Reorganizare judiciară şi faliment. Închiderea procedurii. Ipoteză. Condiţii.

Reorganizare judiciară şi faliment. Închiderea procedurii. Ipoteză. Condiţii.

Legea nr. 64/1995 – art. 130

Legea nr. 85/2006 – art. 131

În orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială şi de contencios administrativ,

 decizia nr. 1505/R din 30 noiembrie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 1759 din 17 iulie 2006 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad s-a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei societate comercială şi radierea acesteia de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 243 din 27 februarie 2006 a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 faţă de debitoare.

Lichidatorul judiciar nu a identificat în averea debitorului bunuri sau alte valori din care să se asigure fonduri pentru continuarea procedurii.

Ca urmare, la termenul de judecată din data de 19.06.2006, lichidatorul judiciar, odată cu depunerea tabelului definitiv consolidat al creanţelor, a solicitat închiderea procedurii în baza art. 130 din Legea nr. 64/1995.

Judecătorul sindic a acordat un termen pentru a da posibilitatea creditorilor să îşi exprime poziţia faţă de această solicitare şi de a avansa sau nu sumele de bani necesare continuării procedurii, lichidatorul notificându-i în acest sens, însă nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sume de bani pentru continuarea procedurii.

Creditoarea Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad, răspunzând la notificare, a precizat că nu avansează sume de bani pentru continuarea proceduri şi că lasă la aprecierea instanţei închiderea procedurii.

Văzând că în averea debitoarei nu există bunuri care să acopere cheltuielile aferente procedurii, că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, judecătorul sindic, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 130 din Legea nr. 64/1995, a dispus închiderea procedurii, dispunând, totodată, radierea debitoarei de la Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Arad.

Soluţia închiderii procedurii în baza art.130 din Legea nr. 64/1995, în orice stadiu al acesteia, în cazul în care în averea debitorului nu există bunuri ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi creditorii nu avansează sumele corespunzătoare acoperii acestor cheltuieli administrative, este prevăzută de legiuitor pentru a evita efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condiţiile în care creditorii şi persoanele direct interesate în continuarea procedurii nu îşi asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli. În acest sens, s-a reţinut că legiuitorul face referire la art. 130 din Legea nr. 64/1995 doar la existenţa de bunuri în averea debitorului, nu şi la existenţa de drepturi patrimoniale, inclusiv cele ce ar putea rezulta din admiterea unor acţiuni formulate în baza art. 60, 61 şi 137 din Legea nr. 64/1995, deoarece prin valorificarea bunurilor, aducerea de fonduri în averea debitorului este certă, în timp ce valorificarea drepturilor patrimoniale este incertă, doar creditorilor rămânându-le opţiunea de a analiza şansele de pierdere sau câştig şi a-şi asuma riscul avansării de sume în vederea continuării procedurii.

În baza art.4 alin.4 din legea nr. 64/1995, judecătorul sindic a dispus plata către lichidatorul judiciar a sumei de 400 lei plus T.V.A. lunar, pentru perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data închiderii acesteia, reprezentând remuneraţia sa.

Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Arad solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul de a se dispune lichidatorului judiciar atragerea răspunderii materiale a fostului administrator.

Prin decizia civilă nr. 1505/R din 30 noiembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoare.

Curtea a reţinut că judecătorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt şi a aplicat tot astfel dispoziţiile art. 130 din Legea nr. 64/1995, dispunând închiderea procedurii insolvenţei, reţinând că în averea debitoarei nu a existat nici un fel de bun.

Acest text de lege statua, fără echivoc, că în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, care a abrogat în mod expres Legea nr. 64/1995, în cuprinsul art. 131 a preluat aceste dispoziţii din legea veche.

Textul art. 131 din Legea nr. 85/2006 (art. 130 din Legea nr. 64/1995) nu condiţionează închiderea procedurii insolvenţei decât de inexistenţa bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări, precum depunerea raportului privind cauzele şi împrejurările care au dus la insolvenţă. Independent de orice alte împrejurări, procedura insolvenţei poate fi închisă în baza dispoziţiilor de mai sus, în orice stadiu s-ar afla.

În speţă, creditoarea nu a înţeles să avanseze sumele necesare pentru cheltuielile administrative ale procedurii, deşi a fost notificată în acest sens, lăsând la aprecierea instanţei propunerea de închidere.

Din actele şi lucrările aflate la dosarul de fond rezultă că lichidatorul judiciar a întreprins toate demersurile rezonabile pentru identificarea bunurilor debitoarei, însă aceste demersuri au rămas fără rezultat.

De asemenea, Curtea consideră că lichidatorul judiciar nu are obligaţia de a solicita atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator social, ci doar posibilitatea, în măsura în care apreciază că prin fapta persoanei s-a cauzat starea de insolvenţă a debitoarei.

Domenii speta

Spete similare