Contestaţie la executare. Admisibilitate. Termen

Decizie 15 din 12.02.2007


Contestaţie  la executare. Admisibilitate. Termen.

Potrivit art. 401  al.2  Cod procedură civilă  contestaţia prin care o terţă persoană  pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real  asupra bunului urmărit, poate fi introdusă în termen de 15  zile de la data  executării  sau predării  silite a bunului.

Admisibilitatea contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 401 al. 2 Cod procedură civilă este condiţionată de dovada proprietăţii asupra bunului  indisponibilizat în cadrul executării.

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 15/11 februarie 2007

Prin sentinţa civilă nr. 561/24.02.006 pronunţată de Judecătoria Hunedoara a fost  admisă contestaţia la executare formulată de S.C.”M” S.A. Deva faţă de  intimatele D.G.F.P. Hunedoara şi S.C. „M” S.R.L. Teliuc, în sensul că s-a anulat procesul verbal de sechestru nr. 42/12.05.2004 emis de intimata  de ordinul I, în dosar execuţional nr. 954/2003, ridicându-se sechestrul efectuat.

S-a argumentat soluţia pronunţată  că s-a  făcut dovada prin decizia civilă nr. 33/23.01.2006 a Tribunalului Hunedoara că cea în cază este proprietara  acelei maşinii de tăiat marmură pe care a cumpărat-o la data de 30.04.2004 cu factura fiscală 2486792/30.04.2004. şi că astfel nelegal a fost  indisponibilizată, astfel  că bunul nu se mai află în concret  în patrimoniul debitoarei S.C.  „M” S.R.L. Teliuc.

Sentinţa civilă sus menţionată  a fost apelată de D.G.F.P. Hunedoara, invocându-se în motive că la momentul întocmirii procesului verbal de sechestru  debitoarea a pus la dispoziţie lista mijloacelor fixe, iar bunul sechestrat figura în patrimoniul acesteia, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 147 al. 4 şi  art. 169 din O.G. nr. 92/2003.

Prin decizia civilă nr.250/A/2006  Tribunalul Hunedoara a respins apelul confirmându-se astfel soluţia instanţei de fond.

Recursul, declarat împotriva acestei decizii  a fost respins prin decizia civilă  nr. 15/11.01.2007 de Curtea de Apel Alba Iulia.

Pe excepţie s-a invocat  tardivitatea  contestaţiei, conform art. 170(2) din O.G. nr.92/2003 conform  căruia contestaţia prin care o terţă persoană  invocă un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate face contestaţie în termen de 15 zile de la efectuarea executării.

Pe fond s-au invocat aceleaşi critici, respectiv că bunul urmărit se află în patrimoniul debitoare, care de altfel  nu a făcut obiecţiuni la sechestru.

Ca temeiul de drept al căii de atac exercitată s-au invocat dispoziţiile art. 304/9 Cod procedură civilă, art. 147 alin 4 respectiv art. 170  din O.G. nr.92/2003 republicată.

Criticile sunt nefondate  sub ambele aspecte invocate.

Referitor  la tardivitate, trebuie reţinut că această  contestaţie  s-a introdus în termen, câtă vreme  textul art. 170 din O.G. nr. 92/2003  se referă la termenul de 15 zile, cel mai târziu  care curge de la efectuarea  executării. Ori, încheierea procesului verbal de sechestru reprezintă  doar un act premergător executării şi în raport de acesta termenul de contestare trebuie calculat. Cum vânzarea bunului sau predarea lui în cadrul executării silite nu s-a dovedit a fi făcută anterior introducerii contestaţiei la data de 4.11.2004, astfel că aceasta  este în termenul prevăzut şi de art. 170 din  actul  normativ menţionat şi de art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă.

Nici pe fond criticile nu sunt fondate, hotărârile recurate fiind legale,  în condiţiile  în care s-a dovedit proprietatea terţului contestator asupra bunului urmărit  printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului  judecat.

 Evident că peste conţinutul acestei hotărâri  este de prisos a se analiza împrejurări de fapt anteriore punerii sechestrului care cel mult justifică  o posesie a  debitoarei la acel moment  şi  nicidecum un drept de proprietate.