pe raftul tejghelei de sub casa de marcat cutia cu încasări din care şi-a însuşit suma de bani, părăsind apoi unitatea.

 După administrarea probatoriului din faza de cercetare judecătorească, instanţa de fond a reţinut în esenţă că din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal se conturează un puternic dubiu cu privire la săvârşirea de către inculpatul Diaconescu Emil Alexandru a infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

 Tribunalul a mai apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză nu reprezintă dovezi convingătoare de vinovăţie a inculpatului, nu au forţa necesară pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea inculpatului.

 Contradicţiile dintre mijloacele de probă, caracterul probabil al altora, descrierea de către martori a unei persoane în preajma Farmaciei Theea, descriere care nu corespunde cu fizionomia inculpatului şi cu obiectele vestimentare pe care le-a purtat inculpatul, expertizele criminalistice traseologice care consolidează starea de dubiu relativ la comiterea infracţiunilor de către inculpat.

 Instanţa de fond a mai apreciat că mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penal nu au reuşit să dobândească statutul de dovezi convingătoare de vinovăţie  a inculpatului Diaconescu Emil Alexandru, în sensul că nu au răsturnat prezumţia de nevinovăţie ce operează în favoarea acestuia.

 Pe parcursul procesului penal mijloacele de probă trebuie să prezinte o putere de convingere crescândă şi nu poate fi pus semn de egalitate între indiciile temeinice care au justificat arestarea inculpatului, probele care au justificat trimiterea în judecată şi cele care ar fi trebuit să stea la baza unei soluţii de condamnare.

 În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului „motivele verosimile care au stat la baza arestării unei persoane nu trebuie să aibă aceeaşi forţă ca cele necesare pentru a formula o acuzare, sau pentru a justifica o condamnare” (hotărârea Gusinskiy contra Rusiei din 19.05.2004).

 Este de necontestat faptul că infracţiunile săvârşite în data de 06.12.2004 în Farmacia Theea din Braşov sunt de o periculozitate socială extremă, reprezintă nişte fapte oribile, însă rolul organelor judiciare, inclusiv al instanţei de judecată este acela de aflare a adevărului potrivit art. 3 Cod procedură penală, iar aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele se poate face doar pe bază de probe (art. 62 Cod procedură penală) şi cu respectarea tuturor principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului penal, principii reglementate atât de legislaţia internă cât şi de cea europeană.

 În speţă, tribunalul a mai reţinut că după trimiterea în judecată a inculpatului mijloacele de probă administrate în faza de judecată nu au consolidat acuzarea din actul de sesizare ci, dimpotrivă nu au mai susţinut-o.

 Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi partea vătămată Cistian Daniel.

 Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a criticat hotărârea pentru netemeinicie în ceea ce priveşte greşita soluţie de achitare a inculpatului Diaconescu Emil Alexandru pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

 S-a apreciat în esenţă că prima instanţă a dispus achitarea inculpatului deşi toate probele administrate în cauză, atât cele testimoniale cât şi cele ştiinţifice, conduc la concluzia că acesta se face vinovat de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

 Aşa fiind, întrucât din coroborarea probelor administrate în cauză reiese că inculpatul este autorul infracţiunilor reţinute în sarcina sa, s-a solicitat admiterea apelului şi condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, cu executare în regim privativ de libertate. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei  s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor care rezultă din constituirea de parte civilă.

 Suplimentar faţă de motivele scrise de apel, procurorul de şedinţă a mai susţinut că, deşi instanţa de fond a reţinut ca şi temei al achitării dispoziţiile art. 10 lit. c Cod procedură penală, motivarea este făcută pe dispoziţiile art. 10 lit. d Cod procedură penală, astfel că s-a solicitat admiterea apelului şi sub acest aspect.

 Partea vătămată Cistian Daniel a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a dispus achitarea inculpatului Diaconescu Emil Alexandru în condiţiile în care probele administrate în cauză conduc la concluzia că acesta se face vinovat de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. În consecinţă, a solicitat admiterea apelului şi condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.

