Ordonanta Presedintiala

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede la data de 07.02.2013, sub nr. 605/292/2013, reclamantul  NG  a chemat in judecata pe pârâta MAC şi a solicitat, pe cale procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtei să-i predea actele de înfiinţare si contabile ale SC R SRL şi ale Întreprinderii Familiale NAC.

In motivare, reclamantul a arătat, in esenţă, că a fost căsătorit cu pârâta iar prin sentinţa civilă nr.1169 din 16 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede în dosarul 000/292/2012 căsătoria a fost desfăcută prin acordul părţilor, instanţa dispunând ca pârâta să revină la numele avut anterior, respectiv M.

Reclamantul a mai arătat ca în timpul căsătoriei au înfiinţat o întreprindere familială, el având calitatea de administrator iar pârâta membru asociat, însă de la data despărţirii în fapt care s-a produs în anul 2011, actele acestei întreprinderi au rămas în posesia pârâtei.

A mai arătat reclamantul că aşa cum reiese  adeverinţa nr. 666/2013 eliberată de AFP Roşiorii De Vede, cu privire la această întreprindere nu a fost depusă nicio declaraţie fiscală începând cu anul 2011, fiind pasibil de sancţiuni, iar reclamantul a apreciat că această întreprindere nici nu mai poate exista în condiţiile în care părţile nu mai formează o familie.

Reclamantul a învederat că doreşte să desfiinţeze această întreprindere familială, însă nu deţine actele de constituire si nici certificatul fiscal, toate actele fiind la pârâtă, si în aceeaşi situaţie se află şi cu SC R SRL, societatea ale cărei acte se află de asemenea în posesia pârâtei.

A mai evidenţiat reclamantul, că urgenţa este determinată de faptul că urmează sa depună declaraţiile cu venitul estimativ pentru anul 2013, iar refuzul pârâtei îl prejudiciază.

A solicitat reclamantul ca ordonanţa preşedinţială să fie soluţionată de urgenţă, fără citarea părţilor, iar hotărârea să fie executorie, fără îndeplinirea vreunei formalităţi.

În probaţiune reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.581 Cod procedură civilă.

În dovedire, au fost depuse următoarele înscrisuri : certificat constatator ÎF NAC (fila 5-6), adeverinţa nr. 666 din 21.01.2013 eliberată de AFP Roşiorii de Vede fila 7, copie certificat constatator ÎF NAC, copie certificat constatator SC R SRL, bon fiscal IF.

Cererea a fost timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru si timbru judiciar de 0,3 lei.

Legal citat, pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat, in esenţă, că acţiunea este lipsită de obiect întrucât documentele la care face referire reclamantul nu există în posesia sa.

A arătat pârâta că a fost căsătorită cu reclamantul, iar în timpul acestei căsătorii, în anul 2001 au înfiinţat întreprinderea familială NAC, iar în anul 2004, reclamantul fără ştiinţa pârâtei a înfiinţat SC R SRL.

Pârâta a susţinut că actele firmei RSRL au fost luate de reclamant înainte de părăsirea domiciliului comun.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.115 C.proc.civ.

Pârâta a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin 2 C.pr.civila.

La dosar, pârâta a depus un set de înscrisuri: procese verbale de contravenţie pe numele NG Fila 36-40,  sentinţa nr. 825 din 05.04.2012 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede, sentinţa nr. 1169 din 16.05.2012 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede, certificat de naştere NAM, copie CI MAC, certificat de naştere MAC, certificat de înregistrare ÎF, contract de comodat fila 33, contact de donaţie fila 43.

La data de 15.02.2013, reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a arătat că actele constitutive si contabile ale SC R SRL i-au fost restituite după introducerea cererii.

A mai arătat reclamantul că el are calitatea de administrator al Întreprinderii Familiale şi nu îşi poate exercita prerogativele, pentru a efectua demersuri pentru încetarea activităţii, întrucât pârâta refuză să îi restituie actele, şi mai mult decât atât aceasta continuă să desfăşoare activitate comercială fără să-şi achite obligaţiile fiscale.

In aceste condiţii, reclamantul a solicitat ca pârâta să fie obligată sa-i predea : actele de înfiinţare si funcţionare a întreprinderii precum si autorizaţiile în baza cărora funcţionează, casa de marcat în vedere predării memoriei la Garda Financiară Teleorman, ştampila, actele pentru evidenţa contabilă aferentă perioadei 2001 – la zi, declaraţiile anuale fiscale de impunere, actele de provenienţă a bunurilor achiziţionate de IF.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că acţiunea este inadmisibilă.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că părţile au fost căsătorite, iar prin sentinţa civilă nr. 1169 din 16.05.2012 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede, a fost pronunţat divorţul dintre reclamant şi pârâtă.

De asemenea, instanţa reţine că în timpul căsătoriei cu pârâta, reclamantul a înfiinţat SC R SRL la care este unic asociat, iar în anul 2001, părţile au înfiinţat Întreprinderea Familiala NAC, având ca asociaţi pe reclamantul NG- reprezentant întreprindere familială,  si pe pârâta NAC – membru întreprindere familială.

Reclamantul a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale restituirea anumitor acte si bunuri  necesare administrării întreprinderii familiale, înscrisuri şi bunuri care potrivit susţinerilor reclamantului se găsesc în posesia pârâtei.

Reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui litigiu pe fond cu privire la pretenţiile sale.

În drept, potrivit art. 581 alin. 1) Cod procedură  civilă  „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Din interpretarea acestui text, instanţa reţine că ordonanţa preşedinţială, necesită, pe lângă condiţiile generale ale oricărei cereri în justiţie, îndeplinirea unor condiţii speciale de exerciţiu.

Din dispoziţiile art. 581 alin 1 C.pr.civilă decurg două dintre condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale : urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii, iar cea de-a treia condiţie care rezultă din caracterul vremelnic al măsurii, este ca instanţa să nu cerceteze fondul dreptului.

a) Condiţia urgenţei impune, în cazul de faţă, analizarea situaţiei, urmând astfel să se stabilească dacă se impune restituirea înscrisurilor si bunurilor solicitate către reclamant până la soluţionarea acţiunii de fond cu privire la aceste pretenţii sau, dimpotrivă, nu se justifică urgenţa unei astfel de măsuri, urmând a se aştepta finalizarea procesului desfăşurat pe calea dreptului comun, în cadrul căruia se vor analiza detaliat toate aspectele privitoare existenţa si posesia înscrisurilor si bunurilor solicitate.

Instanţa apreciază că în cauza de faţă, cazul grabnic care ar putea releva urgenţa ar putea fi considerat „prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara”, însă instanţa consideră ca situaţia dedusă judecăţii nu se pliază pe condiţiile impuse de art. 581 c.pr.civilă privitoare la urgenţă.

Astfel, paguba iminenta la care se refera art. 581 c.pr.civilă, este acea pagubă care încă nu s-a produs dar se va produce cu siguranţă dacă nu se schimbă împrejurarea învederată de reclamant, insă daca prejudiciul este doar eventual, cererea nu poate fi admisă.

Pe de altă parte, aceleaşi dispoziţii legale prevăd că paguba iminenta să nu poată fi reparată după producerea acesteia.

Prin prisma acestor consideraţiuni, instanţa apreciază că motivul invocat de reclamant în susţinerea caracterului urgent, si anume nedepunerea declaraţiilor fiscale de către IF NAC, cu consecinţa unor posibile si eventuale sancţiuni contravenţionale sau  de altă  natură, nu se încadrează in exigenţele stabilite de art. 581 c.pr.civilă, având în vedere că paguba nu poate fi considerată iminentă iar aceasta, in orice caz,  poate fi reparată după producerea acesteia.

Totodată instanţa reţine lipsa condiţiei urgenţei şi din faptul că reclamantul a introdus cererea la aproximativ 7 luni de la data desfacerii căsătoriei cu pârâta, si chiar mai mult decât atât din adeverinţa nr. 666/21.01.2013 eliberată de AFP Roşiori de Vede reiese că ultima declaraţie fiscală a IF NAC a fost depusă pe data de 14.02.2011, ceea ce face vădit neîntemeiată  susţinerea reclamantului potrivit căreia măsura este necesară pentru a evita eventualele sancţiuni pentru nerespectarea obligaţiilor fiscale, iar faptul că declaraţiile fiscale sunt nedepuse de aproximativ doi ani fac a fi nejustificată cererea reclamantului prin prisma condiţiei urgenţei. 

b) De asemenea, condiţia vremelniciei măsurii nu este îndeplinită având în vedere că obiectul acţiunii formulate de reclamant este o obligaţie de a face, si anume  ca pârâta sa îi restituie anumite acte si bunuri cu privire la Întreprinderea Familială  NAC.

Caracterul vremelnic al măsurii dispuse pe cale de ordonanţă preşedinţială poate rezulta fie din natura măsurii luate, fie din cuprinsul ordonanţei în care se arată că ea işi produce efectele numai un anumit timp, până la soluţionarea pe fond a litigiului.

Este însă posibil ca măsura luată pe cale de ordonanţă preşedinţială să rămână definitivă dacă partea interesată nu mai acţionează pe calea dreptului comun, ori atunci când în procedura de drept comun se ia aceeaşi măsură.

Având în vedere această condiţie de admisibilitate, instanţa consideră ca pe calea ordonanţei preşedinţiale nu pot fi dispuse măsuri a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situaţiei de fapt schimbată, şi tocmai de aceea s-a decis constant în jurisprudenţă că o obligaţie de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială, decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurii luate.

În prezenta cauză, fără a analiza fondul litigiului, instanţa constată că o eventuală deţinere de către pârâtă a unor  înscrisuri ale ÎF NNAC, nu apare ca fiind un act abuziv având în vedere că în aceeaşi măsura ca şi reclamantul, şi pârâta este membră asociată a  ÎF NAC iar deţinerea unor astfel de înscrisuri nu pare a fi contrară legii, astfel încât să fie considerată un act abuziv.

Legalitatea şi temeinicia deţinerii înscrisurilor şi bunurilor solicitate  vor fi analizate la judecarea pe fond a solicitării reclamantului, însă pană la discutarea fondului, în prezent instanţa consideră că nu există nici un indiciu care să convingă instanţa că o eventuală deţinere de către pârâtă a înscrisurilor solicitate precum si refuzul predării către reclamant ar fi  abuzive.

c) Neprejudecarea fondului este o cerinţă ce înseamnă că instanţa de ordonanţă preşedinţială nu poate să analizeze fondul raportului juridic dedus judecăţii, ceea ce explică si prevederile art. 581 alin 3 C.pr.civilă, în sensul că ordonanţa poate fi dată „chiar atunci când există judecată asupra fondului”.

Astfel, pe lânga condiţiile enumerate, instanţa trebuie să analizeze dacă aparenţa dreptului este sau nu în favoarea reclamantului, exercitându-se astfel doar un examen sumar al cauzei, prin care chiar dacă nu se analizează in fond raporturile juridice dintre părţi, instanţa are obligaţia de a stabili existenţa aparenţei dreptului în favoarea reclamantului.

Faţă de circumstanţele şi având în vedere că şi pârâta are calitatea de membru al ÎF NAC, aparenţa dreptului nu este legată exclusiv de calitatea de membru al Întreprinderii Familiale a reclamantului, ci este nevoie a fi analizat dacă pârâta deţine în fapt acele înscrisuri si bunuri şi dacă refuzul de a le preda este unul abuziv, aspecte care însă nu se pot stabili în acest cadru procesual, fiind nevoie de cercetarea pretenţiei  reclamantului potrivit dreptului comun, iar în caz contrar ar însemna ca instanţa de ordonanţă preşedinţială să analizeze însuşi fondul cauzei luând o măsură definitivă.

În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de art. 581 C.p.civilă, instanţa urmează să respingă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant având ca obiect ordonanţa preşedinţială.

În temeiul art.274 C.proc.civ instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, formulată de pârâtă prin întâmpinare, întrucât la dosar nu există nicio dovadă cu privire la efectuarea de către pârâta a unor astfel de cheltuieli. 

Domenii speta

Spete similare