Pretenţii

Sentinţă civilă 10103/2011 din 26.10.2011


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 10462/280/2008

SENTINŢA COMERCIALĂ Nr. 10103/2011

Şedinţa publică de la 26 Octombrie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE M S

Grefier L M

Pe rol se află judecarea cauzei comerciale privind pe reclamanţii S G,  SA şi pe pârâta SC

MSRL, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că,

dezbaterile asupra fondului cauzei au avut în şedinţa publică de la data de 19.10.2011, fiind

consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta

hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea asupra

fondului cauzei la data de 26.10.2011.

INSTANŢA

În ceea ce priveşte cererea de reexaminare formulată de expertul CC, raportat la:

motivarea acesteia, complexitatea evidentă a raportului de expertiză, numărul obiectivelor la care

a trebuit să răspundă, cât şi termenul la care a fost depus raportul, constată că este întemeiată,

urmând a fi admisă.

Se vor revoca, în baza disp. art. 1085 din C. proc. civ., sancţiunile amenzii judiciare

aplicate expertului de mai sus în prezenta cauză.

Asupra cauzei de faţă, constată că, la data de 07.11.2008 a fost depusă cerere de chemare

în judecată, de către reclamanţii S G şi S A, domiciliaţi în mun. Piteşti, cartier T, str. ML, nr. 19B,

jud. Argeş, în contradictoriu cu pârâta S.C. M S.R.L., cu sediul în mun. Piteşti, str. G, nr. 24, jud.

Argeş, prin care s-a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună

obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 15.904,26 lei, reprezentând despăgubiri ca urmare a

executării necorespunzătoare a lucrărilor de construcţie efectuate de aceasta la locuinţa petenţilor,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că: între părţi s-a încheiat un contract de antrepriză în

vederea executării de către pârâtă a unei construcţii-case, folosind material lemn pe fundaţie de

beton; s-a pus la dispoziţia acesteia un teren şi un proiect; intimata avea obligaţia de a obţine toate

avizele şi să se execute în întregime, cu materialele şi manopera proprii, lucrările care au făcut

obiectul convenţiei la o calitate corespunzătoare, potrivit normelor tehnice, standardelor şi

normativelor legal aprobate; în timpul execuţiei, în funcţie de devizele prezentate s-a achitat

contravaloarea materialelor şi a manoperei; intimata a întocmit întreaga documentaţie, inclusiv

autorizaţia de construcţie şi a executat edificiul şi întocmit procesul – verbal de recepţie, fără să

semnaleze unele deficienţe grave, apreciate ca fiind vicii ascunse la construcţie; datorită

nerespectării normelor tehnice cu privire la calitatea materialelor folosite, fiind diferite uneori de

cele prevăzute în contract, cât şi folosirea unei forţe de muncă necalificată, nespecializată în

construcţii, după mutarea în imobil au apărut grave deficienţe, respectiv a început să pătrundă apă

de ploaie prin acoperiş, pereţi, duşumele, ferestre, ducând în final la degradarea unei părţi din

această locuinţă; situaţia a apărut la un interval foarte scurt de timp; s-a solicitat constructorului să

remedieze deficienţele, însă acesta nu a acceptat, deşi iniţial a promis; datorită situaţiei create a

fost necesară să se solicite o asigurare de dovezi, în urma căreia s-au stabilit prin raportul de

expertiză numeroase deficienţe de natură tehnică la mai multe elemente de construcţie, la toate

structurile casei; valoarea materialelor şi manoperei s-a stabilit prin raportul de expertiză la suma

de 16.116,26 lei; în urma rămânerii irevocabile a sentinţei din litigiul de mai sus, s-a emis către

pârâtă o notificare, iar ulterior şi o scrisoare de conciliere, în urma căreia s-a emis procesul –

verbal de conciliere din care rezultă că nu s-a ajuns la o înţelegere; a mai existat un litigiu anterior,

cu acelaşi obiect, însă s-a rezolvat pe excepţie, respectiv prematur formulată.

În drept, au fost invocate disp. art. 942, 998, 1483 din C.civ.

Anexat acţiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 7-22), iar la data de 28.01.2009 s-a

depus, de către pârâtă, întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acţiunii, cu cheltuieli de

judecată.

S-a invocat în principal excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale

construcţiei, raportat la prevederile art. 11, pct. 2 din Decretul nr. 167/1958, apreciindu-se că, s-a

predat beneficiarului construcţia la data de 11.02.2008, după cum rezultă din procesul – verbal de

recepţie nr. 117/2005, iar până la momentul formulării cererii de chemare în judecată au trecut

mai mult de trei ani, acţiunea fiind astfel tardiv formulată.

În motivarea întâmpinării în privinţa fondului litigiului s-a arătat că: potrivit contractului

cu nr. 103/07.06.2004, beneficiarul a participat la edificare cu materiale în valoare de 10.500 euro,

sens în care s-au încheiat mai multe procese – verbale, contribuţie care reprezintă 44% din

valoarea contractului şi, având în vedere că într-o astfel de lucrare materialele reprezintă 50% din

valoare (12.474 euro), rezultă că, beneficiarul a participat cu 82% din materiale; în timpul

executării lucrărilor, petenţii au achitat în numerar numai 11.805 euro, nici 50% din valoarea

lucrărilor; nu este reală susţinerea acestora cum că intimata a întocmit întreaga documentaţie,

având în vedere că nu este permis de Lg. 50/1991, înaintându-se şi urmărindu-se numai actele la

primărie; ridicarea acestora s-a efectuat de către beneficiar, iar întocmirea lor s-a realizat de către

arhitect A D, ing. D D, ing. V S, după cum rezultă din procesul – verbal nr. 3262/29.09.2005 şi

din proiectul nr. 11/2004; nerespectarea normelor tehnice cu privire la calitatea materialelor

folosite, lipsa documentelor de calitate, nu poate fi invocată de către reclamanţi atât timp cât

aceştia au participat la realizarea construcţiei cu 82% din materiale; obligaţia investitorului este de

a întocmi cartea tehnică a construcţiei, potrivit Lg. 10/1995, iar documentele de calitate a

materialelor fac parte din cartea tehnică; din procesul – verbal de recepţie cu nr. 117/11.02.2005

rezultă că, materialele puse la dispoziţie de beneficiar au fost de bună calitate şi au respectat

condiţiile impuse de constructor; pentru a reduce costurile, reclamanţii au cumpărat la preţuri

reduse, fără acte, cea mai mare parte din materialele folosite la edificarea construcţiei, materiale

care proveneau de pe diverse şantiere de construcţii; de asemenea, nu au angajat diriginte de

şantier, verificând personal lucrările; zilnic aceştia şi părinţii lor erau cei care verificau lucrările

construite, iar în perioada în care s-a lucrat la casă, petenţii nu au ridicat obiecţiuni în privinţa

lucrărilor în desfăşurare, fără a fi rezolvate pe loc; deficienţele nu au apărut la scurt timp cum

afirmă petenţii, ci numai în momentul în care au fost sunaţi reclamanţii pentru a achita restanţele

financiare, la şapte luni de la predarea lucrărilor; reclamanţii s-au mutat în imobil, la câteva zile de

la terminarea şi predarea lucrărilor; nu s-a solicitat niciodată să se remedieze deficienţele, iar

conform convenţiei dintre părţi perioada de garanţie era de 12 luni de la predare; petenţii trebuiau

să anunţe în scris constructorul, iar acesta în 72 de ore trebuia să demareze lucrările de remediere;

raportat la afirmaţiile privind imposibilitatea locuirii în edificiu, trebuiau să sesizeze pârâta, iar nu

să aştepte 2 ani să se efectueze raportul în asigurarea de dovezi; la solicitarea de a se vedea

deficienţele s-a răspuns negativ de către reclamanţi; beneficiarul era obligat ca în termen de 15 zile

să convoace comisia de recepţie, conform art. 7 şi 8 din H.G. 237/1994; pentru a nu se plăti

impozit pe clădire, petenţii au făcut recepţia lucrării la expirarea termenului menţionat în

autorizaţia de construire, la un an şi jumătate de la terminarea lucrărilor; nici cu această ocazie nu

au fost specificate deficienţe la imobil, iar potrivit art. 30 din H.G. 273/1994 investitorul nu mai

poate emite alte solicitări de remediere lucrări, penalizări, diminuări de valori, cu excepţia viciilor

ascunse descoperite în termenul stabilit conform legii; în privinţa procesului – verbal de

contravenţie emis de Inspectoratul de Stat în Construcţii, la rubrica „unitatea controlată” sunt

trecuţi reclamanţii şi numita G E, prietenă de familie cu aceştia; deficienţele semnalate în acest act

sunt puţine, rezumându-se la deficienţe de documentaţie, stabilindu-se şi că vinovaţi sunt petenţii;

dacă ar fi fost deficienţe grave ar fi trebuit convocat şi controlat constructorul, însă pârâta nu a

primit nici o sesizare de la Inspectoratul de Stat în Construcţii; în urma sesizării reclamanţilor,

O.P.C. Argeş nu a întocmit nici un proces – verbal de constatare şi sancţionare a societăţii, ci s-a

recomandat petenţilor să respecte disp. contractuale, ceea ce nu au făcut.

S-au formulat şi mai multe susţineri în ceea ce priveşte raportul de expertiză întocmit de

către ing. C A în cauza privind asigurarea de dovezi, în fapt obiecţiuni la această lucrare (filele 33-

37).

În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 din C.proc.civ.

Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 38-100), iar la termenul de

judecată din data de 11.02.2009 s-au admis cererile de probatorii ale părţilor, sens în care s-au

administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu, cea testimonială (au fost audiaţi martorii MN, H

O - filele 127-130), expertiză tehnică în specialitatea construcţii, cercetare la faţa locului; au fost

efectuate două rapoarte, de către doi diferiţi experţi, respectiv P L (filele 154-158, 202-205) şi CC

(filele 250-258).

Prin încheierea din data de 15.12.2010 s-a dispus refacerea raportului de expertiză,

apreciindu-se că cel efectuat de experta P L este impropriu şi nu putea duce la soluţionarea

cauzei, cu motivarea expusă în hotărârea de la acea dată.

La termenul din 19.10.2011, fiind respinse obiecţiunile la raport, s-au formulat de către

părţi concluzii asupra excepţiei prescripţiei şi fondului cauzei.

Raportat la disp. art. 137 din C.proc.civ. instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra

excepţiei, cu precizarea că va fi analizată aceasta raportat la categoriile diferite ale viciilor

construcţiei (părţile au formulat concluzii numai pentru viciile ascunse).

Prescripţia reprezintă o sancţiune de drept civil aplicată creditorului având în vedere

pasivitatea sa în realizarea creanţei.

În cazul în care acesta dă dovadă de pasivitate şi nu încearcă să solicite forţa coercitivă a

statului pentru a obliga debitorul la plata debitului, intervine pentru creditor sancţiunea

prescripţiei dreptului la acţiune, respectiv, pierderea posibilităţii obligării debitorului la plată,

raportul juridic transformându-se din perfect (ocrotit prin forţa coercitivă a statului), în imperfect.

Viciile aparente ale unei construcţii sunt cele care puteau fi observate la predare, cu

obişnuita atenţie a părţilor.

Astfel, pentru acestea nu sunt incidente disp. art. 11 din Decretul nr. 167/1954, citate mai

jos, ci prevederile art. 1, alin. 1 şi art. 3, alin. 1 din acelaşi act normativ, respectiv: „Art. 1 Dreptul

la acţiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în

termenul stabilit în lege.”; „Art. 3 Termenul prescripţiei este de 3 ani, iar în raporturile dintre

organizaţiile socialiste, de 18 luni.”.

Rezultă că, reclamanţii, în cazul în care doreau să invoce o neexecutare a unui contract de

antrepriză şi implicit acordarea de daune interese, erau nevoiţi a introduce acţiune în faţa instanţei

judecătoreşti în termenul impus de prevederile citate mai sus.

Aceştia au introdus cererea de chemare în judecată la data de 07.11.2008, iar conform

procesului – verbal de recepţie cu nr. 117/11.02.2005 (fila 59), încheiat între pârâtă şi reclamantă,

încă de la data de 11.02.2005 s-a predat posesia asupra construcţiei edificată de către intimată,

moment la care petenţii de astăzi putea observa eventualele lipsuri aparente (vicii) şi aveau

posibilitatea acţionării în judecată, ceea ce însă nu au făcut.

Cazurile de întrerupere a termenului de prescripţiei sunt prevăzute limitativ de disp. art.

16 din Decretul nr. 167/1954 („Prescripţia se întrerupe: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui

acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. În raporturile dintre

organizaţiile socialiste, recunoaşterea nu întrerupe curgerea prescripţiei; b) prin introducerea unei

cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă

judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare.

Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în

judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a

renunţat la ea.”).

Formularea unei cereri în faţa instanţelor prin care s-a solicitat asigurarea unei dovezi

(expertiza) şi o acţiune de aceeaşi natură cu cea de astăzi ce a fost respinsă, nu constituie cazuri de

întrerupere a termenului de prescripţiei, raportat la prevederile legale citate anterior.

În ceea ce priveşte calitatea de vicii aparente, raportat la conţinutul raportului de expertiză

efectuat de către expertul C C, se reţine că, dintre cele invocate de reclamanţi numai burlanul din

tablă zincată se poate include în această categorie, iar nu şi celelalte vicii; expertul a arătat şi că,

învelitoarea locuinţei este prevăzută cu jgheaburi şi burlane pentru preluarea apelor pluviale (fila

255 verso).

Lipsa acestei părţi a edificiului putea fi observată cu o minimă atenţie de către petenţi.

Astfel, se observă că, pentru pretenţia privind acoperirea prejudiciului suferit prin lipsa

burlanului din tablă zincată la construcţia casă, s-a împlinit termenul de prescripţie de 3 ani,

urmând ca instanţa să admită excepţia şi în consecinţă să respingă această pretenţie.

Nu se va reţine incidenţa prevederilor art. 1353 din C.civ. („Vânzătorul nu este

răspunzător de viciile aparente şi despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă.”), având

în vedere că acestea fac referire la viciile aparente în cazul unei vânzări, iar nu în cazul unui

contract de antrepriză, dar şi termenul de garanţie stabilit de părţi.

Prin art. 5.3. din convenţia părţilor s-a acordat un termen de garanţie de 12 luni de către

pârâtă pentru lucrările de executare cu deficit sau abateri (fila 40).

În ceea ce priveşte viciile ascunse se observă că acestea au fost identificate în acest sens de

către expertul C C, prin raportul de expertiză (filele 252-256), după cum vor fi analizate şi mai jos.

Pentru aceste vicii, în cazul în care s-ar reţine susţinerile părţilor (după cum se va analiza

mai jos sunt incidente alte prevederi), ar fi incidente dispoziţiile art. 11 din Decretul nr. 167/1954,

respectiv: „Art. 11 Prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis

sau ale unei lucrări executate, începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai tîrziu de

la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării. Prescripţia acţiunii privind viciile unei

construcţii, începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai tîrziu de la împlinirea a trei

ani de la predare. Prin dispoziţiile prezentului articol nu se aduce nici o atingere termenelor de

garanţie, legale sau convenţionale.”.