 Instanţa de apel a procedat la ascultarea inculpatului Diaconescu Emil Alexandru, conform dispoziţiilor art. 378 alin. 11 Cod procedură penală (vol. I, f. 44-47).

 În cursul judecării apelului au fost reaudiaţi martorii Florea Florin (vol. I, f. 83-86), Dragne Mioara (vol. I, f. 137-138), Alexe Florica (vol. I, f. 195-197), Vasile Alexandru Mihail (vol. II, f. 32-33), Smău Gina (vol. II, f. 64-65).

 În ciuda tuturor demersurilor făcute de curte, nu au putut fi reaudiaţi martorii Mareş Dumitru, Anghel Răzvan şi Bălan Vasile Viorel.

 Au fost audiaţi în calitate de martori şi numiţii Shami Hussein (vol. II, f. 66-67), Zoltan Benoni (vol. II, f. 68-71), Chiriţă Dragoş (vol. II, f. 103-105).

 De asemenea, s-a solicitat avizarea din punct de vedere ştiinţific de către Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” a concluziilor rapoartelor medico-legale întocmite în cauză (vol. I, f. 183).

 S-au mai solicitat relaţii de la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov ((vol. I, f. 70-74, 129-130) şi de la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Braşov (vol. I, f. 78-80).

 Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, astfel cum cer dispoziţiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiaşi articol, curtea constată că apelurile nu sunt fondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

 Prima instanţă a făcut o analiză extrem de laborioasă şi de precisă a mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, concluzionând în mod corect că în cauză nu există dovezi convingătoare de vinovăţie a inculpatului Diaconescu Emil Alexandru,  probele neavând forţa necesară pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie ce operează – potrivit legii – în favoarea inculpatului.

 Nu vom reanaliza pe larg toate mijloacele de probă avute în vedere de tribunal la pronunţarea soluţiei criticate (analiza lor fiind făcută de tribunal cu maximă responsabilitate, aşa cum am arătat mai sus), ci vom puncta unele aspecte esenţiale, în opinia noastră, care conduc la concluzia că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică.

 Astfel, dintre martorii audiaţi în cauză, cei pe ale căror declaraţii se fundamentează actul de acuzare sunt Mareş Dumitru, (iniţial audiat ca martor cu identitate protejată – „Dorin”), precum şi martorii cu identitate protejată „Coco” şi „Bobo”.

 Declaraţiile martorului Mareş Dumitru, iniţial audiat ca martor cu identitate protejată („Dorin”), sunt departe de a fi constante (pe parcursul procesului penal) şi coerente, cuprinzând numeroase contradicţii. De asemenea, este inexplicabilă atitudinea acestui martor avută cu ocazia audierii din data de 20.10.2005, când, audiat de instanţă, a refuzat practic să răspundă la întrebări, limitându-se la a-şi menţine declaraţiile din faza de urmărire penală, arătând că „nu îşi aminteşte dacă în luna decembrie 2004 a stat în vreun loc de deţinere cu inculpatul”, „nu a purtat vreo discuţie cu inculpatul despre modul în care se desfăşoară percheziţia”, „nu a stat de vorbă cu inculpatul pe tema uciderii celor două farmaciste”.

 Lipsa de credibilitate a martorului Mareş Dumitru reiese şi din faptul că deşi a susţinut că a aflat încă din luna decembrie 2004 din relatările inculpatului că acesta a săvârşit crima din Farmacia Theea, a adus la cunoştinţa organelor judiciare aceste aspecte abia în data de 27.01.2005 (fila 606 volumul II dosar de urmărire penală – aici nu se menţionează cine este deţinutul care încunoştinţează organele judiciare) sau chiar mai târziu, în data de 17.03.2005. Dacă ar fi fost de bună-credinţă, având în vedere gravitatea faptei, martorul ar fi putut să aducă mai rapid la cunoştinţa organelor judiciare cele relatate.

 Declaraţiile martorilor cu identitate protejată „Coco” şi „Bobo”date pe întreg parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât  şi în faza de judecată, nu sunt nici ele constante, numeroasele neconcordanţe între declaraţiile iniţiale şi cele date ulterior de aceşti martori fiind în mod corect surprinse şi detaliat expuse de către prima instanţă. Mai mult, se pare că declaraţiile ulterioare date de aceşti doi martori au fost puternic influenţate de intensa şi neinspirata mediatizare a cazului.

 Rapoartele de expertiză ADN – şi ele mijloace de probă importante în susţinerea acuzării – au fost de asemenea analizate în mod detaliat de către judecătorul fondului, criticile din apelurile parchetului şi părţii vătămate  nefiind întemeiate.

 Astfel, trebuie subliniat faptul că rapoartele de expertiză în discuţie formulează, asupra aspectelor esenţiale (cele privind dovada prezenţei inculpatului în farmacie), numai concluzii cu valoare de probabilitate. Nefiind concluzii certe, ele nu pot fundamenta o soluţie de condamnare, deoarece oricât de mică ar fi probabilitatea ca altă persoană decât inculpatul Diaconescu Emil Alexandru să fi contribuit la mixtura de urme biologice, această probabilitate subzistă şi nu poate fi înlăturată.

 În acest sens foarte relevante sunt explicaţiile verbale date de expertul Ligia Elena Bărbării în faţa primei instanţei de judecată (dosarul tribunalului, volumul II, fila 207), care a arătat că în cazul unei mixturi rolul expertului este acela de a stabili care sunt posibilii contribuitori la formarea mixturii.

 De asemenea, în ceea ce priveşte Raportul de expertiză medico-legală ADN nr. A 15/1260/2005 întocmit la Laboratorul de Genetică din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, deşi  expertul a arătat în concluziile acestui raport de expertiză că „profilul cromozomial Y este unic, putând fi regăsit doar la rudele pe linie masculină ale persoanei investigate”  (fila 462 dosar de urmărire penală), în faţa instanţei de fond, în lămuririle verbale date, expertul Bărbării Ligia Elena a arătat că profilul cromozomial Y este unic raportat la baza de date în care s-a efectuat căutarea (dosarul tribunalului, volumul II, fila 206 verso). Or, această bază de date înregistrează la nivel european 40.000 de profile cromozomiale Y (din care peste 100  profile cromozomiale Y din România). Prin urmare, aşa cum în mod întemeiat a reţinut şi tribunalul, această concluzie nu poate avea o mare relevanţă penală  la stabilirea vinovăţiei inculpatului.

 Instanţa de fond a constatat în mod just că rapoartele de expertiză privitoare la factorii secundari ai împuşcăturii nasc şi ele dubii cu privire la săvârşirea infracţiunilor de către inculpat, dubii determinate de: nedescoperirea urmelor de aluminiu (alături de bariu, cupru, plumb, ioni azotit şi azotat) pe geaca maron ridicată din locuinţa inculpatului Diaconescu Emil Alexandru, urme specifice tragerii artizanale (ca pe obiectele de îmbrăcăminte ale victimelor, unde au fost identificate şi urme de aluminiu); împrejurarea că această geacă îi este scurtă la mâneci inculpatului (conform experimentului judiciar efectuat în cursul urmăririi penale); că inculpatul nu a fost văzut purtând această geacă; că în perioada 04.12.2004 – 06.12.2004 dar şi ulterior inculpatul a fost văzut purtând aceleaşi obiecte vestimentare: geacă vişinie scurtă, blugi şi adidaşi; şansele reduse a se imprima factori secundari si împuşcăturii pe geaca maron scurtă la mâneci pentru inculpat, dacă această geacă ar fi fost purtată pe sub o altă geacă de iarnă; împrejurarea că martorii audiaţi în cauză, care s-au aflat în preajma farmaciei înainte de comiterea faptei, nu au descris un bărbat îmbrăcat cu vreo astfel de geacă.

 În aceste condiţii, apar ca nefondate susţinerile din apelul parchetului în sensul că aceste rapoarte de expertiză dovedesc faptul că inculpatul Diaconescu Emil Alexandru este autorul faptelor ce fac obiectul prezentului dosar.

 Extrem de importante în cauză sunt şi concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică traseologică (dosarul tribunalului, volumul V, f. 16-24 şi vol. VI, f. 2-14, 51-53).

 Astfel, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, printre altele, că atunci când victima Cistian Manuela s-a deplasat în acea direcţie, inculpatul a sărit peste tejghea şi sub ameninţare cu arma a condus victima în laboratorul din stânga încăperii menţionate, acolo unde se afla şi colega sa Susan Daga, unde le-a cerut să stea în genunchi sau culcate, cel mai probabil victimele au protestat, inculpatul a scăpat situaţia de sub control şi le-a împuşcat succesiv în cap executând două focuri.

 Din analiza procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi a declaraţiilor martorului cu identitate protejată „Coco”, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că urma de pe tejgheaua farmaciei a fost creată de către autorul faptelor reţinute în rechizitoriu.

 Or, faţă de conţinutul celor două rapoarte de expertiză criminalistică traseologică şi de concluziile acestora, este evident că respectiva urmă de încălţăminte de pe tejgheaua farmaciei nu putea să fie creată de către inculpatul Diaconescu Emil Alexandru, deoarece lăţimea piciorului desculţ al acestuia (11 cm) este mai mare decât lăţimea  urmei de încălţăminte  de pe tejgheaua farmaciei (10 cm) şi pentru că lăţimea încălţămintei  purtată de inculpat (12 cm) este şi ea mai mare decât lăţimea urmei de pe tejgheaua farmaciei (10 cm).

 În ceea ce priveşte martorii reaudiaţi de curte, precum şi cei audiaţi pentru prima dată în apel, aspectele învederate de aceştia nu au condus nici ele la conturarea unei concluzii sigure privind comiterea de către inculpatul Diaconescu Emil Alexandru a infracţiunilor imputate.

 Astfel, martorul Florea Florin (vol. I, f. 83-86, dosar apel) a declarat că persoana pe care a văzut-o în gară la sfârşitul anului 2004 nu este inculpatul Diaconescu Emil Alexandru, dar semăna foarte bine cu inculpatul.

 Martora Dragne Mioara (vol. I, f. 137-138, dosar apel), administrator la sala internet cafe unde inculpatul a afirmat că s-a aflat în data de 6.12.2004, a arătat că lucra în perioada respectivă cam trei ore în fiecare zi, în intervalul 15,00 – 18,00, că inculpatul Diaconescu Emil Alexandru frecventa această sală de internet şi că nu îşi aminteşte să îl fi văzut în data de 06.12.2004 acolo.

 Martora Alexe Florica (vol. I, f. 195-197, dosar apel)  a arătat că în data de 06.12.2004, între orele 19,00 – 19,45, inculpatul împreună cu nişte băieţi şi cu o fată au venit la barul unde aceasta lucrează. Martora a mai arătat că a ulterior a fost căutată în două rânduri de către sora inculpatului şi o fată numită „Biţi” şi a fost întrebată dacă îşi aduce aminte ca pe data de 06.12.2004 inculpatul să fi fost la acel bar.

 Martorul Vasile Alexandru Mihail (vol. II, f. 32-33, dosar apel) a declarat că în data de 06.12.2004 s-a întâlnit la clubul de Internet, în jurul orelor 10,00-12,00, cu inculpatul Diaconescu Emil Alexandru şi cu alţi prieteni, iar în jurul orei 8,00 seara s-a despărţit de grupul de prieteni. Aceste aspecte sunt însă într-o vădită neconcordanţă cu cele învederate de acelaşi martor în declaraţia dată în faza de urmărire penală (dosar parchet, f. 529), când a susţinut că s-a întâlnit cu inculpatul în data de 6.12.2004 în jurul orei 23,00. De asemenea, în declaraţia dată în faţa primei instanţe, martorul a învederat faptul că în ziua respectivă s-a întâlnit cu inculpatul la sala de internet în jurul orei 18,00 (dosarul tribunalului, volumul II, f. 130-131). Având în vedere aceste oscilaţii ale martorului cu privire la aspecte esenţiale ale cauzei, apreciem că declaraţiile date de el nu pot servi la aflarea adevărului în prezentul dosar.

Martora Smău Gina (vol. II, f. 64-65, dosar apel), administrator la barul SC Gilly SRL din Bucureşti, a arătat că nu îl cunoaşte pe inculpatul Diaconescu Emil Alexandru şi că nu l-a văzut în luna decembrie 2004 pe inculpat la acel bar. A mai arătat că angajata sa Alexe Florica a fost căutată la bar de către două fete care au întrbat-o dacă îşi aminteşte despre prezenţa inculpatului în bar şi dacă poate să declare la poliţie acest lucru.

 Martorul Shami Hussein (vol. II, f. 66-67, dosar apel) a declarat că este coleg de celulă cu martorul Zoltan Benone şi că acesta i-ar fi spus că în seara zilei când s-au comis infracţiunile a văzut pe strada Victoriei din Braşov un bărbat care semăna cu inculpatul Diaconescu Emil Alexandru, însoţit de un alt bărbat şi de o femeie.

 Martorul Zoltan Benoni (vol. II, f. 68-71, dosar apel) a susţinut iniţial că l-a văzut pe inculpatul Diaconescu Emil Alexandru în mai multe rânduri, în iarna 2004-2005, în zona Gării – strada Victoriei, în apropierea Farmaciei Theea, uneori singur, alteori însoţit de un alt bărbat şi de o femeie. Ulterior însă, martorul a arătat că persoana pe care o văzuse el este aceeaşi cu o persoană pe care a văzut-o într-o fotografie a unui coleg de celulă (Marşavela Cătălin), dar că nu poate fi sigur că este vorba despre inculpat.

 Declaraţia martorului Zoltan Benoni este confuză, incoerentă, fiind de asemenea greu de înţeles de ce acesta s-a hotărât să dezvăluie ceea ce cunoaşte în legătură cu cauza după o perioadă aşa de lungă de timp de la comiterea faptelor.

 Martorul Chiriţă Dragoş (vol. II, f. 103-105, dosar apel) a arătat că este administrator al restaurantului din gara Braşov şi că angajatul său, martorul Florea Florin, i-a spus – imediat după arestarea inculpatului Diaconescu Emil Alexandru – că îl văzuse pe acesta din urmă în jurul datei crimei de la farmacie în restaurant, având chiar un incident cu inculpatul. Martorul a mai arătat că i-a spus unei cunoştinţe (Teodosiu Tedy) despre acest fapt, iar soţul farmacistei ucise a aflat de la acea cunoştinţă şi a venit împreună cu un lucrător de poliţie, solicitându-i să îi pună în legătură cu martorul Florea Florin.

 Nu în ultimul rând, mai trebuie precizat şi faptul că nici varianta pe care au încercat să o acrediteze inculpatul Diaconescu Emil Alexandru, familia sa şi prietenii săi (ce au fost audiaţi în calitate de martori), respectiv modul în care inculpatul şi-a petrecut timpul în perioada 4-6 decembrie 2004, nu apare ca fiind în deplină concordanţă cu realitatea. Există numeroase contradicţii între declaraţiile succesive ale inculpatului, între declaraţiile inculpatului şi cele ale martorilor propuşi de acesta, precum şi între declaraţiile martorilor.

 Cea mai mare parte dintre aceste neconcordanţe au fost foarte bine surprinse de către tribunal, fiind înlăturate pe deplin justificat declaraţiile martorilor Sultan Mihnea şi Bălan Florin Cristian (date în faţa instanţei de judecată), precum şi declaraţia martorului Căliţa Constantin (dată în faza de urmărire penală).

 Mai există şi alte neconcordanţe, dintre care reţinem cu titlu de exemplu: în declaraţia dată la 13.12.2004 (f. 478 dosar de urmărire penală) inculpatul Diaconescu Emil Alexandru a arătat că şi-a petrecut ziua de 6.12.2004 la Bucureşti cu prietena (concubina) sa Aron Ana Maria, fără a nominaliza şi alte persoane; în declaraţia dată la 15.12.2004 (f. 479-480 dosar de urmărire penală) inculpatul a indicat şi alte persoane cu care şi-a petrecut ziua de 6.12.2004 la Bucureşti, în afară de Aron Ana Maria; în declaraţia dată la 15.12.2004 la Tribunalul Braşov (f. 483-485 dosar de urmărire penală) inculpatul a arătat că s-a întâlnit prima oară în ziua de 6.12.2004 cu prietena sa Aron Ana Maria la ora 15,00; în declaraţia din 20.09.2005 (dosarul tribunalului, volumul I, f. 196-199) inculpatul a arătat că în ziua de 6.12.2004, la orele 11,30-12,00, când s-a trezit, prietena sa Aron Ana Maria era în apartament.

 În acelaşi sens, inculpatul a declarat în repetate rânduri (inclusiv în declaraţia dată la curtea de apel) că în data de 6.12.2004 a petrecut o anumită perioadă de timp, alături de alte persoane, şi cu martorii Sultan Mihnea şi Bălan Florin Cristian. Or, cei doi martori au declarat în cursul urmăririi penale că nu s-au întâlnit cu inculpatul în ziua respectivă. Chiar dacă în faţa instanţei martorii menţionaţi au revenit şi au susţinut varianta inculpatului, aceste din urmă declaraţii au fost înlăturate de tribunal, astfel cum am arătat anterior. Aşadar, declaraţiile inculpatului sunt în mod evident parţial nesincere.

 Însă acest fapt nu este suficient pentru a se pronunţa o soluţie de condamnare a inculpatului Diaconescu Emil Alexandru. Potrivit art. 65 alin. 1 Cod procedură penală, sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, or, în speţă, în urma administrării tuturor mijloacelor de probă de către aceste organe judiciare, nu s-a reuşit să se facă dovada certă a faptului că inculpatul Diaconescu Emil Alexandru este autorul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. După cum am arătat mai sus, ansamblul materialului probator administrat în cauză nu conduce la o concluzie certă privind vinovăţia inculpatului.

 Temeiul legal reţinut de tribunal pentru soluţia de achitare a inculpatului (art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală) este corect, ţinând seama de faptul că mijloacele de probă administrate în cauză nu confirmă cu certitudine comiterea faptelor de către inculpatul Diaconescu Emil Alexandru. Nu s-a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală. Aşadar nici sub acest aspect, invocat suplimentar de către procurorul de şedinţă, apelul parchetului nu este fondat.

 Şi latura civilă a cauzei a fost rezolvată corespunzător de către prima instanţă.

 Tribunalul a apreciat în mod just că Cistian Daniel (soţul victimei Cistian Manuela) are calitate de parte vătămată în cauză, luând act că acesta nu s-a constituit parte civilă.

 Ţinând seama de soluţia de achitare pronunţată, precum şi dispoziţiile art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, au fost respinse pretenţiile civile formulate de către partea civilă Farmacia Theea SRL şi Spitalul Judeţean Braşov.

 În privinţa laturii civile a cauzei, instanţa de fond şi-a exercitat rolul activ potrivit art. 4 Cod procedură penală şi încă de la înregistrarea dosarului pe rolul instanţei a depus diligenţe pentru a afla care sunt moştenitorii victimelor şi dacă aceştia înţeleg să participe în procesul penal în calitate de părţi vătămate.

 În privinţa rudelor victimei Susan Daga, instanţa a constatat că nici una dintre acestea nu şi-a manifestat voinţa de a participa în procesul penal în calitate de părţi vătămate sau părţi civile.

 Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi partea vătămată Cistian Daniel împotriva sentinţei penale nr. 65/S/07.02.2007 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 18/62/2005, pe care a menţinut-o.

 În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei suma de 660 lei, reprezentând costul avizului emis de Comisia Superioară Medico-Legală, care se plăteşte Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, precum şi contravaloarea a 7,5 litri combustibil la suta de kilometri pe ruta Bucureşti-Braşov dus-întors, care se plăteşte martorei Dragne Mioara, sume care se includ în cheltuielile judiciare avansate de stat.

 În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală partea vătămată Cistian Daniel a fost obligat să plătească statului suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

 În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

 Decizia penală nr. 44/Ap din 15 mai 2008 – A.Ş.

Domenii speta

Spete similare