Revendicare imobiliara

Decizie 758 din 11.07.2019


 

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/13.12.2016 pronunţată de Judecătoria Balş în dosarul nr. X/184/2015, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul D I, în contradictoriu cu paratul A G, ca neîntemeiată.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de  800 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş sub nr. X/184/16.11.2015, reclamantul D I, în contradictoriu cu paratul A G, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâtul să fie obligat sa-i lase in deplina proprietate si liniştita posesie suprafaţa pe care i-o ocupa fara nici un drept, sa-i restituie fructele percepute in valoare de 300 lei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

In fapt, reclamantul a motivat că este proprietarul suprafeţei de teren de 10.000 mp., terent situat in extravilanul comunei V, satul G, judeţul O, cat. de fol. „arabil„ , in T X, P X cu vecini la N- HC, la E- D I, la S- Dsl si la V- F A, asa cum rezulta din Sentinţa Civila nr. X din 25.04.2008.

Reclamantul a arătat că din anul 2008 si pana in prezent, paratul i-a ocupat din suprafaţa deţinuta 300 mp., pe latura de Vest, diminuând astfel lăţimea terenului la partea nordica. Acesta munceşte de foarte mulţi ani terenul ce se afla in imediata vecinătate a suprafeţei deţinute de el, iar in repetate rânduri i-a cerut paratului sa nu îi mai ocupe din terenul deţinut, hotarul dintre ei fiind bine delimitat, dar de fiecare data acesta a refuzat.

In drept, reclamantul a invocat disp. art 563 Noul Cod Civ.

Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul a precizat că cererea formulată de reclamant este neîntemeiată, deoarece el nu-i ocupă reclamantului din teren, terenul acestuia nu are o configuraţie şi formă geometrică perfectă, ci terenul acestuia are clin, acest lucru datând încă de la vechiul proprietar D C. Astfel, terenul pe care îl posedă el şi care se învecinează cu terenul reclamantului, nu este proprietatea sa, proprietar fiind numitul M I.

De asemenea, pârâtul a arătat că terenul pe care îl munceşte de foarte mult timp se află în T X, P X/1, 9/2 şi îl posedă, aşa cum i l-a predat proprietarul, neschimbându-i în nici un fel configuraţia şi nu-i ocupă din terenul reclamantului. Între proprietarul terenului pe care el îl munceşte, cât şi între el şi fostul proprietar D C, nu au existat niciodată neînţelegeri cu privire la terenul ce face obiectul cauzei, deoarece fiecare şi-a muncit terenul pe care îl deţinea în proprietate în forma în care se regăseşte şi în prezent.

Pârâtul a menţionat că procesul verbal de constatare încheiat de Primăria V, este incert şi nu poate fi luat în considerare, deoarece nu conţine date certe, terenul reclamantului nu este identificat cu tarla, parcelă şi vecinătăţi, nu se specifică clar cât teren are în folosinţă şi nu se specifică modul de stabilire a lăţimii în partea nordică.

Comparând actele de proprietate pe care le deţine reclamantul cu titlul de proprietate al proprietarului terenului pe care el îl posedă, se poate observa ca terenurile nu se învecinează.

Prin încheierea din 22.03.2016 s-a luat act de renunţarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea fructelor.

Avocat F G, pentru pârât, a depus s.c. nr. X/20.05.2005, TP nr. X/99/20.09.1995 şi TP nr. X/87/18.09.1995

S-a luat interogatoriu pârâtului, propus de către reclamant.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, obiectivele fiind stabilite de către instanţă prin încheierea de şedinţă din data de 12.04.2016, părţile propunând propriile lor obiective.

Raportul de  expertiză a fost întocmit de expert M I şi depus la data de 05.09.2016.

La data de 14.09.2016 reclamantul a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.

Instanţa a dispus ca expertul să răspundă la obiecţiunile formulate de reclamant, prin încheierea din 20.09.2016.

Expertul a depus completarea din 29.11.2016 la raportul de expertiză.

In soluţionarea cauzei cu care a fost învestită, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 563 din Noul Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.

Reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul îi ocupă suprafaţa de teren de 300 mp. 

Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, a rezultat că atât reclamantul cât şi pârâtul deţin suprafeţe mai mici de teren decât cele menţionate în actele de proprietate şi, concluzia certă că pârâtul nu ocupă nicio suprafaţă de teren din proprietatea reclamantului.

În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 563 şi 560 din Noul Cod civil, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul D I, în contradictoriu cu paratul A G, ca neîntemeiată.

Având în vedere dispoziţiile art. 453  Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanţa a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 800 lei, cheltuieli de judecată reprezentând  onorariu pentru avocat.

Calea de atac exercitată:

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, apelantul reclamant D I  apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi solicitând desfiinţarea sentintei si rejudecarea cauzei, cu efectuarea unei noi expertize, având în vedere următoarele considerente:

Instanţa de fond a procedat greşit la judecata in fond a cauzei tara a administra suficiente probe care sa ateste realitatea, fără administrarea probei testimoniale, sau a altor probe necesare pentru aflarea adevărului, trecând la judecata pe fond fără a-i da dreptul la aparare, dosarul fiind strigat pana la sosirea apelantului reclamant si a  apărătorului ales.

Mai mult decât atat, instanţa de fond a omis sa se pronunţe cu privire la cererea prin care a solicitat sa reunească dosarul având ca obiect revendicare imobiliara, respectiv Dosarul nr. X/184/2015 cu Dosarul nr. X/184/2016 având ca obiect graniturile privind acelaşi teren care face obiectul cauzei de fata, dosar aflat pe rolul Judecătoriei Bals, propus spre suspendare pana la soluţionarea dosarului având ca obiect revendicare.

Soluţia data de instanţa de fond este rezultatul unei greşite interpretări si aplicări a dispoziţiilor legale, dat fiind faptul ca expertiza topo efectuata in cauza este una total eronata care nu stabileşte amplasamentul real al terenurilor care fac obiectul cauzei.

Expertiza efectuata in cauza si luata in considerare de instanţa de fond, nu corespunde in niciun fel situaţiei reale, expertul măsurând cu totul alte suprafeţe de teren decât cele care fac obiectul cererii sale, fapt pentru care obiectivul stabilit de instanţa de fond privind avizarea de către OCPI nu a fost îndeplinit, expertiza nefiind avizata de OCPI, pe motiv ca nu corespund suprafeţele, aspect pe care l-a învederat şi apelantul expertului topo precizandu-i expres faptul ca măsoară un teren care nu corespunde cu cel din titlul avut in vedere de acesta. Asa cum se poate observa, nu corespund nici vecinatatile; desi a formulat obiecţiuni la raportul de expertiza, arătând eroarea cu privire la amplasamentul terenului, instanţa de fond a trecând la judecata pe fond fara suplimentarea de probatorii in vederea stabilirii situaţiei reale.

Expertul topo a măsurat practic parcela de teren cu care se învecinează, iar actul de proprietate depus de parat si care s-a avut in vedere la efectuarea expertizei, este pentru o alta parcela care nu se învecinează cu apelantul pe acea latură.

De asemenea, expertul topo a măsurat întreaga suprafaţa deţinuta de apelantul reclamant, fara a scădea parcela de teren a numitului D I din partea de est, suprafaţa pe care o are in posesie însa exista un alt titlu de proprietate pentru aceasta suprafaţa, titular fiind D I.

Consideră că in mod intenţionat paratul A G, posesorul terenului învecinat cu apelantul, cat si in continuarea terenului său, a depus la dosar un titlu de proprietate care de fapt nu se afla in vecinătatea revendicata, in mod intenţionat nefacand referire la faptul ca pentru terenul revendicat ar fi un alt titlu de proprietate.

Desi a formulat obiecţiuni la raportul de expertiza, nu s-a răspuns la acestea nici măcar la faptul ca vecinii nu corespund, expertul topo prezentandu-se din nou la fata locului fara insa a măsura terenul si fara a lua in seama obiectiunile prin care a invederat ca terenul măsurat prima oara este măsurat eronat, suprafaţa măsurata nu corespunde cu titlurile de proprietate avute in vedere, chiar in procesul verbal încheiat la data de 10.11.2016, desi expertul arata faptul ca s-au indicat aceleaşi terenuri si nu au fost obiectiuni, situaţia de fapt a fost cu totul alta, apelantul obiectând fata de terenul avut in vedere de expert, atat apelantul reclamant, cat si părinţii săi precizandu-i ca nu acela este terenul, facand menţiunea totuşi la sfârşitul procesului verbal ca, reclamantul susţine ca proprietarul M I din titlul de proprietate măsurat are terenul dincolo de canal, dar fara ca expertul sa ceara alte inscrisuri paratului privitoare la terenul revendicat.

Nu s-a avut in vedere faptul ca ulterior a depus schiţa si cartea funciara pentru terenul deţinut; mai mult decât atat, la dosar a depus si procesul verbal de constatare la fata locului de către Primăria V, inscrisuri care nu au fost avute in vedere si nici nu s-au administrat suficiente probe pentru lămurirea situaţiei de fapt.

In raportul de expertiza efectuat sunt date si vecinătăţi eronate, care nu corespund in niciun fel cu cele din titlurile avute in vedere, fapt care duce clar la concluzia ca expertiza este una eronata si care in mod greşit a fost avuta in vedere de către instanţa.

 Concluzionând, solicită admiterea apelului formulat, desfiinţarea soluţiei  instanţei de fond si reţinerea cauzei spre rejudecare.

In dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, şi o noua expertiza topo.

La data de 31.03.2017, intimatul pârât A G a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei nr.X/13.12.2016, ca fiind legală şi temeinică

Faţă de primul motiv invocat, arată că instanţa a administrat proba cu interogatoriul şi proba cu expertiză, aceasta fiind cea care a desluşit soluţionarea cauzei. Proba testimonială era neutilă cauzei, depoziţiile martorilor nu puteau duce la dezlegarea cauzei, deoarece aceştia nu puteau preciza dacă vreuna din părţile din proces ocupau vreo suprafaţă de teren, atâta vreme cât hotarul despărţitor dintre proprietăţi este delimitat prin semne vizibile (pomi plantaţi pe hotar), această delimitare nefiind modificată niciodată.

La ultimul termen de judecată, nici reclamantul, nici apărătorul acestuia nu s-au prezentat până la sfârşitul şedinţei de judecată, nefiind nicio cerere de amânare a cauzei, astfel că procesul a rămas în pronunţare, astfel că  reclamantului nu că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Instanţa în mod corect nu s-a pronunţat asupra asa-zisei cereri de conexare a dosarului cu cealaltă cauza având ca obiect revendicare, întrucât la dosarul cauzei nu este nici o cerere în acest sens şi nici nu se putea conexa cauza, deoarece cauza având ca obiect revendicare se afla în procedura prealabilă.

Instanţa în mod temeinic şi legal a soluţionat cauza, omologând raportul de expertiză topo, din care rezultă că intimatul pârât nu-i ocup reclamantului nici o suprafaţă de teren.

Expertiza efectuată în cauză corespunde situaţiei din teren, deoarece expertul a măsurat suprafeţele de teren indicate de părţi şi a identificat terenurile conform actelor de proprietate. Apelantul nu face altceva decât să inducă în eroare instanţa invocând diverse motive nedovedite: cum că expertul ar fi măsurat alte suprafeţe de teren, aspect nereal, deoarece la întocmirea expertizei, părţile au fost convocate şi au fost prezente la efectuarea măsurătorilor precum şi un funcţionar din cadrul Primăriei V.

Obiecţiunile apelantului - reclamant la raportul de expertiză au fost admise de către instanţă şi expertul s-a prezentat pentru a doua oară la terenurile în litigiu, măsurând şi identificând din nou terenurile.

Precizează că reclamantul, în obiecţiunile formulate de acesta nu a solicitat avizarea raportului de expertiză la OCPI , astfel că în apel nu poate invoca ceva ce nu a cerut la fond.

Reclamantul -apelant, în motivele de apel, încearcă practic să formuleze completare la obiecţiuni la raportul de expertiză, deşi a avut posibilitatea să formuleze la instanţa de fond, aceste obiecţiuni sunt tardive, ceea ce duce la concluzia că acesta a achiesat la concluziile expertului.

Prin raportul de expertiză, expertul precizează în mod concret că a măsurat suprafaţa menţionată în acţiune, nicidecum o altă suprafaţă de teren pe care reclamantul o posedă, dar de asemenea nici în obiecţiunile formulate de reclamant nu se regăseşte această critică.

Pe procesul verbal încheiat de expert la faţa locului nu sunt consemnate obiecţiuni, în situaţia în care reclamantul ar fi formulat obiecţiuni, acestea se regăseau pe procesul verbal, care este semnat de toate părţile fără nici o obiecţiune.

Concluzionând, solicită respingerea apelului ca nefondat.

A solicitat de asemenea, respingerea probatoriului solicitat de apelant, întrucât aceste probe au fost solicitate, încuviinţate şi administrate de instanţa de fond.

In apel au fost încuviinţate, la solicitarea apelantului reclamant, proba cu înscrisuri si cu expertiza topo-cadastrală, cu obiectivele stabilite prin încheierea de sedinta din data de 07.09.2017, iar la solicitarea intimatului pârât s-a administrat proba cu înscrisuri. S-au solicitat  din oficiu relatii la OCPI si la Comisia Locala pentru aplicarea legilor fondului funciar V,  pentru a se depune la dosar  planul cadastral al T X, al com. V intocmit cu ocazia punerii in posesie a proprietarilor in respectiva tarla.

Cu adresa nr.X/03.10.2017, OCPI O a comunicat instanţei ca in  evidentele acestei instituţii  nu exista planul cadastral (parcelar) al T X din V, ci doar in format digital, planul de încadrare in tarla, care cuprinde limita exterioară a tarlalei.

Cu adresa nr.X/17.10.2017, Comisia Locala pentru aplicarea legilor fondului funciar V a comunicat instanţei că nu deţine plan cadastral pentru T X.

Expertiza dispusa in apel a fost efectuata de catre exp. F E M, căreia i s-a pus la dispozitie de catre OCPI O planul de încadrare al T X pe UAT V, in format digital, care cuprinde limita exterioara a tarlalei (f.67 ds apel).

La data de 25.10.2018 apelantul reclamant a depus la dosar schiţa terenului de 10.000 mp intocmita cu ocazia înscrierii acestuia in cartea funciara.

Impotriva concluziilor raportului de expertiză (filele 86-95 ds apel) apelantul reclamant a formulat obiectiuni, admise in parte la termenul din 15.11.2018.

La data de 16.05.2019 expertul a formulat  completare la raportul de expertiza întocmit, prin care a răspuns obiecţiunior încuviinţate.

La termenul de judecata de astăzi instanţa a pus in discuţie obiectiunile formulate de părti împotriva raspunsului expertului, respingându-le pentru considerentele din practicaua prezentei decizii.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele apelului declarat, raportat la probatoriul administrat la fond si in apel si la dispozitiile legale incidente,  Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru argumentele care succed:

1.In cursul cercetarii judecătoresti in faţa primei instanţe s-au administrat: proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului A G si cu expertiza topo-cadastrală. Prin prisma caracterului ştiinţific al expertizei topo, instanţa de apel  constată, in acord cu instanţa de fond, inutilitatea probei testimoniale, deoarece aceasta nu este de natura a furniza informaţii suplimentare faţă de  expertiza dispusă in cauza.

De altfel nici la fond si nici in faţa instanţei de apel apelantul reclamant nu a justificat in vreun fel utilitatea acestei probe, neindicând teza probatorie, respectiv aspectele pe care martorii propuşi  le-ar putea lămuri.

2.Nu este fondată afirmatia apelantului reclamant potrivit căreia instanţa de fond i-ar fi încălcat dreptul la apărare, deoarece dosarul a fost strigat pana la sosirea sa si a apărătorului său.

Observând înscrisurile din dosarul de fond, se constată că la ultimul termen de judecata- din 13.12.2016- reclamantul si apărătorul său au lipsit, fără a se depune la dosar vreo justificare in acest sens, in condiţiile in care reclamantul avea termen in cunoştinţă.

În acest sens, potrivit dispoz art. 10 C pr civ- Obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului: ,,(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.”, iar dispoz art.12 C pr civ stabilesc că drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege si fără a încălca  drepturile procesuale ale altei părti.

3.La termenul de judecata din data de 11.10.2016 reclamantul prin apărător a solicitat conexarea cauzei de faţă, cu dosarul nr.X/184/2016, având ca obiect grăniţuire, aflat in procedura prealabilă, iar instanţa de fond a stabilit că o eventuala problema a conexării se va pune atunci când în dosarul nr.X/184/2016  se va acorda primul termen de judecata.

In mod corect instanţa de fond nu a  admis excepţia conexităţii, deoarece  una dintre condiţiile de admisibilitate ale acesteia este aceea ca  cele două procese sa se afle in curs de judecata, or, in dosarul nr. X/184/2016 judecata nu începuse, nefiind stabilit, la acel moment, primul termen de judecata.

Pe de altă parte, dispoz art. 139 al.2 C pr civ stabilesc că excepţia conexităţii poate fi invocata înaintea instanţei ulterior sesizate, deci nu în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente de fapt si de drept, se constata ca fiind nefondat si motivul de apel referitor la nepronunţarea instantei de fond asupra ,,cererii de reunire” (in realitate asupra excepţiei de conexitate) a cauzei de faţă cu dosarul nr. X/184/2016.

4. Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt, pe baza expertizei administrate in cauza, ale cărei concluzii au fost confirmate de expertiza administrata in calea de atac.

Prin cererea dedusa judecătii apelantul reclamant a invocat  faptul că intimatul pârât i-ar fi ocupat  300 mp din terenul de 10.000 mp aflat pe raza localitatii V, in  extravilan, in T X, PX.

Pentru dovedirea dreptului său de proprietate a depus sentinţa civilă nr.X/2008 pronunţată de Judecătoria Balş in dosar nr.X/184/2008- filele 8,9 ds fd si contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.X/10.06.2002- fila 114 ds apel.

Se constată, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr.X/10.06.2002, că terenul de 10.000 mp (din măsurători 9983,20 mp), este identificat cu nr cadastral provizoriu 108.

Din adresa nr.X/03.10.2017, OCPI O a comunicat instanţei ca in  evidentele acestei instituţii  nu exista planul cadastral (parcelar) al T X din V, ci doar in format digital, planul de încadrare in tarla, care cuprinde limita exterioară a tarlalei, ce a fost avut in vedere de catre expertul desemnat in apel.

Cu adresa nr.X/17.10.2017, Comisia Locala pentru aplicarea legilor fondului funciar V a comunicat instanţei că nu deţine plan cadastral pentru T X, întocmit cu ocazia punerii in posesie.

Instanţa de apel constată că expertiza întocmita la fond de exp. M I a primit notă de respingere a recepţiei documentaţiei cadastrale- fila 72 ds fd,  deoarece forma si suprafata imobilului studiat (terenul de 10.000 mp din T X, P9), nu corespunde cu imobilul inregistrat cu nr cadastral X.  In acelasi sens este si nota de respingere a recepţiei documentaţiei cadastrale- fila 74 ds fd, din care rezultă că terenului pârâtului se suprapune  cu cartea funciara  apartinând reclamantului.

Aceste două  referate se coroborează  si cu concluzia finala a expertizei efectuate in apel, potrivit căreia  la data întocmirii documentaţiei cadastrale a apelantului reclamant, acesta a indicat in mod eronat pozitia parcelei P 28 din T X- fila 149, ds apel.

Aceste reţineri ce vizeaza amplasamentul si întinderea suprafetei totale deţinute de apelantul reclamant in T X, se coroboreaza si cu aspectele menţionate în  extrasul de carte funciara de la fila 108 ds apel, din care rezulta ca terenul de 1700 mp, neîmprejmuit  a fost înregistrat in planul cadastral ,,fără localizare certă, datorită lipsei planului parcelar.”

In cuprinsul suplimentului la raportul de expertiza, expertul desemnat in apel a arătat că strict raportat la documentatia cadastrala a apelantului pârât, s-ar putea concluziona ca pârâtul îi ocupă suprafata de 229 mp, evidentiata pe schita anexa 2 la supliment, însa instanta nu poate da eficienţă documentaţiei cadastrale, care nu corespunde măsuratorilor si identificarilor efectuate de ambii experţi desemnaţi in  cauza: atât la fond, cât si in apel.

Expertul desemnat in apel a explicat foarte clar (fila 149 ds apel) considerentele pentru care suprafata de 1700mp nu  se poate considera ca face corp comun cu terenul de 10.000 mp, existând neconcordante sub aspectul: categoriei de folosinţă, al  numărului de parcelă -28, care nu se află în continuarea  numerotării parcelei 9, constatându-se totodata ca  parcela respectivă-28- ocupă din terenul vecinului de la E- D I.

Toate aceste elemente sunt de natură a duce la concluzia ca apelantul reclamant nu a facut dovada faptului ca intimatul pârât îi ocupă vreo suprafaţă de teren din suprafata de 10.000 mp situata in T X, P X,  pe care o deţine în proprietate si care face obiectul dosarului.

Pentru aceste considerente, in temeiul dispoz art.480 al.1 C pr civ, tribunalul va păstra in tot sentinta instantei de fond, respingând apelul declarat, ca nefondat.

In temeiul dispoz art.453 C pr civ, constatând culpa procesuala a apelantului reclamant si la cererea intimatului pârât, se va dispune obligarea apelantului reclamant la plata sumei de 1350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, catre intimatul pârât, reprezentând onorariu avocat ales (potrivit chitantelor nr.X/04.09.2017 si nr.X/04.07.2019).

Data publicarii pe portal: 04.10.2019