Plângere contraventională

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ……/2009

SENTINŢA CIVILĂ NR.  ……./2011

Şedinţa publică din data de …….

Completul compus din:

PREŞEDINTE – …..

GREFIER – ……

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta SC OW SRL şi pe intimata ARR, având ca obiect plângere contraventională.

La apelurile nominale făcute în şedinţa publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care :

Nemaiexistând alte cereri de formulat, probe de administrat, excepţii de ridicat, instanţa, considerând cauza lămurită, şi, faţă de lipsa părţilor şi solicitarea  de judecare şi în lipsă, reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii de faţă,

Constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de ……, scutita de taxa de timbru, petenta SC OW SRL în contradictoriu cu intimata ARR, a solicitat anularea procesului verbal seria …..  nr. ….., ca neîntemeiat, iar în subsidiar transformarea amenzii de 1500 lei  în avertisment.

În motivarea în fapt a plângerii, se arată că la data de ……., faţă de numărul mare de călători care depăşeau capacitatea de transport  al autovehiculului nu nr. de înmatriculare ……., ce era programat pentru efectuarea cursei regulate pe traseul  ………, petenta a fost nevoită să îndrume în cursă şi autovehiculul cu nr. de înmatriculare …….., care se afla în acel moment la ……... Se indică faptul că petenta a fost nevoită astfel să dubleze cursa cu autovehiculul respectiv, având în vedere că trebuia să satisfacă dorinţa publicului călător care avea legitimaţii de călătorie procurate cu anticipaţie.  Precizează petenta că autovehiculul cu nr. de înmatriculare …….. nu avea asupra sa în original autorizaţia de transport emisă de Inspectoratul Rutier din Ungaria, ci doar o copie a acesteia cu anexele aferente. Se mai arată că faţă de împrejurarea că era un caz fortuit, conducătorii auto au menţionat în foaia de parcurs nr. ……… următoarele: „Cursă dublă. Autorizaţiei de transport se află la bordul microbuzului ….. cu care circulăm împreună”. Se menţionează că în jurul orelor 23:30, cele două autovehicule au fost controlate  în Vama Borş, fiind totul în regulă, astfel că şi-au continuat cursa în direcţia ……….. Petenta arată că autovehiculul cu nr. de înmatriculare …. a fost oprit în localitatea S….. pentru control, agenţii stabilind că nu era dotat cu instalaţie de limitare a vitezei  aşa cum reiese din dovada de verificare şi nu deţinea licenţa de traseu sau autorizaţia de transport. Petenta apreciază că fapt a nu există, având în vedere că autovehiculul cu nr. de înmatriculare ……. a fost îndrumat în cursă doar pentru preluarea unui flux de călători care s-a prezentat la Autogara ………din Budapesta, fără să facă  rezervarea locurilor. Indică faptul că  s-a făcut o copie xerox a autorizaţiei originale, conducătorii auto menţionând în foaia de parcurs motivul  pentru care s-a circulat cu respectiva copie. Invocă petenta prevederile Anexei 2, cap. II, litera „f” alin. 2 din Ordinul MLPTL 1842/2001, potrivit căruia cursele dubluri efectuate ocazional pentru preluarea unui flux suplimentar de călători existent temporar în punctele de îmbarcare sau cele efectuate pentru preluarea pasagerilor de la un vehicul rămas imobilizat în traseu, nu se consideră curse noi, efectuându-se după acelaşi grafic ca şi al cursei dublate, în următoarele condiţii: depăşirea capacităţii de preluare a autovehiculului iniţial şi menţionarea în foaia de parcurs  a caracterului cursei. Arată petenta că cele două condiţii au fost îndeplinite. De asemenea, apreciază petenta că procesul verbal poate fi lovit de nulitate  deoarece agentul constatator nu a adus la cunoştinţa contravenientului faptul că are dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul procesului verbal încheiat. Indică faptul că s-a încercat de către conducătorii auto să se explice agenţilor constatatori  că era vorba de o dublură a cursei şi că autorizaţia se afla la primul autovehicul.

Cu privire la fapta reţinută în legătură cu limitatorul de viteză, apreciază petenta că aceasta nu există şi încadrarea juridică a faptei este eronată, deoarece HG 899/2003 stabileşte obligativitatea montării limitatoarelor de viteză doar la anumite categorii de autovehicule. Arată că până în prezent nu a apărut nici un ordin al ministrului de resort care să stabilească obligativitatea deţinerii limitatoarelor de viteză la microbuze, care au capacitate de transport relativ mică. Arată petenta că art. 4, alin. 6 din Ordinul 510/2007 stabileşte că autovehiculele prevăzute de alin. 1 şi înmatriculate înainte de 01.01.2005 pot continua să fie echipate cu limitatoare de viteză, autovehiculul controlat, fiind înmatriculat la data de 02.06.2003, deci vechiul sistem ce conţinea limitarea electronică a debitului de combustibil, era acceptabil.

Precizează petenta că la data controlului, autovehiculul nr. de înmatriculare ……… era echipat cu un limitator de viteză, potrivit legislaţiei în vigoare, viteza maximă fiindu-i limitată din construcţie la 100 km/h. Acest lucru rezultă din adeverinţa de verificare nr. ……/2009 emisă de firma autorizată ………din Ungaria. Activitatea de service a vehiculelor de acest gen este asigurată de acest service autorizat, a mai susţinut petenta, care la data de 12.06.2009 a stabilit că viteza autovehiculului este limitată electronic la valoarea legală de 100 km/h. În baza acestei adeverinţe, firma autorizată de RAR, SC I SA, corectează dovada de verificare la rubrica „ limitator de viteză”, cu menţiunea „ din construcţie 100 km/h”, ceea ce înseamnă că din construcţia tehnică limitarea vitezei era asigurată, după ce în prealabil s-a tras o linie, această linie fiind interpretată greşit de agentul constatator ARR Bihor

În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, Directiva 92/6/CEE a Consiliului  şi HG nr. 899/2003.

În probaţiune, s-a depus în copie,  procesul verbal de contravenţie, cartea de identitate a autovehiculului, dovada de verificare şi adeverinţa de constatare tehnică.

Plângerea este scutită de taxă de timbru, în conformitate cu prevederile art.15, lit.i) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Intimata a formulat întâmpinare, depusă prin registratura instanţei la data de 16.03.2010 (filele 42-45), prin care a solicitat respingerea plângerii ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea în fapt a întâmpinării, se arată că la controlul efectuat în data de …….. în localitatea Sântion, a fost depistat microbuzul cu nr. de înmatriculare …. (înmatriculat, utilizat şi licenţiat de petentă), care efectua transport rutier  public de persoane internaţional, fără a deţine la bord autorizaţia de transport sau licenţa de traseu.  Se mai arată că s-a constatat şi faptul că şoferul conducea un vehicul dotat cu tahograf, fără  să fie dotat cu instalaţie de limitare a vitezei legale. Precizează intimata că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ce dau conţinut şi susţinere prezumţiei de legalitate şi temeinicie a procesului verbal.  Arată că petenta  nu a indicat nici o probă şi că aceasta a recunoscut fapta. Indică faptul că nu prezintă nici o relevanţă  că petenta deţine licenţă de traseu valabilă atâta timp cât la bord nu exista la momentul controlului. Astfel, apreciază intimata motivele lipsei de la bord nu prezintă relevanţă, atâta timp cât petenta nu a produs probe pertinente din care să rezulte că ce a afirmat s-aşi întâmplat, invocând în sprijinul său un Ordin MLPTL 1842/2001, abrogat de 4 ani.

În ceea ce priveşte cea de a doua contravenţie, intimata arată că potrivit art. 12  constituie contravenţie utilizarea autovehicolelor, prevăzute la art.8, neechipate cu limitator de viteză sau echipate cu limitator de viteză ce nu respectă reglementările specifice în vigoare. Mai arată că din dovada de verificare depusă de petentă la dosar lipsesc elementele obligatorii de specificat, respectiv nu este menţionată limita de viteză pe dovada de verificare şi nu este bifat cu „x-uri” căsuţele corespunzătoare menţiunilor limitatorului de viteză, potrivit Ordinului 181/2008.

Cu privire la solicitarea de înlocuirea a amenzii cu sancţiunea avertismentului, intimata consideră că nu se impune luarea unei astfel de măsuri, legiuitorul stabilind amenzi contravenţionale în cuantumuri destul de ridicate tocmai pentru că a considerat că fapta are un grad de pericol social ridicat.

În drept au fost invocate dispoziţiile OUG 109/2005, Ordinul 1892/2006 actualizat, OG 2/2001 OG 37/2007, regulamentul CE nr. 561/2006.

Prin precizările formulat şi depuse prin Serviciul registratură la data de 22.04.201, petenta arată că s-a contestat faptul că agentul constatator nu a luat în considerare probele prezentate şi obiecţiunile conducătorului auto, orice menţiune fiind refuzată categoric. Mai arată că agentul constatator nu a vrut să observe nici că Poliţia de Frontieră Borş  a verificat cele două autovehicule , care circulau împreună, negăsind nici o neregulă. A apreciat petenta că nu există pericol social al faptei săvârşite, cursele efectuându-se în condiţii legale, dat fiind faptul că au fost nevoiţi a îndruma în cursă simultan două autovehicule care circulau împreună cu un exemplar original şi o copie după autorizaţia de transport, dintr-un caz fortuit, autovehiculele efectuând peste 100 de curse/an.

În ce priveşte fapta reţinută referitoare la limitatorul de viteză,, consideră petenta că aceasta nu există întrucât Ordinul MT nr. 181/13.02.2008 a fost publicat în Monitorul oficial nr. 147/27.02.2008 şi a intrat în vigoare la 01.03.20098, deci ulterior verificării tahografului, operaţiune ce a fost efectuată la data de 20.02.2008. A învederat petenta că orice suspiciune este eliminată întrucât prin adeverinţa emisă de firma autorizată SC I SA se stabileşte că, iniţial, la data emiterii dovezii de verificare nr. …/2008 angajatul acestei societăţi a procedat corect, prin tragerea unei linii la rubrica „limitator de viteză”, deoarece Ordinul nr. 181/2008 a intrat în vigoare după emiterea acestei adeverinţe. S-a mai menţionat că autovehiculul ……avea limitator de viteză montat atât la emiterea adeverinţei de verificare iniţiale, cât şi în momentul completării formularului.

În susţinere a fost depusă adeverinţa emisă de SC I SA la data de … (f. 53)

Pe parcursul procesului, instanţa a încuviinţat şi au fost administrate proba cu înscrisuri şi testimonială, fiind audiat sub prestare de jurământ martorul BL, declaraţia acestuia fiind ataşată la dosar, fila 75. Petenta a propus ?i audierea martorilor CT ?i BS, ambii domicilia?i în loc. ...., martori ce nu s-au prezentat cu ocazia citării. Instan?a a dispus citarea petentei cu men?iunea de a achita suma de 300 lei cheltuieli de transport pentru cei doi martori încuviinţaţi, iar ca urmare a nedepunerii sumei solicitate, în baza art. 170, alin. 3 Cod proc civilă a constatat decăderea petentei din proba testimonială constând în audierea acestora.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria …..nr.0…….. încheiat în data de ….. în localitatea Sântion, judeţul Bihor (depus la fila 8 din dosar), petenta  SC OW SRL a fost sancţionată contravenţional cu amenda în suma totală de 1500 lei pentru săvârşirea a două contravenţii, după cum urmează:

- cu amenda în valoare de 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 12, lit. e din HG nr. 899/2003 şi sancţionată de art. 13, lit. c din acelaşi act normativ, reţinându-se în fapt că autovehiculul cu nr. de înmatriculare …. ce tracta remorca cu nr. de înmatriculare ….., nu era dotat cu instalaţie de limitare a vitezei, aşa cum reiese şi din dovada de verificare .

- cu amenda în valoare de 1000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 58, lit. i din OUG nr. 109/2005 modificată prin Legea nr. 102/2006 şi sancţionată de art. 59, alin. 1, lit. a) din acelaşi act normativ, reţinându-se în fapt că autovehiculul menţionat efectua transport rutier public de persoane în trafic internaţional de la B… înspre MC, conform foii de parcurs din data de …….. conducător auto CT, fără să deţină la bord, la momentul controlului licenţa de traseu sau autorizaţia de transport.

Împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei, petenta a formulat plângere contravenţională, depusă în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, respectiv 15 zile de la comunicare.

Potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa competentă să soluţioneze plângerea verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii aplicate.

Analizând legalitatea procesului verbal, instan?a constată că s-a invocat de către petentă nulitatea procesului verbal deoarece agentul constatator nu a adus la cunoştinţa contravenientului faptul că are dreptul de a face obiecţiuni. Dar acest lucru rezultă în mod logic, reţine instanţa, întrucât procesul verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei, aspect de altfel menţionat la rubrica “ obiecţiunile contravenientului”. Obiecţiunile conducătorilor auto, dacă acestea au existat, nu puteau fi luate în considerare, întrucât nu au calitatea de reprezentanţi legali ai petentei, conform prevederilor Legii nr. 31/1990.

Pe de altă parte, instan?a re?ine că - în ceea ce priveşte cauzele de nulitate ale procesului verbal - doar încălcarea prevederilor art.17 din O.G.2/2001, mai exact lipsa din procesul verbal a menţiunilor indicate în acest articol atrage de facto nulitatea procesului verbal contestat, nulitate ce se constată şi din oficiu.

În ceea ce priveşte însă lipsa altor menţiuni, cum ar fi cele enumerate la art.16, alin. 7 din O.G. nr.2/2001, pentru ca acestea să atragă nulitatea virtuală a procesului verbal, partea care le invocă trebuie să dovedească o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, aşa cum prevede art.105 alin.2 Cod Procedură Civilă.

În speţă instanţa reţine că nu s-a produs petentei o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenţie, petenta având posibilitatea reală şi efectivă de contestare a acestuia, prin promovarea prezentei plângeri contravenţionale, în cuprinsul căreia a avut posibilitatea de a indica toate apărările care le - a considerat a fi necesare.

Pentru aceste motive, instanţa apreciază că procesul verbal de constatare a contravenţiei a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art.16 şi a art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate menţiunile obligatorii prevăzute de art.17 din acest act normativ, menţiuni a căror lipsă atrage sancţiunea nulităţii actului constatator, nulitate care poate fi constatată şi din oficiu de către instanţă, precum şi menţiunile prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, care, deşi nu atrag nulitatea, pot duce la anularea actului constatator.

În ceea ce priveşte temeinicia, instanţa reţine că procesul verbal de constatare a contravenţiilor se bucură de o prezumţie simplă de temeinicie, relativitatea acesteia permiţând răsturnarea sa, prin administrarea unor probe pertinente ?i concludente.

Prin actul constatator, petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea a două contravenţii, care urmează a fi analizate distinct în continuare.

Referitor la contravenţia prevăzută de art. 12, lit. e din HG nr. 899/2003, instanţa constată pe baza probelor administrate că starea de fapt reţinută de intimată corespunde realită?ii, în sensul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare ……, proprietatea petentei, nu a fost dotat, la momentul controlului, cu instalaţie de limitare a vitezei.

Neîndeplinirea acestei obligaţii este sancţionată, potrivit art. 13, lit. c din HG 899/2003 cu amenda de la 500 lei la 1500 lei aplicabilă deţinătorului autovehiculului.

Petenta a arătat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare HR 05 JNO la data controlului nu era echipat cu limitator de viteză, viteza maximă fiindu-i limitată din construcţie la 100 km/h. A mai susţinut petenta că nu era necesar montarea unui limitator de viteză, deoarece art.8 alin. 2 din HG 899/2003 stabileşte că echiparea cu limitatoare de viteză se realizează în conformitate cu etapele stabilite prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, ori până în prezent nu a apărut un astfel de ordin al ministrului de resort.

 Verificând aceste susţineri ale petentei, în baza înscrisurilor de la dosar,  instanţa reţine următoarele:

 Autovehiculul cu nr. de înmatriculare …..... – microbuz cu 20 de locuri, a fost achiziţionat de către petentă la data de 25.07.2006, fiind supusă, potrivit reglementărilor legale, verificărilor cu privire la condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească, verificări ce în speţă au fost efectuate de către societatea de specialitate SC I SA …. Această din urmă societate, la data de 20.02.2008 a emis dovada de verificare nr. …/2008, din cuprinsul acesteia reieşind că au fost supuse verificărilor legăturile electrice, anvelopele aparatul tahograf. În ceea ce priveşte rubrica referitoare la limitatorul de viteză, s-a trasat o linie, dovada de verificare (f.11) neconţinând nici o menţiune cu privire la existenţa unei asemenea instalaţii. Această dovadă de verificare a stat la baza sancţionării contravenţionale a petentei, în baza art. 12, lit. e) din HG 933/2003.

Ulterior sancţionării contravenţionale petenta s-a adresat societăţii 1L….din Ungaria ce a emis, la data de 12.06.2009, adeverinţa privind examinarea tehnică a funcţionării limitatorului de viteză, viteza programată a limitatorului fiind de 100 km/h (f. 21).

Ulterior sancţionării contravenţionale petenta s-a adresat şi societăţii SC ISA ce a emis adeverinţa nr. …./2010 (f. 53) prin care a arătat că „în dovada de verificare nr. …../2008 la rubrica limitator de viteză s-a trecut ulterior sintagma „din construcţie”, iar la viteză V- set 100 km/h, după ce deţinătorul autovehiculului a prezentat adeverinţa privind examinarea tehnică a funcţionării limitatorului de viteză, emisă în acest sens de firma autorizată L…. Ungaria.”

Se mai menţionează în cuprinsul adeverinţei indicate că iniţial, la emiterea dovezii de verificare nr. …./2008 s-a procedat corect, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, prin tragerea unei linii la rubrica limitator de viteză, deoarece Ordinul nr. 181/2008 a intrat în vigoare doar după emiterea acestei adeverinţe. S-a mai arătat că autovehiculul ……. avea montat limitator, atât la emiterea adeverinţei iniţiale, cât şi în momentul completării formularului.

Dar, aceste ultime menţiuni din adeverinţă, nu pot fi reţinute ca temeinice de către instanţă, în condiţiile în care însăşi petenta a susţinut că nu avea montat limitator de viteză, la data controlului, ci doar că viteza maximă a microbuzului era limitată din construcţie la 100 km/h.

Instanţa nu poate lua în considerare nici aceste afirmaţii ale petentei în condiţiile în care toate probele administrare duc la concluzia că ulterior încheierii procesului verbal de contravenţie, aceasta a procedat la montarea unui limitator de viteză, în acest sens fiind şi adeverinţa emisă de societatea L…. din Ungaria (f.21). De asemenea, prin menţiunea înscrisă în cartea de identitate a autovehiculului, efectuată de RAR, se atestă că viteza era fost limitată la 100 de km/h, la data de 15.06.2009, deci ulterior datei controlului.

 Nici susţinerile petentei referitoare la faptul că nu avea obligativitatea montării limitatorului de viteză nu sunt întemeiate, dat fiind faptul că prin art. 4, alin. 1 şi 2 din Ordinul comun al Min. Transporturilor şi Min. Internelor şi Reformei Administrative nr.510/2007, pentru aprobarea reglementarilor privind controlul tehnic în trafic al vehiculelor rutiere - RNTR 11, se stabileşte în mod expres că autovehiculele din categoriile M2, M3, N2 si N3, destinate circulaţiei pe drumurile publice, având cel puţin 4 roti şi o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, trebuie echipate cu limitatoare de viteza, autovehiculele din categoriile M2 si M3 (în care se înscrie şi microbuzul petentei potrivit cap. III din Ordinul nr. 211/2003), putând circula pe drumurile publice numai dacă sunt echipate cu un limitator de viteza reglat astfel încât viteza lor să nu depăşească 100 km/h”.

În ceea ce priveşte incidenţa art. 4, alin. 6 din Ordinulnr.510/2007, instanţa reţine din interpretarea acestui text legal că autovehiculele înmatriculate anterior datei de 01.01.2005 care aveau montat limitator de viteză, puteau fi echipate în continuare cu acest dispozitiv, doar dacă acesta respecta cerinţele tehnice stabilite de autorităţile competente ale statelor membre ale UE, iar nu cerinţele impuse de Directiva 92/24/CEE. În cauza de faţă acest text de lege nu îşi găseşte aplicabilitatea, întrucât autovehiculul deţinut de către petentă nu era echipat cu un astfel de limitator. Textul menţionat reiterează obligativitatea echipării cu limitator de viteză, dar doar cerinţele tehnice pe care acesta trebuie să le respecte, în cazul autovehiculele înmatriculate anterior datei de 01.01.2005,  pot fi diferite de cele impuse de Directiva 92/24/CEE.

Instanţa mai reţine că, la solicitarea petentei, în cauză a fost administrată şi proba testimonială, fiind audiat sub prestare de jurământ martorul BL. Martorul a declarat faptul că a fost conducătorul microbuzului cu nr. de înmatriculare …., la data controlului, fiind oprit în trafic în localitatea ……... Verificând aceste susţineri ale martorului, instanţa constată că sunt în contradicţie totală cu menţiunile din procesul verbal de contravenţie contestat, ce stabileşte ca autoturismul controlat era condus de CT, CNP ……... Întrucât aceste menţiuni din procesul verbal au fost întocmite pe baza constatărilor personale ale inspectorului de trafic şi au presupus verificări ale identităţii conducătorului auto, instanţa va înlătura în totalitate declaraţia acestui martor, apreciind-o nesinceră, şi în contradicţie cu restul probelor administrate în dosar. Martorul a mai arătat şi că celălalt conducător auto cu care efectua o cursă dublă se numea BS, ceea ce vine în contradicţie inclusiv cu susţinerile petentei ce a arătat că şoferi ai microbuzelor ce efectuau cursa internaţională au fost numiţii BL şi CT.  În aceste condiţii, apreciind că prin declaraţia dată martorul a încercat inducerea în eroare cu privire la realitatea celor întâmplate, instanţa nu va ţine seama în analiza temeiniciei procesului verbal contestat de declaraţia acestuia.

Faţă de toate cele mai sus reţinute, instanţa apreciază ca procesul-verbal este legal si temeinic întocmit, iar petenta nu a reuşit să facă dovada contrarie celor consemnate în cuprinsul acestuia, aceasta făcându-se vinovată de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa  şi sancţionată de art. 13, lit. c din HG 933/2008.

Referitor la sancţiunea aplicată prin actul sancţionator, instanţa constată că petenta a fost sancţionată cu amenda contravenţională în cuantum de 500 lei, amenda minimă prevăzută de art. 13, lit. c din HG 899/2003.

Instanţa reţine, că potrivit prevederilor art. 21 din OG 2/2001 sancţiunea contravenţională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ ?i trebuie să fie propor?ională cu gradul de pericol social al faptei săvâr?ite, ?inându-se seama de împrejurările în care a fost săvâr?ită fapta, de modul ?i mijloacele de săvâr?ire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum ?i de circumstan?ele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal.

În prezenta cauză, instan?a va avea în vedere limitele relativ ridicate ale sanc?iunii amenzii, prevăzute de legiuitor menite să atragă aten?ia asupra gradului de pericol social ridicat al faptei de a conduce un autovehicul neechipat cu limitator de viteză, ce are rolul de a garanta siguranţa  persoanelor transportate şi a celorlalţi participanţi la trafic.

Şi în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art.58, lit. i din OUG 109/2005, instanţa constată că starea de fapt reţinută de intimată corespunde realită?ii în sensul că la momentul controlului, la bordul autovehiculului cu nr. de înmatriculare nr. ……., nu se afla licenţa de traseu sau autorizaţia de transport.

La re?inerea acestei stări de fapt instan?a a avut în vedere procesul verbal întocmit de intimată cu ocazia controlului în trafic, întocmit pe baza constatărilor personale ale inspectorului de trafic, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta fiind  învestit de către stat cu puterea de a constata şi sancţiona faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor şi apărarea statului de drept. Totodată s-a avut în vedere şi faptul că petenta a recunoscut fapta săvârşită, pretinzând că s-a preluat un flux suplimentar de călători din Budapesta şi pentru care a fost necesar a se efectua cursa cu două microbuze. A arătat totodată că transportul s-a efectuat potrivit prevederilor Anexei 2, cap. II, lit. f alin 2 din Ordinul MLPTL nr. 1842/2001 ce stabileşte faptul că nu se consideră curse noi, cursele dubluri necesare pentru preluarea unui flux suplimentar de călători, acestea efectuându-se după acelaşi grafic ca şi al cursei dublate, cu menţionarea în foaia de parcurs a caracterului cursei.

Ori aceste susţineri ale petentei pe lângă faptul că nu au fost dovedite, declaraţia martorului audiat fiind înlăturată ca nesinceră, nu sunt nici în concordanţă cu dispoziţiile art.58, lit. i din OUG 109/2005, ce stabilesc obligativitatea păstrării la bordul autovehiculului a licenţei de traseu sau a autorizaţiei de transport. Afirmaţiile petentei referitoare la efectuarea unei curse duble, în baza şi cu respectarea dispoziţiilor Ordinului MLPTL nr. 1842/2001, nu pot fi luate, de asemenea, în considerare, dat fiind faptul că dispoziţia respectivă a fost abrogată prin Ordinul nr.1987/2005 şi respectiv Ordinul nr. 1892/2006, nemaifiind în vigoare la data efectuării controlului.

Nici susţinerile petentei că s-a efectuat o cursă dublă, determinat de necesitatea preluării unui număr suplimentar de călători, nu sunt de natură a înlătura  răspunderea contravenţională, nu constituie un caz fortuit, în sensul în care acesta este definit şi, anume, o împrejurare externă, invincibilă şi imprevizibilă în mod relativ, adică pentru conducătorul auto şi pentru firma transportatoare. Astfel, aceştia puteau şi, mai ales, trebuiau, să cunoască şi să asigure numărul necesar de autovehicule ce să asigure transportul pentru toţi călătorii ce şi-au procurat cu anticipaţie legitimaţii de călătorie, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare .

Faţă de cele mai sus expuse, instanţa constată că procesul verbal contestat este legal şi temeinic întocmit şi în ce priveşte cea de a doua contravenţie reţinută în sarcina petentei, prevăzută de art. 58, lit. i din OUG 109/2005.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată prin actului sancţionator, pentru această faptă,  se constată că petenta a fost sancţionată cu amenda contravenţională în cuantum de 1000 lei, respectiv cu minimul amenzii speciale prevăzute de art. 59, alin. 1 din OUG 109/2005.

Analizând circumstanţele săvârşii faptei reţinută în sarcina petentei, instanţa apreciază că fapta contravenţională a fost în mod corect individualizată, prin fapta săvârşită acesta eludând dispoziţiile legale în materie .

Pentru toate considerentele mai sus expuse, constatând că nu pot fi re?inute cauze de nelegalitate sau netemeinicie  procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, neimpunându-se nici înlocuirea sanc?iunii amenzii aplicate, cu aceea a avertismentului, instan?a va respinge plângerea formulată de petenta SC OW SRL ?i va men?ine procesul verbal contestat.

În baza art. 274 Cod. proc. civ. instanţa ia act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea contravenţională formulată de petenta SC OW SRL  cu sediul ….., în contradictoriu cu intimata ARR, cu sediul în ……...

Menţine ca legal şi temeinic întocmit procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria …. nr…….. încheiat la data de ……. în localitatea ……, judeţul ……..

Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi ………..

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare