Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Persoanele care pot formula plângere. Inadmisibilitate.

Cod procedură penală, art. 2781, alin.1

Împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată pot formula plângere la instanţa de judecată persoana vătămată precum şi orice alte persoane interesate, potrivit art. 2787, al. 1 Cod procedură penală, astfel că persoana care a formulat denunţul împotriva inculpaţilor cu privire la presupuse fapte de corupţie, este o persoană interesată în cauză, respingerea plângerii acesteia ca inadmisibilă fiind greşită.

Prin sentinţa penală nr.356/03.11.2008 Tribunalul Harghita a respins ca inadmisibilă plângerea petiţionarului B. D, împotriva ordonanţei procurorului din 14 iulie 2008 din dosar nr. 313/P/2007.

A respins ca prematură aceeaşi plângere a aceluiaşi petiţionar, împotriva ordonanţei din 30.09.2008 a prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, în dosar nr. 408/P/2008.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat petiţionarul să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de acesta şi suma de 1000 lei intimatului I. D. cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Petiţionarul B. D. a formulat plângere împotriva Ordonanţei procurorului din 14.07.2008, în dosar nr.313/P/2007, şi împotriva Ordonanţei din 30.09.2008 a prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita în dosar nr.408/P/2008.

În motivarea plângerii petiţionarul a susţinut că cele două ordonanţe sunt nelegale din următoarele motive:

Prin Ordonanţa procurorului din 14 iulie 2008, în dosar nr.313/P/2007, s-a respins în mod nelegal plângerea formulată împotriva învinuitului I. D, care în calitate de agent de poliţie la Postul de Poliţie Joseni, în perioada 2006-2008, abuzând de calitatea sa, a apelat la unele servicii din partea locuitorilor comunei, pentru efectuarea unor lucrări de interes privat fără a achita contravaloarea muncilor prestate şi a unor materiale de construcţii folosite la amenajarea unei case de vacanţă în loc.Borzont, obţinând un folos material injust.

Prin respectiva ordonanţă s-a reţinut că, avându-se în vedere modalitatea şi împrejurările în care a fost săvârşită fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, iar circumstanţele personale ale făptuitorului îl caracterizează ca un lucrător bun de poliţie cu rezultate foarte bune în activitatea sa, sunt aplicabile prev. art.10 lit.b/1 Cod pr.penală.

Astfel, sunt îndeplinite cumulativ cerinţele pentru înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ, măsură care este îndestulătoare pentru realizarea scopului educativ preventiv, existând garanţii reale pentru corijarea atitudinii făptuitorului pentru viitor.

Ca urmare, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, fiind aplicată o sancţiune cu caracter administrativ în sumă de 300 RON (f.257-258 dosar 313/P/2007).

În dosarul respectiv, plângerea petiţionarului viza şi persoana intimatului - învinuitului V.E.C. tot pentru „abuz în serviciu contra intereselor persoanei", însă prin Ordonanţa procurorului din 03.07.2008, s-a dispus disjungerea cauzei, astfel ca urmărirea penală să continue separat în două cauze diferite, şi să formeze obiectul unui dosar înregistrat sub un număr unic nou 408/P/2008, iar în dosarul nr.313/P/2007 să figureze doar intimatul I. D.

În dosarul format sub nr. unic nou 408/P/2008, prin Ordonanţa din 30.09.2008, a prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, s-a admis plângerea petentului B. D, s-a redeschis urmărirea penală şi continuarea cercetărilor faţă de inculpatul V.E.C. la data depunerii plângerii de către petiţionar, după comunicarea ordonanţei dosarul fiind în curs de soluţionare.

Prin plângerea sa, petiţionarul a criticat ambele ordonanţe faţă de cei doi învinuiţi dar şi ordonanţa prin care s-a dispus disjungerea urmăririi penale faţă de aceştia, susţinând că acestea sunt nelegale deoarece se face referire la inexistenţa unui prejudiciu cert, real deşi acestea erau expuse în denunţurile pe care el le-a formulat detailat inserate atât de el cât şi de către martori.

De asemenea petiţionarul susţine că, deşi, ambele ordonanţe se referă la inaplicabilitatea în speţa de faţă a prev. art.248 Cod penal, totuşi nu s-a sesizat nimeni din oficiu, că plângerea, respectiv denunţul, denotă încadrarea faptelor celor doi funcţionari publici, în prev. art.246 şi art.247 Cod penal, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.

Prima instanţă, în ceea ce priveşte Ordonanţa procurorului din 14.07.2008, dar şi cea de disjungere date în dosar nr.313/P/2007, a constatat următoarele:

Pentru ordonanţa de disjungere plângerea este inadmisibilă, avându-se în vedere decizia nr.57/2007 a Î.C.C.J., conform căreia nu se poate face plângere împotriva altor acte efectuate de procuror, altele decât rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată, iar pentru Ordonanţa din 14.07.2008, se constată că petiţionarul nu avea calitatea procesuală cerută de prev. art.278/1 Cod pr.penală, din denunţul din dosar nr.313/P/2007, nu rezultă că acesta în mod direct sau indirect ar fi fost vătămat de vreuna din faptele săvârşite de intimaţi ca învinuiţi.

În ceea ce priveşte plângerea pentru dosarul nr.408/P/2608, instanţa a constatat că aceasta este prematură, la data formulării fiind în curs de soluţionare, conform ordonanţei din 30.09.2008, fiind redeschisă urmărirea penală, nefiind dată o soluţie în dosar.

Astfel, instanţa de fond a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinţei atacate, descris mai sus.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul B. D, care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar admiterea recursului şi modificarea sentinţei recurate.

În motivarea recursului petentul arată că a formulat plângere împotriva rezoluţiei din dosarul nr.313/P/2007, iar solicitarea conexării dosarului  nr.408/P/2008, a vizat doar criticile aduse rezoluţiei atacate din perspectiva ordonanţei de disjungere pentru a se face dovada conexităţii evidente a unităţii de infracţiuni ce au fost săvârşite de ambii intimaţi.

De asemenea, petentul arată că în mod greşit s-a reţinut lipsa de calitate procesuală a sa, acest aspect fiind în contradicţie cu disp.art.2781 alin.1 Cod pr.penală.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs şi în conformitate cu disp.art.3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea a apreciat că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Petentul B. D. a formulat plângere împotriva ordonanţei din 1 august 2008 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita prin care s-a soluţionat plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din 14.07.2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita (f.1, 2 dosar fond).

Prima instanţă a respins plângerea petentului ca inadmisibilă, arătând că petentul nu are calitate procesuală în cauză şi prin urmare, nu poate formula plângere împotriva ordonanţei procurorului.

Instanţa de control judiciar nu poate accepta acest punct de vedere.

Potrivit art.2781 Cod pr.penală, plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parche¬tului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, din textul de lege citat rezultă că orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate poate face plângere, alături de procuror sau persoana vătămată.

Din actele dosarului, rezultă că petentul B. D, este persoana care a formulat denunţul la D.N.A.- Harghita, cu privire la presupusele fapte de corupţie a celor doi intimaţi din prezenta cauză, astfel că acesta este o persoană interesată în cauză, mai ales că în denunţ se arată că intimaţii au apelat la petent pentru a-i ajuta cu documentele de provenienţă a lemnului depozitat pe terenul lor, cunoscându-se faptul că petentul deţine pădure şi avea exploatare forestieră (f.48 dosar nr.313/P/2007).

Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a respins plângerea petentului ca inadmisibilă şi nu a analizat-o pe fond.

De asemenea, hotărârea primei instanţei este greşită şi sub un alt aspect.

Aşa cum am arătat mai sus petentul a formulat plângere împotriva ordonanţei procurorului din 14.07.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, pronunţată în dosarul nr.313/P/2007.

La termenul de judecată din 22.09.2008 avocatul petentului  a solicitat acvirarea dosarului nr.313/P/2007  şi 408/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, arătând că plângerea petentului vizează soluţiile din ambele dosare (f.22 dosar fond).

Instanţa de judecată a dispus acvirarea celor două dosare, însă nu a clarificat împotriva căror ordonanţe sau rezoluţii se face plângere, precum şi dacă plângerea extinsă la data de 22.09.2008 împotriva altor acte ale procurorului era făcută în termen, iar cu ocazia dezbaterii cauzei în fond s-au pus concluzii numai cu privire la plângerea formulată iniţial în scris, nu şi cu privire la plângerea extinsă la termenul de judecată din 22.09.2008 (f.38 d.f.).

Procedând în acest mod, instanţa de fond  nu a lămurit cauza sub toate aspectele ei, pronunţând o hotărâre supusă casării.

Faţă de considerentele expuse, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.c Cod pr.penală a admis recursul petentului, a casat integral hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Harghita.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează să clarifice cu petentul care din ordonanţele procurorului date în dosarul nr.313/P/2007 şi 408/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita sunt atacate, verificând în acelaşi timp şi termenul prevăzut de lege pentru introducerea  plângerii, iar cu privire la plângerea iniţială cu care instanţa de fond a fost sesizată, urmează ca aceasta să fie soluţionată pe fond, întrucât petentul are calitatea de persoană interesată, potrivit art.2781 alin.1 Cod pr.penală.

În baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile de judecată în recurs rămân în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare