Neplata pensiei de întreţinere

Decizie 30 din 23.03.2007


R O M Â N I A

CURTEA DE APEL GALAŢI

SECŢIA DE MINORI ŞI FAMILIE

 DECIZIA PENALĂ NR. 30/R

Şedinţa publică din  23 martie 2007

Completul compus din:

PREŞEDINTE : Daniela Liliana Constantinescu – judecător

Judecător  : Mariana Cristache

Judecător : Ion Avram

Grefier : Melania Tunaru

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Daniela Enciu -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind  soluţionarea  recursului  declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 345 din 04.12.2006 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.1073/113/2006 ( sentinţa penală nr. 1659 din 27.06.2006 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 3831/2006 ),  privind pe inculpatul M G ( fiul lui Vasile şi Ioana, ns. la  16.11.1956 , domiciliat în Făurei, str.Castanilor , Bloc A.1, sc.1, et.2, ap.6, judeţul Brăila CNP 1561116092236).

La  apelul nominal a răspuns  pentru intimatul-inculpat  MG avocat Vizinteanu  Aurelian, apărător desemnat din oficiu în substituirea doamnei avocat  Dan Georgeta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Nemaifiind cereri de  formulat, Curtea constată dosarul în stare de  judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public învederează că hotărârile pronunţate în cauză sunt nelegale  sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatului în temeiul art. 10 lit. d C.p.p. Consideră că în mod greşit s-a apreciat că  neplata pensiei de întreţinere  de către inculpat  nu s-a datorat  relei sale credinţe ci lipsei mijloacelor financiare. Probele administrate în cauză conduc la concluzia că în perioada noiembrie 2004- iulie 2005 inculpatul  a obţinut diverse sume  lunar, în raport cu care se impunea măcar o plată parţială  dacă nu o plată totală  a sumelor datorate cu titlul de  pensie de întreţinere . Urmează să se constate că în perioada 11 nov. 2004- mai 2005 acesta a obţinut  un ajutor social în cuantum de  302 RON , iar în perioada iunie –septembrie 2005 a fost angajat  la SC Arca Gex SRL Făurei iar această  societate a comunicat  că inculpatul a primit  salariul lunar  în cuantum de aproximativ 300 RON lunar şi în aceste condiţii nu se poate susţine că neplata pensiei de întreţinere  nu s-a datorat  relei sale credinţe. Pe de altă parte, în raport cu antecedentele penale ale inculpatului, urmează să se constate că acesta a  fost condamnat  la o pedeapsă de 3 ani închisoare  prin s.p. 362/2002 a Judecătoriei  Făurei, pentru acelaşi gen de infracţiune, dar, întrucât pedeapsa aplicată de 3 ani  a fost suspendată condiţionat  şi,totodată,  graţiată termenul de încercare redus ca efect al graţierii , respectiv de 2 ani  închisoare s-a împlinit la data de 25.09.2004, inculpatul fiind reabilitat de  drept, iar existenţa  acestei condamnări nu are astfel nici o influenţă asupra  modului de  sancţionare  în prezenta cauză, urmând ca instanţa , ca efect al admiterii  recursului, casării hotărârilor  pronunţate, să dispună  condamnarea inculpatului pentru infracţiunea dedusă judecăţii. Apreciază că pentru motivele arătate vizând reabilitarea de  drept nu este obligatorie aplicarea unei  pedepse cu închisoarea , ci  revocarea suspendării anterioare şi se poate aplica în cauză  şi pedeapsa amenzii penale  a cărei executare să fie suspendată condiţionat, raportat la  particularităţile cauzei şi la împrejurarea că  inculpatul are, într-adevăr, o situaţie financiară dificilă, chiar dacă  avea posibilitatea plăţii sumelor datorate copilului minor.

Solicită admiterea recursului.

Avocat Vizinteanu Aurelian solicită respingerea  recursului ca nefondat deoarece  aşa cum a reţinut şi instanţa  de apel, în speţă nu s-a făcut dovada relei credinţe a inculpatului. Acesta a achitat pensia de întreţinere  în funcţie de posibilităţile  sale materiale. De altfel, se încearcă o extindere a  acestei situaţii, că n-ar fi plătit pensia , pe când , de fapt,  perioada pentru care nu s-a plătit pensia este  februarie – aprilie 2005. Nu se poate reţine nici faptul că plata parţială a pensiei  echivalează cu neplata , ţinând cont că acea decizie a I.C.C.J. a fost dată într-o perioadă în care  existau locuri de  muncă stabile şi erau venituri sigure. Din materialul probator rezultă că inculpatul a obţinut  venituri dar cu o continuitate foarte redusă, lucrând pe la diferite  persoane.

Apreciază că recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila nu este fondat, solicitând respingerea acestuia.

CURTEA,

Asupra  recursului penal de faţă:

Examinând  actele şi lucrările dosarului  constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1659/27.06.2006  a Judecătoriei  Brăila, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. în ref. la art. 10  lit. d C.pr.pen. a fost achitat  inculpatul  M  G  pentru săvârşirea  infracţiunii prev. de  art. 305 alin.1  lit. c C.pen.

A fost obligată partea vătămată la plata sumei de 5 RON  cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpatul M G a fost căsătorit cu partea vătămată  G C până în anul 2000, când au divorţat. Din convieţuirea  celor doi a rezultat minora M M R născută la 18.05.1989.

Prin sentinţa civilă nr.7540/23.11.2000 a Judecătoriei Brăila  s-a dispus obligarea  inculpatului M G la plata pensiei de întreţinere în sumă de 263.000 lei lunar cu începere de la 29.06.2000 şi până la majoratul minorei.

Prin sentinţa civilă nr.5320/10.11.2004 Judecătoria Brăila a dispus majorarea pensiei de întreţinere de la 263.000 lei la 684.000 lei lunar cu începere de la  3.09.204 şi până la majoratul minorei.

La data de 7.02.2005 inculpatul a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei de judecată.

La data de 21.04.2005 partea vătămată G C a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila  cu plângere împotriva fostului soţ pentru  neplata pensiei de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească faţă de minora M M R în perioada noiembrie 2004-iulie 2005.

Din verificările  efectuate a rezultat  faptul că  inculpatul  a avut la cunoştinţă despre majorarea  pensiei de  întreţinere.

Până la data de 31.08.2003 inculpatul a fost angajat  la SC CORAX CONSTRUCT SRL  Făurei, iar în prezent este angajat la  SC ARCAGEX SRL Făurei, obţinând un  venit mediu de  circa 300 RON.

Din adresa nr.3580/4.07.2005 emisă de Primăria oraşului Făurei rezultă faptul că în perioada 1.02-1.05.2002 acesta şi familia concubinei sale formată din 5 persoane a beneficiat de ajutor social conform Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat în cuantum de 302,4 RON.

Din cele relatate anterior rezultă că inculpatul  a obţinut venituri în perioadele februarie –aprilie 2005.

Este de menţionat faptul că inculpatul  a plătit pensia de întreţinere în sumă de 263.000 lei în lunile ianuarie, februarie, aprilie şi iunie 2005, iar în luna octombrie 2005 a plătit suma de 500.000 lei.

Din declaraţia inculpatului M G şi martorei D M rezultă că deşi a avut un loc de muncă inculpatul  nu a încasat salariul  datorat pentru  munca prestată, fiind nevoit în anumite perioade să muncească cu ziua.

Astfel, s-a făcut dovada că în perioada în care inculpatul  a realizat venituri cu caracter de continuitate acesta a îndeplinit obligaţia de plată  a pensiei de întreţinere, respectiv până în cursul lunii octombrie 2005.

Pentru aceste considerente,  instanţa nu a putut reţine reaua sa credinţă şi  vinovăţia în neachitarea pensiei de întreţinere la plata căreia a fost obligat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul  de pe lângă Judecătoria Brăila  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Primul motiv de nelegalitate  viza greşita încadrare juridică a faptei, susţinându-se că  trebuia reţinute şi disp.  art.  37 lit. c C.pen. în raport de  condamnarea de  un an închisoare  cu suspendarea condiţionată  a executării pedepsei  dispusă prin s.pen. 362/2002 a  Judecătoriei  Făurei, pedeapsă ulterior graţiată conform  Legii 543/2002.

Al doilea motiv de  nelegalitate  a vizat  greşita aplicare a  dispoziţiilor art. 192 pct. 1 lit. c C.pr.pen. susţinându-se  că nu se putea  reţine culpa declanşării procesului  penal în sarcina părţii vătămate, iar cheltuielile judiciare trebuiau  să rămână în sarcina statului.

Motivul de netemeinicie a  vizat  achitarea inculpatului, susţinându-se că  în cauză s-a dovedit  reaua credinţă a acestuia  în neplata pensiei de  întreţinere.

Prin sentinţa penală nr. 345/04.12.2006 a Tribunalului Brăila a fost admis apelul declarat de  Parchetul  de pe lângă Judecătoria Brăila.

S-a desfiinţat  în parte sentinţa apelată  şi în rejudecare s-a  înlăturat  dispoziţia  de obligare a părţii vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 193 alin.3  C.pr.pen. s-a dispus rămânerea  în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.

Pentru a hotărî astfel instanţa  de apel a  reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.192 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală  cheltuielile judiciare avansate de  stat  sunt suportate în caz de  achitare de către partea vătămată, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta.

Cum practica judiciară a statuat că aceste cheltuieli judiciare sunt suportate de partea vătămată  doar în cazul sesizării instanţei prin plângere prealabilă şi nu în cazul sesizării prin rechizitoriu, apreciindu-se că în ultimul caz nu partea vătămată  a determinat procedura în faţa instanţei, aceasta doar sesizând organele de  cercetare penală asupra unei fapte, se constată, în lipsa unei reglementări clare că, faţă de soluţia adoptată de instanţa de fond, în cauză erau incidente dispoziţiile art.192 alin.3 Cod procedură penală.

În  ce priveşte încadrarea juridică dată faptei se constată că în mod corect prima instanţă nu a reţinut ca fiind aplicabile dispoziţiile art.37 lit.a Cod penal, inculpatul nefiind recidivist faţă de pedeapsa de 1 an închisoare cu  suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aplicată prin sentinţa penală nr.362/4.02.2002 a Judecătoriei Făurei.

Astfel, sentinţa a rămas definitivă la data de 25.09.2002 prin neapelare, pedeapsa fiind graţiată conform dispoziţiilor Legii nr.543/2002.

Potrivit dispoziţiilor art.120 alin.2 Cod penal  graţierea are efecte şi asupra  pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. În acest caz,  partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător.

Conform Deciziei nr.XIV/2005 a Î.C.C.J. pronunţată într-un recurs în interesul legii, „la împlinirea termenului de încercare astfel redus cel  condamnat este reabilitat de drept dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.86 Cod penal”.

În speţa de faţă termenul de încercare de 3 ani  a fost redus prin efectul legii la 2 ani, termen care s-a împlinit la 25.09.2004.

Cum inculpatul  nu a săvârşit înăuntrul  termenului de încercare din nou o infracţiune şi nici nu s-a pronunţat revocarea  suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, se constată că acesta a fost reabilitat de drept la împlinirea  termenului de încercare astfel redus.

Potrivit dispoziţiilor art.305 alin.1 lit.c Cod penal  constituie infracţiunea de abandon de familie neplata cu rea-credinţă, timp de două luni a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada relei-credinţe a inculpatului în achitarea lunară a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, acesta îndeplinindu-şi obligaţia de întreţinere funcţie de posibilităţile materiale, corect a reţinut prima instanţă că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei.

Este adevărat că doctrina a statuat că plata parţială a pensiei de întreţinere echivalează cu neplata acesteia, dar trebuie observat că opinia respectivă s-a raportat  la un moment al evoluţiei societăţii româneşti când veniturile ca şi locurile de muncă erau asigurate.

