Obligatia de a face

Sentinţă civilă 143 din 11.01.2011


Dosar nr. 1400/280/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 143

Şedinţa publică de la 11 Ianuarie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE E. F.

Grefier I. C.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S. I. şi pe pârât N. Cl., pârât D. C.,

având ca obiect obligaţie de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat C. V. pentru reclamanta lipsă

şi avocat F.pentru pârâtul lipsă N. C., lipsă fiind şi pârâta D. C.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Apărătorul reclamantei depune la dosar interogatoriul ce urma a fi luat pârâtei D C

solicitând aplicarea art. 225 C. proc.civ.

Apărătorul pârâtului N C învederează instanţei că nu cunoaşte numele unui martor care să

se prezinte la instanţă în vederea audierii, drept pentru înţelege să renunţ e la această probă.

Apărătorul reclamantei arată că nu înţelege să-şi însuşească această probă.

Instanţa ia act de declaraţia apărătorului pârâtului N C de renunţare la proba testimonială.

Apărătorului pârâtului N C solicită suspendarea soluţionării cauzei în baza disp. art. 242

alin.1 pct.1 C. proc.civ. până la soluţionarea dosarului nr. 4838/280/2009 având ca obiect

transformarea obligaţiei de întreţinere în bani, dosar în care s-a pronunţat instanţa de fond,

sentinţa a fost casată iar dosarul a fost trimis spre rejudecare însă nu a fost restituit până în

prezent.

Apărătorul reclamantei solicită respingerea cererii de suspendare întrucât între cele două

dosare nu există identitate de obiect, prezenta cauză având ca obiect obligaţia de a face.

Apărătorii părţilor arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Instanţa rămâne în pronunţare asupra cererii de suspendare şi în temeiul art. 150 C.

proc.civ constată cauza în stare de judecată şi acordă apărătorilor părţilor cuvântul în dezbateri de

fond.

Apărătorul reclamantei solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată, cu

cheltuieli de judecată, având în vedere că din administrarea materialului probator reiese faptul că

pârâţii nu şi-au respectat obligaţiile contractuale de întreţinere faţă de reclamantă, au plecat în

Italia din 1998, nefăcând dovada faptului că au acordat în vreun fel întreţinere reclamantei în

aceste condiţii, reclamanta având nevoie de ajutor întrucât este o persoană în vârstă şi bolnavă

fiind nevoită să apeleze la diverse cunoştinţe pentru a o ajuta atunci când are nevoie. Mai mult

decât atât pârâţii nu-i mai permit reclamantei accesul în imobilul garsonieră ce face obiectul

contractului de întreţinere, aceştia chiar închiriind acest imobil.

Apărătorul pârâtului N C solicită respingerea acţiunii ca nefondată având în vedere că

pârâtul deşi a plecat în Italia a dorit să acorde întreţinere reclamantei dar  de câte ori a venit în ţară

aceasta a refuzat orice dialog, iar din probatoriul administrat în cauză a reieşit faptul că reclamanta

este o persoană dificilă. Mai  mult decât atât nu poate fi admisă nici cererea  prin care se solicită

ca pârâţii să-i permită reclamantei accesul în imobilul garsonieră întrucât aceasta are domiciliul în

comun a Săpata unde locuieşte şi în prezent.

INSTANŢA

Constată că, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 19.05.2008

sub nr.4729/280/2008 reclamanta S I în contradictoriu cu pârâţii N C şi N C a solicitat instanţei

ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să-i permită accesul în imobilul

apt. nr.3 situat în Piteşti, str. Găvana, bl. C 5, sc. A , jud. Argeş şi să-i asigure întreţinerea şi

îngrijirea cu toate cele necesare traiului, pe toată durata vieţii, la locuinţa sus menţionată, iar la

decesul ei să o înmormânteze şi să-i facă toate obiceiurile locale, conform contractului de

vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.28468/1993, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea acţiunii a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de

întreţinere sus menţionat, a vândut pârâţilor apartamentul situat în Piteşti, str. Găvana, bl., sc. A ,

art.3, jud. Argeş, proprietatea sa, iar în schimbul apartamentului pârâţii trebuiau să-i acorde

întreţinere şi îngrijire la domiciliul ei din acel apartament, cu toate cele necesare traiului, pe toată

durata vieţii ei, să o înmormânteze şi să-i facă obiceiurile creştineşti, potrivit datinilor.

A mai arătat  că pârâţii  nu i-au acordat nici un fel de întreţinere începând chiar imediat

după încheierea contractului şi până în prezent, nu i-au dat nici un fel de alimente sau

medicamente.

A menţionat că pârâţii au profitat că a plecat pentru scurt timp în comuna S, au schimbat

yala de la apartament şi nu au mai lăsat-o să locuiască acolo, închiriind locuinţa altor persoane.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art.1073 şi urm. Cod civ.

A anexat copie contract de întreţinere autentificat sub nr.28468/ 13.10.1993 (fila 4).

Pârâţii legal citaţi nu au depus întâmpinare.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi s-au audiat martorii P C (fila

25) şi D B (fila 26).

Prin sentinţa civilă nr. 6498 din 31.10.2008 pronunţată de Judecătoria Piteşti s-a admis

acţiunea formulată de reclamantă şi au fost obligaţi  pârâţi să-i permită reclamantei accesul în

imobilul apartament nr. 3 , situat în Piteşti, str. Găvana , bl., sc. A, jud. Argeş , precum şi să

asigure reclamantei întreţinerea  şi îngrijirea  cu cele  necesare traiului pe toată durata  vieţii , la

locuinţa  sus menţionată, iar  la deces  se o înmormânteze  şi să-i facă  obiceiurile locale, conform

contractului  de întreţinere autentificat sub nr. 28468/13.10.1993. Au fost obligaţi pârâţii  să

plătească reclamantei  suma de  10,30 lei  reprezentând  cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut  că pârâţii nu şi-au executat  obligaţiile ce le

reveneau  potrivit  contractului de întreţinere intervenit între  ,  părţi  astfel că  în cauză sunt

aplicabile disp.art. 1073- 1975 C.civ.

Împotriva acestei sentinţe în  termen legal a declarat apel pârâtul N C  criticând-o

pentru  nelegalitate  sub aspectul soluţionării  cauzei  cu procedura nelegal îndeplinită  în ceea ce-l

priveşte .

În motivarea apelului apelantul arată că este plecat din România  de peste 5 ani  în Italia

unde îşi are domiciliul  , iar pe perioada derulării procesului a fost  citat  la  adresa din  România 

şi nu a avut  cunoştinţă despre existenţa acestuia pentru a-şi putea formula apărările.

În dovedirea apelului a solicitat  proba cu înscrisuri , probă încuviinţată  de instanţă:

Analizând  sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate şi a înscrisurilor  depuse în

apel , tribunalul a constatat că apelul este fondat şi l-a admis prin decizia civilă nr. 101/2009, a

desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut că potrivit înscrisurilor aflate la filele 12 şi

25 dosar  apel, începând  cu 13.12.2005 şi până în  prezent apelantul pârât îşi are domiciliul  în

Italia , P V  (TN) str.  M , 73 însă a fost citat pe tot parcursul soluţionării  litigiului de instanţa  de

fond în Piteşti, Găvava III, bl. ,sc. C, ap.5, jud. Argeş .

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. 1400/280/2010.

La fila 39 din dosar reclamanta a precizat faptul că prin prezenta cerere solicită obligarea

pârâţilor la acordarea întreţinerii în natură, precum şi obligarea pârâţilor să-i permită să folosească

garsoniera ce a format obiectul contractului.

În fond după desfiinţare s-au administrat următoarele probe: înscrisuri, interogatoriu şi

testimonială în cadrul căreia au fost audiaţi martorii V G, B A şi G M M.

Prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 28468/ 13.10.1993, reclamanta a

transmis pârâţilor dreptul de proprietate şi posesie asupra apartamentului nr.3 situat în Piteşti, str.

Găvana, bl., sc. A, jud. Argeş, compus dintr-o cameră şi dependinţe, împreună cu suprafaţa de

teren aferentă atribuită în folosinţă, cu obligaţia pentru aceştia de a-i asigura întreţinerea şi

îngrijirea cu toate cele necesare traiului, pe toată durata vieţii, la domiciliul ei din imobilul

înstrăinat, iar la decesul ei să o înmormânteze şi să-i facă obiceiurile locale.

Conform recunoaşterii pârâtului N din declaraţia de apel, acesta a plecat din ţara, în

Italia în urma cu peste 5 ani, declaraţia de apel fiind formulată la 17.01.2009, deci din  2004

Din răspunsul dat la interogatoriu rezultă ca pârâtul  a schimbat yala de la imobilul  ce a

format obiectul contractului  în anul  2004 şi nu i-a dat cheie reclamantului. A susţinut paratul ca

a dat o cheie fratelui său de unde putea să o ia reclamantul însă din nicio proba nu rezultă faptul

că i-a adus la cunoştinţa acest aspect.

Mai mult decât atât, din răspunsul dat la interogatoriu rezultă că paratul a plecat în Italia

în anul 1998 şi în acelaşi timp, rezultă faptul că nu este de acord să-i dea o cheie reclamantei de la

imobil şi să o lase pe reclamantă să locuiască în garsonieră motivat de  faptul că are depozitate

diferite lucruri de valoare.

Pârâta nu s-a prezentat pentru a răspunde la interogatoriu astfel că în cauza sunt

aplicabile dispoziţiile art. 225 C.pr.civ.

Reclamanta este o persoană în vârsta, bolnava ce are nevoie de ajutor în gospodărie şi

de îngrijiri medicale.

Din depoziţiile martorilor V şi B rezultă faptul că pârâţii nu au mers în gospodăria

reclamantei din S unde locuieşte de mai mult timp, nu au ajutat-o în gospodărie, nu i-au acordat

întreţinerea necesară, nu i-au procurat medicamente, cuantumul pensiei este redus nefiind

suficient pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi în acelaşi timp reclamanta apelează la

serviciile vecinilor pentru rezolvarea problemelor gospodăreşti.

Conform depoziţiei martorei G pârâta nu a mai mers în gospodăria reclamantei din S de

peste 5 ani.

Din aceeaşi depoziţie rezultă că reclamanta în mod frecvent i-a cerut ajutorul în

rezolvarea problemelor gospodăreşti întrucât nu le putea rezolva singură.

Martora a învederat faptul că relaţiile dintre părţi s-au deteriorat în anul 2007 când

reclamanta a cerut pârâtului să construiască o casa la S însă a refuzat să treacă pământul pe

numele pârâtului la solicitarea acestuia.

A relatat martora faptul că, pârâţii în mod frecvent îi aduceau alimente şi medicamente

însă reclamanta era nemulţumită însă în anul 2009 pârâtul  a mers o dată la  reclamanta în Săpata

însă aceasta nu l-a primit, situaţie ce s-a repetat o data şi în anul 2010.

Situaţia de fapt expusă se probează cu înscrisul depuse la dosar coroborate cu depoziţiile

martorilor, răspunsurile pârâtului la interogatoriu şi dispoziţiile art.  225 C.pr.civ. cu privire la

pârâta.

Pe rolul  instanţei se află dosarul nr. 4838/280/2009 având ca obiect transformarea

obligaţiei de întreţinere în plata lunara a unei sume de bani, dosar în care prin sentinţa civilă nr.

1903/2010 a fost admisă cererea însă prin decizia tribunalului a fost casată sentinţa, trimisă cauza

spre rejudecare la Judecătoria Piteşti, pană în prezent dosarul nefiind înaintat Judecătoriei pentru

soluţionare.

Reclamanta  a insistat în soluţionarea prezentei cererii aşa cum a formulat-o.

Potrivit art. 244 alin 1 pct. 1 C.pr.civ.  instanţa va putea suspenda judecata când

dezlegarea pricinii atârna în tot sau în parte , de existenţa sau neexistenţa unui drept care face

obiectul unei alte judecaţi.

În cauză soluţionarea prezentei cereri nu depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul

nr. 4838/280/2009, reclamanta având posibilitatea să opteze pentru executarea în natură a

obligaţiei sau pentru transformarea acesteia în bani.

Faptul că reclamanta a înţeles să solicite executarea în natură a obligaţiei este dreptul său,

soluţia ce se va pronunţa în prezenta cauza fiind independentă de soluţia ce va pronunţa în

dosarul anterior menţionat, considerente pentru care va respinge cererea de suspendare formulată

de pârât.

Este evident faptul că instanţa ce va soluţiona dosarul 4838/280/2009 va avea în vedere

şi prezenta hotărâre.

Potrivit disp. art.969 alin.1 Cod civ. ,,convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile

contractante”, iar conform art.970 Cod  civ. ,,ele trebuie executate cu bună credinţă”.

Prin probatoriul administrat s-a dovedit clar faptul că pârâţii au schimbat yala de la

garsonieră în anul 2004 şi nu au predat reclamantei o cheie ceea ce a avut ca efect imposibilitatea

folosirii imobilului de către aceasta.

Conform contractului, pârâţii s-au obligat să acorde întreţinere reclamantei pană la decesul

acesteia în imobilul ce formează obiectul contractului ceea ce echivalează cu instituirea unui drept

de abitaţie în favoarea reclamantei .

Pârâţii nu au respectat acest drept al reclamantei, în prezent reclamanta nu are

posibilitatea să intre în imobil şi să exercite acte de folosinţa conform contractului.

Dreptul de abitaţie este o variantă a dreptului de uz.

Conform art. 572 alin 1 C.civ. cel care are un drept de abitaţie pe o casa poate să stea în ea

cu familia.

În vederea apărării dreptului de a folosi garsoniera conform contractului reclamanta a

înţeles să promoveze prezenta acţiune, ce reprezintă o acţiune confesorie.

Pentru considerentele expuse instanţa va admite aceasta cerere şi va obliga pe pârâţi să

permită reclamantei folosirea, imobilului apartament nr. 3 situat în Piteşti, str. Găvana, bl., sc. A,

jud. Argeş, folosire ce include, evident, şi accesul în imobil.

Contractul de întreţinere este un contract nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral,

consensual şi translativ de proprietate prin care o parte  îşi asumă obligaţia de a asigura întreţinere

celeilalte părţi pe tot timpul vieţii  în schimbul înstrăinării unui bun.

Pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere beneficiarul  întreţinerii este în drept să ceară

rezoluţiunea contractului în condiţiile art.1020 Cod civil sau să ceară executarea contractului

conform dispoziţiilor art. 1073 -1075 Cod civ.

Pentru a fi aplicabile disp.art. 1073 -1075 Cod civ este necesar să fie îndeplinite cumulativ

următoarele condiţii: debitorul întreţinerii să nu-şi execute obligaţia iar neexecutarea obligaţiei să 

fie imputabilă acestuia.

Conţinutul noţiunii de întreţinere include  tot ceea ce este necesar traiului unei persoane,

întreţinerea fiind datorată inclusiv atunci când creditorul obligaţiei de întreţinere are mijloace

materiale suficiente pentru a se întreţine.

Astfel, noţiunea de întreţinere presupune o obligaţie complexă care priveşte pe de o

parte asigurare mijloacelor necesare traiului şi include alimente, îmbrăcăminte, cele necesare

îngrijirii sănătăţii, etc. iar pe de altă parte asigurarea mijloacelor necesare satisfacerii nevoilor

spirituale ale creditorului, în care se includ nevoi culturale, artistice, de informare, etc.

Analizând prin coroborare depoziţiile celor 3 martori, răspunsurile pârâtului  la

interogatoriu şi refuzul pârâtei de a se prezenta şi de a răspunde la interogatoriu  este clar faptul

că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţia complexă asumata prin contract.

Pârâta nu a mai mers la reclamantă şi nu şi-a mai executat obligaţia de cel puţin 5 ani ,

aspect ce rezulta din toate probele administrate.

Aceeaşi concluzie se desprinde din probatoriul administrat  şi cu privire la pârât.

Depoziţia martorei G conform căreia pârâtul  a mers la reclamantă odată în anul 2009 şi

o data în anul 2010, pe parcursul litigiului  nu este de natură să conducă la concluzia ca acesta şi-a

îndeplinit obligaţia de întreţinere.

Prin cele doua demersuri, întreprinse pe parcursul litigiului, este posibil ca pârâtul  să fi

urmărit respingerea prezentei acţiuni formulată de reclamantă.

De altfel, este logic faptul că paratul nu avea cum să-şi îndeplinească obligaţia de

întreţinere cu tot ceea ce include aceasta, din moment ce a plecat din ţara din anul 1998 aşa cum a

răspuns la interogatoriu având în vedere faptul că reclamanta avea nevoie în mod curent de ajutor

în gospodărie, de alimente, medicamente, aspecte ce reclamau prezenţa pârâţilor în apropierea

acesteia iar nu la mii de kilometri distanţa.

Mai mult decât atât, nimic nu se opunea ca pârâţii să consemneze diferite sume de bani

la dispoziţia reclamantei pentru ca aceasta să-i procure alimente, medicamente, îmbrăcăminte, să-

şi plătească utilităţile, în condiţiile în care susţin ca reclamanta a refuzat întreţinerea, aspect

nedovedit prin probele administrate.

Din nicio proba administrată nu rezultă refuzul categorii al reclamantei de accepta

întreţinere pe care pârâţii s-au obligat să i-o acorde.

Conform dispoziţiilor art. 1073 C.civ. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea

exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.

Având în vedre considerentele expuse, cât şi disp. art.1073 -1075 Cod civ., instanţa va

admite acţiunea, va obliga pârâţi să asigure reclamantei  întreţinerea şi îngrijirea, cu cele necesare

traiului, pe toată durata vieţii, la locuinţa menţionată în contract, respectiv în apartament nr. 3

situat în Piteşti, str. Găvana, bl., sc. A, jud. Argeş, iar la deces să o înmormânteze şi să-i facă

obiceiurile locale, conform contractului de întreţinere autentificat  sub nr. 28468/13.10.1993.

În temeiul dip. art.274 Cod proc. civ. va obliga pârâţi să plătească reclamantei suma de

1010,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de suspendare a judecăţii.

Admite acţiunea precizată formulată de reclamanta S I domiciliata în com. S, sat D, jud.

Argeş, în contradictoriu cu pârâţii N C

cu reşedinţa în oraşul P V (TN), M, nr. 73, Italia şi în mun. Pitesti, cart. Gavana III, bl., sc. C,

ap. 5, jud. Argeş, D C domiciliata în mun. Pitesti, cart. Gavana III, bl., sc. C, ap. 5, jud. Argeş.

Obligă pârâţii să permită reclamantei folosirea, ce include şi accesul, imobilului

apartament nr. 3 situat în Piteşti, str. Găvana, bl., sc. A, jud. Argeş, precum şi să asigure

reclamantei  întreţinerea şi îngrijirea, cu cele necesare traiului, pe toată durata vieţii, la locuinţa sus

menţionată, iar la deces să o înmormânteze şi să-i facă obiceiurile locale, conform contractului de

întreţinere autentificat  sub nr. 28468/13.10.1993.

Obligă pârâţii să plătească reclamantei suma de 1010,30 lei reprezentând cheltuieli  de

judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 11 Ianuarie 2011 

Preşedinte,

E F

Grefier,

I C

Red. EF

Tehn. L.B. 12 Ianuarie 2011

5/ex