Atragerea răspunderii personale a asociatilor şi administratorului statutar in calitate de organe de conducere ale societăţii.

Pentru a fi antrenată răspunderea administratorului pentru fapta prevăzută la lit. d a art. 138 din Legea nr. 85/2006 se cer a fi întrunite cumulativ condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei celui chemat să răspundă.

În reglementarea specială a legii insolvenţei, fapta este cea în raport de care a înţeles creditorul prejudiciat să formuleze cererea de chemare în judecată, prejudiciul îl reprezintă ajungerea debitoarei în starea de insolvenţă şi creanţele imposibil de achitat din averea debitoarei, iar vinovăţia, în materia răspunderii delictuale, se consideră a exista chiar şi pentru cea mai uşoară culpă, ceea ce presupune că autorul faptei prevede rezultatul faptelor sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, ori nu prevede acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

Art. 138, lit. a, e, d - Legea nr. 85/2006

Art. 73 alin. 1 lit. c - Legea nr. 31/1990

Prin cererea înregistrată sub nr.2467/88/19.10.2009, la Tribunalul Tulcea, reclamanta II I. I. TULCEA lichidator al S.C."P.I." SRL  MĂCIN  judeţul Tulcea a chemat în judecată pe pârâţii A.V. şi D.A., în calitate de asociaţi şi administrator statutar al S.C. "P.I." S.R.L. MĂCIN, solicitând atragerea răspunderii lor personale ca organe de conducere ale societăţii, conform prevederilor art. 138  lit. a, b, c, d, e, şi f din Legea nr. 85/2006.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că cei doi asociaţi ai S.C."P.I." SRL MĂCIN (A.V. având şi calitatea de administrator), au încălcat prevederile art. 138 din Legea nr. 85/3006, alin. 1 lit. a, b, c, d, e, şi f întrucât:

- au folosit bunurile (mijloacele fixe şi disponibilităţile băneşti) societăţii în folosul propriu, primul asociat cu 66,66% din părţile sociale, iar celălalt cu diferenţa din părţile sociale de 33,33%.

- au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, în sensul că având o activitate de brutărie în Bucureşti, str. S. nr. 33 – sectorul 1 au indus în eroare pe furnizorul S.C. P.G. S.A. CRAIOVA, de la care au achiziţionat 6 titluri de făină panificaţie (peste 120 tone) oferind CEC-uri false, după care au dispărut cu marfa, faptă pentru care A.V. este în urmărire generală pe ţară;

- au dispus în interes personal continuarea unei activităţi care conducea în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi, în sensul că au schimbat în februarie 2007  sediul societăţii de la Bucureşti la Măcin, şi au contractat credite la U.T.B. Brăila – Sucursala Traian, de peste 25.000 lei, pe care nu le-au rambursat şi au dispărut,

- A.V. pe lângă infracţiunile de mai sus a comis şi furturi în anul 2007, fiind condamnat definitiv şi irevocabil la 7 ani închisoare, acesta fiind urmărit general, iar D.A. şi-a vândut apartamentul de 3 camere din Bucureşti, sector 4, str. S. nr.1,  şi s-a stabilit în comuna Berceni (S.A.I. Ilfov) unde şi-a cumpărat o vilă în construcţie pe care a finalizat-o şi în cadrul căreia şi-a construit şi o brutărie modernă.

- au ţinut o contabilitate fictivă, în sensul că în evidenţă nu apar nici un fel de mijloace fixe, deşi aveau o Dacie Papuc în Leasing şi alte mijloace fixe;

- au deturnat o parte din fonduri folosindu-le în interes propriu (au luat credite şi nu le-au investit în producţie), sau mijloacele fixe de asemenea le-au înstrăinat în folos propriu din moment ce nu pot fi identificate în prezent.

- au folosit mijloace ruinătoare (credite) pentru a procura fonduri pentru ei şi nu pentru societate.

În drept, s-au invocat prevederile art. 138 alin. 1  pct. a,  b, c şi d  şi f din Legea nr. 85/2006.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie, sentinţa civila nr. 123/88/2008 din 4 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Tulcea, Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de faliment a debitoarei S.C. "P.I." SRL MĂCIN, Tabelul definitiv consolidat cuprinzând creanţele solicitate de debitori, extras din ziarul „Obiectiv” cu privire la citarea pârâţilor în dosarul nr. 2647/88/2009, adresa nr.  676 din 24.03.2010 a Cabinetului de insolvenţă I.I. către FP Bucureşti, Adresa nr. 650/23.03.2010 a Cabinetului individual de insolvenţă I.I. către S.C. P.G. S.A. DOLJ, formular de transmitere, chitanţa seria EP nr. 3801000310313 din 23.03.2010, adresa nr. 4434 din 12.04.2010 a Consiliului Judeţean Tulcea - Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor al judeţului Tulcea, notificări trimise foştilor asociaţi şi administratori în vederea depunerii actelor şi documentelor contabile ale societăţii potrivit prevederilor art. 28 din Legea nr. 85/2006 şi a solicitat efectuarea unei expertize contabile judiciare privind pe administratorii debitoarei S.C. "P.I." SRL MĂCIN.

Prin cererea înregistrată sub nr.200/88/26.01 20101 la Tribunalul Tulcea II I. I. Tulcea lichidator al S.C."P.I."SRL  MĂCIN  judeţul Tulcea a chemat în judecată pe  pârâţii A.S. şi E.C., în calitate de administrator şi respectiv director executiv al societăţii până la mutarea sediului societăţii în oraşul Măcin, respectiv în anul 2007, solicitând atragerea răspunderii lor personale ca organe de conducere ale societăţii, conform prevederilor art. 138  lit. a, b, e,  din Legea nr. 85/2006.

Prin încheierea din data de 26.02.2010 s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. 2467/88/2009.

În apărare, pârâtul A.S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, cererii ca nefondată.

A arătat pârâtul că a fost administratorul S.C. P. S.R.L. până la data de 21.01.2007, când această  calitate, ca şi  participaţia sa la capitalul social al falitei au fost înstrăinate numitului A.V.

A considerat pârâtul că, deşi reclamanta prin cererea de angajare a răspunderii a arătat că faptele imputate în concret pârâtului se referă la achiziţionarea unor cantităţi de făină (10 camioane), care au fost folosite exclusiv în interes propriu, folosindu-se pentru plată CEC-uri fără acoperire, nu-i poate fi imputată în nici un fel această activitate, pentru că nu mai era administratorul societăţii din luna ianuarie 2007, cu mult timp înainte de a se petrece faptele reclamate de către lichidatorul judiciar (în acest sens fiind dovada pierderii calităţii de administrator, dar şi de asociat, respectiv înscrisurile de la O.R.C., notariat pe care le-a depus la dosarul cauzei.

Precizează că din nici o probă nu rezultă că el ar fi semnat vreun înscris (cec, bilet la ordin, contract etc.) în legătură cu achiziţia celor 10 camioane de făină de care se vorbeşte în acţiune.

Apreciază pârâtul că, faţă de prevederile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cerea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului.

Prin urmare, cel faţă de care se solicită angajarea răspunderii trebuie să fi făcut acte concrete, dovedibile, care să fi condus la falimentul societăţii, aşa cum solicită prevederile legale invocate.

Concluzionează pârâtul că, întrucât nu avea calitatea de administrator şi nici pe cea ce asociat la capitalul social al falitei, şi nu a participat în vreun fel (dovedibil dincolo de orice dubiu) la achiziţionarea cantităţii de făină menţionată de reclamantă, el nu este autorul nici unei fapte ilicite care să permită tragerea sa la răspundere în forma reglementată de legea insolvenţei, motiv pentru care solicită respingerea cererii, ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr.1224/12.04.2011 Tribunalul Tulcea a admis acţiunea formulată de reclamantul II I. I. TULCEA - lichidator al debitoarei S.C."P.I." S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii A.V., D.A., A.S., şi a obligat pârâţii să suporte pasivul neacoperit al debitoarei S.C. "P.I." S.R.L. MĂCIN, judeţul Tulcea până la concurenţa sumei de 421.670,91 lei.

A fost respinsă ca nefondată cererea în ce-l  priveşte pe pârâtul E.C.

Pentru a pronunţa în acest sens  judecătorul sindic a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1782/2.10.2009, pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 123/88/2008 (5/2008 JS) s-a dispus intrarea societăţii debitoare S.C. "P.I." SRL Măcin în procedura falimentului, fiind desemnat lichidator judiciar  Cabinet individual de insolvenţă I.I. (în prezent II I. I. Tulcea).

Din raportul privind cauzele şi împrejurările care au condus la starea de insolvenţă a debitoarei, întocmit de lichidatorul judiciar, a rezultat că starea de insolvenţă a societăţii se datorează foştilor administratori şi asociaţi ai societăţii, care au desfăşurat o activitate cu pierderi  şi mari datorii, existând profit doar in anul 2004, cu care însă nu au înţeles să achite datoriile societăţii. 

Deşi lichidatorul judiciar a solicitat foştilor administratori si asociaţi actele şi documentele contabile ale societăţii, aceştia nu s-au conformat şi nu au mai depus raportări financiar contabile din anul 2006.

Concluzionează lichidatorul că starea de insolvenţă a societăţii se datorează exclusiv asociaţilor şi administratorilor societăţii, care au desfăşurat o activitate în interes personal, neachitând datoriile către furnizori şi către bugetul de stat, şi abandonând societatea. 

Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de E. G.D. a concluzionat în sensul că valoarea activelor nejustificate de către foştii administratori ai societăţii este în cuantum de 137.563 lei, dar din situaţiile financiare şi celelalte acte puse la dispoziţie de către lichidatorul judiciar nu rezultă destinaţia sumelor încasate, din lipsa actelor financiare, care nu au fost depuse de către foştii administratori ai societăţii, faptă care se circumscrie condiţiilor prevăzute de art. 138 lit. a şi e  din Legea nr. 85/2006.

Totodată, în conformitate cu actele şi documentele expertizate, s-a concluzionat că valoarea activelor circulante nejustificate de către administratori, existente în evidenta societăţii debitoare la data de 31.12.2003 este în cuantum de 431.537 lei şi reprezintă stoc marfă şi materiale  157.695 lei disponibilităţi băneşti în cont casă 2.652 lei şi creanţe 271.190 lei, faptă prevăzută de art. 138 lit. a, e  din Legea nr. 85/2006.

S-a mai concluzionat de către E. şi faptul că (din aceleaşi documente contabile puse la dispoziţie de către lichidator, respectiv raportările financiare, bilanţurile şi conturile de profit şi pierderi din perioada 2001-2003, (pe care lichidatorul le-a obţinut de pe Internet, de la D.G.F.P. şi O.R.C. Tulcea)  în cursul anului 2003 societatea debitoare a achiziţionat mijloace fixe in sumă de 104.023 lei, şi cum, după 31.12.2003, societatea îşi încetează activitatea scriptic, aceste mijloace fixe au fost înstrăinate, însuşite, sau ascunse.

Totodată, sunt ascunse şi stocurile de marfă şi materialele în sumă de 157.695 lei şi disponibilităţile existente în casieria societăţii în sumă de 2.652 lei.

O altă concluzie a expertizei contabile efectuate în cauză a fost aceea că, în cursul anului 2007, după încetarea scriptică a activităţii societăţii debitoare,  s-au emis cu ştampila societăţii şi cu semnătura administratorului, bilete la ordin fără acoperire, în sumă de 117.000 lei, bilete refuzate de U.T.B. din lipsă de disponibilităţi. Această faptă se circumscrie condiţiilor prevăzute de art. 138 lit. b  din Legea nr. 85/2006 şi îi este imputabilă numai pârâtului A.V., care avea calitatea de administrator al societăţii la acel moment.

Disponibilităţile băneşti nejustificate şi mijloacele fixe nejustificate reprezintă activele societăţii debitoare, care nu au fost aduse la masa credală şi nici nu s-au depus la dosar documente de justificare (proces-verbal de încasare, facturi, avize de expediţie, proces-verbal de sechestru etc.), iar pârâtul A.S., deşi a avut calitatea de administrator şi asociat până la 21.01.2007, nu a adus nici o dovadă în dosar din care să rezulte că a predat activele societăţii debitoare către  A.V., aceste aspecte rezultând pe de o parte din lipsa documentelor de predare a activelor şi documentelor societăţii către A.V., acest aspect coroborându-se şi cu declaraţia extrajudiciară a pârâtului A.V., aflată la dosarul conexat nr. 200/88/2010.

Debitoarea avea obligaţia să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii (art. 35 din lege).

Dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 instituie obligaţia pentru societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, instituţiile naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice de a organiza şi conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii.

Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective.

Art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 stabileşte în sarcina administratorilor răspunderea solidară faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege şi pentru corecta lor ţinere.

În speţă, din raportul depus de lichidator, a rezultat că debitoarea nu a depus la dosar documentele cerute de lege.

Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor şi nepredarea contabilităţii către lichidatorul judiciar creează prezumţia că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii, iar cum această prezumţie simplă nu a fost răsturnată de către pârâţi, se reţine în sarcina acestora săvârşirea unei fapte ilicite, ce a avut drept consecinţă aducerea societăţii în stare de insolvenţă şi prejudicierea creditorilor, faptă prevăzută la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2005.

Vinovăţia pârâţilor A.V., A.S. şi D.A. sub forma intenţiei directe sau indirecte rezultă din însăşi încălcarea dispoziţiilor legale, în sensul că, deşi aveau anumite obligaţii stabilite de Legea nr. 31/1990 şi Legea contabilităţii nr. 82/1991, aceştia au exercitat atribuţiile de administratori sociali fără respectarea acestor obligaţii, raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu fiind prezumat cât există starea de insolvenţă.

Susţinerea pârâtului A.S. că a fost administrator al societăţii debitoare până la data 21.01.2007, când această calitate, ca şi participare a sa  la capitalul social al societăţii debitoare au fost înstrăinate către pârâtul A.V., şi prin urmare nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru a-i fi atrasă răspunderea patrimonială în condiţiile lit. d din art. 138 Legea nr. 85 /2006, nu poate fi primită, atâta timp cât nu s-a depus nicio dovadă la dosar din care să rezultă că A.S. a predat lui A.V. documentele, actele şi activele societăţii debitoare

Prejudiciul este cert, lichid şi exigibil şi este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvenţă, se află în imposibilitate de a-şi acoperi datoriile.

În această situaţie, condiţiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite în sarcina pârâţilor A.V., A.S. şi D.A., creditorii debitori au suferit un prejudiciu atât prin faptul că societatea a ajuns în stare de insolvenţă, cât şi prin împrejurarea că obligaţiile faţă de creditori nu  pot fi plătite din averea debitoarei.

Obligaţiile debitoarei faţă de creditorii înscrişi în tabelul definitiv consolidat, actualizat sunt în cuantum de  421.670,91 lei.

În ce-l priveşte pe pârâtul E.C., din nici un document aflat la dosar nu rezultă calitatea sa de director executiv al societăţii debitoare, motiv pentru care, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, în sensul că nu s-a făcut dovada calităţii sale de membru în organele de conducere ale societăţii şi/sau supraveghere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, va fi respinsă cererea faţă de acest pârât, ca nefondată.

Relativ la fapta prevăzută de art. 138 lit. c din Legea nr.138/2006 respectiv a dispus în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, in mod vădit, persoana juridică la încetare de plăţi, se reţine că aceasta nu a fost dovedită, în acest sens fiind şi concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză de E. G.D.

Împotriva sentinţei civile nr.1224/2011 a Tribunalului Tulcea au formulat recurs  pârâţii  D.A. şi A.S.

Recurentul D.A. a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:

Hotărârea de fond este nelegală şi netemeinică, instanţa de fond a aplicat  în mod greşit textul prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Instanţa de fond nu a verificat cuprinsul raportului privind cauzele şi împrejurările care au determinat apariţia stării de insolvenţă învederate de către lichidatorul judiciar urmând a se constata că recurentul datorită stării de sănătate, nu a mai participat la  administrarea societăţii.

Referitor la cel de-al doilea temei, a reţinut că, potrivit art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, antrenarea răspunderii se poate face dacă administratorii au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. Toate cele trei ipoteze presupun comiterea faptelor cu intenţie, ce trebuie să fie dovedită prin probe convingătoare care să ducă la concluzia încălcării prevederilor legale în materie.

În condiţiile  în care o atare obligaţie este stabilită în mod expres în sarcina administratorilor (art. 73 alin.1 lit.c) din Legea nr. 31/1990 şi art. 10 din Legea nr. 82/1991. Or, este de principiu că desfăşurarea normală a activităţii unei societăţi comerciale presupune o organizare clară în vederea evidenţierii situaţiei patrimoniale a acestuia. Prin urmare, instanţa trebuia să verifice de către care administrator au fost avizate aceste documente contabile. Instanţa nu a luat în calcul faptul că pârâtul-recurent nu a avut niciodată funcţia de administrator al societăţii.

Pe de altă parte, examinarea de ansamblu a dispoziţiilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 conduce la concluzia că antrenarea răspunderii presupune întrunirea tuturor condiţiilor generale ale răspunderii  pentru  fapta proprie prescrise de art. 998 - 999 Cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre  cele două şi vinovăţia.

Instanţa de fond nu a analizat în mod legal situaţia de fapt, atrăgând răspunderea, neexistând dovezi în  sarcina pârâtului care să fi determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă, încălcând obligaţii elementare pe care le instituie în sarcina  oricărui administrator.

În cauză nu există prezumţia folosinţei în interes propriu a bunurilor sau fondurilor societăţii, instanţa putând antrena răspunderea doar după probarea îndeplinirii acestor condiţii.

A se vedea jurisprudenţa în materie în privinţa faptei prevăzute la art. 138 lin. d) şi a prezumţiilor simple ce se pot reţine, sens în care recurentul invocă  considerentele deciziei nr. 406/2008 a Curţii de Apel Suceava.

În speţă nu se poate constata nici raportul de cauzalitate, neputându-se stabili o prezumţie a existenţei acestuia fără analizarea şi probarea lui, astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţă şi practica judiciară (decizia nr. 532/2008 a Curţii de Apel Timişoara).

Conform prevederilor art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoana juridică, ajuns în insolvenţă, să fie suportate de membrii organelor de conducere ori de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului prin una din faptele expres şi limitativ prevăzute de lit. „a-g” ale articolului.

Această răspundere patrimonială personală decurge din natura raporturilor care se stabilesc între organele de conducere şi alte persoane ce au cauzat insolvenţa şi societatea debitoare, iar pentru antrenarea ei este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile expres prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre fapta şi încetarea plăţilor şi culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.

În speţă, aceste condiţii ale răspunderii civile patrimoniale speciale ale pârâtului, nu au fost îndeplinite.

Drept urmare, în mod eronat s-a reţinut îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului D.A., asociat al falitei, câtă vreme pentru prima faptă imputată acesta a făcut dovada existenţei documentelor ce au stat la baza  plăţilor către  societatea terţă, iar pentru cea de-a doua faptă nu s-a dovedit legătura de cauzalitate cu starea de insolvenţă.

În speţă, consideră recurentul că lichidatorul judiciar face un abuz, interpretând inacţiunile recurentului, bolnav fiind, ca nişte infracţiuni, ameninţându-l în repetate rânduri să îi  predea documente care nu se afla în posesia sa şi nu s-au aflat niciodată.

Arată recurentul că s-a îmbolnăvit din 2001, şi nu a întreprins nici un act concret şi dovedit care să fi condus la falimentul societăţii, aşa cum solicită prevederile legale. Nu a avut cunoştinţă de eliberarea vreunei file CEC fără acoperire sau de  cele 10 Tir-uri cu făină cumpărate de SC P.I. SRL de la SC P.G. - Dolj, în anul 2007, pe care lichidatorul judiciar pretinde că ar fi fost achiziţionate. Din punctul de vedere al recurentului, prin absenţa sa din cadrul societăţii începând cu anul 2011 şi până în prezent, fapta  nu există şi nu a fost săvârşită cu vinovăţie.

Recurentul, neavând legături cu societatea datorită motivelor medicale invocate şi dovedite nu a folosit mijloace fixe şi disponibilităţi băneşti în interesul propriu, nu a făcut acte de comerţ în interes personal, nu a participat la schimbarea sediului social al societăţii şi nu a contractat credite la U.T.B. Brăila. În acest sens, recurentul nu a avut cum să ţină o contabilitate fictivă şi cum să deturneze fondurile din cadrul societăţii în interes personal.

Lichidatorul pretinde faptul că recurentul a ascuns stocuri de marfă şi material în cuantum de 157.695 lei (conform expertizei contabile), şi  disponibilităţile existente în casieria societăţii în cuantum de  2.695 lei, fără a lua în considerare faptul că recurentul, bolnav fiind şi pensionat pe caz de boală nu a mai avut legături cu societatea din anul 2011.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate în sensul excluderii recurentului pârât de la obligarea achitării pasivului neacoperit al debitoarei SC P.I. SRL Măcin, judeţ Tulcea.

În drept, s-au invocat disp. art. 304 pct. 9, art. 312 cod procedură civilă, Legea nr. 85/2006, art. 998-999 Cod civil.

Recurentul A.S. critică hotărârea, în temeiul art. 304 indice 1 cod procedură civilă, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând în esenţă următoarele.

Instanţa a analizat în mod superficial actele depuse la dosarul cauzei şi nu  coroborează probele care ar fi utile, concludente:

Astfel,  recurentul a arătat că a deţinut calitatea de asociat şi administrator la societatea debitore până la data de 22.01.2007, dată la care a cesionat toate părţile sociale către A.V., conform Contractului de cesiune nr..486/22.01.2007 şi Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor nr. 3/22.01.2007. Odată cu cesiunea părţilor sociale a intervenit şi revocarea sa din funcţia  de administrator conform art. 2 din  hotărârea menţionată.

Menţiunea privind cesionarea părţilor sociale şi modificarea sediului, revocarea administratorului a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform încheierii nr. 9090/20.02.2007.

Odată cu cesiunea de părţi sociale şi cu celelalte modificări statutare intervenite, recurentul pârât a predat toate înscrisurile originale.

Raportat la cererea de atragere a răspunderii în temeiul art. 138 alin.1 lit. a) - f), Legea 85/2006, aceasta este nedovedită de către intimata reclamantă, pentru următoarele  considerente:

Recurentul nu a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu. Reclamanta nu a făcut nicio dovadă în acest sens; nu a făcut acte personale de comerţ sub  acoperirea societăţii debitoare; din probatoriul administrat în cauză nu rezultă nici un asemenea act în sarcina sa; nu a făcut nicio activitate care ar fi dus la  încetarea de plăţi a debitoarei; acest aspect nu a fost probat în nici un fel;  nu a ascuns sau deturnat activul debitoarei şi nici nu a mărit pasivul acesta; din  probatoriul administrat nu rezultă  că pârâtul  ar fi deturnat sau însuşit vreun bun al societăţii. Dimpotrivă rezultă ca, de fapt, activele societăţii există (pag.217, Note depuse de lichidator în 31.03.2011). Recurentul n-a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri debitoarei, în scopul întârzierii la plăţi. Nici în cererea de chemare în judecată şi nici în restul probatoriului nu a fost  identificat „vreun mijloc ruinător” folosit de  pârât în dauna debitoarei.

A solicitat recurentul a se observa că cererea îndreptată împotriva sa este complet lipsită de orice justificări legate de calitatea sa  procesuală pasivă.

Cu privire la fapta pretinsă a fi fost săvârşită, în cerere se arată că aceasta constă în faptul că SC P.I. SRL figurează cu bilanţuri nedepuse şi cu declaraţii  nedepuse. Până la data de 22.01.2007, data intervenirii modificării sediului social, a cesiunii de părţi sociale şi a revocării pârâtului din  funcţia de administrator, toate  situaţiile financiare obligatorii ale debitoarei au fost depuse la AFP, sector 1. Pentru perioada ulterioară lunii ianuarie 2007, pârâtul nu are cunoştinţă de situaţie financiară a societăţii debitore.

Intimata reclamantă  nu a demonstrat motivele de fapt şi de drept pe care le invocă şi nici aplicabilitatea prevederilor legale de atragere a răspunderii administratorilor. De asemenea, nu a făcut o analiză clară a sursei debitelor, a scadenţei acestora.

Instanţa de fond nu a verificat existenţa reală a cererilor de creanţă, a timbrării legale a acestor cereri.

La dosar nu există nicio declaraţie de creanţă sau cerere de înscriere la masa credală care ar fi formulată de către U.T.B. pentru suma de 25.640,91 Ron.

Raportat la cererea de atragere a răspunderii pârâtului în calitate de fost administrator al debitoarei, intimata reclamantă nu a făcut dovada incidenţei normei legale invocate în acţiunea  introductivă, care cuprinde o enumerare limitativă atât a persoanelor care au calitate procesuală pasivă, cât şi a faptelor a căror săvârşire poate conduce la atragerea răspunderii.

Instanţa nu a cerut nicio lămurire pentru dezlegarea pricinii, raportat la  inadvertenţa dintre probele administrate, în soluţia dată s-a limitat la unele înscrisuri, făcând aprecieri nesusţinute.

Intimata-reclamantă nu a făcut dovada elementului esenţial  care este data creanţelor care ar fi certe, lichide şi exigibile.

Instanţa de fond reţine corect care ar fi premisele atragerii răspunderii organelor de conducere însă îşi fundamentează soluţia în mod greşit doar pe baza unor afirmaţii ale intimatei reclamante care nu au fost dovedite.

Pentru aceste considerente solicită  a se constata că în sarcina sa nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte prevăzute de art.138 alin. 1 lit.a, b, c, d, din Legea nr. 85/2006, şi nici existenţa vreunei culpe ori a vreunei legături de cauzalitate între conduita recurentului-pârât şi starea de  insolvenţă ori prejudiciul creditorilor.

În drept, s-au invocat disp. art. 304 pct. 7.8, 9 şi art. 304 indice 1 co procedură civilă, prevederile  Legii nr. 85/2006.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate din prisma criticilor formulate Curtea apreciază nefondate recursurile pentru următoarele considerente:

Asupra recursului declarat de recurentul pârât D.A.:

Sub un prim aspect, a susţinut recurentul că nu poate fi atrasă răspunderea sa materială în calitate de administrator al SC P.I. SRL Măcin întrucât starea sa de sănătate l-a împiedicat să mai participe la conducerea societăţii, fiind depuse la dosar acte medicale în dovedirea celor susţinute.

 Curtea constată, din examinarea acestor înscrisuri şi din cele comunicate de Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Tulcea, că recurentul pârât a continuat să fie implicat în viaţa socială a entităţii juridice în care deţinea calitatea de asociat, deşi a susţinut că nu a mai avut legături cu SC P.I. SRL Măcin din anul 2001. Este real că în anul 2001 recurentul pârât a suferit o intervenţie chirurgicală şi ulterior s-a constatat că nu este pe deplin refăcut din punct de vedere psihic, având discernământul scăzut (raportul de expertiză medico-legală psihiatrică), fapt pentru care acesta s-a pensionat pe caz de boală, însă cele relevate anterior nu au dus la excluderea sa din conducerea societăţii debitoare sau la retragerea sa benevolă din funcţiile deţinute în cadrul acestei societăţi.

 Împrejurarea că recurentul pârât a înţeles să continue activitatea de asociat la această societate este susţinută probator prin înscrisurile depuse la dosarul de fond, înscrisuri ce atestă acceptarea sa asupra cesiunii calităţii de asociat de la A.S. către A.V., la data de 22.01.2007, în perioada premergătoare intrării debitoarei în insolvenţă.

Prin urmare, exonerarea de răspundere a recurentului pârât pe motiv de incapacitate de a muncă datorată stării sale de sănătate nu se poate realiza decât în condiţiile dovedirii retragerii sale din funcţiile deţinute în cadrul SC P.I. SRL Măcin anterior intrării societăţii în procedura insolvenţei, ceea ce nu s-a realizat în prezenta cauză.

Curtea constată, din interpretarea coroborată a concluziilor din raportul lichidatorului judiciar privind cauzele şi împrejurările care au dus la intrarea SC P.I. SRL în insolvenţă şi a celor din raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă, că societatea debitoare înregistra la finele anului 2003 active în sumă de 137 563 lei, active a căror destinaţie ulterioară nu se cunoaşte, sumele de bani aferente unor transferuri patrimoniale nefiind înregistrate în contabilitate. În contra acestor probe recurenţii pârâţi nu au administrat dovezi care să susţină buna lor credinţă în exercitarea atribuţiilor pe care le aveau, conform Legii nr. 31/1990, în cadrul societăţii debitoare.

 Se reţine, în aceste condiţii, existenţa faptelor prevăzute în cuprinsul art. 138, lit. a şi e din Legea nr. 85/2006, pentru recurenţii pârâţi, în calitatea lor de asociaţi la SC P.I. SRL.

 Prin urmare, în mod corect a apreciat judecătorul sindic că se impune a fi antrenată răspunderea patrimonială a recurentului pârât D.A. pentru sumele de bani datorate de SC P.I. SRL, înscrise la masa credală a debitoarei.

Asupra motivului de recurs referitor la incidenţa faptei prevăzute de art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, susţinut în recursul formulat de pârâtul A.S., Curtea reţine următoarele:

Este adevărat că pentru a fi antrenată răspunderea administratorului pentru fapta prevăzută la lit. d a art. 138 din Legea nr. 85/2006 se cer a fi întrunite cumulativ condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei celui chemat să răspundă.

În reglementarea specială a legii insolvenţei fapta este cea în raport de care a înţeles creditorul prejudiciat să formuleze cererea de chemare în judecată, prejudiciul îl reprezintă ajungerea debitoarei în starea de insolvenţă şi creanţele imposibil de achitat din averea debitoarei, iar vinovăţia, în materia răspunderii delictuale, se consideră a exista chiar şi pentru cea mai uşoară culpă, ceea ce presupune că autorul faptei prevede rezultatul faptelor sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, ori nu prevede acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

 Ceea ce rămâne de analizat în fiecare situaţie particulară în care se solicită antrenarea răspunderii administratorilor pentru fapta prevăzută la lit. d a art. 138 din lege este condiţia referitoare la existenţa raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciul produs.

 Împrejurarea că administratorul statutar al debitoarei nu a înţeles să dea curs solicitărilor administratorului judiciar de a preda acestuia documentele contabile ale societăţii reprezintă o prezumţie relativă de neţinere a contabilităţii conform legii, prezumţie ce nu a fost răsturnată în cauză de către părţile interesate,  respectiv de recurenţii pârâţi.

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul judecării cererii de antrenare a răspunderii a relevat că după data de 31.12.2003 nu au mai fost depuse declaraţii fiscale şi nici bilanţuri contabile anuale, că la acea dată societatea debitoare avea posibilităţi financiare de achitare în totalitate a obligaţiilor bugetare, iar valoarea activelor corporale era de 137 563 lei, active a căror destinaţie finală nu a putut fi identificată.

 Prezumţia de vinovăţie este aplicabilă şi celui care a deţinut funcţia de administrator în cei trei ani anteriori intrării societăţii în insolvenţă, iar recurentul pârât a renunţat la calitatea sa de administrator în anul 2007, în condiţiile în care deschiderea procedurii a avut loc in anul 2008, astfel că A.S. va răspunde în solidar cu A.V. pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce le reveneau conform legii contabilităţii şi legii societăţilor comerciale, fiind dovedită săvârşirea de către aceştia a faptei prevăzute de art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, corect a apreciat judecătorul sindic existenţa condiţiilor cumulative ale răspunderii civile delictuale pentru pârâţii chemaţi să răspundă solidar pentru ajungerea debitoarei SC P.I. SRL Măcin în insolvenţă, iar în calea de atac a recursului nu au fost depuse înscrisuri noi care să determine reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de prima instanţă.

 Totodată, Curtea reţine că nu s-a făcut dovada în recurs a inexistenţei unei solidarităţi între administratorii statutari ai debitoarei SC P.I. SRL Măcin, legea prezumând o răspundere solidară în cazul pluralităţii de administratori, astfel încât sarcina probei în răsturnarea acestei prezumţii revenea recurenţilor pârâţi.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va menţine ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr.1224/2011 a Tribunalului Tulcea, prin respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de pârâţii D.A. şi A.S.

Domenii speta

Spete similare