Or, în speţa de faţă s-a făcut dovada bunei-credinţe a inculpatului care  în perioada în care a realizat venituri cu caracter de continuitate şi-a îndeplinit obligaţia de plată a pensiei de întreţinere, ceea ce exclude atât intenţia directă cât şi intenţia indirectă.

Împotriva a cestei hotărâri a declarat  recurs  Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.

S-a susţinut că hotărârile anterioare sunt nelegale sub aspectul achitării  inculpatului conf. art. 11 pct. 2  lit.a, în ref. la art. 10 lit. d C.pr.pen. impunându-se condamnarea acestuia.

Recursul este fondat  însă pentru motivele  ce  se  vor arăta  în continuare.

Inculpatul M G  a fost achitat prin hotărârea instanţei de fond, conf. art. 11  pct. 2  lit. a  în referire la art.  10 lit. d  C.pr.pen. pentru  infracţiunea prev. de  art. 305  lit. c C.pen.

Împotriva acestei  hotărâri  a declarat  apel Parchetul  de pe lângă  Tribunalul  Brăila.

Deşi inculpatul a  fost prezent cu ocazia soluţionării apelului, acesta nu a fost audiat de către instanţă.

Conf. art . 378 alin.11 C.pr.pen. cu ocazia judecării apelului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea  inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse  în partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta  nu a fost  ascultat la instanţa de  fond, precum şi atunci  când instanţa de fond  nu a  pronunţat  împotriva acestuia  o hotărâre de  condamnare.

Împrejurarea  că în partea introductivă a hotărârii recurate  apare consemnată  menţiunea conform căreia „ ascultat  fiind, inculpatul  M G  declară că a mai  achitat parte  din pensia de  întreţinere ….” nu echivalează,în sensul  legii, cu audierea  acestuia.

Dispoziţiile art. 378 alin.11 C.pr.pen. fac trimitere, expres, la prevederile din partea specială, titlul II, capitolul II, dispoziţii în care  se regăseşte  art. 323 C.pr.pen. intitulat „Ascultarea  inculpatului”.

Pentru asigurarea exigenţelor unui proces corect şi echitabil, având  în vedere că prima instanţă pronunţase o soluţie  de achitare  a inculpatului iar Parchetul solicitase  în apel condamnarea acestuia, Tribunalul  era dator să procedeze la ascultarea acestuia.

Această  cerinţă referitoare la ascultarea  inculpatului a  fost  stabilită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin mai multe  hotărâri, arătându-se că în noţiunea de proces echitabil (prev. de art. 6  din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ) intră şi  obligaţia de  apreciere directă  a mărturiilor personale  ale inculpatului, prin audierea  lui  integrală de către instanţa de apel.

Faţă de  cele de mai sus  considerăm că hotărârea  recurată este lovită  de nulitate impunându-se admiterea recursului Parchetului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, pentru a fi respectate  prevederile art. 378 alin.11 C.pr.pen.

Conf. art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

 

PENTRU ACESTE  MOTIVE 

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA împotriva deciziei penale nr. 345 din 04.12.2006 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.1073/113/2006 ( sentinţa penală nr. 1659 din 27.06.2006 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 3831/2006 ),  privind pe inculpatul M G ( fiul lui Vasile şi Ioana, ns. la  16.11.1956 , domiciliat în Făurei, str.Castanilor , Bloc A.1, sc.1, et.2, ap.6, judeţul Brăila CNP 1561116092236), şi în consecinţă :

Casează decizia penală nr. 345 din 4.12.2006 a Tribunalului Brăila şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În baza art.192 alin.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

DEFINITIVĂ.

Pronunţată în şedinţă publică  azi 23.03.2007.

Preşedinte,   Judecător, Judecător,

Daniela Liliana Constantinescu Mariana Cristache Ion Avram

Grefier,

Melania Tunaru 

Red. M.C.

Tehnored.M.T/2 ex./17.04.2007

Jud.apel-Relu Perianu,Mârza Miţa

Jud.fond-Roşioru Aurelia