Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

Operator de date cu caracter personal – 3161

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 478/271/2011

SENTINŢA PENALĂ NR. 735/2011

Şedinţa publică de la 20 Mai 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE: I M RA

GREFIER : I N C

MINISTERUL PUBLIC este reprezentat de procuror, P O, din cadrul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA.

Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile  art. 304 Cod procedură penală.

Pe rol fiind judecarea fiind soluţionarea cauzei penale privind pe petentul S.C. şi pe intimatul S.M.D., având ca obiect plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată în baza art. 278 ind.1 Cod de procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  nu se prezintă nimeni.

Procedura este legală îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanţei la data de 16.05.2011, concluzi scrise de către intimatul S.M. prin avocat L.A.

Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în şedinţa publică din 06.05.2011 când părţile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când în vederea deliberării s-a amânat pronunţarea pentru  13.05.2011, apoi pentru data de 20.05.2011.

JUDECĂTORIA

  DELIBERÂND:

Constată că prin plângerea înregistrată la Judecătoria Oradea la 11.01.2011, petentul S.C. a solicitat  infirmarea rezoluţiei din 23.11.2010 din dosar nr.883/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care s-a  dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.M.D., soluţie confirmată la 21.12.2010 prin rezoluţia din dosar nr. 441/II.2/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

A solicitat ca în baza art. 278/1 al.8 lit.b) Cod procedură penală să se dispună admiterea plângerii în sensul desfiinţării rezoluţiei în vederea redeschiderii urmăririi penale.

În motivarea plângerii, petentul arată că, după mai mult de un an de la începerea urmăririi penale faţă de S.M.D. sub aspectul infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 2 Cod penal, un alt procuror, cu o perspectivă total diferită aspra probatoriului şi fără să administreze noi dovezi, a scuzat comportamentul agresiv al învinuitului invocând presupuse vicii de formă ale procesului verbal de contravenţiei şi o apărare total nerealistă a lui S.M.D. cu privire la o presupusă asistare a unei persoane în dificultate, întâi bolnavă şi apoi vindecată miraculos, în apropierea locului ultrajului. Susţine că au fost ignoraţi martorii audiaţi în cauză şi în mod deosebit a fost ignorat certificatul medico-legal care atestă leziunile ce i-au fost cauzate de învinuit. Mai arată că în mod nejustificat sunt decredibilizaţi martorii – membri ai jandarmeriei- pe motiv că i-ar fi oarecum colegi după cum este decredibilizat şi actul medico-legal, susţinându-se că nu a fost bătut ci doar ar fi avut un schimb de replici cu făptuitorul.

Petentul a apreciat netemeinică şi soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de S.M.D. pentru furtul blocatorului.

Intimatul S.M.D. a solicitat respingerea plângerii ca nefondată şi menţinerea rezoluţiilor parchetului ca temeinice şi legale.

 Procurorul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin rezoluţia din 23.11.2010 dată în dos. nr. 883/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus în baza art. 249 şi art. 11 pct. 1 lit.b rap. la art.10 lit. c) şi d) Cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.M.D. sub aspectul infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 2 Cod penal, respectiv s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul S.M.D. sub aspectul faptei prev. de art. 208 al. 2, art. 209 lit.e, i Cod penal, faptă ce nu a putut fi dovedită în sarcina acestuia.

În esenţă, procurorul de caz a motivat că din cercetările efectuate în cauză coroborate şi cu declaraţiile martorilor S. T., P. C. C., O. C şi Ş. V.M. a rezultat situaţia că nu se poate dovedi faptul că învinuitul S.M.D. ar fi ultragiat-o pe partea vătămată S.C. – agent constatator în cadrul Poliţiei Comunitare Oradea, care se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu în parcarea DGFP Bihor, imediat după ce aceasta a procedat în temeiul HCL 640/2006 modificată, la blocarea roţii stângi a autoturismului Skoda Octavia aparţinând învinuitului S.M.D., care era staţionat în loc nepermis, ci doar situaţia că între partea vătămată şi învinuit a avut loc un schimb mai dur de replici.

Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, care, prin rezoluţia din 21.12.2010 din dosar nr.441/II.2/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a respins plângerea ca fiind neîntemeiată, motivând, în esenţă, că soluţia este legală şi temeinică.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, astfel cum rezultă din dosarul nr. 883/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor,  ataşat prezentei, instanţa reţine următoarele:

Petentul S.C. a depus o plângere penală la 12.08.2009 – înregistrată sub nr.6694/P/2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea prin care solicită efectuarea de cercetări faţă de numitul  S.M.D. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prev. de art. 239 Cod penal.

În motivarea plângerii penale, petentul a susţinut că în data de 04.08.2009, în contextul în care a procedat la blocarea autoturismului Skoda Octavia cu nr. BH  ….. aparţinând lui S.M.D., autoturism care staţiona în loc nepermis, acesta din urmă a refuzat să se legitimeze şi să plătească taxa de deblocare, încercând să scoată dispozitivul de deblocare de pe roata maşinii astfel că petentul a început să îl filmeze. Susţine că numitul S. M. a început să îi adreseze injurii şi ameninţări, să îl lovească cu palma şi picioarele şi să îl strângă de gât, de faţă cu martorii C.V. şi O.C..

O plângere penală cu acelaşi obiect a fost formulată şi de Poliţia Comunitară Oradea, fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea la data de  10.08.2009.

Prin ordonanţa de preluare nr. 3160/II.1/2010 din 24.09.2010, dosarul a fost preluat spre soluţionare de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, conform art. 209 al. 4 Cod procedură penală.

Examinând soluţia atacată în raport de motivele invocate de petentul S.C. instanţa apreciază că plângerea este fondată pentru motivele  următoare:

Petentul S.C. este agent de poliţie în cadrul Poliţiei Comunitare Oradea, Biroul Siguranţă Rutieră, iar în data de 04.08.2009, orele 13,35, se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe str. Griviţei din Oradea în apropierea sediului DGFP Bihor, împreună cu martorul C.V. operator în cadrul A.I.O.-Serviciul Parcări. Cei doi au procedat, în aplicarea dispoziţiilor HCL 640/2006, modificată,  la blocarea mai multor autoturisme staţionate în loc nepermis,  printre care şi autoturismul Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare BH ….aparţinând intimatului S.M.D.. În jurul orei 14,00 intimatul a revenit la autoturism solicitând deblocarea acestuia. Petentul i-a adus la cunoştinţă prevederile legale şi i-a solicitat prezentarea actului de identitate şi plata taxei de deblocare în valoare de 100 lei. Intimatul a refuzat să se legitimeze şi să plătească taxa încercând să scoată dispozitivul de blocare de pe roata maşinii. În aceste condiţii petentul i-a adus la cunoştinţă că distrugerea dispozitivului de blocare constituie infracţiune. Întrucât intimatul S.M. a constatat că nu poate înlătura blocatorul cu mâinile a urcat în autoturism şi a încercat să plece. Pentru că nu a reuşit plecarea de pe loc a mai încercat încă o dată să desprindă blocatorul de pe roată, moment în care petentul S.D. l-a informat că îl va filma. Intimatul s-a enervat reproşându-i petentului că îl filmează pe domeniul public şi că îi încalcă dreptul la imagine, a început să adreseze injurii şi ameninţări la adresa petentului, după care l-a lovit cu palma şi cu picioarele, l-a strâns de gât şi a încercat să îi smulgă din mâini camera de filmat. A intervenit martorul O.C., jandarm aflat la obiectivul DGFP Bihor, care a încercat să îl oprească pe intimatul S.M. şi să îl legitimeze. Pentru ca petentul a refuzat legitimarea, plt. maj. O.C. a solicitat ajutorul  sg. major Ş.M. din cadrul Jandarmeriei Oradea, care  efectua patrularea în zonă împreună cu un poliţist din cadrul Poliţiei Municipiului Oradea. Aceştia din urmă au reuşit să îl legitimeze pe intimatul S.M..

Petentul S.D. i-a aplicat intimatului o sancţiune contravenţională în temeiul Legii nr. 61/1991, intimatul a refuzat semnarea procesului verbal de constatare a contravenţiei şi a plecat de la faţa locului.

Ulterior în jurul orei 19,00, petentul S.D. a revenit din nou pe str. Griviţei şi a constatat că autoturismul intimatului nu se mai afla în locul în care l-a imobilizat, întocmind în acest sens o notă de constatare.

Potrivit certificatului medico-legal din 04.08.2009 eliberat de SJML Bihor numitul S.C. I. a prezentat leziuni care s-au produs prin lovire cu corp contondent dur şi comprimare cu degetele, leziuni care necesită  2-3 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.

Această stare de fapt rezultă în mod indubitabil din coroborarea declaraţiilor petentului S.C., date în calitatea sa de parte vătămată, cu declaraţiile martorilor C.V., O.C. şi Ş.M., precum şi cu concluziile certificatului medico-legal amintit.

În aceste condiţii, soluţia de scoatere de sub urmărire penală a intimatului (învinuitului) S.M.D. în temeiul art. 10 lit. c) Cod procedură penală, pe motivul că nu se poate dovedi că învinuitul ar fi ultragiat-o pe partea vătămată şi că, de fapt, între cei doi ar fi avut loc „un schimb mai dur de replici”, este neîntemeiată, fiind în contradicţie flagrantă cu probele administrate în cauză.

Constatăm că procurorul de caz şi-a întemeiat soluţia doar pe declaraţiile martorilor S. T. şi P. C. C., care au susţinut, în esenţă că nu au văzut ca învinuitul să-l fi lovit sau îmbrâncit pe poliţistul comunitar, fără să analizeze în mod temeinic declaraţiile celorlalţi martori oculari respectiv C.V. şi O.C., respectiv a martorului Ş.M. şi nu în ultimul rând fără să aibă în vedere concluziile certificatului medico-legal. În schimb, procurorul de caz insistă mai mult decât era nevoie pe împrejurarea că procesul verbal de constatare a contravenţiei încheiat de petent în calitate de agent constatator şi prin care l-a sancţionat pe intimat în temeiul art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 4627/2010 a Judecătoriei Oradea, însă apreciem că această soluţie a instanţei civile nu poate influenţa soluţia dată în cauza penală, în care nu are relevanţă faptul că agentul constatator S.C. nu avea posibilitatea legală să întocmească procesul verbal de contravenţie pentru agresiunile săvârşite împotriva sa.

În pofida stării de fapt reţinută mai sus, probatoriul administrat în dosarul nr. 883/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nu este în măsură la acest moment să justifice reţinerea cauzei spre judecare în primă instanţă, sub aspectul infracţiunii de ultraj, fiind necesară completarea acestuia pentru înlăturarea unor inadvertenţe în aspectele esenţiale ale cauzei, în principal între declaraţiile martorilor S. T. şi P. C. C. propuşi de intimat, respectiv C.V. şi O.C. audiaţi la solicitarea petentului, precum şi cu privire la lămurirea  existenţei acelei înregistrări video a incidentului din data de 04.08.2009.

În aceste condiţii, plângerea este admisibilă în sensul că se impune completarea probatoriului, doar sub aspectul infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 2 Cod penal, astfel că, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. b) Cod procedură penală, instanţa va admite  plângerea formulată de petentul S.C., împotriva rezoluţiei din 23.11.2010, dată în dos. nr. 883/P/2010 al Parchetului de lângă  Tribunalul Bihor, soluţie menţinută prin rezoluţia din 21.12.2010, dată în dosar nr. 441/II.2/2010 al Parchetului de pe lângă  Tribunalul Bihor,va desfiinţa în parte rezoluţia din 23.11.2010, dată în dos. nr. 883/P/2010 al Parchetului de lângă  Tribunalul Bihor, cu privire la soluţia de scoatere de sub urmărire penală a intimatului S.M.-D., sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal ( pct. I.) şi va trimite cauza procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de S.M.-D. sub aspectul infracţiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 2  Cod penal.

În acest sens organele de urmărire penală vor proceda la următoarele :

-reaudierea părţii vătămate S.C., urmând a se lămuri în acest context şi motivul pentru care nu a adus la cunoştinţa organelor de urmărire penală existenţa CD-ului cu înregistrările de la locul incidentului;

-reaudierea învinuitului S.M. cu privire la împrejurările în care a avut loc incidentul;

-reaudierea martorilor C.V., O.C., S. V. M., S. T., P. C. C. pentru a se lămuri inadvertenţele existente între declaraţiile acestora dar şi identificarea posibililor alţi martori oculari având în vedere că la faţa locului s-au adunat mai multe persoane;

-identificarea şi audierea ca martor a poliţistului din cadrul Poliţiei Municipiului Oradea care l-a identificat şi legitimat pe intimat alături de martorul S. V.; 

-efectuarea de verificări la Poliţia Comunitară Oradea pentru a lămuri dacă există înregistrări video ale incidentului din data de 04.08.2009, în caz afirmativ urmând să se comunice motivele pentru care nu au fost înaintate aceste înregistrări odată cu depunerea plângerii penale, înregistrată la data de 10.08.2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea sau ulterior;

-în măsura în care se confirmă existenţa unor astfel de înregistrări video se va aprecia asupra legalităţii acestor înregistrări şi dacă pot fi folosite ca probe în procesul penal;

-în măsura în care intimatul (învinuitul) S.M. contestă concluziile certificatului medico-legal (a se vedea declaraţia din 06.10.2009 – verso în care acesta afirmă printre altele că ”…vreau să precizez că până şi în certificatul medico-legal obţinut de el scrie negru pe alb că putea să se lovească singur de colţul mesei, tot acelaşi lucru era…”se va dispune efectuarea unei expertize medico-legale în cauză care să stabilească printre altele dacă se menţin concluziile din certificatul medico-legal şi dacă leziunile constatate puteau avea o altă cauză;

-administrarea oricăror altor probe pentru justa soluţionare a cauzei, atât în favoarea cât şi în defavoarea învinuitului, conform art. 202 Cod procedură penală;

Cu privire la soluţia de la pct. II din rezoluţia atacată respectiv soluţia de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de furt calificat a blocatorului de roată, criticată de asemenea de petentul S.C., instanţa o va menţine ca atare, în condiţiile în care petentul nu avea calitatea procesuală de persoană vătămată sau de persoană ale cărei interese legitime ar fi fost vătămate, care să îi permită să formuleze plângere în temeiul art. 278/1 Cod procedură penală împotriva acestei soluţii.

De altfel, este de observat că,  referitor la această faptă, Poliţia Comunitară Oradea, în calitate de persoană vătămată, nu a formulat plângere împotriva soluţiei procurorului.

Pe de altă parte nici nu s-ar impune o eventuală infirmare a soluţiei de la pct. II din rezoluţie, pentru a se începe urmărirea penală sub aspectul infracţiunii de furt calificat, neexistând indicii suficiente care să susţină presupunerea rezonabilă că numitul S.M. ar fi sustras acel dispozitiv de blocare în scopul însuşirii pe nedrept.

În baza art. 192 al. 3  Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor  rămâne în sarcina acestuia.

Instanţa va respinge ca nedovedită cererea  petentului  privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor judiciare, nefiind depusă nici o chitanţă justificativă în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 278/1 alin. 8 lit. b) Cod procedură penală, admite  plângerea formulată de petentul S.C., cu domiciliul  în…., împotriva rezoluţiei din 23.11.2010, dată în dos. nr. 883/P/2010 al Parchetului de lângă  Tribunalul Bihor, soluţie menţinută prin rezoluţia din 21.12.2010, dată în dosar nr. 441/II.2/2010 al Parchetului de pe lângă  Tribunalul Bihor, în sensul că:

Desfiinţează în parte rezoluţia din 23.11.2010, dată în dos. nr. 883/P/2010 al Parchetului de lângă  Tribunalul Bihor, cu privire la soluţia de scoatere de sub urmărire penală a intimatului S.M.-D., sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal ( pct. I.).

Trimite cauza procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de S.M.-D., sub aspectul infracţiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 2  Cod penal .

Menţine  restul dispoziţiilor din rezoluţia atacată, cu privire la soluţia de neîncepere a urmăririi penale.( pct. II.)

În baza art. 192 al. 3  Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Respinge ca nedovedită cererea  petentului  privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 20.05.2011.

Domenii speta

Spete similare