Contestatie la executare. Suspendarea legala a executarii silite. Efectele suspendarii executarii silite si aplicarii prevederilor art. 1 alin. 1 si 2 din oug nr. 71/2009

Contestatie la executare. Suspendarea legala a executarii silite. Efectele suspendarii executarii silite si aplicarii prevederilor art. 1 alin. 1 si 2 din OUG nr. 71/2009

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de sub nr., contestatoarea FGE Bucureşti a formulat in contradictoriu cu intimatul Groza Vasile şi Biroul Executorului Judecătoresc DDC contestaţie la executare, prin care a solicitat anularea executării silite şi a tuturor formelor de executare, a actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. al BEJ DDC şi suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.

Se invocă de către contestatoare faptul că au fost încălcate dispoziţiile imperative ale OUG nr. 71/2009, care prevede plata eşalonată a creanţelor stabilite în sarcina instituţiilor publice de genul celei ce îi incumbă contestatoarei până la sfârşitul anului 2012.

Contestatoarea invocă şi faptul că potrivit titlului executoriu creanţa nu era certă şi lichidă, executorul judecătoresc nefiind competent în a interpreta şi stabili suma datorată de debitor.

La cererea instanţei de judecată s-au ataşat la dosarul cauzei, în copie, toate înscrisurile dosarului nr. al BEJ DDC.

Intimatul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Tribunalul Bucureşti, contestatoarea a fost obligată la plata către intimat a diferenţei de drepturi băneşti între drepturile salariale încasate în perioada 01.09.2008-08.04.2009 prin aplicarea OG nr. 10/2008 şi drepturile băneşti cuvenite pentru acelaşi interval de timp prin aplicarea dispoziţiilor OG nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie de la scadenţă până la plata efectivă.

Această sentinţă civilă, in ceea ce priveşte creanţa reprezentată de debitul principal şi cheltuielile de judecată, a fost pusă in executare silita la cererea intimatului - creditor adresată executorului judecătoresc, constituindu-se dosarul de executare nr..

La data de 23.11.2009 BEJ DDC a emis somaţia de plată prin care debitoarei i se punea in vedere să dispună toate măsurile ce se impun pentru plata debitului total in cuantum de 13.838,48 lei, stabilit pe baza unui raport de expertiză contabilă şi a calculării onorariului de executor.

Prin încheierea din, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a încuviinţat executarea silită ce urma a se efectua împotriva contestatoarei.

Analizând motivele invederate de către contestatoare în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanţa constată că prezenta contestaţie la executare este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Instanţa apreciază că în speţă OUG nr. 71/2009, invocată de contestatoare, contravine jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea prevederilor art. 6 din CEDO, care este obligatorie pentru instanţe, faţă de prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie şi în consecinţă nu poate constitui temei pentru suspendarea executării silite.

Potrivit acestei jurisprudenţe executarea unei sentinţe sau a unei decizii, indiferent de instanţa care o pronunţă, trebuie considerată ca făcând parte din „proces”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO, iar dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu daca ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă - in sensul de executorie - şi obligatorie să rămână fără efect in detrimentul uneia dintre părţi.

In cauza Sacaleanu impotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, atunci când administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori intârzie in executarea acesteia, chiar şi in cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este OUG nr. 71/2009, garanţiile art.6 din CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instanţelor işi pierd orice raţiune de a fi.

Se constată astfel in prezenta cauza că nu exista nici un motiv intemeiat pentru care instituţia contestatoare să refuze a da curs executării silite declanşate impotriva sa.

Contestatoarea, deşi sarcina probei ii aparţinea, nu a făcut dovada că nu dispunea de fondurile necesare pentru a plăti debitul menţionat in titlul executoriu amintit anterior şi, in aceste conditii, orice intârziere in executarea unui titlu executoriu ar putea duce la incălcarea art. 6 al CEDO.

Astfel, faptul că instituţia publică debitoare a refuzat să execute de bună-voie o creanţă stabilită prin hotărâre judecătorească pentru o perioadă apreciabilă de timp determină instanţa să constate că este obligaţia contestatoarei de a suporta toate cheltuielile de executare silită prilejuite creditorului său prin această atitudine culpabilă. Somaţia adresată de către intimat contestatoarei, prin executorul judecătoresc, nu are semnificaţia juridică a unei simple notificări a unui act judiciar, ci reprezintă un act prin care creditorul  şi-a manifestat expres şi neechivoc voinţa în sensul realizării executării silite, faţă de refuzul aducerii la îndeplinire de bunăvoie a titlului executoriu.

Potrivit dispoziţiilor art. 387 Cod procedură civilă, în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie, care are caracterul unui act începător de executare, astfel încât apare ca fiind corectă plata onorariului pentru exercitarea de către executorul judecătoresc a atribuţiilor stabilite prin art. 7 lit.  a din Legea  nr. 188/2000, referitoare la  punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, atâta vreme cât creditorul l-a învestit cu o cerere de executare silită.

Nu pot fi primite nici susţinerile legate de lipsa caracterului cert şi lichid al creanţei sau de insuficienta explicitare a titlului executoriu, în condiţiile în care titlul executoriu a statuat în mod cert obligaţia de plată ce îi incumbă contestatoarei şi în acelaşi timp a indicat suficiente criterii pentru determinarea cuantumului creanţei.

Astfel, suma la plata căreia a fost obligată contestatoarea poate fi determinată cu precizie pe baza calculului efectuat de un expert contabil, neputându-se susţine că în acest mod se interpretează sau se clarifică dispozitivul titlului executoriu, în condiţiile în care creanţa stabilită prin acesta este sigură, existenţa sa neputând fi pusă la îndoială, şi este determinabilă, prin indicarea criteriilor pe baza cărora se va face calculul diferenţei de drepturi salariale pe care trebuie să o achite contestatoarea.

Mai mult, din susţinerile contestatoarei privind imposibilitatea de a plăti salariaţilor săi sumele datorate în integralitatea lor, rezultă că aceasta cunoaşte cuantumul drepturilor salariale datorate, acest fapt rezultând din achitarea acestor sume angajaţilor săi anterior scăderii acestora, şi anume atunci când plata drepturilor s-a făcut potrivit OG nr. 21/2007.

Pentru aceste motive, reţinând că executarea silită se desfăşoară cu respectarea art. 3711 şi urm. din Codul de procedură civilă şi a art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată contestaţia la executare.

Domenii speta

Spete similare