Reorganizare judiciară şi faliment. Antrenarea răspunderii administratorului. Cerinţe legale. Ipoteză.

Reorganizare judiciară şi faliment. Antrenarea răspunderii administratorului. Cerinţe legale. Ipoteză.

Legea nr. 64/1995 republicată şi modificată – art. 137 lit. e

Neplata la termen a contribuţiei la fondul naţional unic de asigurări de sănătate, deşi în mod vădit contravine legii în materie, nu este echivalentă cu fapta prevăzută de art. 137 lit. e) din Legea nr. 64/1995, republicată şi modificată.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă  nr. 1594/R din 14 decembrie  2006

Prin sentinţa civilă nr. 73/S din 18 mai 2006, Tribunalul Timiş prin judecătorul sindic a admis cererea formulată de administratorul judiciar societate comercială pentru închiderea procedurilor Legii nr. 64/1995 faţă de debitoarea societate comercială, în contradictoriu cu creditorii şi O.R.C. Timiş.

În temeiul art. 135 din Legea nr. 64/1995 a descărcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori titulari de garanţii sau asociaţi, a dispus radierea societăţii debitoare de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş şi a respins cererea de antrenare a răspunderii administratorilor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei atacate în sensul de a se dispune atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei şi obligarea acestuia la plata debitelor către A.V.A.S. reprezentând creanţă preluată de la C.A.S. Timiş, cu titlu de creanţă prioritară a statului, nerecuperată în procedura falimentului.

Prin decizia civilă nr. 1594/R din 14 decembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. împotriva sentinţei civile menţionate mai sus.

Curtea a considerat că judecătorul sindic a reţinut corect starea de fapt în raport de probaţiunea administrată în cauză şi a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ca urmare a aprecierii corespunzătoare a probelor, a aplicării corecte a dispoziţiilor legale în materie şi a interpretării judicioase a actelor juridice supuse judecăţii.

În acest context, susţinerile creditoarei recurente referitoare la faptul că nu s-au depus toate diligenţele în vederea formulării unui raport detaliat privitor la identificarea persoanelor vinovate de aducerea societăţii în stare de insolvenţă, la cauzele şi condiţiile care au adus societatea în faliment, sunt aprecieri de oportunitate care nu pot impieta în vreun fel asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate, în condiţiile în care creditoarea A.V.A.S. nu a formulat obiecţiuni la raportul final întocmit de lichidatorul societate comercială.

De altfel, hotărârea judecătorului sindic s-a întemeiat pe acest raport, unde, sub aspectul problemei angajării răspunderii administratorului, s-a concluzionat că nu sunt evidenţiate nici una dintre faptele prevăzute de art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicată şi modificată, de natură să determine antrenarea acestei răspunderi.

Pe de altă parte, neplata la termen a contribuţiei la fondul naţional unic de asigurări de sănătate, deşi în mod vădit contravine legii în materie, nu este echivalentă cu fapta prevăzută de art. 137 lit. e din Legea nr. 64/1995, republicată şi modificată, şi în orice caz nu este de natură a fi contribuit la ajungerea societăţii debitoare în stare de insolvenţă.

Nu în ultimul rând, contrar celor evidenţiate de creditoare în motivele de recurs, răspunderea administratorului întemeiată pe dispoziţiile art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicată şi modificată, este o specie a răspunderii delictuale, iar pentru a fi în prezenţa acesteia trebuie să fie întrunite cumulativ toate condiţiile acestei răspunderi, ceea ce nu este cazul în speţă.

Domenii speta

Spete similare