Sesizarea instanţei de către parchet în vederea anulării unor înscrisuri constatate ca fiind false în cuprinsul unei ordonanţe, impun administrarea de probatorii care să stabilească dacă actele subsecvente sunt anulabile

Sesizarea instanţei de către parchet în vederea anulării unor înscrisuri constatate ca fiind false în cuprinsul unei ordonanţe, impun administrarea de probatorii care să stabilească dacă actele subsecvente sunt anulabile

Decizia nr. 29/23.03.2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti- Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin adresa nr.1655/P/2006 din 13 iulie 2006, înregistrată la Judecătoria Buzău la data de 20 iulie 2006 sub nr.7221/200/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a înaintat acestei instanţe un exemplar al ordonanţei procurorului nr.1665/P/2006 prin care s-a dispus: 1).scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului N. A., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.290 alin.(1) din Codul penal şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 1 000 lei ; 2).neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul N. M. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art.26 din Codul penal, raportat la art.290 alin.(1) din Codul penal , întrucât fapta nu există şi  3). sesizarea instanţei în vederea anulării hotărârii consiliului de administraţie al SC B. SA nr.10 din 31 august 2004 precum şi a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.3417 din 9 septembrie 2004 , nr.3521 din 13 septembrie 2004 şi nr.3522 din 13 septembrie 2004.

În motivarea ordonanţei sub aspectul sesizării instanţei în temeiul art. 245 indice 1 lit.c) din codul de procedură penală, s-a arătat că, în fapt, în cursul anului 2004, N. A., în calitate de membru al consiliului de administraţie al SC B. SA, a falsificat hotărârea nr.10 din 31 august 2004 a consiliului de administraţie în sensul că a mai adăugat punctele 2, 3 şi 4, referitoare la aprobarea vânzării unui teren şi construcţii aferente în suprafaţă de 4 878 m.p., situate în comuna Verneşti, judeţul Buzău, a unui teren şi construcţii aferente în suprafaţă de 41 957,91 m.p., situate în satul Cândeşti, din comuna Verneşti, judeţul Buzău şi a unui teren în suprafaţă de 8 398 m.p., situat în comuna Blăjani, judeţul Buzău şi a contrafăcut semnăturile preşedintelui şi a secretarului consiliului de administraţie, folosindu-se de această semnătură la perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.3417 din 9 septembrie 2004 , nr.3521 din 13 septembrie 2004 şi nr.3522 din 13 septembrie 2004, în baza cărora imobilele respective au fost înstrăinate cumpărătorului Nistor Marius.

Prin sentinţa civilă nr.1803 din 28 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr.7221/200/2006 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, invocată de pârâtul N. M., constatându-se că sesizarea a fost formulată de o parte care nu are calitate procesuală activă. S-a admis însă şi cererea formulată de reclamanta SC B. SA, în contradictoriu cu pârâţii N. A. şi N.M., dispunându-se anularea hotărârii nr.10 din 31 august 2004 a consiliului de administraţie al SC B. SA, precum şi a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.3417 din 9 septembrie 2004, nr.3521 din 13 septembrie 2004 şi nr.3522 din 13 septembrie 2004.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul N. M., criticând-o pentru nelegalitate şi pentru netemeinicie.

Apelul a fost înregistrat iniţial pe rolul secţiei civile a Tribunalului Buzău la data de 4 iunie 2008, sub nr.7221/200/2006, iar prin încheierea din 17 septembrie 2008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea ei spre competentă soluţionare secţiei comerciale şi de contencios administrativ.

Prin decizia nr.1015 din 22 decembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 7221/200/2006 , Tribunalul Buzău a admis apelul declarat de pârâtul Nistor Marius, în contradictoriu cu reclamanta SC B. SA şi cu pârâtul N. A., împotriva sentinţei civile nr.1803 din 28 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr.7221/200/2006; sentinţa atacată a fost anulată, dispunându-se trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată la data de 3 februarie 2009 sub nr.594/114/2009, iar tribunalul având în vedere modificarea şi completarea codului de procedură penală prin legea nr.356 din 21 iulie 2006, în vigoare de la 6 septembrie 2006, a repus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, invocată de pârâtul Nistor Marius şi prin încheierea din 3 aprilie 2009, a respins excepţia.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că  la data de 6 septembrie 2006 a intrat în vigoare legea nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea codului de procedură penală,  precum şi pentru modificarea altor legi. Prin art. I pct.132 din această lege a fost introdusă în cuprinsul art.245 alin.(1) din codul de procedură penală , lit.c1), astfel că prin ordonanţa de încetarea urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală se dispune, totodată, asupra sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.

Potrivit art.45 alin.(1) teza finală din codul de procedură civilă, Ministerul Public poate porni acţiunea civilă în cele câteva situaţii arătate expres, dar şi în alte cazuri prevăzute de lege, un asemenea caz fiind cuprins în art.245 alin.(1) lit.c1) din codul de procedură civilă. Între cele două texte nu există incompatibilitate, pentru că ambele se constituie într-un temei juridic al acţiunii şi dau dreptul parchetului de a cere anularea unui înscris cu conţinut nereal, atunci când punerea în mişcare a acţiunii penale este împiedicată. În lipsa unei norme de procedură care să prevadă competenţa instanţei penale de a soluţiona acţiunea civilă în cauzele în care procurorul a adoptat o soluţie de netrimitere în judecată, aşa cum este cazul în speţă şi în raport cu prevederile art.184 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora când nu este caz de judecată penală sau dacă acţiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă,prin orice mijloace de dovadă,competenţa de a dispune desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat,în cauzele în care acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală,aparţine instanţei civile.

Prin aceeaşi încheiere a fost încuviinţată cererea pârâtului Nistor Marius de completare a probatoriilor cu înscrisuri,interogatorii şi martori.

Prin sentinţa nr.1476 pronunţată în data de 6 noiembrie 2009, Tribunalul Buzău a  admis sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, în contradictoriu cu pârâţii N. A. şi N.M., a luat act de renunţarea SC B. SA la judecata cererii de intervenţie în interesul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, a admis cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de SC B. SA, a dispus anularea hotărârii nr.10 din 31 august 2004 a consiliului de administraţie al SC B. SA, falsificată de pârâtul N. A. şi a contractelor de vânzare-cumpărare, autentificate sub nr.3417 din 9 septembrie 2004, nr.3521 din 13 septembrie 2004 şi nr.3522 din 13 septembrie 2004, toate de Biroul Notarial Individual Vişinoiu Elena şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară,în sensul întoarcerii bunurilor înstrăinate cu contractele de vânzare-cumpărare anulate în patrimoniul societăţii şi restituirea de către SC B. SA a preţului încasat cu chitanţele nr. 1257117, nr.1257118 şi nr.1257119, luând act că nu se solicită obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul a apreciat că, în condiţiile în care hotărârea consiliului de administraţie a fost falsificată, înstrăinarea bunurilor societăţii s-a realizat în lipsa unui mandat special în acest sens, lipsind deci consimţământul valabil al societăţii, ca şi componentă esenţială a voinţei juridice, prevăzută expres prin dispoziţiile art.948 pct.2 din Codul civil. S-a reţinut totodată că, din probele administrate nu rezultă că membrii Consiliului de administraţiei al SC B. SA l-au împuternicit pe N. A. să reprezinte societatea la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare şi că în lipsa acestui mandat, nu se poate vorbi nici de depăşirea limitelor sale, dar nici de validarea ulterioară a acestuia, aşa cum a pretins pârâtul N. M. în apărarea sa.

Instanţa de fond a reţinut ca întemeiată susţinerea SC B. SA, în sensul că la baza celor trei contracte încheiate a stat o cauză ilicită şi imorală, ele fiind încheiate în frauda drepturilor sale în calitate de proprietar. Preţul prevăzut în cele trei contracte, mult sub nivelul preţului pieţei, dovedeşte că prin încheierea lor s-a urmărit prejudicierea societăţii,în cauză fiind astfel incidente şi dispoziţiile art.966 şi 968 din Codul civil.

Împotriva aceste sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâtul N. M., criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie.

În cuprinsul cererii de apel se invocă buna-credinţă de care a dat dovadă la momentul încheierii contractelor, în mod cu totul eronat reţinându-se existenţa unei acţiuni concertate alături de pârâtul N. A. pentru prejudicierea intereselor SC B. SA ; se apreciază că hotărârea consiliului de administraţie nr.10/31.08.2004 nu este falsificată.

În susţinerea acestei idei, se arată că SC B. SA a întocmit anunţuri de vânzare pentru ca primăriile pe raza cărora erau situate terenurile să îşi exercite dreptul de preempţiune la cumpărare; anunţurile au fost întocmite şi semnate în luna iunie 2004 de B. C. - director general al SC B.SA, în opinia apelantului existând semne de întrebare asupra posibilităţii acestuia de a cunoaşte în luna iunie 2004  faptul că în august 2004 pârâtul N. A. va falsifica o hotărâre a consiliului de administraţie.

Expunând situaţia de fapt, apelantul arată că de la Primăriile comunelor Blajani şi Verneşti răspunsurile privitoare la ofertele de vânzare au fost ridicate de domnul V. N., consilier al directorului B. C. şi C.M.-jurista societăţii. La perfectarea celor 3 contracte de vânzare-cumpărare SC B. SA a fost reprezentată de jurista societăţii C.M.. Contravaloarea taxelor notariale pentru perfectarea contractelor a fost achitată de SC B. SA prin jurista societăţii, fiind emisă factură în acest sens, factură înregistrată în contabilitate.

După încheierea celor 3 contracte de vânzare-cumpărare, au fost întocmite formalităţile pentru intabulare, iar pe încheierea de intabulare domnul P. D.-director de relaţii publice la SC B. SA a semnat că societatea nu declară recurs. La data de 22.11.2004 a avut loc o adunare generală a acţionarilor, care a adoptat hotărârea nr. 2; prin această hotărâre, printre altele, au fost ratificate şi cele 3 contracte de vânzare-cumpărare. Ulterior, hotărârea a fost depusă la O.R.C. Buzău pentru a se face menţiunile corespunzătoare, deoarece se diminuase capitalul social. În condiţiile în care hotărârea A.G.A. nr. 2/22.11.2004 a fost semnată de toţi participanţii la adunare, aspect necontestat de aceştia, se pune întrebarea firească privind condiţiile în care A.G.A. a ratificat cele 3 contracte dacă nu se ştia de existenţa lor.

Pe de altă parte, apelantul arată că a plătit preţul convenit şi negociat cu conducerea societăţii pentru cele 3 imobile, au fost eliberate chitanţe, iar sumele de bani încasate de SC B. SA au fost înregistrate în contabilitatea societăţii şi folosite de aceasta. De asemenea, se arată că era imposibil ca apelantul, în calitate de cumpărător, să aibă cunoştinţă despre faptul că pârâtul N. A. ar fi falsificat hotărârea C.A. al SC B. SA din 31.08.2004.

Membrii consiliului de administraţie l-au împuternicit pe N. A. să reprezinte societatea la încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare. Prin acord unanim cu administratorul care reprezintă societatea, acţionând împreună, aceştia pot împuternici pe unul dintre ei să încheie numite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a reţinut că apelul este fondat potrivit considerentelor următoare :

Prin ordonanţa nr. 1655/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului N. A., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 290 alin.1 Cod penal şi aplicarea amenzii în sumă de 1.000 lei RON, iar în ceea ce-l priveşte pe apelantul N. M. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 290 alin.1 Cod penal, întrucât fapta nu există.

De asemenea, s-a dispus sesizarea Judecătoriei Buzău în vederea anulării actului falsificat de învinuit şi a contractelor de vânzare-cumpărare.

În cuprinsul ordonanţei nr. 1655/P/2006, s-a reţinut că prin ordonanţa nr. 1319/P/2005 din data de 10.04.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău s-a dispus cercetarea învinuitului N. A., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 290 alin.1 Cod penal şi a făptuitorului N. M. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 290 alin.1 Cod penal.

În cursul anului 2004 învinuitul N. A. a fost membru al C.A. al SC B. SA Buzău, iar făptuitorul N. M. a îndeplinit în această societate funcţia de şef coloană auto.

S-a reţinut că învinuitul N. A. a falsificat hotărârea nr. 10/31.08.2004 a consiliului de administraţie al societăţii, falsul constând în adăugarea în conţinutul hotărârii, faţă de cel original, a punctelor 2, 3, 4 şi în contrafacerea semnăturilor preşedintelui şi secretarului ; totodată, acesta s-a folosit de hotărârea falsificată pentru perfectarea la notariat a contractelor de vânzare-cumpărare, autentificate sub nr. 3417/9.09.2004, 3521/13.09.2004 şi 3522/13.09.2004, prin care a înstrăinat imobilele, proprietatea societăţii, menţionate în contracte. Notarul nu a cunoscut falsul respectiv, iar cumpărătorul imobilelor a fost făptuitorul Nistor Marius.

Organul de urmărire penală a constatat că fapta învinuitului N. A., astfel cum a fost prezentată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 alin.1 Cod penal ; în cauză, însă, nu s-a reuşit administrarea unor probe certe care să dovedească indubitabil contribuţia făptuitorului N. M. la falsul comis de învinuitul N. A., făptuitorul negând săvârşirea unei asemenea fapte, pretinzând că nu a avut cunoştinţă, la momentul perfectării contractelor de vânzare-cumpărare, de falsul sus-menţionat, motiv pentru care starea de dubiu a fost interpretată în favoarea făptuitorului N. M., nereţinându-se în sarcina sa comiterea infracţiunii prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 290 alin.1 Cod penal.

Dat fiind cele arătate este de reţinut că în sarcina apelantului nu s-a reţinut săvârşirea nici unei fapte.

Probele administrate în cauză nu sunt însă în măsură să lămurească dacă apelantul a fost ori nu a fost de bună-credinţă, dacă a existat o acţiune concertată sau nu a celor doi făptuitori, în condiţiile în care parchetul a dat soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de apelantul N. M., apreciind că fapta nu există (lit.a).

Este de reţinut de asemenea că martorii audiaţi în faţa instanţei de apel nu răspund la întrebările ce ţin de fondul cauzei, redând cu totul alte elemente , nefiind în măsură să lămurească atitudinea apelantului , dacă a existat ori nu buna sa credinţă la întocmirea contractelor.

În atare condiţii, reţinem că instanţa de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, nu a lămurit elemente ce ţin de stabilirea adevărului, a bunei-credinţe a apelantului, fiind necesar administrarea de probatorii şi întocmirea unei expertize de specialitate care să stabilească dacă preţul stabilit la întocmirea contractelor a fost ori nu serios.

Dat fiind cele arătate, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 297 Cod pr.civilă, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, ocazie cu care se va ţine seama de cele expuse anterior, urmând a se întocmi şi o expertiză de specialitate pentru a se verifica dacă preţurile vânzărilor au fost serioase , dacă se impune şi anularea actelor subsecvente hotărârii AGA.

Domenii speta

Spete similare