Contestaţie la executare. Imposibilitatea de a modifica pe acesastă cale măsurile de supraveghere stabilite de instanţă prin hotărârea de condamnare prin care s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate.

Sentinţă penală 657 din 06.11.2009


Contestaţie la executare. Imposibilitatea de a modifica pe acesastă cale măsurile de supraveghere stabilite de instanţă prin hotărârea de condamnare prin care s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate.

Prin sentinţa penală nr. 657 din 6 noiembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti în dosarul nr. 32302/299/2009, în baza art. 461 alin.1 lit.c Cod procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul PD cu privire la sentinţa penală nr. 635/08.03.2007 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin neapelare, fiind obligat contestatorul la plata sumei de 140 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 635/27.03.2007 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, în baza art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. e C.pen., a fost condamnat inculpatul PD la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În temeiul art.861 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti ( în prezent Serviciul de Probaţiune de pe lângă tribunalul Bucureşti), pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art.862 din Codul penal.

În temeiul art.863 al.1 din Codul penal, pe durata termenului de încercare i s-a impus inculpatului obligaţia de a respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, lunar, la Serviciului de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă iar în temeiul art.359 din Codul de procedură penală i s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art.864 şi art.83 din Codul penal.

Sentinţa prin care a fost condamnat petentul a rămas definitivă prin neapelare.

Instanţa a reţinut că în cauză petentul a înţeles să formuleze contestaţie la executare motivând că ar exista o împiedicare la executare, solicitând modificarea măsurii de a se prezenta lunar la Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, arătând că nu poate respecta măsura de supraveghere stabilită de instanţă întrucât lucrează fără forme legale în Spania.

Pe calea contestaţiei la executare se soluţionează numai incidentele ivite  în momentul punerii în executare sau al executării unei hotărâri judecătoreşti iar motivele pentru care se poate exercita contestaţie la executare sunt expres şi limitativ prevăzute de art.461 lit. a – d Cod penal.

Instanţa a apreciat însă că împiedicările la executare vizate prin textul art.461 alin.1 lit.c Cod procedură penală  reprezintă împiedicări datorate unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia, neavând înţelesul care i-a fost dat de contestator prin cererae formulată, respectiv o imposibiliatate de execuatare determinată de motive ce ţin de persoana condamnatului.

Analizând hotărârea de condamnare, instanţa a constatat că prin aceasta s-au stabilit măsurile de supraveghere cărora trebuie să li se supună condamnatul pe durata termenului de încercare şi printre acestea s-a regăsit şi aceea de a a se prezenta lunar la Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti iar modificarea acestei măsuri în sensul reducerii frecvenţei obligaţiei de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune pe calea unei contestaţiei la executare ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat de care se bucură sentinţa rămasă definitivă.

Raportat la cele expuse mai sus, instanţa a constat că motivul invocat de petent vizează o chestiune de fond care a fost soluţionată cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea atacată  şi nu se încadrează în nici unul din cazurile prev. de art. 461 C.p.p. în care se poate formula contestaţie la executare.