Pretenţii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA COMERCIALĂ Nr. 10410

Şedinţa publică de la 04 Decembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE E. F.

Grefier Ionela Cîrciumaru

Pe rol judecarea cauzei litigii cu profesioniştii privind pe reclamant SC A. D.SA, chemat în garanţie SC O. L. SRL, chemat în garanţie O. V. I. G. SA, chemat în garanţie SC A. SA A., chemat în garanţie SC E. R. A. –R. SA şi pe pârât SC A. T. SRL, având ca obiect pretenţii

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 27.11.2012, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 05.11.2008 sub nr. 10360/280/2008 reclamanta SC A. D. SA a chemat în judecata pe pârâta SC A. T. SRL. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligata pârâta la plata sumei de 24.729,43 euro echivalentul a 89.171,85 lei reprezentând contravaloare marfa deteriorată, la plata dobânzii legale calculata de la data reclamaţiei adresata în scris transportatorului şi a  cheltuielilor de judecată .

În motivarea cererii reclamanta a arătat că în baza relaţiilor comerciale existente între părţi pârâta, în calitate de transportator, a efectuat un transport de marfa cu vehiculul înmatriculat sub nr. AG 42 TOL/AG 62 TOL  de la Renault SAS CLEON – Franţa la SC A. D. SA pentru care s-a întocmit scrisoare de transport internaţional.

Reclamanta a precizat că în momentul recepţionării mărfii la destinaţie, la data de 07.11.2007, s-a constatat că un nr. de 5 containere  încărcate cu piese-arbori primari şi secundari, erau deteriorate, marfa fiind împrăştiata în interiorul autovehiculului. S-a întocmit avizul de litigiu nr. 119/2007 în care s-au consemnat rezervele de pe CMR , inclusiv faptul că reperele din interiorul containerelor au fost luate şi depozitate peste alte ambalaje, fiind găsite vrac şi amestecate, document semnat şi de şoferul care a transportat marfa, aspecte comunicate pârâtei prin reclamaţia nr. 794/09.11.2007.

A arătat reclamanta că în urma trierii mărfii s-a constat un nr. 990 piese sunt inutilizabile şi nu corespund din punct de vedere calitativ condiţiilor de montaj, astfel încât a solicitat transportatorului plata celor 990 de arbori deterioraţi , însă acesta a refuzat .

Reclamanta a precizat că avarierea pieselor este consecinţa faptului că şoferul transportatorului este cel care a desigilat cele 5 containere şi a aşezat vrac piesele în condiţiile în care, în temeiul contractului de transport, cărăuşul are obligaţia de a conserva marfa şi a o păstra intactă până la destinaţie, din acest punct de vedere, cărăuşul  fiind asimilat unui depozitar.

A arătat reclamanta că în orice situaţie, chiar în situaţia în care încărcarea şi operaţiile complementare cad în sarcina expeditorului, trebuie respectat modul de stivuire, aşezare, prescris de cărăuş, acesta fiind cel care stabileşte normele tehnice de încărcare sau aşezare în spaţiul interior al mijlocului de transport şi are îndatorirea să supravegheze îndeplinirea stricta a acestor masuri, iar în situaţia în care nu sunt respectate să facă rezerve pe scrisoarea  de trăsură, primirea fără rezerve a mărfii spre transport angajând răspunderea cărăuşului pentru executarea deplasării încărcăturii până la eliberarea ei destinatarului.

Pârâta a depus la filele 36-37 din dosar întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a SC O. L.S.R.L. şi O. V. I. G. SA.

Prin întâmpinare a invocat excepţii ce au fost respinse de instanţa iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii arătând că reprezentanţii săi au verificat bunurile ce formează obiectul litigiului şi au constatat că dosar 10-15 % sunt parţial deteriorate astfel încât cererea reclamantei nu poate fi admisă pentru întreaga sumă.

Pârâta a solicitat instanţei să pună în vedere reclamantei să facă dovada relaţiilor comerciale existente între părţi prin acte juridice ce stau la baza acestora.

În subsidiar pârâta a arătat că în baza unei comenzi ferme efectuate şi achitate a angajat pentru efectuarea transportului societatea SC O.L SRL. care a efectuat transportul, fiind pe deplin răspunzătoare de consecinţele acesteia.

Pârâta a precizat că a transmis către SC O.L SRL. o comanda de transport intenţional pe ruta Franţa- România, comanda confirmata de aceasta firmă, SC Atlas  având calitatea de intermediar între beneficiarul transportului şi firma care efectuează în mod efectiv transportul.

Pârâta a arătat că transportul în cauza a fost efectuat de SC O.L SRL. faţa de care şi-a îndeplinit toate obligaţiile, reprezentanţii transportatorului au fost prezenţi la faţa locului pentru a verifica starea în care se află marfa transportată  şi a întocmit printr-un expert tehnic judiciar un raport  tehnic de expertiza care constata starea bunurilor precum şi faptul că doar 10-15% din ele au suferit deteriorări, astfel încât întreaga răspundere a efectuării transportului revine transportatorului conform Convenţiei CMR de la Geneva.

SC O.L SRL. a formulat întâmpinare depusă la filele 155-158 din dosar prin care a invocat excepţii respinse prin încheierea pronunţata la 09.11.2009 iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie motivat de faptul că reclamanta a predat spre încărcare o cantitate de 10,369 tone marfă în loc de 5 tone, astfel încât în Vama Hehyslalon camionul a fost cântărit şi constatându-se depăşirea sarcinii maxime admise cu 2500 kg / osie, şoferul a desigilat 5 containere pentru a reaşeza marfa . A precizat chemata în garanţie că în acest context s-a efectuat expertiza judiciara la 20.11.2007 prin care s-a stabilit că mărfurile corespund din punct de vedere tehnic în proporţie de 80-85% .

Chemata în garanţie a precizat că nu are nicio culpă având în vedere încălcarea condiţiilor contractuale prin supraîncărcarea camionului ce a determinat mutarea pieselor precum şi faptul că nu a încheiat niciun contract cu reclamanta.

SC O.L SRL. a formulat la rândul său cerere de chemare în garanţie a societăţii de asigurări cu care avea încheiat contractul nr.  955497/2007.

Chemata în garanţiei SC O.V.I.G. SA. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că potrivit contractului de asigurare încheiat cu pârâta are obligaţia să despăgubească terţii dosar pentru prejudiciule provocate de asiguratul său iar nu pentru prejudiciule cauzate de transportator conform art. 4 din Condiţiile 13.04.06.W.001.0.D. asigurării de răspundere civilă pentru activităţi conexe transportului rutier G-611464.

În cauza s-au administrat următoarele probe: înscrisuri, interogatoriu şi expertiza tehnică de specialitate.

S-a întocmit raportul de expertiză tehnică de către d-nul expert Ivan Florian, s-au admis obiecţiunile formulate de părţi împotriva raportului de expertiză, s-a înlocuit expertul, a fost desemnat d-nul expert Dobre Ioan care a întocmit raportul de expertiză tehnică depus la filele 210-267 din dosar, s-au formulat obiecţiuni la raport, s-au întocmit doua completări  depuse la filele 296 şi 299 din dosar.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Pârâta are ca obiect de activitate intermedieri transport marfă.

În vederea efectuării unui transport pe ruta Franţa-România reclamanta a apelat la serviciile pârâtei, conform comenzii depusă la fila 105 din dosar.

Pârâta a identificat firma de transport ce urma să efectueze transportul conform solicitării reclamantei, respectiv SC O.L SRL.

Pârâta a confirmat în mod repetat prin  înscrisurile depuse la dosar, inclusiv prin întâmpinare, raporturile contractuale intervenite între ea şi reclamantă.

În baza comenzii reclamantei, pârâta a adresat la rândul său comanda de transport depusă la filele 38-39 din dosar chematei în garanţie SC O.L SRL, comanda materializata în contractul nr. ATL 1463-2007.

SC O.L SRL a confirmat comanda de transport (filele 41-42).

Din înscrisurile menţionate nu rezultă cantitatea de marfa ce urma să fie transportată.

Din confirmare rezulta că încărcătura  maxima a camionului a fost de 20 tone brut.

În baza acestor raporturi contractuale Renault SAS a predat transportatorului marfa evidenţiata în facturile şi avizele de expediţie marfă depuse la filele 14-16 din dosar.

Valoarea mărfurilor a fost de 24.729,43 euro conform notei de calcul depusă la fila 17 şi facturilor anterior menţionate.

Transportatorul a preluat marfa fără obiecţiuni .

Pe parcursul transportului conducătorul auto a desigilat 5 containere cu piese şi le-a rearanjat în camion vrac.

În momentul sosirii la destinaţie reclamanta a constatat aceasta situaţie astfel încât a semnat CMR-ul cu obiecţiuni la data de 07.11.2007.

 A convocat reclamanta atât pe pârâta cât şi pe transportator pentru a verifica marfa şi a stabili dacă aceasta corespunde sau nu din punct de vedere tehnic.

În urma verificărilor reclamanta a concluzionat că piesele aşezate vrac, respectiv un nr. 990 arbori, prezintă deficienţe ce le fac improprii destinaţiei lor.

Reclamanta a întocmit avizul de litigii la recepţie depus la fila 12 din dosar semnat de şofer şi reclamaţia administrativă nr. 794/09.11.2007 depusă la fila 13 din dosar.

Transportatorul a solicitat părerea unui expert, respectiv Ivan Florian, expert care prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară depus la filele 43-46 a concluzionat că în camion s-a încărcat cantitatea de 10 tone marfa în loc de 5 tone marfa astfel încât, ca urmare a cântăririi efectuate la vamă, s-a constatat depăşirea sarcinii pe axa motrică cu 2500 kg, situaţie ce a determinat pe conducătorul auto să desigileze 5 containere şi să aşeze vrac cele 990 piese.

A concluzionat expertul că, deşi reprezentanţii reclamantei  nu au permis examinarea bucata cu bucata a celor 990 de piese, doar circa 10-15% din piese prezintă deficienţe, reţinând în acelaşi timp că manipularea şi aşezarea vrac a fost efectuata cu grijă fără a se observa zone lovite generate prin aruncare, cea mai mare parte a pieselor putând fi recuperate, impunându-se verificarea bucata cu bucata a acestora şi selectarea pe baza de control dimensional.

Conform raportului de expertiza întocmit de d-nul expert Dobre Ioan cu completările ulterioare depus la filele 246-268, 296,299, 68 de piese prezentau ciupituri la dantura pinionului mai accentuate, 202 bucăţi prezentau ciupituri greu perceptibile cu ochiul liber şi pete de rugină , 303 prezentau ciupituri la dantura pinionului mai accentuate, 417 bucăţi ciupituri greu perceptibile cu ochiul liber şi pete de rugină.

Deci, toate cele 990 piese prezentau anumite deficienţe la data întocmirii raportului de către d-nul expert Dobre.

Conform concluziilor acestui raport de expertiză, piesele necesitau şlefuire, recondiţionări şi testări, operaţiuni în urma cărora era posibila folosirea atât de către uzină cât şi la reparaţii.

În urma admiterii obiecţiunilor la raportul de expertiză tehnică întocmit de către d-nul expert  Dobre, a fost desemnat expert Cernea Iulian.

Conform raportului de expertiză tehnică  întocmit de d-nul expert Cernea Iulian depus la filele 347-372 din dosar cele doua repere avariate reprezintă doua dintre cele mai importante piese din subansamblul cutie de viteză din autoturismul Logan.

În vederea întocmirii raportului de expertiza s-a întocmit o comisei bilaterală de specialişti care a verificat fiecare piesă sub următoarele aspecte: suprafaţa, dantura arborilor, ciupiturile şi loviturile la dantură, loviturile la suprafeţele  care sunt realizate cu gard mare de tehnicitate , studiindu-se în prealabil documentaţia tehnică a pieselor conform căreia piesele se execută  într-un grad de tehnicitate ridicat care impune un proces tehnologic de fabricaţie  de înalt nivel cu o clasa de precizie deosebit de mare, cu un domeniu de toleranţă  foarte restrâns, cu o treapta de precizie de prelucrare a suprafeţelor  ce se integrează în acest domeniu de toleranţa la dimensiuni, acurateţea suprafeţelor prelucrate ale pieselor, gradul de precizie, condiţiile de reciprocitate între suprafeţele prelucrate fiind prevăzute în documentaţie şi impuse de domeniul de funcţionare a celor doua piese, una dintre condiţii fiind cea a transportului pieselor de la fabricant la utilizator,  în sensul că piesele se aşează pe stelaje speciale  în containere sigilate fără a exista posibilitatea de a se atinge una cu cealaltă, containerele fiind ambalate astfel încât să nu pătrundă umiditatea la piese şi aşezate în mijlocul de transport astfel încât să nu se răstoarne, fiind interzisă desigilarea containerelor şi scoaterea pieselor de pe stelaje precum şi aşezarea lor vrac.

Din acelaşi raport de expertiza rezulta că aceste condiţii tehnice nu au fost respectate în totalitate de transportator, fiind desigilate şi aşezate  vrac cele 990 de piese, situaţie ce a dus la deteriorarea lor prin lovituri, pe suprafeţe ce formează ajustaje, pe suprafeţe filetate, pe dantura pinioanelor, ale zonelor de montaj a rulmenţilor, etc., deteriorări care contravin gradului de tehnicitate foarte înalt la care sunt executate piesele, piese care dacă ar fi admisă în procesul de montaj ar influenţa în mod negativ funcţionarea acestuia.

Membrii comisiei de expertizare au concluzionat că toate cele 990 de piese prezintă ciupituri la dantura şi suprafeţe cu filet, lovituri ale filetului, lovituri pe suprafeţe funcţionale, avarii ce provin de la modul defectuos  în care au fost transportate,  defecte care pot fi completate cu altele ascunse astfel încât  nu mai pot fi utilizate ca piese corespunzătoare pentru montaj la cutia de viteză, impunându-se depozitarea la lada de rebut.

Valoarea prejudiciului este de 24 729,43 euro, respectiv 109.738 lei.

La efectuarea expertizei a participat şi reprezentantul SC O.L SRL conform procesului verbal depus la filele 353-354 din dosar.

Pârâta avea încheiat contract de asigurare cu SC O.V. I. G. SA ( 146-154 din dosar ).

Conform art. 4. 1 din contract asigurătorul nu acorda despăgubiri pentru pretenţii formulate de asigurat pentru daune privitoare pentru bunurile închiriate sau împrumutate asiguratului.

De asemenea, conform art. 4. XI din contract  asiguratul nu acopere daunele provenind din/sau în legătura cu răspunderea civilă delictuală ori care se naşte din orice contract sau înţelegere scrisă, verbală, exceptând contractul de prestări servicii conexe transporturilor rutiere iar potrivit art. 4.XX nu acoperă daunele directe sau indirecte produse cu ocazia, în timpul sau în legătura cu, sau provenind din transportul efectiv al mărfurilor sau persoanelor, dacă respectiva dauna nu s-a produs din culpa asiguratului.

Chemata în garanţie SC O.L SRL a încheiat contractul de asigurare  COD 143 nr. 955474 cu SC  E. R.A. –R. SA (fostă  SC A. SA A.) – filele 179-184 din dosar.

Prin contract asigurătorul s-a obligat să acorde despăgubiri asiguratului pentru prejudiciule cauzate terţilor cu ocazia efectuării transportului conform art. 1 din contract.

Situaţia de fapt expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar coroborate cu răspunsurile la interogatoriu şi concluziile raportului de expertiză.

Conform dispoziţiilor art. 969 C.civ. convenţiile legale făcute au putere de lege între părţile contractante.

Între reclamantă şi pârâta s-a încheiat un contract de expediţie mărfuri prin care pârâta a intermediat legătura dintre reclamantă şi chemata în garanţie SC O.L SRL., respectiv dintre client şi cărăuş .

Practic contractul de expediţie este contractul încheiat între comitent (furnizorul de mărfuri) şi comisionar (expediţionar ) prin care expediţionarul se obliga în schimbul unei remuneraţii să încheie în nume propriu dar în contul comitentului contractele necesare cu terţii pentru transportul încărcăturii, precum şi să îndeplinească actele şi masurile pregătitoare şi de cooperare necesare în scopul executării deplasării.

Expediţia de mărfuri este o operaţiune de intermediere, similara comisionului comercial.

Astfel, art. 405 cod comercial prevede: ,,comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteală comitentului”, iar art. 406 Cod Comercial: ,,comisionarul este direct obligat către persoana cu care a contractat, ca şi cum afacerea ar fi fost a sa proprie”.

Din prevederile legale menţionate rezulta că, de fapt, comisionarul este un intermediar între client şi terţele persoane, el acţionând în nume propriu în contractul pe care l-a încheiat cu terţul.

Deci, spre deosebire de mandatar care închei actul juridic în numele şi pe seama mandantului, comisionarul este obligat în mod direct către persoana cu care a contractat, fiind un mandatar fără reprezentare .

Potrivit art. 413 cod comercial se numeşte cărăuş persoana care îşi ia însărcinarea ca într-un mod oarecare să transporte sau să facă a se transporta, un obiect oarecare.

Pârâta a recunoscut prin întâmpinare, prin răspunsurile  la interogatoriu, prin susţinerile din notele de şedinţa depuse la dosar încheierea contractului de expediţie cu reclamanta.

Prin contract pârâta şi-a asumat obligaţia de a organiza transportul, obligaţie pe care şi-a îndeplinit-o.

De asemenea, pârâta şi-a sumat şi obligaţia de rezultat, respectiv obligaţia că marfa va ajunge în condiţii bune la destinaţie.

Răspunderea pârâtei este dublă în sensul că aceasta, în calitate de expediţionar, răspunde atât faţa de comitent (client ) pentru fapta proprie, dar şi pentru cărăuş, deoarece pârâta este cea care a organizat transportul.

În cauză sunt aplicabile regulile de la mandatul fără reprezentare raportat la răspunderea expediţionarului, respectiv art. 1542 C.civ. şi art. 1002 C.civ.

În vederea angajării răspunderii pârâtei este necesar ca terţul sa acţioneze ca un profesionist independent şi, respectiv, să nu-şi fi îndeplinit obligaţia sau să şi-o fi îndeplinit defectuos.

Exonerarea de răspundere a terţului are ca efect înlăturarea răspunderii expediţionarului faţa de client pentru fapta terţului.

Evident că în situaţia în care expediţionarul despăgubeşte pe client în temeiul răspunderii contractuale pentru altul, are dreptul să promoveze acţiune în regres împotriva terţului, respectiv împotriva cărăuşului.

În consecinţa se impune a se stabili dacă s-a cauzat un prejudiciu reclamantei, respectiv dacă producerea prejudiciului este rezultatul culpei transportatorului.

Răspunderea transporatorului-căruăş în contractul de transport de mărfuri este în primul rând reglementat de dispoziţiile art. 425 din Codul comercial, care preved că transportatorul este – direct răspunzător de pierderea sau stricăciunea lucrurilor care i-au fost încredinţate spre transport din momentul în care primeşte până la acela al predării lor destinatarului.

Regimul juridic al răspunderii este statornicit de reglementările din dreptul comun, prin dispoziţiile codului civil alături de prevederile codului comercial. Art.1073-1090 Cod civil reglementează răspunderea contractuală, art. 998-1000 cod civil, în cazul unui delict sau cvasi delict, iar art. 420, 423, 425 şi următoarele Cod comercial.

Cauzele răspunderii transportatorului rutier sunt enumerate de art.17 pct.1 din Convenţia C.M.R. de la Geneva . Textul menţionat are în vedere următoarele trei fapte specifice, imputabile eventual transportatorului, caracterizându-le totodată pe unele dintre ele detaliat în art. 20 şi 21 şi anume: pierderea totală sau parţială a mărfii; avarierea acesteia; întârzierea  în eliberarea încărcăturii la destinaţie. Oricare dintre menţionatele acţiuni sau inacţiuni se analizează, în cadrul elementelor constitutive ale răspunderii, ca fapte contractual ilicite.

Contractul de Transport rutier se aplică reglementarea uniformă oferită de Convenţia de la Geneva din 19 Mai 1956 şi Convenţia Vamală relativă la transportul internaţional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR de la Geneva.

Răspunderea cărăuşului individual şi a întreprinderii de transport este angajată atunci când:

- există o faptă păgubitoare produsă de cărăuş;

-cărăuşul este vinovat;

-exepeditorul sau destinatarul au suferit un prejudiciu;

- există o legătură cauzală între fapta păgubitoare şi daună.

În cauză transportatorul a primit marfa de la comitent, respectiv expeditor, fără rezerve aspect ce rezulta din scrisoarea de trăsura.

Obligaţia de a supraveghea şi de a stabili condiţiile în  care se încărca marfa în vehicul şi se repartizează pe axe revine conform Convenţiei de la Geneva transportatorului.

Astfel, în cazul folosirii unor vehicule închise, cărăuşul este obligat să verifice natura transportului, respectarea regulilor tehnice de încărcare, sigiliile aplicate de expeditor.

Cărăuşul poate refuza marfa spre transport în următoarele cazuri:

–coletele sunt necorespunzător ambalate;

–mărfurile au fost încărcate fără respectarea regulilor tehnice de încărcare;

Obligaţia de a introduce bunurile supuse transportului în spaţiul interior al vehiculului revine cărăuşului, numai dacă părţile au convenit în acest sens. Această îndatorire cade în sarcina expeditorului.

În toate cazurile cărăuşul stabileşte normele tehnice de încărcare sau aşezare, stivuire etc.

În lipsa unor rezerve consemnate în documentul de transport, acceptarea de către cărăuş a mărfii prezentate pentru transport este deplină şi definitivă.

Primirea fără rezerve a mărfii spre transport angajează răspunderea cărăuşului pentru executarea deplasării până la eliberarea ei destinatarului.

Cărăuşul a susţinut că reclamanta a încărcat o cantitate mai mare de marfa, iar marfa nu s-a repartiza conform certificatului de înmatriculare pe axe, situaţie ce l-a determinat pe conducătorul auto să desigileze marfa şi să aşeze marfa vrac.

 Din nicio proba nu rezulta faptul că s-a încărcat o cantitate de marfa mai mare decât cea convenită de părţi .

Chiar şi într-o astfel de situaţie, conform confirmării comenzii de transport de către cărăuş greutatea maxima ce putea fi încărcata era de 20 tone iar nu de 10 tone.

Mai mult decât atât, transportatorul a acceptat o astfel de situaţie fără rezerve conform scrisorii de trăsură.

Ori, conform art  9 din Convenţia de la Geneva scrisoarea de trăsură face dovada, până la proba contrarie, a condiţiilor contractului si a primirii mărfii de către transportator. In absenta înscrierii in scrisoarea de trăsură a rezervelor motivate ale transportatorului, exista prezumţia ca marfa si ambalajul ei erau in stare aparenta buna in momentul primirii de către transportator si ca numărul de colete, cit si marcajele si numerele lor erau conforme cu menţiunile din scrisoarea de trăsura.

Cert este că în momentul predării mărfurilor către beneficiar, un nr. de 990 arbori prezentau avarii rezultate din transport.

Prin avarierea mărfii se înţelege orice degradare, depreciere a calităţii mărfii survenită pe timpul deplasării încărcăturii, astfel încât în momentul ajungerii la destinaţie, acestea nu mai prezintă aceleaşi caracteristici sau însuşiri tehnico-economice în comparaţie cu momentul predării lor.

Raportul de expertiză tehnică extrajudiciara invocat de pârâta şi de transportator nu poate fi avut  în vedere de instanţa întrucât din conţinutul său rezulta faptul că nu au fost verificate cele 990 piese.

Părerea expertului este pur formală, nefundamentată, aşa cum rezulta din conţinutul raportului de expertiză.

Expertul Dobre a concluzionat faptul că toate cele 990 piese prezintă anumite deficienţe, însă a susţinut că prin recondiţionare, şlefuire, o parte din piese pot fi folosite fără însă a argumenta tehnic dacă piesele respective respecta standardele impuse de specificul lor.

Expertul Cernea a concluzionat că toate cele 990 piese prezintă deficiente ce rezulta din transport ce le fac improprii utilizării conform destinaţiei lor

Pentru a ajunge la aceasta concluzie expertul a studiat documentaţia tehnica specifică pieselor şi a justificat în mod temeinic punctul său de vedere.

Argumentele invocate de expert sunt pe larg expuse în cadrul situaţiei de fapt.

Aceste argumente formează instanţei convingerea că au devenit improprii utilizării conform destinaţiei cele 990 piese având în vedere  specificul pieselor şi prejudiciilor extreme de grave ce se pot cauza prin folosirea la cutiile de viteza ale autoturismelor a unor piese ce nu corespund standardelor fabricantului.

Cele 3 rapoarte de expertiză nu sunt neconcordanţe întrucât aşa cum s-a menţionat primul este pur formal, al doilea confirmă existenţa unor deficienţe la toate cel 990 piese, situaţie confirmata şi de al treilea raport de expertiză, însă argumentat.

În raport de aceste considerente instanţa apreciază că transportatorul a săvârşit o fapta ilicita constând în desigilarea containerelor şi aşezarea pieselor vrac contrar condiţiilor tehnice impuse de producător şi de expeditor.

Prin fapta ilicita s-a cauzat un prejudiciu beneficiarului constând în avarierea celor 990 piese.

Culpa în producerea prejudiciului revine exclusiv transportatorului având în vedere obligaţiile ce îi reveneau la primirea mărfii pentru transport, semnarea scrisori de trăsura fără obiecţiuni şi nedovedirea aspectelor invocate prin întâmpinare, respectiv nerăsturnarea prezumţiei instituita de art. 9 din Convenţia de la Geneva.

Astfel, conform art . 8 din Convenţia de la Geneva la primirea mărfii, transportatorul este obligat sa verifice: a) exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete, cit si la marcajul si la numerele lor; b) starea aparenta a mărfii si a ambalajului ei. Daca transportorul nu are mijloace rezonabile de a verifica exactitate  a menţiunilor indicate in paragraful 1 a) al prezentului articol, el va înscrie în scrisoarea de trăsură rezerve care trebuie sa fie motivate. El trebuie, de asemenea, sa motiveze toate rezervele pe care le face cu privire la starea aparenta a mărfii si a ambalajului ei. Aceste rezerve nu angajează pe expeditor, daca acesta nu le-a acceptat in mod expres in scrisoarea de trăsură. Expeditorul are dreptul sa ceara verificarea de către transportator a greutăţii brute a mărfii sau a cantităţii acesteia astfel exprimate. El poate cere, de asemenea, verificarea conţinutului coletelor. Transportatorul poate cere plata cheltuielilor de verificare. Rezultatul verificărilor se consemnează in scrisoarea de trăsură.

În consecinţă, în cauza sunt îndeplinite condiţiile  angajării răspunderii cărăuşului.

Faţă de aceasta situaţie, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, în baza contractului de expediţie mărfuri, în patrimoniul pârâtei există obligaţia de a despăgubi pe reclamanta pentru prejudiciul cauzat de cărăuş drept pentru care va admite cererea de chemare în judecată şi va obliga pe pârâta SC A. T.SRL să plătească reclamantei SC A. D. SA  suma de 89171,85 lei cu titlu de despăgubiri şi suma de 4765 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, instanţa va admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC A. T. SRL.  în contradictoriu cu SC O.L SRL. şi va obliga pe chemata în garanţie SC O.L. SRL să plătească pârâtei SC A. T. SRL suma de 89171,85 lei cu titlu de despăgubiri şi  suma de 9795 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanţa va admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC A. T. SRL în contradictoriu cu SC O. V. I. G. SA. şi va obliga pe chemata în garanţie SC R.A. –R.SA să plătească chematei în garanţie SC O. L. SRL suma de 89171,85 lei cu titlu de despăgubiri şi  suma de 12830 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în baza contractului de asigurare  anterior menţionat.

În acelaşi timp instanţa reţine că în patrimoniul chematei în garanţie SC O. V.I. G. SA nu există obligaţia de a despăgubi pe pârâta  în raport de dispoziţiile art. 4.XX din contractul de asigurare drept pentru care va respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC A. T.SRL în contradictoriu cu SC O. V. I. G. SA

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. D. SA în contradictoriu cu pârâta SC A. T. SRL.

Admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC A. T. SRL  în contradictoriu cu SC O.L SRL.

Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC A. T. SRL în contradictoriu cu SC O. V. I. G. SA.

Admite cererea de chemare în garanţie formulată de chemata în garanţie  SC O.L SRL. în contradictoriu cu chemata în garanţie SC E. R. A. –R. SA.

Obligă pe pârâta SC A.T. SRL să plătească reclamantei SC A. D. SA  suma de 89171,85 lei cu titlu de despăgubiri şi suma de 4765 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă pe chemata în garanţie SC O. L. SRL să plătească pârâtei SC A. T. SRL suma de 89171,85 lei cu titlu de despăgubiri şi  suma de 9795 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă pe chemata în garanţie SC E. R. A. –R. SA să plătească chematei în garanţie SC O. L. SRL suma de 89171,85 lei cu titlu de despăgubiri şi  suma de 12830 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 04 Decembrie 2012

Preşedinte,

Elena Fodor

Grefier,

Ionela Cîrciumaru

Red. EF

Tehn. L.B. 27 Decembrie 2012

8 ex.

Domenii speta

Spete similare