Contestatie la executare. Cheltuieli de executare. Onorariu executor judecatoresc si onorariu avocat, aplicare art 274 Cpc in faza executarii silite

Contestatie la executare. Cheltuieli de executare. Onorariu executor judecatoresc si onorariu avocat, aplicare art 274 Cpc in faza executarii silite.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de , contestatoarea S.C. P S.A. a chemat în judecată pe intimaţii B F, D V şi pe terţ poprit R B S.A, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună admiterea contestaţiei şi anularea proceselor-verbale de cheltuieli de executare încheiate în dosarele de executare având numerele 312….constituite la Biroul Executorului Judecătoresc E. L şi, pe cale de consecinţă, să anuleze toate actele de executare efectuate în baza acestor procese-verbale de cheltuieli de executare, suspendarea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare executării, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în executarea sentinţelor civile nr…., pronunţate de Tribunalul Teleorman, B.E.J. EL a înfiinţat poprirea asupra conturilor P la solicitarea intimaţilor. A învederat că, în plus faţă de sumele menţionate în sentinţă, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare care cuprind, în fiecare dintre dosarele de executare contestate, onorariul executorului judecătoresc şi onorariul avocatului care reprezintă intimaţii în procedura de executare, cuantumul total al onorariului executorului judecătoresc fiind de 5.380 lei (inclusiv T.V.A.), iar onorariul total al avocatului fiind de 12.733 lei. Contestatoarea a mai arătat că cererea de executare silită a fost formulată pentru toţi creditorii de către un singur avocat, acesta fiind singura persoană care desfăşoară activitate de reprezentare şi asistenţă în dosarele de executare.

În continuare, contestatoarea a criticat cuantumul excesiv al onorariului de avocat în procedura de executare, neexistând la baza stabilirii acestor cheltuieli documente justificative (contract de asistenţă juridică, dovada prestării efective a unei activităţi, dovada plăţii efective a onorariului avocaţial). A considerat că executorul judecătoresc avea obligaţia legală de a verifica temeinicia şi veridicitatea tuturor acestor cheltuieli, să solicite debitorului să descrie în ce anume a constat activitatea de consultanţă şi reprezentare şi care au fost actele întocmite de către avocaţi. A susţinut că onorariul este mai mult decât exagerat, reprezentând un abuz de drept din partea celui în favoarea căruia s-au efectuat aşa-zisele cheltuieli. Contestatoarea a solicitat aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, urmând ca instanţa să aprecieze raportul dintre complexitatea cauzei, volumul muncii desfăşurate de avocat şi cuantumul total al cheltuielilor invocate, urmând a le cenzura în cazul în care se va constata o discrepanţă vădită.

Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, contestatoarea a susţinut că s-a perceput maximul onorariului permis de lege, pentru acelaşi act de executare în care s-a modificat doar numele creditorului şi suma executată, perceperea unui asemenea onorariu având caracter abuziv şi nefiind dovedită plata sumelor de către creditor. A considerat că instanţa poate cenzura aceste cheltuieli de executare, având în vedere că executorii judecătoreşti, care sunt învestiţi prin lege să îndeplinească un serviciu de interes public, nu pot prejudicia, în mod nejustificat, pe una dintre părţile procedurii de executare silită.

În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399, ale art. 274 alin. 3 şi art. 3711 alin. 2 Cod procedură civilă.

În dovedirea contestaţiei, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, ataşând, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, acte din dosarul de executare.

La data de, intimaţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Terţul poprit, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată, la solicitarea contestatoarei, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului în soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa constată următoarele:

Prin sentinţele civile nr., pronunţate de Tribunalul Teleorman, s-a dispus obligarea contestatoarei la plata către fiecare din intimaţi unor sume reprezentând drepturi salariale şi prime de Paşte şi de Crăciun.

Pentru executarea creanţelor menţionate în aceste hotărâri, intimaţii, prin avocat, au sesizat Biroul Executorului Judecătoresc E L care a deschis dosarele de executare având numerele menţionate mai sus. Prin cererile de executare silită, intimaţii au solicitat recuperarea creanţei prin poprire şi au anexat împuterniciri avocaţiale, facturi fiscale şi chitanţele de plată a onorariului de avocat. Prin procesele-verbale încheiate în data de 31.03.2009, executorul judecătoresc a stabilit, pentru fiecare creanţă pusă în executare, cuantumul cheltuielilor de executare compuse din onorariul executorului judecătoresc, onorariul de avocat şi cheltuielile necesare executării.

Prin adresele comunicate terţului poprit R B, B.E.J. a dispus înfiinţarea popririi executorii asupra contului aparţinând debitoarei, până la concurenţa sumelor menţionate în hotărârile judecătoreşti şi în procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare.

Contestatoarea a formulat, în termen, contestaţie la executare împotriva proceselor-verbale prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, criticând onorariile pretins excesive ale avocatului şi executorului judecătoresc.

Referitor la legalitatea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, instanţa reţine prevederile art. 3717 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu.

Cu privire la onorariile de avocat înscrise în procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, instanţa reţine că acestea sunt justificate, în fiecare dosar de executare, de facturile fiscale şi chitanţele eliberate de Cabinetul de avocat…. Având în vedere că avocatul are împuternicire avocaţială în dosarele de executare şi că el este cel care a formulat, în numele intimaţilor, cererile de începere a executării, instanţa stabileşte că s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli.

Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanţa de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale şi dacă nu sunt disproporţionate faţă de cuantumul creanţei şi volumul de muncă efectuată de cei implicaţi în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanţa cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, ştiind că le va recupera în temeiul art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă. În acest sens, instanţa mai reţine că, pentru identitate de raţiune şi având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispoziţiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile şi în faza de executare silită. Prin aplicarea acestor dispoziţii, instanţa nu intervine în relaţia dintre avocat şi client şi nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistenţă juridică; însă are posibilitatea de a micşora cuantumul cheltuielilor pe care şi le recuperează creditorul cu acest titlu, în situaţia în care sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea creanţei sau de munca îndeplinită de avocat.

Însă, susţinerile creditoarei în sensul că onorariile percepute de avocat sunt disproporţionat de mari nu sunt întemeiate. Executarea creanţelor a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în studierea dosarului de fond şi obţinerea titlului executoriu (copie legalizată a hotărârii judecătoreşti), consultaţii acordate creditorilor, formularea cererilor de începere a executării, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării. De asemenea, la momentul stabilirii onorariilor de avocat, creditorii nu puteau cunoaşte forma în care se va realiza executarea. Totodată, faţă de valoarea creanţelor care este de 10 ori mai mare decât onorariul perceput, onorariul avocatului nu apare ca fiind disproporţionat.

În ceea ce priveşte abuzul de drept, nu s-a făcut dovada exercitării cu rea-credinţă a dreptului creditorilor de a solicita recuperarea acestor cheltuieli de executare. Reaua-credinţă nu poate fi dedusă din formularea mai multor cereri de executare, această situaţie fiind determinată de existenţa mai multor titluri executorii şi de faptul că intimaţii au participat împreună la procesele în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti puse în executare. Creditorii au dreptul de a beneficia de asistenţa juridică a unui specialist în drept şi în faza de executare, precum şi de a-şi recupera cheltuielile efectuate în acest scop. În speţă, onorariul de avocat a fost plătit exclusiv în vederea realizării creanţelor, dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut, cu respectarea art. 723 Cod procedură civilă.

Pentru aceste motive, instanţa consideră că este neîntemeiată solicitarea contestatoarei de reducere a cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de avocat.

În ceea ce priveşte onorariul de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite şi faţă de dispoziţiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 şi cele ale Ordinului ministrului justiţiei nr. 2550/2006, în cazul obligaţiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăşi un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligaţiei de plată a cărei executare se urmăreşte. Se constată că, în cauză, executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispoziţiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, acesta fiind stabilit sub limita de 10% din creanţa pusă în executare.

Instanţa nu poate interveni pentru a micşora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime şi maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecţie debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, cum este cazul în speţă, nu pot fi disproporţionat de mari faţă de munca depusă de executor, astfel cum a susţinut contestatoarea, întrucât textul de lege menţionat înlătură orice disproporţie vădită.

Pentru toate aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată împotriva proceselor-verbale de cheltuieli de executare şi a actelor de executare efectuate în baza acestora în dosarele de executare având numerele … constituite la Biroul Executorului Judecătoresc E L.

Faţă de prevederile art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că în speţă intimaţii nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte efectuarea de cheltuieli de judecată provocate de prezentul litigiu, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare