Plângere contravenţională - Prescripţia dreptului de a aplica sancţiunea

Sentinţă civilă 3385 din 18.02.2014


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub număr de înregistrare 3385/180/2013, la data de 22.02.2013, petentul MSB a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADR S.A., anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R13 nr.0021863/11.02.2013, prin care i-a fost aplicată o amendă contravenţională în cuantum de 250 lei pentru săvârşirea faptei de a circula fără a deţine rovinietă valabilă, potrivit art.8 alin.(1) din O.G. nr.15/2002.

În fapt, petentul a arătat că în data de 11.02.2013 a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 250 lei, pe motivul că, la data de 29.12.2012, a circulat în localitatea Sascut, jud.Bacău, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare NT 99 UCK, fără a deţine rovinietă valabilă.

Petentul a mai arătat că procesul verbal de contravenţie este netemeinic şi nelegal întrucât nu conţine descrierea în amănunt a faptei comise, împrejurările în care s-a comis şi lipseşte semnătura agentului constatator, aspecte care contravin dispoziţiilor art.17 din O.G. nr.2/2001.

Prin serviciul registratură, la data de 26.09.2013 s-a depus de către intimată întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea plângerii contravenţionale, întrucât procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională este unul temeinic şi legal întocmit. În esenţă, s-a arătat că procesul verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.9 alin.2 şi 3 din O.G nr.15/2002, în lipsa contravenientului şi a martorilor, constatarea contravenţiei fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor-Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatricualare a Vehiculelor.

În drept, întâmpinarea a întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, Legea nr.455/2002 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I. nr.769/2010.

În şedinţa publică din data de 3.07.2013 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale absolute a Judecătoriei Bacău şi a admis-o, declinând competenţa de soluţionae a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art.101 din O.G. nr.15/2002, prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr.2/2001, plângerea însoţită de copia procesului verbal de contravenţie se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.

Plângerea contravenţională, trimisă prin declinare de la Judecătoria Bacău, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 09.08.2013. 

În şedinţa publică din data de 25.11.2013, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea amenzii contravenţionale.

Potrivit art.248 din Codul de procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrearea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea amenzii contravenţionale, instanţa arată următoarele:

Potrivit art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România ,,Procesul-verbal se întocmeşte şi se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenţiei, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).’’

Totodată, potrivit art.9 alin.(1) şi (2) din O.G. nr.15/2002, constatarea contravenţiilor se face de către persoanele împuternicite prin lege, dar, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că momentul constatării contravenţiei este reprezentat de momentul când mijlocul tehnic omologat amplasat pe reţeaua de drumuri din România a înregistrat săvârşirea contravenţiei.

Astfel, din coroborarea celor două texte de lege instanţa reţine că momentul săvârşirii contravenţiei se suprapune cu cel al constatării în cazul în care constatarea săvârşirii contravenţiei s-a realizat cu un mijloc tehnic omologat amplasat pe reţeaua de drumuri din România. În consecinţă, procesul verbal trebuie întocmit în termen de 30 de zile de la data înregistrării video a săvârşirii contravenţiei de către mijloacele tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri din România.

Din procesul verbal de contravenţie seria R13 nr.0021863/11.02.2013 coroborat cu planşa foto (f.11), rezultă că momentul săvârşirii şi constatării de către mijlocul tehnic omologat, respectiv camera video tip ANPR, a prezumtivei contravenţii de a circula fără a deţine rovinietă valabilă, săvârşite de către petentul MSB  este data de 29.12.2012, ora 14:41, iar procesul verbal de contravenţie a fost încheiat la data de 11.02.2013, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002.

Unul dintre principiile răspunderii contravenţionale este principiul inevitabilităţii acesteia, potrivit căruia restabilirea ordinii sociale ca urmare a săvârşirii contravenţiei este un efect de neevitat. Principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale nu este un scop în sine, ci el trebuie corelat cu celelalte principii şi norme contravenţionale. Astfel, ori de câte ori realizarea răspunderii contravenţionale nu mai este necesară din raţiuni sociale sau de politică juridică, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca aceasta să fie evitabilă.

Un astfel de caz în care legiuitorul a legiferat renunţarea la dreptul său de a aplica sancţiunea contravenţională este şi cel instituit de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 care prevede incidenţa prescripţia răspunderii contravenţionale dacă procesul verbal de contravenţie nu a  fost întocmit în termen de 30 de zile de la data comiterii acesteia. Prescripţia răspunderii contravenţionale este o cauză care stinge raportul juridic contravenţional de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă. Pentru a fi eficientă răspunderea contravenţională trebuie să intervină într-un moment cât mai apropiat de cel al comiterii contravenţiei. 

Din prisma argumentelor mai sus menţionate precum şi a dispoziţiilor legale ale art.34 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora instanţa este obligată să verifice legalitatea procesului verbal de contravenţie, rezultă că depăşirea termenului de aplicare a sancţiunii contravenţionale prevăzut de lege este caz de prescripţie a răspunderii contravenţionale, care atrage sancţiunea nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie, întrucât nu s-au respectat dispoziţii imperative care vizează un interes general, astfel încât vătămarea suferită de către contravenient este prezumată în mod absolut.

Apărarea intimatei potrivit căreia termenul prevăzut de art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 este termen prohibitiv, în sensul în care este interzisă încheierea altor procese verbale de constatare a contravenţiei pentru fapta de a circula fără a deţine rovinietă, limitând caracterul continuu al contravenţiei şi nu termen de prescripţie a aplicării sancţiunii contravenţionale, este neîntemeiată.

Textul art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 conţine două teze care reglementează două aspecte diferite. În primul rând, legiuitorul dispune că procesul verbal de contravenţie se va întocmi într-un termen de 30 de zile de la momentul constatării contravenţiei, iar în al doilea rând, se dispune că, tot în acelaşi termen, nu se pot încheia alte acte de sancţionare pentru aceeasi contravenţie.

Deci termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor are două funcţii, atât de a limita momentul până la care se poate dispune sancţionarea contravenţională, cât şi de a institui interdicţia de a se încheia alte procese verbale de contravenţie. Textul de lege vine să reglementează situaţia întâlnită deseori în practică, când din cauza caracterului continuu al contravenţiei, pentru o singură faptă contravenţionale de a circula fără a deţine rovinietă valabilă s-au întocmit mai multe procese verbale de contravenţie. Astfel, dispoziţia art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002 vine să sublinieze că, pentru o singură faptă contravenţională nu poate fi antrenată decât o singură dată răspunderea contravenţională prin încheierea unui singur proces verbal de contravenţie.

Totodată, instanţa arată că, dispoziţiile legale ale O.G. nr.15/2002 sunt adresate nu numai participanţilor la trafic, dar şi persoanelor împuternicite să aplice sancţiunea contravenţională, care trebuie să respecte condiţiile de întocmire a procesului verbal de contravenţie, întrucât numai un act de sancţionare întocmit în mod legal şi temeinic poate fi pus în executare. 

Faţă de toate acestea, instanţa constată că excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea amenzii contravenţionale este întemeiată şi, în consecinţă, urmează să o admită, să constate prescris dreptul de a aplica sancţiunea amenzii contravenţionale, să anuleze procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria R13 nr.0021863/11.02.2013 şi să exonereze petentul de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 225 lei.

De asemenea, instanţa urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta