Contestatie la executare . Executarea silita fata de o terta persoana

Contestatie la executare . Executarea silita fata de o terta persoana. Dreptul la viata privata.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe, contestatorul N. L. a formulat în contradictoriu cu intimatul P. C., contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul Dosarului de executare nr. /2009 al B.E.J.A. C. şi D., prin care a solicitat: 1. să se dispună anularea executării silite pornite împotriva sa şi a tuturor actelor de executare; 2. să se dispună suspendarea executării silite; 3. să se constate inopozabilitatea titlului executoriu faţă de contestator; 4. obligarea creditorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că titlul executoriu pus în executare în Dosarul nr. /2009 al B.E.J.A. C. şi D. este Sentinţa civilă nr. ..din 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. …/2005, prin care Consiliul General al Municipiului Bucureşti a fost obligat să lase în deplină proprietate şi posesie ap. 2, 7 şi 9. Contestatorul a învederat că nu a fost parte în acel dosar, astfel încât titlul executoriu nu îi este opozabil. A susţinut că a locuit în ap. 2 situat în Bucureşti, str. P. T., nr. , et. 1, sector 1, împreună cu părinţii săi, încă înainte de anul 1990, având calitatea de chiriaşi, şi că ocupă imobilul în baza Contractului de închiriere nr. …/20.04.1989/20.09.1999, contract ce a fost prelungit succesiv până la data de 19.05.2014, cu acordul expres al locatorului. A învederat că locator este Primăria Municipiului Bucureşti şi că aceasta nu a fost parte în procesul în care a fost obţinut titlul executoriu.

Contestatorul a considerat că se impune anularea executării silite, întrucât executarea silită nu a fost încuviinţată cu referire la calitatea sa de pretins debitor, nu i s-a comunicat o somaţie, ci o simplă adresă, contestatorul nu are calitatea de debitor, iar comunicarea s-a efectuat faţă de o altă persoană, respectiv N. L. Ş. A mai susţinut că nu invocă vreun drept real, ci unul de creanţă, contractul de închiriere fiind opozabil creditorului şi că prin pornirea executării silite împotriva unui terţ faţă de titlul executoriu se încalcă principiul legalităţii.

În drept, s-au invocat prevederile art. 111, art. 274, art. 399 şi următoarele Cod procedură civilă.

La data de 7.12.2009, contestatorul a formulat o cerere intitulată „Precizare şi modificare la contestaţia la executare” (filele 28-31), prin care: 1. a solicitat introducerea în cauză în calitate de intimată a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, 2. a modificat cererea iniţială în sensul că solicită anularea procesului-verbal de predare silită a bunului imobil încheiat la data de 4.12.2009, pentru încălcarea art. 3881 pct. 10 raportat la art. 387, precum şi în baza dispoziţiilor art. 399 Cod procedură civilă cu consecinţa aplicării art. 391 Cod procedură civilă, în sensul de a dispune anularea executării silite înseşi; 3. a solicitat întoarcerea executării în condiţiile art. 4041 şi art. 4042 Cod procedură civilă, prin restabilirea situaţiei anterioare, respectiv prin reintegrarea în spaţiul deţinut legal în Bucureşti, str. P. T., nr. . et. 1, sector 1.

În motivarea cererii modificatoare s-a învederat că la data de 4.12.2009, ora 6 dimineaţa, a venit executorul judecătoresc însoţit de jandarmi, iar contestatorul a fost evacuat forţat prin spargerea uşii şi alungarea din locuinţă cu motivarea că se pune în executare silită titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. /2005. S-a mai arătat că contestatorul s-a opus la executarea silită, invocând faptul că titlul executoriu nu îi este opozabil, că are domiciliul stabilit la acea adresă, că deţine un titlu legal reprezentat de Contractul de închiriere prelungit în baza O.U.G. nr. 40/1999 până în anul 2014.

În drept, au fost invocate prevederile art. 388 alin. 11 pct. 10, art. 387, art. 399 alin. 1 şi alin. 2, art. 391, art. 4041 şi art. 4042 Cod procedură civilă şi ale O.U.G. nr. 40/1999.

Intimatul a formulat întâmpinare la data de 13.01.2010 (filele 116-117), prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că în Contractul de închiriere şi în actul de identitate invocate de contestator nu este menţionat apartamentul ce i s-a dat în folosinţă şi unde îşi are stabilit domiciliul. S-a mai susţinut că în cazul procedurii executării silite prin predarea bunului imobil singurul terţ care se poate opune la executare este cel care pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului, conform art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă, iar contestatorul invocă un drept de folosinţă. S-a învederat şi faptul că contractul de închiriere invocat de pârât a fost reziliat de către Administraţia Fondului Imobiliar prin S.C. ROMVIAL S.A., astfel cum reiese din Adresa nr. 4273/29.12.2009.

Nu s-a arătat temeiul în drept al întâmpinării.

În dovedirea susţinerilor sale, intimatul a depus, în copie simplă, Adresa nr. 4273/29.12.2009 emisă de S.C. ROM-VIAL S.A. (fila 118).

La solicitarea instanţei, Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi C. şi D. au comunicat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisurile din Dosarul de executare nr. /2009 (filele 51-106).

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. … din 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. /2005 s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâţii B. E., B. V., F. A., R. E.Ş. M., P. A., Consiliul General al Municipiului Bucureşti, S.C. ROM VIAL S.A. şi S.C. R S.A., s-a constat nevalabilitatea titlului statului cu privire la apartamentele nr. 2, 7, 9, 4 şi 6 din imobilul situat în Bucureşti, str. P. T., nr. , sector 1, iar pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti a fost obligat să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie ap. 2, 7, şi 9 de la etajul 1, ap. 4 şi 5 şi cota indiviză de teren aferentă acestora. Această hotărâre a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondate a apelurilor formulate de părţi, prin Decizia civilă nr. din 2006 a Tribunalului Bucureşti şi irevocabilă, prin respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de părţi, prin Decizia civilă nr. din 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.

Sentinţa civilă nr. din 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. /2005 a devenit titlu executoriu în urma învestirii cu formulă executorie conform art. 374 alin. 1 Cod procedură civilă.

Prin cererea de executare silită din data de 8.05.2009 adresată Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi C. şi D., intimatul a solicitat punerea în executare a hotărârii judecătoreşti menţionate, sub forma predării silite imobiliare a apartamentului nr. 2 din imobilul situat în Bucureşti, str. P. T., nr. , sector 1.

Executarea silită a fost încuviinţată prin Încheierea din 11.06.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (fila 71).

Prin somaţia din 8.07.2009 (fila 73), intimatul Consiliul General al Municipiului Bucureşti a fost somat ca în termen de 5 zile de la comunicarea somaţiei să evacueze apartamentul nr. 2 de la et. 1 şi cota indiviză de teren aferentă acestuia din imobilul situat în Bucureşti, str. P. T., nr. , sector 1, în favoarea creditorului P. C., menţionat în titlul executoriu. Somaţia a fost comunicată intimatului la data de 14.07.2009 (fila 75).

Contestatorul N. L. a fost înştiinţat despre executarea silită şi somaţia trimisă intimatului Consiliul General al Municipiului Bucureşti la data de 17.09.2009, conform dovezii de la fila 87.

La data de 30.11.2009, executorul judecătoresc s-a deplasat la imobilul cu privire la care se desfăşura executarea silită şi i-a acordat contestatorului termen până la 4.12.2009, ora 6.00, în vederea eliberării totale a apartamentului de toate bunurile mobile existente în apartament, după cum rezultă din procesul-verbal de la fila 95.

În procesul-verbal de predare silită a bunului imobil încheiat la data de 4.12.2009 (filele 101-103) s-au consemnat susţinerile persoanelor implicate cu ocazia predării silite a imobilului şi faptul că au fost îndepărtate silit persoanele găsit în imobil.

Pe parcursul executării silite, contestatorul a invocat dreptul său de a folosi apartamentul supus executării, invocând Contractul de închiriere nr. /.1989/20.09.1999. Executorul judecătoresc a continuat executarea silită, considerând că invocarea unui drept de creanţă nu reprezintă o piedică la predarea silită a imobilului.

Analizând contractul de închiriere invocat de contestator, instanţa constată că a fost prelungit succesiv în baza O.U.G. nr. 8/2004, până la data de 8.03.2009 şi în baza O.U.G. nr. 44/2008, până la data de 19.05.2014.

Analizând contestaţia la executare din perspectiva situaţiei de fapt reţinute mai sus, instanţa o consideră neîntemeiată.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr.din 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. /2005 s-a recunoscut dreptul de proprietate al intimatului P C asupra apartamentului nr. 2 situat în Bucureşti, str. P. T, nr.  sector 1, care se afla în posesia intimatului Consiliul General al Municipiului Bucureşti, fiind închiriat către contestatorul N. L. în temeiul unui contract de închiriere încheiat în temeiul O.G. nr. 40/1999. Având în vedere că această hotărâre consfinţeşte dreptul de proprietate al intimatului P.C., care este un drept real, exclusiv şi absolut, conform art. 480 Cod civil, este opozabilă tuturor subiectelor de drept civil, acestea având obligaţia generală negativă de a nu aduce atingere prerogativelor proprietarului de a se bucura şi dispune de bunul său.

Acest aspect se reflectă în faza executării silite prin aceea că predarea silită priveşte bunul, iar nu persoanele care îl deţin la momentul executării, conform art. 578-580 Cod procedură civilă. În cazul în care o altă persoană decât cea obligată prin titlul executoriu invocă un drept real sau un drept de folosinţă asupra imobilului, aceasta poate formula contestaţie la executare conform art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă. Art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă, invocat de executorul judecătoresc, stabileşte termenul în care poate fi formulată contestaţia la executare de terţele persoane care pretind un drept real asupra bunului executat, însă nu se poate considera că acesta limitează posibilitatea formulării contestaţiei la executare de către cei interesaţi care invocă un alt drept asupra bunului, posibilitate recunoscut de art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă. Prin urmare, instanţa învestită cu contestaţia la executare va verifica dacă dreptul de folosinţă invocat de contestator exista în mod valabil la momentul începerii executării silite şi dacă îi era opozabil creditorului.

Analizând Contractul de închiriere nr. , instanţa constată că la data începerii şi efectuării executării silite, contestatorul nu se bucura de un drept de folosinţă valabil, întrucât contractul a fost prelungit cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 44/2009, care prevede în articolul unic că durata contractelor de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2004 privind prelungirea duratei unor contracte de închiriere, aprobată prin Legea nr. 219/2004, pentru care a operat tacita relocaţiune, în condiţiile prevăzute la art. 1.437 din Codul civil, este de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Având în vedere că acţiunea în revendicare formulată de creditor împotriva unităţii administrativ-teritoriale a fost admisă, fiind soluţionată în mod irevocabil la data de 23.10.2008, la momentul la data de 19.05.2009 bunul imobil nu se mai afla în proprietatea unităţii administrativ teritoriale, astfel încât nu a operat prelungirea contractului de închiriere. Aplicarea unei ştampile de către ROM-VIAL S.A., în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, nu poate produce efecte juridice faţă de proprietarul bunului închiriat, fiind contrară O.U.G. nr. 44/2009 şi având în vedere că la acel moment unitatea administrativ teritorială nu mai putea asigura folosinţa bunului al cărui proprietar nu mai era.

În consecinţă, la data de 17.09.2009, când a fost înştiinţat cu privire la predarea silită a bunului, contestatorul ocupa imobilul fără niciun titlu, fiind tolerat de către debitorul Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Pentru predarea silită a bunului imobil, prin înlăturarea unei persoane care nu justifica niciun drept, nici real şi nici de creanţă, asupra imobilului supus executării silite nu era necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de evacuare, întrucât condiţionarea executării silite de pronunţarea evacuării cu privire la persoanele care împiedică executarea prin ocuparea apartamentului în fapt, fără titlu locativ valabil, ar întârzia nejustificat sau ar face imposibilă realizarea dreptului de proprietate recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, reprezentând o încălcare gravă a art. 480 Cod civil, art. 44 din Constituţia României, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Până la pronunţarea evacuării împotriva detentorului actual, apartamentul ar fi putut fi ocupat de o altă persoană sau debitorul neproprietar ar fi putut încheia un alt contract de închiriere, iar creditorul s-ar fi găsit în aceeaşi situaţie, fiind nevoit să solicite evacuarea la nesfârşit.

Este adevărat că apartamentul asupra căruia s-a efectuat executarea silită a reprezentat domiciliul contestatorului, însă dreptul la domiciliu nu poate prevala asupra dreptului de proprietate al creditorului, proprietarul – persoană de drept privat – neavând nicio obligaţie legală de a renunţa la folosinţa bunului său pentru a-i asigura fostului chiriaş al statului o locuinţă stabilă. Mai mult, la data executării silite, domiciliul contestatorului era stabilit în apartamentul proprietatea intimatului P. C., în mod nelegal, cu încălcarea flagrantă a O.U.G. nr. 44/2009; or, pe calea contestaţiei la executare nu se poate oferi protecţie juridică unui terţ interesat care nu are niciun drept asupra bunului executat silit. Instanţa mai constată că contestatorul a fost înştiinţat despre executarea silită cu mai mult de două luni înainte de efectuarea executării şi că i s-a acordat şi termenul de 5 zile prevăzut de art. 387 Cod procedură civilă pentru a părăsi de bună-voie spaţiul locativ asupra căruia nu justifica niciun titlu, astfel încât îndepărtarea sa forţată din fostul domiciliu, care a avut loc la data de 4.12.2009, a fost pe deplin justificată.

În concluzie, instanţa constată că este nejustificată susţinerea contestatorului în sensul că executarea silită ar fi fost nelegală pe motiv că titlul executoriu nu îi era opozabil şi că nu s-ar fi obţinut evacuarea sa.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 3731 Cod procedură civilă, instanţa constată că executarea silită a Sentinţei civile nr. /2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a fost încuviinţată prin Încheierea din 11.06.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, actele de executare fiind efectuate în Dosarul nr. /2009 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „C. şi D.”, după încuviinţarea executării. Încuviinţarea executării silite prin predarea silită a bunurilor imobile se face împotriva debitorului, cu privire la bunul asupra căruia se face executarea. Încuviinţarea executării silite nu este necesară faţă de persoanele care ar putea împiedica executarea.

Instanţa constată că au fost respectate prevederile art. 578 Cod procedură civilă, fiind emisă Somaţia din 8.07.2009 către debitor (fila 73), iar contestatorul fiind înştiinţat despre faptul că urma să se efectueze predarea silită a imobilului. Somaţia s-a emis, în mod corect, către debitor, iar nu către contestator, întrucât debitorul avea obligaţia pozitivă de a lăsa apartamentul în deplina proprietate şi posesie a creditorului, conform titlului executoriu. Contestatorul avea obligaţia negativă generală de a nu aduce atingere dreptului de proprietate al creditorului şi de a nu împiedica executarea silită.

Executarea silită s-a efectuat asupra bunului imobil cuprins în titlul executoriu, împotriva debitorului Consiliul General al Municipiului Bucureşti, care nu şi-a îndeplinit obligaţia pozitivă stabilită de instanţă de a lăsa bunul imobil în proprietatea creditorului, cheltuielile de executare fiind stabilite în sarcina debitorului. Neîndeplinirea obligaţiei de predare a bunului către creditor a fost însoţită de faptul că reprezentantul debitorului a aplicat în mod nelegal pe Contractul de închiriere al contestatorului o ştampilă de prelungire a contractului, încercând să transmită folosinţa imobilului pe care trebuia să îl predea creditorului către o altă persoană pentru încă 5 ani. În ceea ce îl priveşte pe contestator, acesta a împiedicat predarea silită a bunului imobil, nerespectând obligaţia negativă generală de a nu aduce atingere dreptului de proprietate al unei alte persoane, fără a avea niciun temei legal, astfel încât, în mod corect, executorul judecătoresc l-a înlăturat din imobil, pentru a putea proceda la predarea silită.

Mai mult, având în vedere că contestatorul îşi avea domiciliul în fapt în apartamentul supus executării silite, executorul judecătoresc i-a acordat două luni pentru a părăsi imobilul de bună-voie începând cu 17.09.2009, când i s-a comunicat înştiinţarea, şi până la 30.11.2009, când executorul s-a deplasat la locul situării imobilului. Faptul că Înştiinţarea cuprindea, pe lângă numele şi prenumele contestatorului, şi prenumele tatălui său reprezintă o simplă eroare materială care nu i-a produs contestatorului nicio vătămare, având în vedere că a luat cunoştinţă de existenţa executării silite, că nu exista o altă persoană cu un nume asemănător cu al său care să ocupe apartamentul cu privire la care urma să se facă predarea silită. După data de 30.11.2009, i s-au acordat încă 5 zile pentru a părăsi imobilul de bună-voie, executarea silită efectuându-se numai după ce contestatorul a refuzat expres părăsirea bunului pe care îl ocupa fără titlu, împiedicând executarea silită.

Pentru aceste motive,instanţa consideră neîntemeiate criticile formulate de contestator împotriva executării silite înseşi şi a actelor de executare efectuate în Dosarul nr. ../2009 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „C. şi D., şi va respinge ca atare contestaţia la executare. Pentru aceleaşi motive, instanţa constată că titlul executoriu îi era opozabil contestatorului, sub aspectul predării silite a bunului imobil, astfel încât este neîntemeiat al treilea capăt al contestaţiei la executare.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa va constata că a rămas fără obiect, având în vedere că executarea silită s-a finalizat la data de 4.12.2009.

Faţă de soluţia ce va fi pronunţată cu privire la capătul de cerere având ca obiect contestaţie la executare, instanţa va respinge şi cererea de întoarcere a executării, întrucât nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 4042 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv nu au fost desfiinţate actele de executare.

Domenii speta

Spete similare