Infractiune silvica

Judecătoria Moineşti Sentinţa penală nr.237/12.04.

Prin rechizitoriul nr. 692/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., înregistrat sub nr. 4223/260/2008 pe rolul Judecătoriei Moineşti a fost trimis în judecată inculpatul Ţ. D., administrator la SC D. A. C. SRL C, sub aspectul săvârşirii infracţiunii silvice de „ tăiere de arbori, fără drept".

In actul de sesizare al instanţei s-au reţinut următoarele:

La data de 20.11.2006 I. C. a constatat că pe terenul situat pe raza corn. A., jud. B., Ocolul Silvic C, în U.P.II C, U.A. 25%, angajaţi ai SC D. - A. C. SRL C. taie ilegal arbori, motiv pentru a sesizat organele de poliţie şi organele silvice. O sesizare similară a făcut şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare S. - Inspecţia Silvică şi de Vânătoare B. în data de 4.12.2006, prin care se reclama tăierea ilegală a unor arbori în perioada 20-22.11.2006. Acelaşi lucru 1-a reclamat şi numita N. E.

Din procesul-verbal încheiat de poliţiştii din cadrul Postului de Poliţie A. rezultă că la faţa locului s-au identificat 21 de cioate provenind din tăierea unor arbori nemarcaţi. La locul faptei au fost găsiţi Matei Ion - drujbar, C. P. -tractorist şi S. C. - buldozerist, care au declarat organelor de poliţie că sunt angajaţi ai SC DO. - A. C. SRL C. şi au fost trimişi să taie arbori de către administratorul societăţii, T. D., care le-a comunicat că are autorizaţii de exploatare şi le-a indicat ce arbori să taie.

Angajaţii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare S. au efectuat în data de 23.11.2006 o inspecţie parţială pe terenul situat pe raza Ocolului Silvic C. U.P. II U.A. şi au identificat un număr de 21 de cioate provenite din tăieri ilegale de arbori: la faţa locului s-au găsit 6 arbori tăiaţi, care au fost predaţi în custodie până la definitivarea cercetărilor lui Ţ. D. . S-a încheiat un proces verbal de constatare a faptelor ce pot constitui infracţiuni silvice, în momentul în care s-a consemnat că volumul celor 21 de arbori nemarcaţi tăiaţi ilegal este de 44,158 m 3 iar valoarea acestora a fost calculată la 7983, 3 RON. In acest proces-verbal s-a menţionat că au fost inventariate doar cioatele provenind din tăierea unor arbori nemarcaţi şi că există la faţa locului şi arbori marcaţi tăiaţi.

I.C. a declarat că înţelege să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată, întrucât prin sentinţa civilă nr. 401/22.02.2006 ( definitivă prin neapelare) a Judecătoriei M., a fost perfectată vânzarea-cumpărare încheiată de el, în calitate de cumpărător cu pârâtul C. V., în calitate de vânzător, având ca obiectul terenul cu vegetaţie forestieră situat în satul C, corn. A., jud. B., de pe care au fost tăiaţi arborii în mod nelegal.

4

Prin sentinţa penală nr. 247/07.05.2009 pronunţată de Judecătoria M. în dosarul nr. 4223/260/2008 s-a dispus în baza art 334 cod proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art 31 alin 2 cod pen. raportat la art 108 alin 1 lit. c, alin 2 lit. a din Legea 46/2008 cu aplic, art 13 cod pen. in infracţiunea prev. de art 31 alin 2 cod pen. raportat la art 32 alin 1,3 alin 4 lit. a din OG 96/1998 cu aplic, art 13 cod pen.

In baza art 31 alin 2 cod pen. raportat la art 32 alin 1,3, alin 4 lit.a din OG 96/1998 cu aplic, art 13 a fost condamnat inculpatul Ţ. D., la pedeapsa inchisori de 2 ani şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia.

In baza art 346 alin 1 cod proc. pen. au fost respinse ca inadmisibile pretenţiile civile formulate de partea civila.

Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că în cauză s-a făcut dovada că inculpatul a instigat mai multe persoane să taie fără drept de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia.

In legătură cu pretenţiile părţile civile instanţa a reţinut că partea vătămată Ilie Cornel s-a constituit parte civila în cauză cu suma de 15000 lei, contravaloare material lemnos, 5000 lei pentru degradarea terenului proprietatea sa şi daune morale în sumă de 10000 lei, dar având în vedere că problema proprietăţii terenului nu a fost lămurită, acest lucru urmând a se realiza în faţa instanţei civile, pretenţiile civile ale părţii sunt inadmisibile.

s-a mai reţinut că toate pretenţiile civile ale părţii civile derivă din împrejurarea ca el se considera proprietarul acelui teren vegetaţie forestieră, deşi la momentul respectiv al exploatării terenului, deşi inculpatul nu deţinea autorizaţie de exploatare, avea contract de concesiune încheiat cu proprietarul terenului, la momentul respectiv C. V..

Desigur, partea poate solicita pe cale civilă obligarea inculpatului la plata despăgubirilor sus menţionate în condiţiile în care face dovada încălcării dreptului său de proprietate şi în baza art 346 alin 1 cod proc. pen. pretenţiile au fost respinse ca inadmisibile.

Prin decizia penală nr. 58/10.02.2010 pronunţată de Tribunalul B. în dosarul nr. 4223/260/2008 au fost respinse apelurile formulate de inculpatul Ţ. D. şi partea civilă I. C. împotriva sentinţei civile nr. 247/2009 a Judecătoriei M. şi s-a constatat că Inspectoratul teritorial de regim silvic şi vânătoare S. nu are calitate de parte vătămată în cauză.

Apelul părţii civile I. C. a fost respins deoarece s-a apreciat de către instanţa de apel că infracţiunea pentru care este cercetat inculpatul, aceea de participaţie improprie la tăiere ilegală de arbori, prevăzute de art. 31 alin.2 Cod penal, raportat la art.32 alin.l, 3 şi 4 lit.a din O.G.nr.96/1998, este o infracţiune de pericol şi nu rezultat, astfel încât prima instanţă, în mod corect a respins ca inadmisibile despăgubirile solicitate.

împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul şi partea civilă, iar prin decizia penală nr. 605/01.10.2010 pronunţată de Curtea de Apel B. în

5

dosarul nr. 4223/260/2008 a fost respins recursul inculpatului şi a fost admis recursul părţii civile I. C, a fost casată în parte decizia penală nr.58/A/10.02.2010 pronunţată de Tribunalul B. cu privire la soluţionarea apelului declarat partea civilă şi în parte sentinţa penală nr.247/7.05.2009 a Judecătoriei M. cu privire la soluţionarea laturii civile şi a fost trimisă cauza spre rejudecare acestei din urmă instanţe pentru soluţionarea pe fond a acţiunii civile.

Curtea de Apel B., referitor la modalitatea de soluţionare a laturii civile, a reţinut că prin constituirea părţii vătămate ca parte civilă, instanţa este obligată a soluţiona pretenţiile civile, aplicând dispoziţiile legii civile. In acest scop legiuitorul a prevăzut în art.347 C.pr.pen. faptul că instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile şi amânarea judecării acesteia îhtr-o altă şedinţă, în cazul când rezolvarea pretenţiilor civile ar provoca întârzierea soluţionării acţiunii penale.

Prin respingerea acţiunii civile va inadmisibile, s-a dat o soluţie pe excepţie şi nu pe fond, prima instanţa nesoluţionând de fapt acţiunea civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub acelaşi număr de dosar, s-a solicitat de către partea civilă administrarea probei cu înscrisuri şi s-a emis adresă către Direcţia Silvică B. pentru a comunica valoarea actuală a celor 21 de arbori reţinuţi prin actul de sesizare şi pentru tăierea cărora a fost condamnat inculpatul, instituţia comunicând instanţei răspunsul solicitat la data de 15.03.2011.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa retine următoarele:

La data de 02.03.2009 partea vătămată I. C. s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei reprezentând contravaloare material lemnos, a sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea pagubelor produse prin degradarea terenului, a sumei de 5000 lei reprezentând contravaloare vegetaţie forestieră distrusă şi 10.000 lei reprezentând daune morale.

Referitor la dreptul de proprietate şi de folosinţă a terenului de pe care au fost tăiaţi fără autorizaţie arbori de către inculpat instanţa constată că între C. V., C. M., C. P. şi C. A. în calitate de concedenţi şi SC D.C. SRL, societate al cărei administrator este inculpatul, în calitate de concesionar, s-a încheiat la data de 01.07.2004 un contract de concesiune potrivit căruia concesionarul prelua dreptul de exploatare a unei suprafeţe de 5 ha pădure aflată pe raza Ocolului Silvic C.

Astfel, prin contract nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului ci doar dreptul de exploatare a masei lemnoase aflată pe acesta.

S-a mai stabilit că termenul contractului este de 15 ani începând cu data încheierii actului, iar la pct. 9 art. 11 s-au menţionat două situaţii de încetare a contractului, prima în cazul expirării duratei iniţiale şi cea de a doua în ipoteza înstrăinării fondului concesionat, vânzare efectuată cu respectarea dispoziţiilor contractului.

6

De asemenea, la art. 7 , care priveşte obligaţiile concedenţilor, se prevede că în cazul în care aceştia doresc să vândă obiectul contractului, trebuie să respecte dreptul de preemţiune al concesionarului.

Prin sentinţa civilă nr. 401/22.02.2006 pronunţată de Judecătoria M. în dosarul nr. 545/2006 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Ilie Cornel în contradictoriu cu pârâtul C. V. şi a fost perfectată vânzarea cumpărarea încheiată între reclamant în calitate de cumpărător şi pârât în calitate de vânzător cu privire la suprafaţa de 5 ha teren cu vegetaţie forestier situat în satul C, com. A., respectiv suprafaţa de teren ce face şi obiectul contractului de concesiune.

Faptul că angajaţii societăţii SC D. A. C. SRL, la instigarea inculpatului, au tăiat fără drept de pe terenul în cauză 21 de arbori dintre care 6 au fost găsiţi la faţa locului şi au fost predaţi inculpatului, s-a stabilit deja în mod definitiv de către instanţă prin hotărârile menţionate.

In ce priveşte pretenţiile părţii civile instanţa constată că sunt întemeiate în parte pentru următoarele considerente:

într-adevăr între societatea administrată de inculpat şi cele patru persoane menţionate mai sus a existat încheiat contractul de concesiune ce dădea dreptul societăţii să folosească suprafaţa de teren şi să exploateze masa lemnoasă cu respectarea prevederilor legale, pentru o perioadă de 15 ani.

La aproximativ un an de la data încheierii acestui contract, a fost eliberat pe numele unuia dintre concedenţi titlul de proprietate nr. 280485/24.03.2005 pentru respectiva suprafaţă de teren, iar acesta, printr-un înscris sub semnătură privată încheiat la data de 10.09.2005, a înstrăinat terenul către partea civilă Ilie Cornel.

Aşa cum s-a precizat vânzarea- cumpărarea suprafeţei de teren a fost perfectată prin sentinţa nr. 401/22.02.2006 a Judecătoriei M., rămasă definitivă şi irevocabilă prin neapelare.

In cadrul dosarului în care a fost pronunţată această sentinţă nu au figurat ca părţi nici inculpatul şi nici societatea pe care o administrează acesta, însă aceasta produce pe lângă efecte obligatorii între părţi, întemeiate pe principiul relativităţii, şi efecte de opozabilitate faţă de terţi.

Astfel, hotărârea nu poate fi ignorată de către terţi, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Faţă de aceştia însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic şi cu valoarea unui mijloc de probă, (respectiv, de prezumţie).

Prin această sentinţă civilă se face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, proprietate care de la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei aparţine părţii civile.

Faptul că în contractul de concesiune s-a menţionat că încetează contractul în cazul înstrăinării terenului, înstrăinare efectuată cu respectarea prevederilor contractuale, respectiv a dreptului de preemţiune a concesionarului, nu afectează cu nimic hotărârea judecătorească, iar faptul că unul dintre concedenţi a înstrăinat terenul fără respectarea dispoziţiilor contractuale poate

7

duce la obligarea acestuia la plata daunelor cauzate prin această manifestare dar în nici un caz nu poate duce la stabilirea nevalabilităţii unei hotărâri judecătoreşti.

Atât timp cât fructele şi productele unui bun, precum şi orice altceva încorporat lui, aparţin proprietarului, iar de la data rămânerii irevocabile a sentinţei de perfectare a vânzării proprietar al terenului devenise partea civilă, este evident că prin fapta inculpatului i-au fost cauzate acesteia prejudicii.

Cu privire la valoarea prejudiciului cauzat instanţa va reţine valoarea celor 21 de arbori stabilită la momentul producerii faptei şi nu valoarea stabilită prin adresa nr. 2747/15.03.2011 a Direcţiei Silvice B., valoarea la stabilirea căreia s-a avut în vedere preţul mediu al 1 mc masă lemnoasă aprobat prin OM nr. 1343/2010, act normativ intrat în vigoare ulterior faptei inculpatului.

Astfel, instanţa va reţine că valoarea celor 21 de arbori este cea stabilită prin anexa I la actul de inspecţie efectuat la data de 22- 23.11.2006, dar va avea în vedere că suma totală de 7983,30 lei a fost obţinută prin însumarea valorii de 6708,85 lei cu valoarea TVA de 1274,65 lei, şi deoarece nu există nici un fundament legal în baza căruia inculpatul să suporte şi contravaloarea TVA, persoana păgubită fiind o persoană fizică neplătitoare de TVA, inculpatul va fi obligat să plătească părţii civile suma de 6708,85 lei reprezentând contravaloare masă lemnoasă.

Partea civilă a mai solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea pagubelor produse prin degradarea terenului, a sumei de 5000 lei reprezentând contravaloare vegetaţie forestieră distrusă şi 10.000 lei reprezentând daune morale.

Pretenţiilor civile, chiar şi în cadrul procesului penal, le sunt aplicabile prevederile normei civile, partea solicitantă trebuind să facă dovada existenţei acestora.

In prezenta cauză partea nu a solicitat administrarea vreunei probe prin care să se stabilească existenţa celorlalte prejudicii şi modalitatea lor de calcul, iar în cadrul concluziile pe fond nici nu le-a mai menţionat, drept pentru care celelalte pretenţii ale părţii vor fi respinse ca nefondate.

In baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească părţii civile cheltuielile de judecată, dar în privinţa cheltuielilor judiciare avansate de stat, având în vedere că prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecare, rejudecare ce nu a fost cauzată de inculpat, care oricum a fost obligat la plata cheltuielilor avansate de către stat pentru soluţionarea laturii penale, în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală acestea vor rămâne în sarcina statului.

8

Domenii speta

Spete similare