Drepturi salariale pentru personalul de specialitate dintr-o instituţie de medicină legală. nelegalitatea sentinţei recurate pentru acordarea sporului de 15% pentru încordare psihică

Prin sentinţa nr. 461/8.06.2005 a Tribunalului Suceava – Secţia civilă, s-a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului A.T., prin care, în contradictoriu cu pârâţii G. Ş. „Oltea Doamna” D. şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava, solicită obligarea pârâţilor să-l încadreze ca profesor titular la catedra de tehnologie şi rezistenţa materialelor la G.Ş.„Oltea Doamna” D.  şi înscrierea în carnetul de muncă a modificărilor solicitate.

Cum împotriva sus-menţionatei sentinţe, reclamantul a declarat recurs, Curtea de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 963 din 15.12.2005, a respins recursul, ca nefondat.

S-a apreciat că, în considerentele sentinţei nr. 461/8.06.2005 a Tribunalului Suceava – Secţia civilă, corect s-a reţinut că art. 9 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic stabileşte în mod clar şi neechivoc că posturile didactice se ocupă prin concurs, coordonarea metodologică a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante fiind asigurată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar organizarea şi desfăşurarea acestora de către inspectoratele şcolare şi de directorii unităţilor de învăţământ preuniversitar.

S-a mai reţinut că, în cazul în care la G. Ş.„Oltea Doamna” D. există post declarat vacant, reclamantul urmează a se înscrie la concurs pentru angajarea sa ca titular pe postul respectiv, precum şi că dispoziţiile legale invocate de reclamant, respectiv art. 139 alin. 1 şi art. 140 din acelaşi act normativ, reglementează vechimea în muncă ca vechime recunoscută în învăţământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale, neavând nici o legătură cu procedura de ocupare a posturilor didactice.

Împotriva deciziei nr. 963 din 15.12.2006 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. T. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 8 din Codul de procedură civilă, susţinând că, deşi pentru termenul de judecată de la 15.12.2006, când s-a judecat recursul, avocatul său nu s-a putut prezenta şi a depus în acest sens o cerere de amânare, totuşi curtea a procedat la judecarea recursului, încălcându-i astfel dreptul de a fi reprezentat de un apărător de specialitate.

Examinând cererea de revizuire de faţă, curtea o constată neîntemeiată.

Astfel, pe de o parte, se constată că petentul îşi întemeiază cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 8 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Pe de altă parte, se constată că susţinerile petentului din cererea de revizuire nu se circumscrie textului normativ sus-menţionat.

Dar, chiar dacă s-ar accepta incidenţa în cauză a prevederilor art. 322 pct. 8 din Codul de procedură civilă, se constată, din examinarea actelor dosarului nr. 1080/CM/2005, că pentru termenul de judecată din 3.11.2005, petentul a solicitat amânarea judecării recursului, fiind bolnav şi depunând copiile unor acte medicale.

Instanţa de recurs a admis această cerere de amânare şi a fixat termen de judecată a recursului pentru data de 15.12.2005, termen la care – contrar susţinerilor petentului – nu s-a depus nici o cerere de amânare, nici de petent şi nici de avocatul acestuia.

Faţă de această situaţie şi cum dreptul la apărare a petentului nu a fost în nici un mod încălcat, curtea va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată în cauză.

(Decizia nr. 603 din 5.09.2006 a Curţii de Apel Suceava – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale)

Domenii speta

Spete similare