Viciile ascunse sunt cele care nu pot fi descoperite la predare, cu mijloace obişnuite, dar a

căror cauză este prezentă în momentul predării bunului.

Raportat la prevederile citate mai sus, se constată că, legiuitorul a stabilit două momente

alternative de la care poate începe să curgă prescripţia respectiv: un moment subiectiv (data

descoperirii viciilor); un moment obiectiv (expirarea termenului de 3 ani de la predare).

Acest din urmă termen nu este de prescripţie, după cum a susţinut pârâta prin apărător

prin concluziile asupra fondului, ci termen de garanţie legală, cu caracter subsidiar, în sensul că

expirarea sa marchează momentul obiectiv al începerii termenului de prescripţie (atunci când nu

intervine alt termen de garanţie).

Astfel, termenul de 3 ani impus de disp. art. 3, alin. 1 din Decretul nr. 167/1954, începe

să curgă numai după trecerea celui de garanţie legală de 3 ani, iar nu concomitent.

Observând data predării bunului (11.02.2005) şi data introducerii cererii de chemare în

judecată nu este incidentă sancţiunea prescripţiei; nu au trecut 6 ani.

De asemenea, pârâta nu a reuşit a proba existenţa unui termen subiectiv incident în

privinţa reclamanţilor, respectiv data exactă la care aceştia au descoperit viciile.

Mai mult decât atât, pentru construcţia edificată de intimată sunt incidente disp. art. 29

din Lg. 10/1995, respectiv: „Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi

furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia

atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligaţiilor ce le revin

pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia lucrării,

precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenţă a construcţiei, pentru

viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în

vigoare la data realizării ei.”.

Pârâta este executantul construcţiei şi conform prevederilor de mai sus răspunde, raportat

la obligaţiile asumate, pentru viciile ascunse ale construcţiei ivite într-un interval de 10 ani de la

recepţia lucrării.

Termenul de prescripţie incident în cauză este cel de 10 ani, iar nu cel de 3 ani.

Pentru aceste motive se va respinge excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte viciile

ascunse.

Asupra fondului cauzei, raportat la probele administrate, se va admite în parte acţiunea

majorată, pentru următoarele considerente:

Din înscrisurile depuse de către pârâtă se observă că, între părţi s-a încheiat contractul cu

nr. 103/07.06.2004 (filele 39-48), având ca obiect: „execuţie casă de locuit”, de către pârâtă

(executant), în beneficiul reclamantei (beneficiar).

În convenţie au fost prevăzute clauze privind preţul, termenul de execuţie, obligaţiile

părţilor, fiind şi descrisă lucrarea.

Astfel, contractul încheiat de către părţile de mai sus este un contract de antrepriză, iar în

baza acestuia, una dintre părţi (antreprenor – pârâta) se obligă să execute pe riscul său şi în mod

independent o anumită lucrare pentru cealaltă parte (client – reclamanţii soţi), în schimbul unui

preţ.

Raportat la convenţia încheiată, antreprenorul răspunde în toate cazurile pentru viciile

ascunse ale materialelor procurate de el, cât şi ale lucrării, după ce a fost recepţionată de client şi

chiar dacă lucrarea nu a fost executată de el personal.

Prin probatoriul administrat în cauză, în special expertiza, se observă că petenţii au reuşit

în parte să probeze existenţa, la construcţia edificată de către intimată, a mai multor vicii ascunse.

Astfel, expertul C C în raportul de expertiză întocmit în cauză a concluzionat că, sunt vicii

ascunse următoarele deficienţe: lipsa hidroizolaţiei orizontale din carton între fundaţia din beton

şi talpa din lemn a structurii de rezistenţă a pereţilor pentru aproximativ 50 cm.; necesitatea

înlocuirii pardoselii din parchet laminat la camera de zi de la parter a casei, pentru o suprafaţă de

22,45 m; necesitatea remedierii tâmplăriei din lemn (înlocuire uşă exterioară, înlocuire integrală a

uşilor interioare, înlocuirea foilor de geam de la toate ferestrele); necesitatea refacerii finisajelor

interioare pentru o suprafaţă de 42 mp.; necesitatea refacerii terasei de la faţada posterioară a

locuinţei; necesitatea înlocuirii a ? din suprafaţa totală a învelitorii, respectiv 65 mp.

Aceste vicii au fost descrise pe larg de către expert în raport, acesta motivând şi concluzia

cum că ar fi ascunse, motivare apreciată de instanţă ca fiind corectă (apariţia defecţiunilor în timp,

în funcţie de anotimpuri, folosinţă, umezeală, etc.).

S-au avut în vedere de către expert atât rapoartele de expertiză întocmite anterior, cât şi,

în special, constatările efectuate de o instituţie a statului, respectiv Inspectoratul de Stat în

Construcţii Argeş, prin procesul – verbal de control din data de 29.09.2005 (filele 60, 61).

În ceea ce priveşte fundaţia locuinţei, respectiv hidroizolaţia ce s-a efectuat numai în

parte, nu se poate reţine susţinerea intimatei privind lipsa unei asemenea lucrări din proiectul avut

în vedere chiar de către părţi, observând concluziile expertului cum că, s-a efectuat o astfel de

hidroizolaţie, însă nu complet; dacă nu ar fi existat un acord în sensul efectuării acestei lucrări

pârâta nu ar fi executat-o deloc, iar nu numai parţial.

Mai mult decât atât, cu ocazia cercetării la faţa locului, reprezentantul intimatei a arătat că

hidroizolaţia nu este efectuată pe porţiunea de la gresie în jos, casa pornind de la gresie în sus (ca

răspuns la susţinerile petenţilor cum că, hidroizolaţia la casă nu ar fi făcută deoarece apar urme de

muşchi de culoare verde între plăcile de gresie – fila 215).

În acelaşi timp, se constată că, acelaşi expert a analizat şi susţinerile reclamanţilor privind

alte deficienţe, respectiv: structura de lemn a pereţilor şi termoizolaţia planşeului peste încăperile

de la etaj, concluzionând şi motivând de ce acestea nu sunt vicii, ci chiar ceea ce aceştia au

contractat prin convenţia încheiată.

Astfel, aceste pretenţii nu pot fi admise; mai mult, petenţii nu au contestat concluziile

raportului de expertiză, rezultând că aceştia sunt de acord cu ele.

De asemenea, se observă că expertul a arătat expres că, prin contract s-au stabilit

caracteristicile tehnice ale structurii de lemn şi termoizolaţia planşeului, iar intimata le-a executat

conform acestei convenţii.

Nu se va reţine susţinerea pârâtei privind incidenţa disp. art. 30 din H.G. 273/1994,

raportat chiar la conţinutul acestei prevederi, respectiv: „După acceptarea recepţiei de către

investitor cu sau fără obiecţii, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remediere de lucrări,

penalizări, diminuări de valori şi alte asemenea, decât cele consemnate în procesul-verbal de

recepţie. Fac excepţie viciile ascunse descoperite în termenul stabilit conform legii.”.

Reclamanţii în calitate de investituri (beneficiari) pot formula alte solicitări de remediere

de lucrări decât cele din procesul – verbal de recepţie, având în vedere că au probat existenţa de

vicii ascunse, vicii care sunt prevăzute ca excepţie chiar în dispoziţia invocată.

În ceea ce priveşte evaluarea acestor vicii, instanţa se va opri asupra celei propuse de către

expertul C, observând că acesta prin raportul de expertiză şi devizul anexat acestuia a cuantificat

prejudiciul suferit de reclamanţi la suma de 40.265 lei (valoarea lucrărilor necesare a se efectua la

locuinţa P+M pentru înlăturarea viciilor de execuţie – fila 258).

Mai mult decât atât, expertul a precizat că, devizul a fost întocmit în funcţie de lucrările

necesare a se efectua şi materialele necesare punerii în operă, iar valoarea materialelor reflectă

preţul actual al acestora, manopera corespunzând normei de timp aferentă fiecărui articol de

lucrare din indicatoarele de norme de deviz.

Din această sumă instanţa va scade preţul exprimat de expert în privinţa burlanului de

tablă zincată care, după cum s-a analizat mai sus, nu reprezintă un viciu ascuns (suma de 76,88

lei), rezultând în final suma de 40.118,12 lei.

De asemenea, nu se va reţine nici susţinerea pârâtei privind necesitatea înlăturării T.V.A.-

ului din suma de mai sus, având în vedere că, în cazul în care petenţii vor remedia viciile ascunse

trebuie să achite şi o astfel de taxă pentru materialele pe care le vor folosi şi un alt eventual

antreprenor.

Mai mult, expertul nu a identificat vicii ce s-ar fi produs din cauza unor materiale care ar fi

fost deficitare, materiale ce ar fi fost puse la dispoziţie de către petenţi; în raport chiar s-a arătat

clar că, materialele procurate de către reclamanţi nu au privit acele lucrări a căror calitate este

contestată de aceştia şi care au făcut obiectul expertizării (fila 257).

Raportat la motivele invocate în cererea de chemare în judecată, reclamanţii trebuiau să

dovedească condiţiile necesare angajării răspunderii civile contractuale, respectiv: fapta ilicită a

pârâtei ce constă în nerespectarea unei obligaţii contractuale; existenţa unui prejudiciu

patrimonial; raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu; vinovăţia intimatei.

După cum s-a analizat mai sus, pârâta este cea care nu şi-a executat obligaţia contractuală

asumată, săvârşind o faptă ilicită; nu a executat construcţia în bune condiţii.

Prejudiciul adus reclamanţilor constă în vătămarea pe care aceştia au suferit-o prin

atingerea adusă dreptului lor subiectiv patrimonial, respectiv, deşi au achitat preţul, nu au primit

construcţia fără vicii.

Legătura de cauzalitate şi vinovăţia rezultă din modalitatea producerii prejudiciului.

Raportat la toate concluziile de mai sus, în baza disp. legale citate, cât şi cele ale art. 969,

970 din C.civ., urmează ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 40.118,12 lei, către reclamanţi,

reprezentând contravaloare despăgubiri.

În baza prevederilor art. 274, 276 din C.proc.civ., observând modalitatea în care a fost

admisă acţiunea (în parte), cât şi faptul că pretenţiile reclamanţilor au fost numai în parte reţinute

(nu toate viciile invocate s-au confirmat), urmează ca instanţa să compenseze în parte cheltuielile

de judecată, urmând ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 4.439 lei, către reclamanţi.

S-au avut în vedere, în determinarea cheltuielilor, numai cele ce au fost probate de către

petenţi până la data rămânerii în pronunţare, cât şi cele efectuate în dosarul de asigurare dovezi,

raportat la disp. art. 241, alin. 2 din C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de reexaminare formulată de expertul C C.

Revocă toate sancţiunile cu amenda judiciară aplicate expertului de mai sus în prezenta

cauză.

Respinge excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte viciile ascunse.

Admite în parte excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte viciile aparente, respectiv numai în

ceea ce priveşte burlanul din tablă zincată.

Admite în parte acţiunea majorată formulată de reclamanţii S G şi S A, domiciliaţi în mun.

Piteşti, cartier T, str. M L, nr. , jud. Argeş, în contradictoriu cu pârâta S.C. M S.R.L., cu sediul în

mun. Piteşti, str. G, nr., jud. Argeş.

Obligă pârâta la plata sumei de 40.118,12 lei, către reclamanţi, reprezentând contravaloare

despăgubiri.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.439 lei, către reclamanţi,

rezultate în urma compensării parţiale.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 26 Octombrie 2011.

Preşedinte,

M S

Grefier,

L M

S.M. 25.11.2011

4 ex.

1