Cod de procedură civilă. Împărţeli judiciare. Art. 6739 c.pr.civ. Aprecieri asupra criteriului posesiei în cazul exercitării ei abuzive. Respectarea principiului interesului superior al copilului cu ocazia partajării bunurilor părinţilor.

Cod de procedură civilă. Împărţeli judiciare. Art. 6739 c.pr.civ. Aprecieri asupra criteriului posesiei în cazul exercitării ei abuzive. Respectarea principiului interesului superior al copilului cu ocazia partajării bunurilor părinţilor.

Deşi art.6739  cod pr.civilă, nu are în vedere criteriul încredinţării minorilor şi nevoilor concrete ale fiecărei părţi, interpretarea acestui text legal bazată pe normele de tehnică juridică, dar şi doctrina şi practica judiciară duc la  concluzia că  judecătorul nu este ţinut a  respecta ordinea criteriilor inserate în acesta, ele neavând o importanţă prestabilită faţă de altele care nu sunt  în mod expres menţionate în acest text legal.

Cu ocazia efectuării lotizării,  criteriul posesiei trebuie apreciat cu rezerve atunci când este exercitat în mod  abuziv, urmând a se da eficienţă principiului ocrotirii interesului superior al copiilor consacrat, atât în Constituţia României, cât şi în Legea 272/2004, dând prioritate nevoii de locuinţă a acestora, siguranţei proprietăţii în care locuiesc, precum şi asigurării aceluiaşi climat material şi social în care au crescut până la despărţirea în fapt a părinţilor lor.

Decizia civilă nr. 37/ 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploieşti

Prin  decizia civilă nr. 37 din data de 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, a respins, ca nefondat, recursul formulat împotriva deciziei civile nr.373 pronunţată la 29 octombrie 2009 de Tribunalul Dâmboviţa, care admisese apelul  declarat de reclamantă şi schimbase în parte hotărârea instanţei de fond atacată, în sensul partajării bunurilor potrivit variantei I a raportului de expertiză, prin includerea în lotul său a apartamentului în litigiu.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut în ceea ce priveşte primul motiv de recurs în sensul că art.6739  cod pr.civilă, nu are în vedere criteriul încredinţării minorilor şi nevoilor concrete ale fiecărei părţi, că dispoziţia legală sus arătată enumeră cu titlu exemplificativ şi nu limitativ o serie de criterii ce pot fi avute în vedere de către instanţă cu ocazia formării loturilor în cazul împărţelilor judiciare.

În susţinerea celor de mai sus este interpretarea bazată pe normele de tehnică juridică a menţiunii din finalul articolului  şi anume: “sau altele asemenea” , dar şi doctrina şi practica judiciară care au statuat cu titlu de certitudine faptul că  judecătorul nu este ţinut a  respecta ordinea criteriilor inserate în dispoziţiile art.6739 cod pr.civilă, acestea neavând o importanţă prestabilită faţă de altele care nu sunt  în mod expres menţionate în acest text legal.

În ceea ce priveşte  cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la încălcarea criteriului posesiei şi al domiciliului ce i-ar fi dat preferinţă recurentului în atribuirea apartamentului în detrimentul încredinţării minorilor  către mamă, instanţa apreciază că şi acesta este nefondat.

Aceasta întrucât, pe de o parte criteriul posesiei trebuie apreciat cu rezerve atunci când este exercitat în mod  abuziv, cum a fost cazul în speţa de faţă.

În acest sens se  remarcă faptul că reclamanta  nu şi-a asumat “de bună voie” situaţia locativă actuală, aceea de a  sta  în domiciliul părinţilor săi, în satul S împreună cu cei doi minori, atât din acţiunea introductivă, cât şi din cuprinsul hotărârii prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi, rezultând că a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal datorită relaţiilor tensionate şi comportamentului violent al  pârâtului care au făcut imposibilă convieţuirea.

Nu se poate reţine, de asemenea că numai recurentul este cel care  nu are un alt domiciliu câtă vreme nici intimata reclamantă  nu  are o altă proprietate, ea beneficiind doar de toleranţa, clemenţa şi sprijinul părinţilor săi în contextul unor stări tensionate între părţi  care s-au finalizat prin desfacerea căsătoriei.

Ca atare, în mod corect tribunalul a dat eficienţă principiului ocrotirii interesului superior al copiilor consacrat, atât de Constituţia României, cât şi de Legea 272/2004, dând prioritate nevoii de locuinţă a acestora  în mediul urban, siguranţa proprietăţii în care locuiesc, precum şi asigurarea aceluiaşi climat material şi social în care au crescut până la despărţirea în fapt a părinţilor lor.

De altfel, recurentul nu a făcut dovada existenţei unei  situaţii împovărătoare cu consecinţe grave asupra  sa, în cazul lotizării  pentru care a optat instanţa de apel, existând posibilitatea  ca  folosind sulta ce urmează a  fi achitată de către reclamantă, să achiziţioneze o locuinţă care să corespundă nevoilor locative ale unei singure persoane.

Domenii speta

Spete similare