Acţiune în revendicare

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15 09 2011, sub nr 7740/279/2011, reclamantul BJL a chemat în judecată pe pârâţii P. M.Piatra Neamţ, T.M. şi T.E., solicitând instanţei,ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună restituirea în natură a suprafeţei de 46,5 mp, teren, situat în str Ştefan cel Mare nr 10, jud Neamţ.

În motivare, a arătat că are calitatea de  nepot al defunctei I.L., care a avut doi copii BJH şi BML, care la rândul său a lăsat moştenirea celor doi copii reclamantul din cauză şi fiicei sale BMM şi că dovada  proprietăţii acestui teren o va face cu schiţa emisă de Primăria Piatra Neamţ, după Harta Ciurileanu din 1929, unde pârâta Primăria Piatra Neamţ  a delimitat cu markerul galben fosta proprietate GI, preluate abuziv de regimul comunist în anii 40.

 În continuare, a arătat că suprafaţa totală de teren care a aparţinut defunctului Isăcescu Grigore este în suprafaţă de 5149 mp, din  care 1215 mp, au fost revendicaţi de către reclamant, sora sa şi fiul defunctei IL, BJH, iar pentru restul terenului s-au propus măsuri reparatorii în echivalent pentru 590 mp, domeniul public şi restul terenului 3344 mp, fiind ocupat de casele ridicate de alţi proprietari pe terenul preluat în mod abuziv de statul comunist de la defunctul IG.Totodată, a arătat că prin Hotărârea nr.481 AC/16.05.2002 i-a fost recunoscut caracterul abuziv al preluării bunului de către statul comunist, precum şi că în adresele emise de Primăria Piatra Neamţ s-a stipulat  că acest teren este revendicat de moştenitorii defunctului IG.Astfel,că terenul revendicat nu s-a aflat niciodată în proprietatea Municipalităţii , iar soţilor M.şi F.că nu le poate fi concesionat acest teren, deoareceeste revendicat de moştenitorii defunctului IG.Prin Sent.civ nr. 4393/2003 a Judecătoriei Piatar Neamţ a fost respinsă cererea de radiere din titlul de proprietate a asuprafeţei de 46,5 mp din titlul soţilor T. iar cererea numiţilor F. şi M. au fost respinse ca neîntemeiate. În prezent, din titlul pârâţilor T. a fost radiată suprafaţa de 46,5 mp, pe motiv că Sent civ nr. 4393/2003 prevede acest lucru, iar în prezent suprafaţa de teren revendicată de 46,5 mp nu aparţine nici Primăriei Piatra Neamţ, nici pârâţilor T.şi nici celor două familii F. şi M., pentru că aceştia nu au nici un act prin care să le fi constituit sau reconstituit dreptul de proprietate. Totodată, reclamantul a  arătat că beneficiază de un „bun actual”, întrucât preluarea imobilului, fără titlu, abuziv a fost recunoscută prin Dec civ nr. 481 AC/2002 a Tribunalului Neamţ, irevocabilă, iar terenul revendicat de 46,5 mp se află fie în proprietatea soţilor T., fie în proprietatea privată a Mun.Piatra Neamţ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prev. art 1 din Protocolul nr.1 la CEDO, art1 alin.5, art 21 alin1, 2, 3, art 44 alin.1,2,3, art.53, art.124 Constituţia României, art.6 alin.1 CEDO, cât şi normele corespondente ale Codului Civil prin interpretarea Legii nr.10/2001, în confruntarea cu art 480 Cod civil,m, cu efectele prev de art 329 alin.3 C.pr.civ, Dec.33/2008 a ÎCCJ, coroborate cu jurisprudenţa CEDO, în cauzele Faimblat c.Romania, Matache c Romania, Tudor c Romania, Paduraru c Romania, Ruxandra Ionescu c Romania, Atanasiu, Poenaru şi Solon c.Romania, art.46 CEDO.

Anexat cererii, în cadrul probei cu înscrisuri,reclamantula a depus la dosar, certificatul de moştenitor nr.222/27.03.1996, privind moştenitorii rămaşi de pe urma defunctei BL, certificatul de calitate de moştenitor nr.713/04.10.1996, extras din ridicarea topografică Ciurileanu din anul 1929, Dec civ nr.481AC/16.05.2002, pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr.9/AC/2002, adresa emise de Primăria Piatra Neamţ, în anul 1996, prin care se arată că terenul de 45 mp este proprietatea pârâţilor TE şi M, cf titlului de proprietate nr.26…/1991., adresa Primăriei P.Neamt emisă către M.V. şi V., prin care s-a arătata că terenul pe care se află garajul proprietatea lor este revendicat,cf Legii 10/2001 de către moştenitorii defunctului IG, adresa Primăriei P.Neamţ, din 10 08 2004, prin care s-a arătata pârâţilor T că le-a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind radierea suprafeţei de 46,5 mp, din titlul, proprietatea lor, extras din Hotărârea  Faimblat, procura specială de reprezentare.

În termen legal, pârâtul Municipiul Piatra Neamţ a formulat întâmpinare, prin care a solicitata respingerea acţiunii ca fiind prematur introdusă. Pe cale de excepţie, a invocat excepţia de netimbrare a acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei Municipiului Piatra Neamţ , excepţia necoparticipării procesuale active, având în vedere că acţiunea a fost promovată doar de un coproprietar. Pe fondul cauzei, a arătat că reclamantul , deşi a susţinut că pentru restul de teren s-au propus măsuri reparatorii, prin echivalent, nu a indicat hotărârea prin care a fost stabilită calitatea de persoană îndreptăţită şi s-a propus acordarea de despăgubiri. Totodată,a  arătat că suprafaţa de 46,5 mp face parte din fosta proprietate IG cu G, care iniţial a  fost înscrisă în T.P nr. 1/2030/1991, iar prin Sent.civ nr. 4393/24.11.2003 s-a constatat nulitatea parţială a acestui titlu de proprietate emis în favoarea pârâţilor TM şi TE iar ca urmare a fost emis un nou titlu de proprietate respectiv T.P nr. 6947/2008, fără a fi inclusă şi suprafaţa de 46,5 mp. În prezent terenul revendicat este ocupat de un garaj cu două boxe, al cărui drept de proprietate este stabilit prin Sent.civ nr. 3190/1981.

Anexat întâmpinării, pârâta a depus la dosar titlul de proprietate nr.1/2030/, Sent civ nr. 4393/24.11.2003, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, titlul de proprietate nr.6947/2008 contract de vânzare cumpărare sc.nr. nr 319/1981.

La data de 20.12.2011, pârâţii TM şi TE au depus la dosar întâmpinare, prin care au arătat că sunt de acord cu acţiunea promovată de reclamant, că proprietarul de drept al terenului în suprafaţă de 46,5 mp este defunctul GI, prin moştenitorul JLB, că sunt de acord cu restituirea în natură a acestui teren. Anexat întâmpinării, pârâţii au depus la dosar Decizia nr.6674/1955, prin care le-a fost atribuit terenul în suprafaţă de 620 mp, actul de vânzare bnr.189/1977, completat cu actul nr.4393/29.07.2010, autorizaţie construcţie, autorizaţie pentru garaj, titlul de proprietate nr.1/2030/1991, certificatul de urbanism nr 264/1996.

La data de 13.01.2012, Municipiul Piatra Neamţ prin primar a depus la dosar adresa nr.43374/2012, prin care a învederat că terenul în suprafaţă de 46,5 mp, face parte din fosta proprietate IG notificat în baza Legii 10/2001, care iniţial a fost înscrisă în T.P nr.1/2030/29.12.1991, iar prin Sent civ nr.4393/24.11.2003 s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului, emis în favoarea pârâţilor TM şi TE, pentru suprafaţa de 46,5 mp teren construcţii pe care este edificat un garaj cu două boxe, fiind emis un nou titlu de proprietate nr.6947/13.08.2008, în favoarea numiţilor T, fără suprafaţa de 46,5 mp, iar în prezent terenul este ocupat de un garaj cu două boxe, al cărui drept de proprietate a fost stabilit prin Sent.civ nr. 3190/1981.Anexat adresei, au fost depuse la dosar:titlul de proprietate eliberat pârâţilor T, Sent civ nr.4393/24.11.2003, titlul de proprietate eliberat ulterior pârâţilor T în anul 2008, Sent civ nr.3190/26.06.2981, extras din planul de situaţie, cu identificarea suprafeţei de 46,5 mp.

La data de 16.01.2012, numiţii FP, FD şi MV au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care au învederat că sunt proprietarii celor două garaje. Anexat cererii, a fost depusă la dosar Dec civ nr.1081/RC/10.11.2011, pronunţată de Tribunalul Neamţ-secţia Civilă în dosarul nr. 192/279/2010.

La solicitarea instanţei, la data de 27.02.2012 Primăria Piatra Neamţ a depus la dosar Dispoziţia nr 461/24.03.2005, prin acre a fost respinsă notificarea nr.74/20902, prin care BJH, Boisnard JL şi BMM au solicitata restituirea în natură a imobilului situat în Piatra Neamţ,  arătând cu privire la situaţia juridică a  terenului revendicat că acesta este ocupat de un garaj cu două boxe, al cărui drept de proprietate a fost stabilit prin Sent civ nr.3190/1981.

Totodată a mai depus la dosar Sent civ nr. 4393/2003, 2756/2002, Sent civ 5519/1981.

La data de 23.04.2013, a fost depusă la dosar procura numiţilor BGF şi BMM procuratorului PGA, prin care au arătat că îşi însuşesc acţiunea promovată de fratele lor şi că doresc  fi reprezentanţi în instanţă de numitul PGA.

La data de 24.04.2012, numiţii FP şi FD au depus la dosar cerere de renunţare la judecarea cererii de intervenţie.

La termenul din 28.065.2012, instanţa a luat act de renunţarea la judecarea cererii de intervenţie formulată de FP, FD şi MV , a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de netimbrare a acţiunii, raportat la prev art 15 lit e din Legea 146/1997, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei coparticipării procesuale active, având în vedere prev art 643 Cod civil, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Piatra Neamţ , aşa cum a fost recalificată de instanţă, raportat la temeiurile de drept invocate în susţinerea excepţiei, respectiv art 23 şi 77 din Legea 215/2001.

La solicitarea instanţei, la dosar au fost depuse înscrisurile care au stat la baza emiterii Dispoziţiei nr. 461/24.03.2005(f.5-32 vol II).

La data de 25.09.2012, reclamanţii au depus la dosar precizări, prin care au arătata că înţeleg să se judece în contradictoriu şi cu Municipiul Piatra Neamţ-prin primar.

