Contestaţie la executare

Judecătoria Moineşti Judecător: ANDREEA PRICHICI Sentinţa civilă nr.1413/26.04.2011 Cod:

Prin cererea înregistrată la data de 26.11.2010 sub nr. de dosar 7548/260/2010, contestatorul B. P. a solicitat în contradictoriu cu intimatul SC . P. SA ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea actelor întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 628/E/2010, să se dispună suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei contestaţii, să se constate imposibilitatea explicitării întinderii obligaţiei pe latură civilă stabilită prin sentinţa penală nr. 283 şi să se constate imposibilitatea punerii în aplicare a dispozitivului sentinţei civile nr. 1986.

In motivare a arătat contestatorul că deşi se afla deţinut în Penitenciarul B. somaţiile emise la data de 01.11.2010 au fost comunicate în mod nelegal la adresa sa de domiciliu, intimata O. P. SA nu este creditor în prezenta executare deoarece atât în sentinţa civilă, cât şi în sentinţa penală această persoană nu a figurat ca parte.

De asemenea, prin sentinţa penală nr. 283/26.05.2009 a fost obligat la plata sumei de 585.408,40 lei cu titlu de despăgubiri civile dar această obligaţie nu a fost stabilită pe baza unei expertize deci creanţa nu este certă.

Referitor la sentinţa civilă nr. 1987/ 26.09.2006 trebuie să se constate că dispozitivul acesteia nu poate fi pus în executare deoarece suprafaţa de teren pe care este obligat să o lase la dispoziţia P. SA nu acoperă integral drumul de acces ce traversează terenul proprietate sa. Mai mult, fiind vorba de o servitute de trecere şi acest drum trece pe proprietatea sa, s-ar fi impus acordarea unei despăgubiri, căci nimeni nu poate fi deposedat de proprietatea sa fără o dreaptă, justă şi prealabilă despăgubire.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399 şi următoarele Cod procedură civilă.

In susţinere contestatorul a depus înscrisuri şi a solicitat efectuarea unei expertize topo cadastrale şi a uneia în specialitatea petrol şi gaze.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei.

Intimata a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat referitor la capătul de cerere privind lămurirea înţelesului şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 1987/26.09.2009, iar pe fond s-a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat a arătat intimata că a mai fost soluţionată  de către  Judecătoria  Moineşti o contestaţie a aceluiaşi

1

contestator prin care se solicita acelaşi lucru ca şi în cazul de faţă, respectiv lămurirea înţelesului şi aplicării dispozitivului sentinţei menţionate, iar cererea a fost soluţionată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1037/ 06.05.2009.

Fiind îndeplinite condiţiile legale privind autoritatea de lucru judecat se impune admiterea excepţiei şi respingerea acestui capăt de cerere.

Pe fond, a arătat intimata că actele de executare au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale, somaţiile emise în cadrul dosarului de executare au fost primite de către contestator aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 47, 48 şi 50 dosar de executare, denumirea creditoarei s-a schimbat de la data pronunţării sentinţei ce se pune în executare şi până în prezent, dar în sine este vorba despre aceiaşi societate, iar cuantumul despăgubirilor civile a fost stabilit prin hotărâre judecătorească şi nu se mai poate reveni asupra sa.

Pe cale de cerere reconvenţională intimata a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite de către contestator şi de către soţia acestuia, Bortoş Viorica.

In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri la solicitarea ambelor părţi şi s-a dispus ataşarea dosarului de executare, precum şi a dosarului nr. 1617/260/2008 al Judecătoriei Moineşti.

La termenul din data de 19.04.2011 în temeiul art. 120 alin. 2 Cod procedură civilă s-a dispus disjungerea cererii reconvenţionale de cererea principală.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa retine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 283/ 26.05.2009 pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 1164/260/2009 s-a dispus în baza art.271 alin.2 C.pen. cu aplic, art.40 C.pen., condamnare contestatorului din prezenta cauză la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti.

In baza art 14, 346 alin 1 cod proc. pen. raportat la art 998,999 C.civ , deoarece ca urmare a faptei contestatorului de a nu permite accesul la drumul în suprafaţă de 1605 mp la sonda 810 partea civilă SC P. SA a fost pusă în imposibilitatea de exploatare a acestei sonde şi ca urmare a înregistrat pierderi de 391 tone titei conform centralizatorului depus de partea civilă şi a evidentei de producţie titei, contestatorul a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 585.408,40 lei.

Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că inculpatul, contestatorul din acest dosar, a împiedicat angajaţii societăţii SC P. SA de a folosi imobilul teren în suprafaţă de 1605 mp teren reprezentând drum de acces la sonda 810 pe o lungime de 268 m şi o lăţime de 6 m deţinut în baza sentinţei civile 1987/26.09.2006 a Judecătoriei Moineşti, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prev de art 271 alin.2 C.pen.

Prin decizia penală nr. 295/A din 17.06.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria M., a

2

fost respins apelul inculpatului şi s-a dispus modificarea sentinţei penale apelate în sensul că s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii supuse judecăţii şi în consecinţă a fost obligat inculpatul să lase părţii civile SC PETROM SA - Sucursala Moineşti în deplină şi liniştită proprietate şi posesie, suprafaţa de 16o5 m.p. teren, reprezentând drumul de acces la SONDA nr. 810 (L- 268 m, 1-6 m) aşa cum s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 1987/26.09.2006 a Judecătoriei Moineşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1987/26.09.2006 pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul nr. 5552/2005, aşa cum rezultă şi din dispozitivul deciziei penale amintită mai sus, a fost admisă acţiunea formulată de SC P. SA -Sucursala M.în contradictoriu cu B. P. şi a fost obligat acesta să lase reclamantei în deplină şi liniştită proprietate şi posesie, suprafaţa de 16o5 m.p. teren, reprezentând drumul de acces şa SONDA nr. 810 (L- 268 m, 1-6 m).

La data de 15.10.2010 SC . P. SA a solicitat BEJ B. E. începerea executării silite împotriva debitorului B. P. în baza sentinţei penale 283/ 26.05.2009 şi a deciziei penale nr. 295/17.06.2010, pentru a fi recuperată suma la plata căreia a fost obligat debitorul şi să fie respectat drumul de acces.

Prin încheierea din data de 22.10.2010 a Judecătoriei M. din dosarul nr. 6184/260/2010 a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu.

Ulterior au fost emise somaţii către contestator prin care i se aducea la cunoştinţă faptul că s-a solicitat executarea silită de către creditor fiind menţionate atât sentinţa penală, cât şi sentinţa civilă, în baza cărora se efectuează executarea.

Contestatorul a invocat faptul că actele de executare ar fi nule deoarece nu i-au fost comunicate legal, fiind deţinut la momentul comunicării, dar aşa cum rezultă din dovada de primire aflată la fila nr. 51 şi 60 dosar actele de executare i-au fost comunicată contestatorului în penitenciarul în care se afla deţinut.

Astfel susţinerea contestatorului că în mod accidental ar fi aflat de executare şi comunicarea nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale este nefondată, nefiind susţinută de înscrisurile aflate la dosar.

Alte motive pentru care s-ar impune anularea actelor de executare nu au fost indicate de către contestatorul şi faţă de considerentele expuse instanţa va respinge ca nefondată solicitarea de a se dispune anularea actelor de executare.

In ceea ce priveşte contestaţia privind înţelesul şi aplicarea dispozitivului sentinţei nr. 1987/26.09.2006 pronunţată de Judecătoria M. în dosarul nr. 5552/2005, este adevărat că în prezenta cauză se execută silit sentinţa penală nr. 283/ 26.05.2009 a Judecătoriei M. astfel cum a fost modificată prin decizia penală a Tribunalului, dar având în vedere că parte a dispozitivului acesteia, ulterior modificării, reprezintă de fapt dispozitivul sentinţei civile care de altfel este şi menţionată, instanţa apreciază că contestatorul are dreptul de a solicita pe calea prezentei contestaţii şi lămurirea dispozitivului sentinţei civile.

3

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat referitor la acest capăt de cerere, invocată de intimată, instanţa constată că este nefondată şi o va respinge pentru următoarele motive:

Prin cererea înregistrată la data de 22.04.2008 sub nr. de dosar 1617/260/2008 pe rolul Judecătoriei M. , acelaşi contestator a solicitat printre altele să se constate că sentinţa civilă nr. 1987/26.09.2006 nu poate fi pusă în executare deoarece intimata nu a avut posesia terenului, punctele de reper stabilite de expert nu sunt reale , intimata beneficia doar de un drept de administrare a terenurilor pe care se află sondele şi nu a solicitat drept de servitute.

Prin sentinţa civilă nr. 1037/06.05.2009 pronunţată de Judecătoria M. şi în raport de care se solicită de către intimată a se constata că există autoritate de lucru judecat referitor la capătul de cerere analizat, a fost respinsă contestaţia la executare ca nefondată.

Pentru a exista autoritatea de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate prevăzută de lege, respectiv de părţi, obiect şi cauză.

Motivele pentru care în prezenta cauză se solicită să se constate imposibilitatea punerii în executare a dispozitivului acestei sentinţe, pe cale de consecinţă şi a unei părţi a dispozitivului sentinţei penale, îl reprezintă faptul că acea acces la respectarea căreia a fost obligat contestatorul nu asigură

' . accesul intimatei până la terenul pe care se află sondele sale, existând

o porţiune de teren, între calea de acces şi terenul intimatei, asupra căreia instanţa nu a dispus nici o măsură, intimata neavând practic posibilitatea de ajunge la sonde.

fe\, situaţiile expuse de contestator în cadrul primei contestaţii şi cea expusă  îii enta  contestaţie  diferă  şi  instanţa,  prin  sentinţa  civilă nr.

1037/2009 nu s ^ pronunţat asupra aceloraşi motive ca cele asupra cărora urmează a ne pronunţa prin prezenta hotărâre.

In aceste condiţii, instanţa apreciază că în cauză nu este întrunită condiţia triplei identităţi cerută de lege şi va respinge excepţia invocată ca nefondată.

In ce priveşte fondul acestui capăt de cerere se constată că în dosarul nr. 5552/2005 în care a fost pronunţată sentinţa nr. 1987/2006 a fost efectuată expertiză tehnică de specialitate care a stabilit calea de acces, expertiză pe care contestatorul avea posibilitatea de a o contesta în cadrul acelui dosar.

La momentul respectiv, aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei, contestatorul nu a avut obiecţiuni şi, de altfel, nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi susţine interesele.

Pe de altă parte, şi în cadrul dosarului nr. 1617/260/2008 a fost efectuată expertiză tehnică de specialitate, stabilindu-se fără putinţă de tăgadă faptul că această cale de acces a fost stabilită în mod corect.

De asemenea, chiar şi în cazul în care susţinerea contestatorului ar fi reală şi calea de acces nu ar asigura accesul până la sondele aparţinând intimatei, acest lucru nu este de natură a-1 afecta pe contestator, singura în măsură să încerce

4

îndreptarea situaţiei generate de acest fapt fiind intimata, aceasta fiind cea care deşi beneficiază de o cale de acces stabilită prin sentinţă judecătorească, totuşi nu poate ajunge la sonde.

In legătură cu susţinerea contestatorului că această cale de acces reprezintă o servitute de trecere instituită asupra terenului proprietatea sa şi în atare situaţie s-ar fi impus acordarea unor despăgubiri deoarece este deposedat de proprietatea sa, instanţa constată că aceasta nu poate fi analizată în cadrul prezentei contestaţii, fiind o chestiune pe care contestatorul ar fi trebuit să o solicite la momentul la care a fost soluţionat dosarul pe fond.

Pentru aceste motive şi acest capăt de cerere va fi respins ca nefondat.

Ca nefondată va fi respinsă şi contestaţia privind înţelesul şi aplicarea dispozitivului sentinţei penale nr. 283/2009 a Judecătoriei Moineşti cu privire la obligaţia contestatorului de achita suma de 585.408,40 către partea civilă SC P. SA, pentru următoarele motive:

Intimata a depus dovada că societatea, de la momentul pronunţării sentinţei penale şi până în prezent, şi-a schimbat denumirea aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 31,32,33 şi 34 dosar, drept pentru care este evident că în realitate este vorba despre aceiaşi persoană juridică ce a fost parte în dosarul penal doar că are o nouă denumire, astfel că susţinerea contestatorului că intimata nu este creditor în cauză este nefondată.

Cel de al doilea motiv invocat de contestator, respectiv faptul că suma la plata căreia a fost obligat nu a fost stabilită pe baza unei expertize, reprezintă în realitate o critică a sentinţei penale ce trebuie formulată de contestator în cadrul căilor de atac formulate împotriva titlului executoriu, instanţa neavând posibilitatea, pe calea prezentei contestaţii, să stabilească o altă valoarea a despăgubirilor la plata cărora a fost obligat în mod definitiv contestatorul.

Pentru toate aceste considerente, atât excepţia autorităţii de lucru judecat, cât şi contestaţia, vor fî respinse ca nefondate.

5

Domenii speta

Spete similare