Nepronunţarea cu privire la unele probe administrate, ori a unor cereri esenţiale pentru inculpat de natură a garanta dreptul său şi a influenţa soluţia procesului

Nepronunţarea cu privire la unele probe administrate, ori a unor  cereri esenţiale pentru inculpat de natură a garanta dreptul său şi a influenţa soluţia procesului. Consecinţe.

Nepronunţarea cu privire la unele probe testimoniale administrate, pe de o parte şi omisiunea  de a administra o probă testimonială solicitată de către inculpat,  considerată  esenţială pentru aflarea adevărului obiectiv în cauză, circumscrie hotărârea instanţei cazului  de casare prevăzut de art. 385/9 pct.10 Cod procedură penală  impunând trimiterea acesteia spre rejudecare  aceleiaşi instanţe de apel.

Secţia  penală – Decizia penală nr. 373/ 31 mai 2007

Prin  sentinţa penală nr. 1153/31.10.2006 a  Judecătoriei Petroşani, a  fost  condamnat inculpatul L.T. la  o pedeapsă rezultantă  de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 78 al. 1 din  O.G. nr. 195/2002 cu  art. 37 lit. a Cod penal şi art. 81 al. 1  al. 1  din  O.U.G. nr.195/2002 cu art. 37 lit. a Cod penal.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în  06 martie 2006, inculpatul L.T. a condus autoturismul marca Oltcit cu nr. de înmatriculare HD-02-JSE pe drumurile publice din  Aninoasa, fără a poseda permis de conducere şi a intrat în coliziune cu auto-izoterma marca Roman cu nr. de înmatriculare HD-02-VTA, după care a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie.

Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul L.T. .

Prin decizia penală nr. 133/A/2007 a Tribunalului Hunedoara  a fost respins ca nefondat apelul  inculpatului L.T., apreciindu-se  că  vinovăţia inculpatului a fost în mod clar şi neechivoc  stabilită.

Decizia a fost atacată de inculpat  cu recurs, apreciindu-se  că în cauză  s-a produs  o eroare gravă de fapt, ce a condus la pronunţarea unei hotărârii greşite de condamnare.

Recursul este fondat.

Instanţa de recurs a luat în considerare din oficiu în temeiul art. 385/9 al. 3 Cod procedură penală cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10  din  Codul de procedură penală deoarece instanţa nu s-a pronunţat cu privire la declaraţiile martorilor H.S. şi P.V., care a  susţinut, în  faţa instanţei în fond că el a condus autoturismul.

Instanţa a apreciat că prin  neaudierea martorului solicitat, precum şi prin neevaluarea declaraţiei martorului P.V., care a susţinut că a condus autoturismul, s-a realizat o omisiune esenţială de natură să influenţeze soluţia procesului.

Dintr-o altă perspectivă, hotărârea este insuficient motivată, nefiind convingătoare în ceea ce priveşte legalitatea şi justeţea soluţiei adoptate, fiind incident şi  cazul de casare prevăzut de art. 385/9  pct. 9 Cod procedură penală.

Recursul a fost admis, iar decizia atacată casată  cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara.

Domenii speta

Spete similare