La data de 12.11.2012 pârâtul Municipiul Piatra Neamţ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii,ca neîntemeiată şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată. Pe cale de excepţie a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a sa în prezenta cauză.

Pe fondul cauzei, a arătata că prin Dec civ 481/AC/2002 pronunţată de Tribunalul Neamţ, a fost obligat Consiliul Local al Mun.Piatra Neamţ să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 1215 mp situat în Piatra Neamţ, str.Ştefan cel Mare nr.10, împreună cu construcţia situată pe acest teren.,Reclamanţii au formulat şi în temeiul Legii 10/2001 cerere de restituire în natură a imobilului(construcţie şi teren), situat în Piatra Neamţ,  iar prin dispoziţia nr. 461/24.03.2005 a fost respinsă notificarea nr 74/2002, astfel că reclamanţii deţin titlu de proprietate asupra suprafeţei de 1215 mp teren, că în prezent terenul revendicat este ocupat de un garaj cu două boxe, al cărui drept de proprietate a fost consfiinţit prin Sent civ nr 3190/1981., astfel că prezenta acţiune a fost for,mulată împotriva unei persoane care nu are bunul în posesie. Totodată, pârâtul a arătata că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa revendicată, că persoanele care au utilizat procedura Legii 10/2001 nu mai pot exercita ulterior acţiuni în revendicare, întemeiate pe prev art 480 Cod civil.

La data de 29.11.2012 pârâţii T.au depus la dosar precizări, precum şi un set de înscrisuri f49-61.

Instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri şi cu expertiza topografică, efectuată în cauză de expert ŢMV (f.72-73,vol I respectiv f.86 vol II).

Analizând actele şi lucrările dosarului, atât asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Municipiul Piatra Neamţ prin primar, cât şi cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Calitatea procesuală activă, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, presupune existenta unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii. În mod similar, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii. Întrucât reclamantul este acela care declanşează procedura judiciară, acestuia îi revine obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât şi calitatea procesuală a pârâtului. Această obligaţie îşi are temeiul în dispoziţiile art. 112 Cod procedură civilă care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia reclamantului. Prin indicarea pretenţiei sale, precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează această pretenţie reclamantul justifică îndreptăţirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

În speţă, reclamaţii revendică suprafaţa de 46,5 mp teren, situată în Municipiul Piatra Neamţ, solicitând restituirea acesteia în natură.

Aşadar acţiunea în revendicare cf art 480 Cod civil , aplicabil în cauză, reprezintă acţiunea prin care proprietarul neposesor cerere recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea bunului de la posesorul neproprietar. Or, aşa cum rezultă atât din înscrisurile existente la dosarul cauzei, cât şi raportul de expertiză efectuat în cauză, terenul ce face obiectul cauzei nu este stăpânit de către Municipiul Piatra Neamţ.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Municipiul Piatra Neamţ-prin primar şi va respinge acţiunea reclamanţilor faţă de acesta,ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele aspecte:

Reclamanţii din prezenta cauză susţin că sunt proprietarii întregii suprafeţe de 5149 mp, situat în Piatra Neamţ, din care numai suprafaţa de teren de 1215 din suprafaţa revendicată de a fost revendicată şi recunoscut dreptul lor de proprietate prin Dec.civ nr.481 AC/16.05.2002.

Suprafaţa de teren în litigiu de 46,5 mp a fost înscrisă iniţial în titlul de proprietate al pârâţilor TM şi TE, iar prin Sent civ nr.4393/24.11.2003 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ a fost constatată nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.1/2030/1991, pentru 46,5 mp, fiind eliberat acestora un nou titlu de proprietate, respectiv nr 6947/23.08.2008, pentru suprafaţa rămasă de 0573,5 mp, teren, situat în Mun.Piatra Neamţ.

În prezenta cauză, reclamanţii, în calitate de moştenitori ai defuncţilor  BL(fosta I), şi BML conform certificatului de moştenitor nr.222/27.03.1996 şi certificatului de calitate de moştenitor  nr.713/04.10.1996, solicită restituirea în natură a suprafeţei de 46,5 mp teren, situat în Mun.Piatra Neamţ,  care a afost preluată de către stat în anii 1950, fără titlu valabil.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 1169 Cod civil din 1864, de regulă, în cadrul oricărui proces sarcina probei incumbă reclamantului. De asemenea, în virtutea prevederilor art. 480 Cod civil din 1864, „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru, în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”; lipsirea proprietarului de posibilitatea descrisă anterior nu se poate realiza decât pentru cauză de utilitate publică şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, astfel cum statuează dispoziţiile art. 481 din acelaşi act normativ.

Pornind de la atari aprecieri legale, acţiunea în revendicare, fără, însă, a se bucura de o reglementare expresă în legislaţia aplicabilă speţei ( conform art. 223 din Legea nr. 71/2011, nefiind aplicabile dispoziţiile Noului Cod civil, contrar susţinerilor avocatului pârâtului ), este definită ca fiind acea acţiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea de la posesorul neproprietar.

Prin urmare reclamantul dintr-o astfel de acţiune trebuie să dovedească două împrejurări, şi anume: 1) că este proprietarul bunului revendicat, şi că 2) pârâtul are posesia nelegitimă a acestui bun.

În speţa analizată, raportat la dispoziţiile evocate,instanţa constată că reclamanţii prezintă în dovedirea dreptului lor de proprietate existenţa unor schiţe şi se prevalează de existenţa unei Decizii civile , respectiv Dec civ nr.481/AC/16.05.2002, prin care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate doar asupra suprafeţei de 1215 mp, fără ca suprafaţa revendicată în cauză să facă parte din această suprafaţă.

Astfel, deşi reclamanţii susţin că suprafaţa revendicată în cauză face parte din suprafaţa de 55149 mp, teren care ar fi aparţinut defunctului IG, aceştia nu prezintă vreo dovadă în acest sens. Astfel, chiar dacă în susţinerea dreptului lor de proprietate aceştia au invocat existenţa actului de vânzare  din 04.05.1926 f.32 vol II dosar, prin care II a înstrăinat numitei LB imobilul situat în Piatra Neamţ, str.Ştefan cel Mare  compus din două corpuri de casă, cu dependinţele lor, împreună cu tot terenul, suprafaţa de teren care a fost înstrăinată  nu a fost identificată.

Împrejurarea faptului că reclamanţii nu deţin un titlu de proprietate, de natură a face dovada calităţii lor de proprietar cu privire la suprafaţa în litigiu rezultă şi din demersurile efectuate de aceştia, în cadrul procedurii speciale prev de Legea 10/2001(f.30, 6-7 vol II), unde în cadrul notificării au solicitat, în temeiul acestei legi speciale şi această suprafaţă de teren, iar prin Dispoziţia nr 461/24.03.2005 a fost respinsă notificarea reclamanţilor, cu motivarea că „imobilul respectiv revendicat de notificator le-a fost restituit acestora pe cale judecătorească”, fără ca ulterior reclamanţii să urmeze în continuare calea legii speciale.

Instanţa nu poate reţine apărarea reclamanţilor, în sensul că au un „bun apt de a fi protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.

Pentru a exista o astfel de protecţie, care să impună prevalenţa dreptului subiectiv afirmat de reclamant este necesar, potrivit jurisprudenţei Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru statele semnatare ale Convenţiei, în egală măsură ca şi normele acesteia), să fie vorba de un bun actual al acestuia (aflat în patrimoniul lui), calitatea de titular al dreptului să-i fie recunoscută printr-o hotărâre judecătorească sau pe calea unor măsuri legislative de restituire, concretizând în patrimoniul părţii existenţa unei speranţe legitime, de redobândire a bunului în materialitatea sa.

Or, în speţă, reclamanţilor nu le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului printr-o hotărâre judecătorească.

În plus, este de reţinut că dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garantează dreptul la restituirea unui bun preluat în orice mod de autorităţile statelor înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei cu privire la statul în cauză, decât în măsura în care acest stat şi-a asumat o asemenea obligaţie concretizată cel puţin într-o „speranţă legitimă" de redobândire a bunului.

Câtă vreme reclamantul nu a obţinut o hotărâre judecătorească de natura celei prevăzute de art.2 din Legea nr.10/2001, nu se poate reţine că acesta are un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

Totodată, reclamantul nu poate pretinde existenţa unei „speranţe legitime” de redobândire a bunului în materialitatea lui, ca urmare a măsurilor legislative de restituire adoptate de stat, raportat la situaţia de fapt concretă.

Deşi reclamanţii aveau posibilitatea să atace Dispoziţia primarului la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, aceştia nu au utilizat această cale, aspect confirmat şi de susţinerea mandatarului reclamanţilor dată în faţa instanţei la data de 10.12.2012 f.62 vol II.. Astfel, chiar dacă răspunsul pârâtul a fost nefavorabil, reclamanţii trebuiau să atace decizia  pârâtului la instanţa competentă în vederea valorificării dreptului său de proprietate.

Faţă de interpretările diferite, acceptate în prezent, cu privire la termenul în care pot fi introduse notificări în baza Legii nr. 10/2001, în lumina jurisprudenţei CEDO, reclamanţii puteau cere repunerea în termen cu privire la calea de atac împotriva Dispoziţiei primarului ori cu privire la depunerea notificării. Instanţa reţine că, în conformitate cu modificarea Legii nr. 10/2001, au existat succesive prorogări legale ale termenului de introducere a notificărilor de care reclamantul nu a uzat. Totodată, reclamanţii nu au făcut nici o dovadă că pierderea termenului legal pentru solicitarea retrocedării imobilului s-a datorat unor motive independente de voinţa lor.

Astfel, doar persoanele care sunt exceptate de la procedura acestui act normativ, cele care din motive independente de voinţa lor nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, precum şi cele pentru care Legea nr. 10/2001 nu a reprezentat o cale de acces efectivă la justiţie au deschisă calea unei acţiuni întemeiate pe dreptul comun pentru recunoaşterea dreptului lor de proprietate.

Cu atât mai mult, reclamanţii se puteau folosi de răspunsul primit din partea pârâtului la data de 24.03.2005 (fila 111), pentru admiterea cererii de repunere

pe rol în condiţiile în care, în conformitate cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportată la Practica CEDO (cauzele Păduraru contra României şi Beian contra României), prin modificarea adusă Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, s-a reglementat un drept nou pentru depunerea notificărilor, faţă de care nu se poate reţine că operează sancţiunea decăderii pentru nedepunerea notificării în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Având în vedere că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate cu privire la suprafaţa de 46, 5 mp, revendicată în cauză, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Având în vedere principiul disponibilităţii ce guvernează desfăşurarea procesului civil, instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15 09 2011, sub nr 7740/279/2011, reclamantul BJL a chemat în judecată pe pârâţii P. M.Piatra Neamţ, T.M. şi T.E., solicitând instanţei,ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună restituirea în natură a suprafeţei de 46,5 mp, teren, situat în str Ştefan cel Mare nr 10, jud Neamţ.

În motivare, a arătat că are calitatea de  nepot al defunctei I.L., care a avut doi copii BJH şi BML, care la rândul său a lăsat moştenirea celor doi copii reclamantul din cauză şi fiicei sale BMM şi că dovada  proprietăţii acestui teren o va face cu schiţa emisă de Primăria Piatra Neamţ, după Harta Ciurileanu din 1929, unde pârâta Primăria Piatra Neamţ  a delimitat cu markerul galben fosta proprietate GI, preluate abuziv de regimul comunist în anii 40.

 În continuare, a arătat că suprafaţa totală de teren care a aparţinut defunctului Isăcescu Grigore este în suprafaţă de 5149 mp, din  care 1215 mp, au fost revendicaţi de către reclamant, sora sa şi fiul defunctei IL, BJH, iar pentru restul terenului s-au propus măsuri reparatorii în echivalent pentru 590 mp, domeniul public şi restul terenului 3344 mp, fiind ocupat de casele ridicate de alţi proprietari pe terenul preluat în mod abuziv de statul comunist de la defunctul IG.Totodată, a arătat că prin Hotărârea nr.481 AC/16.05.2002 i-a fost recunoscut caracterul abuziv al preluării bunului de către statul comunist, precum şi că în adresele emise de Primăria Piatra Neamţ s-a stipulat  că acest teren este revendicat de moştenitorii defunctului IG.Astfel,că terenul revendicat nu s-a aflat niciodată în proprietatea Municipalităţii , iar soţilor M.şi F.că nu le poate fi concesionat acest teren, deoareceeste revendicat de moştenitorii defunctului IG.Prin Sent.civ nr. 4393/2003 a Judecătoriei Piatar Neamţ a fost respinsă cererea de radiere din titlul de proprietate a asuprafeţei de 46,5 mp din titlul soţilor T. iar cererea numiţilor F. şi M. au fost respinse ca neîntemeiate. În prezent, din titlul pârâţilor T. a fost radiată suprafaţa de 46,5 mp, pe motiv că Sent civ nr. 4393/2003 prevede acest lucru, iar în prezent suprafaţa de teren revendicată de 46,5 mp nu aparţine nici Primăriei Piatra Neamţ, nici pârâţilor T.şi nici celor două familii F. şi M., pentru că aceştia nu au nici un act prin care să le fi constituit sau reconstituit dreptul de proprietate. Totodată, reclamantul a  arătat că beneficiază de un „bun actual”, întrucât preluarea imobilului, fără titlu, abuziv a fost recunoscută prin Dec civ nr. 481 AC/2002 a Tribunalului Neamţ, irevocabilă, iar terenul revendicat de 46,5 mp se află fie în proprietatea soţilor T., fie în proprietatea privată a Mun.Piatra Neamţ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prev. art 1 din Protocolul nr.1 la CEDO, art1 alin.5, art 21 alin1, 2, 3, art 44 alin.1,2,3, art.53, art.124 Constituţia României, art.6 alin.1 CEDO, cât şi normele corespondente ale Codului Civil prin interpretarea Legii nr.10/2001, în confruntarea cu art 480 Cod civil,m, cu efectele prev de art 329 alin.3 C.pr.civ, Dec.33/2008 a ÎCCJ, coroborate cu jurisprudenţa CEDO, în cauzele Faimblat c.Romania, Matache c Romania, Tudor c Romania, Paduraru c Romania, Ruxandra Ionescu c Romania, Atanasiu, Poenaru şi Solon c.Romania, art.46 CEDO.

Anexat cererii, în cadrul probei cu înscrisuri,reclamantula a depus la dosar, certificatul de moştenitor nr.222/27.03.1996, privind moştenitorii rămaşi de pe urma defunctei BL, certificatul de calitate de moştenitor nr.713/04.10.1996, extras din ridicarea topografică Ciurileanu din anul 1929, Dec civ nr.481AC/16.05.2002, pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr.9/AC/2002, adresa emise de Primăria Piatra Neamţ, în anul 1996, prin care se arată că terenul de 45 mp este proprietatea pârâţilor TE şi M, cf titlului de proprietate nr.26…/1991., adresa Primăriei P.Neamt emisă către M.V. şi V., prin care s-a arătata că terenul pe care se află garajul proprietatea lor este revendicat,cf Legii 10/2001 de către moştenitorii defunctului IG, adresa Primăriei P.Neamţ, din 10 08 2004, prin care s-a arătata pârâţilor T că le-a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind radierea suprafeţei de 46,5 mp, din titlul, proprietatea lor, extras din Hotărârea  Faimblat, procura specială de reprezentare.

În termen legal, pârâtul Municipiul Piatra Neamţ a formulat întâmpinare, prin care a solicitata respingerea acţiunii ca fiind prematur introdusă. Pe cale de excepţie, a invocat excepţia de netimbrare a acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei Municipiului Piatra Neamţ , excepţia necoparticipării procesuale active, având în vedere că acţiunea a fost promovată doar de un coproprietar. Pe fondul cauzei, a arătat că reclamantul , deşi a susţinut că pentru restul de teren s-au propus măsuri reparatorii, prin echivalent, nu a indicat hotărârea prin care a fost stabilită calitatea de persoană îndreptăţită şi s-a propus acordarea de despăgubiri. Totodată,a  arătat că suprafaţa de 46,5 mp face parte din fosta proprietate IG cu G, care iniţial a  fost înscrisă în T.P nr. 1/2030/1991, iar prin Sent.civ nr. 4393/24.11.2003 s-a constatat nulitatea parţială a acestui titlu de proprietate emis în favoarea pârâţilor TM şi TE iar ca urmare a fost emis un nou titlu de proprietate respectiv T.P nr. 6947/2008, fără a fi inclusă şi suprafaţa de 46,5 mp. În prezent terenul revendicat este ocupat de un garaj cu două boxe, al cărui drept de proprietate este stabilit prin Sent.civ nr. 3190/1981.

Anexat întâmpinării, pârâta a depus la dosar titlul de proprietate nr.1/2030/, Sent civ nr. 4393/24.11.2003, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, titlul de proprietate nr.6947/2008 contract de vânzare cumpărare sc.nr. nr 319/1981.

La data de 20.12.2011, pârâţii TM şi TE au depus la dosar întâmpinare, prin care au arătat că sunt de acord cu acţiunea promovată de reclamant, că proprietarul de drept al terenului în suprafaţă de 46,5 mp este defunctul GI, prin moştenitorul JLB, că sunt de acord cu restituirea în natură a acestui teren. Anexat întâmpinării, pârâţii au depus la dosar Decizia nr.6674/1955, prin care le-a fost atribuit terenul în suprafaţă de 620 mp, actul de vânzare bnr.189/1977, completat cu actul nr.4393/29.07.2010, autorizaţie construcţie, autorizaţie pentru garaj, titlul de proprietate nr.1/2030/1991, certificatul de urbanism nr 264/1996.

La data de 13.01.2012, Municipiul Piatra Neamţ prin primar a depus la dosar adresa nr.43374/2012, prin care a învederat că terenul în suprafaţă de 46,5 mp, face parte din fosta proprietate IG notificat în baza Legii 10/2001, care iniţial a fost înscrisă în T.P nr.1/2030/29.12.1991, iar prin Sent civ nr.4393/24.11.2003 s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului, emis în favoarea pârâţilor TM şi TE, pentru suprafaţa de 46,5 mp teren construcţii pe care este edificat un garaj cu două boxe, fiind emis un nou titlu de proprietate nr.6947/13.08.2008, în favoarea numiţilor T, fără suprafaţa de 46,5 mp, iar în prezent terenul este ocupat de un garaj cu două boxe, al cărui drept de proprietate a fost stabilit prin Sent.civ nr. 3190/1981.Anexat adresei, au fost depuse la dosar:titlul de proprietate eliberat pârâţilor T, Sent civ nr.4393/24.11.2003, titlul de proprietate eliberat ulterior pârâţilor T în anul 2008, Sent civ nr.3190/26.06.2981, extras din planul de situaţie, cu identificarea suprafeţei de 46,5 mp.

La data de 16.01.2012, numiţii FP, FD şi MV au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, prin care au învederat că sunt proprietarii celor două garaje. Anexat cererii, a fost depusă la dosar Dec civ nr.1081/RC/10.11.2011, pronunţată de Tribunalul Neamţ-secţia Civilă în dosarul nr. 192/279/2010.

La solicitarea instanţei, la data de 27.02.2012 Primăria Piatra Neamţ a depus la dosar Dispoziţia nr 461/24.03.2005, prin acre a fost respinsă notificarea nr.74/20902, prin care BJH, Boisnard JL şi BMM au solicitata restituirea în natură a imobilului situat în Piatra Neamţ,  arătând cu privire la situaţia juridică a  terenului revendicat că acesta este ocupat de un garaj cu două boxe, al cărui drept de proprietate a fost stabilit prin Sent civ nr.3190/1981.

Totodată a mai depus la dosar Sent civ nr. 4393/2003, 2756/2002, Sent civ 5519/1981.

La data de 23.04.2013, a fost depusă la dosar procura numiţilor BGF şi BMM procuratorului PGA, prin care au arătat că îşi însuşesc acţiunea promovată de fratele lor şi că doresc  fi reprezentanţi în instanţă de numitul PGA.

La data de 24.04.2012, numiţii FP şi FD au depus la dosar cerere de renunţare la judecarea cererii de intervenţie.

La termenul din 28.065.2012, instanţa a luat act de renunţarea la judecarea cererii de intervenţie formulată de FP, FD şi MV , a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de netimbrare a acţiunii, raportat la prev art 15 lit e din Legea 146/1997, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei coparticipării procesuale active, având în vedere prev art 643 Cod civil, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Piatra Neamţ , aşa cum a fost recalificată de instanţă, raportat la temeiurile de drept invocate în susţinerea excepţiei, respectiv art 23 şi 77 din Legea 215/2001.

La solicitarea instanţei, la dosar au fost depuse înscrisurile care au stat la baza emiterii Dispoziţiei nr. 461/24.03.2005(f.5-32 vol II).

La data de 25.09.2012, reclamanţii au depus la dosar precizări, prin care au arătata că înţeleg să se judece în contradictoriu şi cu Municipiul Piatra Neamţ-prin primar.

La data de 12.11.2012 pârâtul Municipiul Piatra Neamţ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii,ca neîntemeiată şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată. Pe cale de excepţie a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a sa în prezenta cauză.

Pe fondul cauzei, a arătata că prin Dec civ 481/AC/2002 pronunţată de Tribunalul Neamţ, a fost obligat Consiliul Local al Mun.Piatra Neamţ să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 1215 mp situat în Piatra Neamţ, str.Ştefan cel Mare nr.10, împreună cu construcţia situată pe acest teren.,Reclamanţii au formulat şi în temeiul Legii 10/2001 cerere de restituire în natură a imobilului(construcţie şi teren), situat în Piatra Neamţ,  iar prin dispoziţia nr. 461/24.03.2005 a fost respinsă notificarea nr 74/2002, astfel că reclamanţii deţin titlu de proprietate asupra suprafeţei de 1215 mp teren, că în prezent terenul revendicat este ocupat de un garaj cu două boxe, al cărui drept de proprietate a fost consfiinţit prin Sent civ nr 3190/1981., astfel că prezenta acţiune a fost for,mulată împotriva unei persoane care nu are bunul în posesie. Totodată, pârâtul a arătata că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa revendicată, că persoanele care au utilizat procedura Legii 10/2001 nu mai pot exercita ulterior acţiuni în revendicare, întemeiate pe prev art 480 Cod civil.

La data de 29.11.2012 pârâţii T.au depus la dosar precizări, precum şi un set de înscrisuri f49-61.

Instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri şi cu expertiza topografică, efectuată în cauză de expert ŢMV (f.72-73,vol I respectiv f.86 vol II).

Analizând actele şi lucrările dosarului, atât asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Municipiul Piatra Neamţ prin primar, cât şi cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Calitatea procesuală activă, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, presupune existenta unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii. În mod similar, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii. Întrucât reclamantul este acela care declanşează procedura judiciară, acestuia îi revine obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât şi calitatea procesuală a pârâtului. Această obligaţie îşi are temeiul în dispoziţiile art. 112 Cod procedură civilă care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia reclamantului. Prin indicarea pretenţiei sale, precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează această pretenţie reclamantul justifică îndreptăţirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

În speţă, reclamaţii revendică suprafaţa de 46,5 mp teren, situată în Municipiul Piatra Neamţ, solicitând restituirea acesteia în natură.

Aşadar acţiunea în revendicare cf art 480 Cod civil , aplicabil în cauză, reprezintă acţiunea prin care proprietarul neposesor cerere recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea bunului de la posesorul neproprietar. Or, aşa cum rezultă atât din înscrisurile existente la dosarul cauzei, cât şi raportul de expertiză efectuat în cauză, terenul ce face obiectul cauzei nu este stăpânit de către Municipiul Piatra Neamţ.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Municipiul Piatra Neamţ-prin primar şi va respinge acţiunea reclamanţilor faţă de acesta,ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele aspecte:

Reclamanţii din prezenta cauză susţin că sunt proprietarii întregii suprafeţe de 5149 mp, situat în Piatra Neamţ, din care numai suprafaţa de teren de 1215 din suprafaţa revendicată de a fost revendicată şi recunoscut dreptul lor de proprietate prin Dec.civ nr.481 AC/16.05.2002.

Suprafaţa de teren în litigiu de 46,5 mp a fost înscrisă iniţial în titlul de proprietate al pârâţilor TM şi TE, iar prin Sent civ nr.4393/24.11.2003 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ a fost constatată nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.1/2030/1991, pentru 46,5 mp, fiind eliberat acestora un nou titlu de proprietate, respectiv nr 6947/23.08.2008, pentru suprafaţa rămasă de 0573,5 mp, teren, situat în Mun.Piatra Neamţ.

În prezenta cauză, reclamanţii, în calitate de moştenitori ai defuncţilor  BL(fosta I), şi BML conform certificatului de moştenitor nr.222/27.03.1996 şi certificatului de calitate de moştenitor  nr.713/04.10.1996, solicită restituirea în natură a suprafeţei de 46,5 mp teren, situat în Mun.Piatra Neamţ,  care a afost preluată de către stat în anii 1950, fără titlu valabil.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 1169 Cod civil din 1864, de regulă, în cadrul oricărui proces sarcina probei incumbă reclamantului. De asemenea, în virtutea prevederilor art. 480 Cod civil din 1864, „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru, în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”; lipsirea proprietarului de posibilitatea descrisă anterior nu se poate realiza decât pentru cauză de utilitate publică şi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, astfel cum statuează dispoziţiile art. 481 din acelaşi act normativ.

Pornind de la atari aprecieri legale, acţiunea în revendicare, fără, însă, a se bucura de o reglementare expresă în legislaţia aplicabilă speţei ( conform art. 223 din Legea nr. 71/2011, nefiind aplicabile dispoziţiile Noului Cod civil, contrar susţinerilor avocatului pârâtului ), este definită ca fiind acea acţiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea de la posesorul neproprietar.

Prin urmare reclamantul dintr-o astfel de acţiune trebuie să dovedească două împrejurări, şi anume: 1) că este proprietarul bunului revendicat, şi că 2) pârâtul are posesia nelegitimă a acestui bun.

În speţa analizată, raportat la dispoziţiile evocate,instanţa constată că reclamanţii prezintă în dovedirea dreptului lor de proprietate existenţa unor schiţe şi se prevalează de existenţa unei Decizii civile , respectiv Dec civ nr.481/AC/16.05.2002, prin care le-a fost recunoscut dreptul de proprietate doar asupra suprafeţei de 1215 mp, fără ca suprafaţa revendicată în cauză să facă parte din această suprafaţă.

Astfel, deşi reclamanţii susţin că suprafaţa revendicată în cauză face parte din suprafaţa de 55149 mp, teren care ar fi aparţinut defunctului IG, aceştia nu prezintă vreo dovadă în acest sens. Astfel, chiar dacă în susţinerea dreptului lor de proprietate aceştia au invocat existenţa actului de vânzare  din 04.05.1926 f.32 vol II dosar, prin care II a înstrăinat numitei LB imobilul situat în Piatra Neamţ, str.Ştefan cel Mare  compus din două corpuri de casă, cu dependinţele lor, împreună cu tot terenul, suprafaţa de teren care a fost înstrăinată  nu a fost identificată.

Împrejurarea faptului că reclamanţii nu deţin un titlu de proprietate, de natură a face dovada calităţii lor de proprietar cu privire la suprafaţa în litigiu rezultă şi din demersurile efectuate de aceştia, în cadrul procedurii speciale prev de Legea 10/2001(f.30, 6-7 vol II), unde în cadrul notificării au solicitat, în temeiul acestei legi speciale şi această suprafaţă de teren, iar prin Dispoziţia nr 461/24.03.2005 a fost respinsă notificarea reclamanţilor, cu motivarea că „imobilul respectiv revendicat de notificator le-a fost restituit acestora pe cale judecătorească”, fără ca ulterior reclamanţii să urmeze în continuare calea legii speciale.

Instanţa nu poate reţine apărarea reclamanţilor, în sensul că au un „bun apt de a fi protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.

Pentru a exista o astfel de protecţie, care să impună prevalenţa dreptului subiectiv afirmat de reclamant este necesar, potrivit jurisprudenţei Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru statele semnatare ale Convenţiei, în egală măsură ca şi normele acesteia), să fie vorba de un bun actual al acestuia (aflat în patrimoniul lui), calitatea de titular al dreptului să-i fie recunoscută printr-o hotărâre judecătorească sau pe calea unor măsuri legislative de restituire, concretizând în patrimoniul părţii existenţa unei speranţe legitime, de redobândire a bunului în materialitatea sa.

Or, în speţă, reclamanţilor nu le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului printr-o hotărâre judecătorească.

În plus, este de reţinut că dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garantează dreptul la restituirea unui bun preluat în orice mod de autorităţile statelor înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei cu privire la statul în cauză, decât în măsura în care acest stat şi-a asumat o asemenea obligaţie concretizată cel puţin într-o „speranţă legitimă" de redobândire a bunului.

Câtă vreme reclamantul nu a obţinut o hotărâre judecătorească de natura celei prevăzute de art.2 din Legea nr.10/2001, nu se poate reţine că acesta are un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

Totodată, reclamantul nu poate pretinde existenţa unei „speranţe legitime” de redobândire a bunului în materialitatea lui, ca urmare a măsurilor legislative de restituire adoptate de stat, raportat la situaţia de fapt concretă.

Deşi reclamanţii aveau posibilitatea să atace Dispoziţia primarului la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, aceştia nu au utilizat această cale, aspect confirmat şi de susţinerea mandatarului reclamanţilor dată în faţa instanţei la data de 10.12.2012 f.62 vol II.. Astfel, chiar dacă răspunsul pârâtul a fost nefavorabil, reclamanţii trebuiau să atace decizia  pârâtului la instanţa competentă în vederea valorificării dreptului său de proprietate.

Faţă de interpretările diferite, acceptate în prezent, cu privire la termenul în care pot fi introduse notificări în baza Legii nr. 10/2001, în lumina jurisprudenţei CEDO, reclamanţii puteau cere repunerea în termen cu privire la calea de atac împotriva Dispoziţiei primarului ori cu privire la depunerea notificării. Instanţa reţine că, în conformitate cu modificarea Legii nr. 10/2001, au existat succesive prorogări legale ale termenului de introducere a notificărilor de care reclamantul nu a uzat. Totodată, reclamanţii nu au făcut nici o dovadă că pierderea termenului legal pentru solicitarea retrocedării imobilului s-a datorat unor motive independente de voinţa lor.

Astfel, doar persoanele care sunt exceptate de la procedura acestui act normativ, cele care din motive independente de voinţa lor nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, precum şi cele pentru care Legea nr. 10/2001 nu a reprezentat o cale de acces efectivă la justiţie au deschisă calea unei acţiuni întemeiate pe dreptul comun pentru recunoaşterea dreptului lor de proprietate.

Cu atât mai mult, reclamanţii se puteau folosi de răspunsul primit din partea pârâtului la data de 24.03.2005 (fila 111), pentru admiterea cererii de repunere

pe rol în condiţiile în care, în conformitate cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportată la Practica CEDO (cauzele Păduraru contra României şi Beian contra României), prin modificarea adusă Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, s-a reglementat un drept nou pentru depunerea notificărilor, faţă de care nu se poate reţine că operează sancţiunea decăderii pentru nedepunerea notificării în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Având în vedere că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate cu privire la suprafaţa de 46, 5 mp, revendicată în cauză, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Având în vedere principiul disponibilităţii ce guvernează desfăşurarea procesului civil, instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare