Calitatea procesuală activă în cererile având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere în condiţiile reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenţei în situaţia procedurilor d...

Prin cererea formulată la data de 11.04.2006 în cadrul dosarului de insolvenţă nr.8/91/2003 al Tribunalului Vrancea, creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea a solicitat angajarea răspunderii administratorului Z.D. pentru pasivul debitoarei S.C P.C. S.R.L Focşani.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că administratorul social al debitoarei a folosit sume importante de bani din societate în interes personal, iar o parte din documentele justificative prezentate de acesta ca provenind de la S.C P.I. S.R.L sunt false, această societate neexistând.

Creditoarea şi-a întemeiat în drept acţiunea pe disp.art.137 lit.a din Legea 64/1995 republicată.

Judecătorul sindic, prin sentinţa civilă nr.263/28 septembrie 2006, a respins cererea creditoarei D.G.F.P. Vrancea de angajare a răspunderii administratorului social, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, de la data investirii instanţei şi până la 28.09.2006, Legea 64/1995 republicată a fost abrogată prin Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Potrivit noilor dispoziţii incidente în materia răspunderii organelor de conducere ale debitoarei persoană juridică, respectiv disp.art.138 din Legea 85/2006, judecătorul sindic nu poate fi investit cu o atare cerere decât de către administratorul sau lichidatorul judiciar.

A constatat că dispoziţiile din Legea 85/2006 sunt dispoziţii de procedură de imediată aplicare şi că textul în temeiul căruia a fot investit judecătorul sindic a fost abrogat. Ca atare, în temeiul 138 coroborat cu art.156 alineat 3 din Legea 85/2006 a admis excepţia invocată de administratorul social şi a respins cererea creditoarei D.G.F.P Vrancea, ca inadmisibilă.

Î m p o t r i v a acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs creditoarea A.V.A.S, înregistrat sub nr.4633/44/2006 pe rolul Curţii de Apel Galaţi- Secţia comercială, maritimă şi fluvială.

Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art.105 alin.2 C.pr.civ. (art.304 pct.5 C.pr.civ.).

Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.).

Astfel, hotărârea încalcă principiul „tempus regit actum” şi principiul neretroactivităţii legii civile, consacrat de art.15 alin.2 din Constituţie şi art.1 Cod civil. Prevederile art.138 alin.1 din Legea 85/2006 nu pot fi extinse asupra unor cereri introduse anterior intrării în vigoare a acestui text de lege.

La momentul naşterii raportului juridic de drept material exista o dispoziţie legală care conferea creditorilor calitate procesuală activă de a formula cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, respectiv art.137 alin.1 din Legea 64/1995 republicată, astfel că legea posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare.

Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de creditoarea AVAS, a casat sentinţa civilă nr.263/28.09.2006 şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:

Potrivit art. 137 alin.1 din Legea 64/1995 republicată - sesizarea judecătorului sindic cu o cerere în antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei persoană juridică se putea face de oricare dintre creditori. Aceasta nu transforma o atare acţiune într-o acţiune individuală a acelui  creditor. Creditorul activ sesiza judecătorul sindic în interesul tuturor creditorilor, fapt ce rezultă din caracterul colectiv al procedurii şi din destinaţia sumelor depuse de persoanele răspunzătoare.

Cu alte cuvinte, legea atribuia calitate procesuală unor persoane care nu justificau un interes personal. Este adevărat că şi creditorul justifică un interes, acela de a-şi acoperi propria creanţă, dar acest interes nu este direct. Aceasta întrucât eventualele sume realizate intrau în averea debitoarei şi erau destinate, în caz de faliment, acoperirii pasivului.

Noul act normativ, respectiv Legea 85/2006 care a abrogat Legea 64/1995 republicată, nu mai acordă legitimare procesuală activă oricărui creditor. Astfel, potrivit art. 138 alin.1, exercitarea acţiunii în răspunderea administratorilor aparţine administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului. Conform art.138 alin.3 din această lege şi comitetul creditorilor este îndreptăţit să promoveze o atare acţiune, dar numai cu autorizarea judecătorului sindic şi în condiţiile prevăzute de lege.

În cuprinsul noului act normativ (Legea 85/2006) legiuitorul nu a prevăzut şi dispoziţii tranzitorii referitoare la rezolvarea conflictelor în timp ale normelor, respectiv  care este situaţia acţiunilor în antrenare răspundere promovate sub imperiul legii vechi, de persoane cărora noul act normativ nu le mai recunoaşte legitimare procesuală activă. În lipsa unor dispoziţii exprese din legea specială se aplică prevederile corespunzătoare ale Codului de procedură civilă, act normativ care completează dispoziţiile Legii 85/2006 (art.149).

Or, potrivit art.725 alin.4 C.pr.civ., actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi. Prin urmare, cererea de chemare în judecată formulată de un creditor sub imperiul Legii 64/1995, act de procedură prin care a fost sesizată instanţa, rămâne valabil, de vreme ce a respectat dispoziţiile legii sub imperiul căruia a fost îndeplinit.

O altă interpretare ar aduce atingere principiului neretroactivităţii legii civile consacrat de disp.art.15 alin.2 din Constituţie şi art.1 Cod civil.

De asemenea, a lipsi de efecte viitoare o situaţie juridică născută înainte de abrogarea legii care a cârmuit-o înseamnă a aduce atingere şi principiului drepturilor câştigate.

Faţă de considerentele ce preced, a constatat că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a  normelor legale ce instituie principiul neretroactivităţii legii civile şi rezolvă conflictele în timp ale normelor de drept procesual civil (art.304 pct.9 C.pr.civ.).

Cum judecătorul sindic, admiţând în mod greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, a constatat incidenţa art.312 alin.5 C.pr.civ.

Domenii speta

Spete similare