Acţiune în constatare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 5378/2013

Şedinţa publică de la 16 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE ……

Grefier ……..

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul ……… şi pe pârâta ……… S.A., pârâta ….. S.A. - SUCURSALA ……….., având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 16.04.2013 s-au depus prin serviciul registratură concluzii scrise formulate de reclamant, după care:

Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în şedinţa publică din data de 09.04.2013 când părţile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care s-a amânat pronunţarea cauzei pentru termenul din 16.04.2013 când s-a pronunţat hotărârea.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la instanţă la data de 29.08.2012 sub dosar nr. 15281/271/2012, reclamantul …….. în contradictoriu cu pârâtele SC ………. SA şi SC ….. SA SUCURSALA ……….., au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa

- să constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. 3 lit. d şi art. 5 lit. a din Condiţiile speciale şi la art. 3.5 şi art. 3.10 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. ……. şi să dispună eliminarea lor din convenţie;

- să oblige pârâtele în solidar la restituirea către reclamant a contravalorii sumei reprezentand comisionul de risc achitat de la data încheierii convenţiei până in prezent;

- să oblige pârâtele în solidar la restituirea către reclamant a contravalorii sumei reprezentand comisionul de administrare achitat de 21.09.2010 până in prezent;

- să constate nulitatea absolută parţială a actului adiţional intervenit în baza OUG nr. 50/2010, în ceea ce priveşte comisionul de administrare a creditului, şi să oblige pârâtele, în solidar, la restituirea către reclamant a sumelor achitate cu acest titlu începând cu septembrie 2010 până la zi, şi în continuare până a efectiva încetare a perceperii acestuia;

- obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

În fapt, s-a învederat instanţei că între reclamant în calitate de împrumutat şi pârâta de randul I s-a încheiat Convenţia de credit nr. …. având ca obiect un credit în cuantum de 49.700 CHF, instituindu-se în favoarea băncii, pentru garantarea acestui împrumut, ipoteca de rangul I asupra imobilului situat în Oradea str. ….. jud. Bihor, înscris în CF NDF …… Oradea, nr. topo .. garanţie care acoperă 133 % din valoarea creditului.

Dobânda este fixă de 3,99 % p.a., dar poate face obiectul revizuirii de către bancă.

În condiţiile speciale ale convenţiei s-a prevăzut un comision de risc de 0,22 % asupra soldului creditului, platibil lunar, in valoare totala de 19.201,50 CHF, conform planului de rambursare.

Reclamantul invocă un caracter abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3 lit. d din condiţiile speciale şi art. 3.10 din condiţiile generale, deoarece dau dreptul băncii să modifice unilateral şi discreţionar rata dobânzii.

Mai arată că art. 5 lit. a din condiţiile speciale şi art. 3.5 din condiţiile generale sunt clauze abuzive deoarece perceperea unui comision de risc nu se justifică atâta vreme cât creditul este garantat cu ipotecă.

Mai sustine reclamantul ca la incheierea conventiei nu a avut posibiitatea de a negocia niciuna dintre clauze.

Mai arată reclamantul că prin actul adiţional s-a transformat comisionul de risc în comision de administrare, cu care reclamantul nu a fost de acord, nesemnând actul adiţional si instiintand banca in acest sens, prin notificarea nr. ……/02.02.2012.

In drept, s-au invocat Legea nr. 193/2000 şi OUG nr. 50/2010.

În probaţiune a depus înscrisuri şi a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei si expertiza contabila.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în conformitate cu art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995.

Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la pretenţiile mai vechi de trei ani, respectiv pentru perioada 12.03.2007 – 29.08.2009, iar pe fond, respingerea cererii.

În susţinerea excepţiei prescripţiei arată că dreptul la restituirea sumelor este un drept de creanta supus prescriptiei de 3 ani, iar daca s-ar interpreta ca acest termen curge de la data la care instanta ar constata caracterului abuziv al unei clauze, atunci ar innsemna ca cererea de restituire a sumelor ar fi prematur introdusa.

Arată că banca are dreptul de a modifica rata dobânzii sau valoarea altor servicii dacă există o motivaţie întemeiată, dar până acum nu a modificat-o niciodată, iar reclamantul are posibilitatea sa solicite rezilierea convntiei, clauza rezolutorie fiind subinteleasa in contractele sinalagmatice.

Mai susţine că a existato negociere directă între părţi, iar singurul dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor il constituie fluctuatia monetara, care nu poate fi imputabila bancii. Mai arata ca comisionul de administrare este un pret pe care banca il percepe pentru serviciul de gestionare a creditului.

Solicita respingerea ca inadmisibile si, in subisidiar, ca nefondate a cererilor de restituire a sumelor incasate cu titlu de comision de risc, respectiv de administrare.

Solicita respingerea ca nefondata a cererii de constatare a nulitatii partiale a actului ditional, considerand ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de Legea 193/2000 in ceea ce priveste constatarea caracterului abuziv.

În drept au fost invocate art. 969 C.civ., Directiva 93/13/CEE, Legea nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.

În probaţiune s-au depus înscrisuri şi s-a solicitat proba cu interogatoriul reclamanţilor si inscrisuri.

Instanţa a aprobat pentru părţi probele cu înscrisuri şi interogatoriu.

Ulterior, prin notele de şedinţă depuse la dosar, pârâta a invocat excepţia lipsei de interes în formularea capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de risc şi constatarea nulităţii absolute a acesteia, deoarece respectiva clauză a fost înlăturată, astfel că interesul nu mai este actual.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între părţi a intervenit convenţia de credit nr. …….. prin care reclamantul a contractat un credit de 49.700 CHF pe o perioadă de 300 luni, garantat cu ipotecă de rang I asupra imobilului situat în Oradea str. ……… jud. Bihor, înscris în CF NDF 9…. Oradea, nr. topo ………

În partea intitulată „condiţii speciale ale convenţiei” la pct. 3 lit. d se specifica că „ banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării.”, iar la pct. 5 lit. a,  a fost stipulată clauza potrivit căreia împrumutaţii datorează băncii un comision de risc de 0,22%, aplicabil  la soldul creditului, plătibil lunar în ziua de scadenţă, pe toată durata de derulare  a convenţiei. Creditul acordat reclamantului urma a fi rambursat  potrivit planului de rambursare anexă la contract, în care este prevăzut pentru fiecare lună, alături de valoarea lunară a creditului rambursat şi dobânda aferentă şi valoarea comisionului de risc la care face referire pct. 5 lit. a din convenţie.

Prin actul adiţional încheiat în 2010, în convenţia de credit a fost introdus un comision de administrare credit de 0,22% pe lună, plătibil lunar pe toată durata creditului.

Reclamantul nu a semnat actul aditional, iar in 2012 a solicitat in scris bancii eliminarea comisionului de administrare.

Analizând excepţia prescripţiei invocată de pârâtă, instanţa o va respinge pe considerentul că sancţiunea aplicabilă în situaţia existenţei unei clauze abuzive este nulitatea absolută, protejarea consumatorilor fiind de interes general, pentru care intervine forma absolută a sancţiunii nulităţii, care este imprescriptibilă.

În consecinţă, restituirea sumelor cu titlu de comision de risc şi administrare este un capăt de cerere accesoriu constatării nulităţii absolute a clauzelor aferente şi are ca temei legal plata nedatorată. Reclamantul cunoaste caracterul de plată nedatorată doar în momentul anulării clauzelor contractuale, acesta fiind punctul de pornire pentru termenul de prescripţie extinctivă.

Ca atare, excepţia prescripţiei va fi respinsă.

Analizând excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă, instanţa o va respinge pe considerentul că, deşi comisionul de risc a fost înlăturat prin actul adiţional încheiat în 22.11.2010, până la data înlăturării acestuia, reclamantul a fost nevoit să îl achite, astfel că are interesul ca, în cazul constatării nulităţii acestui comision, să îşi recupereze sumele achitate, interesul fiind unul actual.

Din acest motiv, instanţa va respinge excepţia lipsei de interes.

Analizând fondul cauzei, instanţa va avea în vedere în speţa de faţă prevederile art. 1 al. 3 şi art. 4 al. 1 şi 2 din Legea nr. 193/2000, precum şi art. 1 lit. a din Anexa 1 la Legea nr. 193/2000.

Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamant şi pârâtă intră sub incidenţa Legii nr. 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (pârâta) şi consumator (reclamantul), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Instanţa reţine că niciuna din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct cu reclamantul de către bancă, în sensul dispoziţiilor legale arătate, având în vedere că aceste contracte sunt preformulate, standard, şi, deşi legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul reclamantului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Prin urmare aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere.

Analiza clauzei prev. de art. 3 lit. d din condiţii speciale şi de art. 3.10 din condiţiile generale – „Banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii” şi „DAE poate fi modificată în condiţiile modificării ratei dobânzii, precum şi în condiţiile prevăzute de Secţiunea 10 – costuri suplimentare – sau prin acordul părţilor”.

Reclamantul nu a contestat existenţa dobânzii, care este chiar obiectul convenţiei de credit, ci criteriile după care se modifică aceasta.

Clauza pune problema constatării caracterului abuziv sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înştiinţat. Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000 care prevede că „ sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiţia ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut şi în contract şi totodată cu condiţia informării grabnice a clientului, care să aibă de asemenea libertatea de a rezilia imediat contractul.

Instanţa constată că motivul întemeiat prevăzut în contract este acela al „intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară”. Prin „motiv prevăzut în contract”, în sensul legii, se înţelege o situaţie clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să ştie, de la început, că dacă acea situaţie se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa să poată verifica dacă acea situaţie, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Aşa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel şi o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situaţie intervine, o anumită consecinţă se produce.

Motivul unei „schimbări semnificative pe piaţa monetară” nu îndeplineşte această condiţie, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituţie bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanţa învestită cu verificarea legalităţii acestei clauze şi a aplicării ei.

Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiţia „motivului întemeiat”, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este însă prevăzută în contractul de faţă, astfel că, indiferent de alte consideraţii, clauza analizată este abuzivă.

Analiza clauzei prev. de art. 5 lit. a din condiţii speciale şi art. 3.5 din condiţii generale – comisionul de risc

Reclamantul consideră că dispoziţiile art. 5 lit. a din condiţii speciale din convenţia de credit reprezintă o clauză abuzivă şi contravin prevederilor art. 4 al. 1 şi 2 şi ale pct. 1 lit. g din Anexa la Legea nr. 193/2000.

Potrivit art. 4 al. 1 din Legea 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Instanţa constată că în prezenta cauză, clauza referitoare la comisionul de risc nu poate fi considerată ca fiind negociată direct cu reclamantul, întrucât convenţia de credit a fost un contract tip, preformulat, cu clauze nenegociabile.

Împrejurarea invocată de pârâtă prin întâmpinare şi anume că reclamantul a avut cunoştinţă atât de existenţa cât şi de întinderea obligaţiilor ce ii reveneau şi sub aspectul valorii şi cel al perioadei şi a fost de acord prin semnare cu plata comisionului de risc, având posibilitatea de a refuza semnarea convenţiei dacă nu era de acord cu acest comision, nu poate determina lipsa de incidenţă a prevederilor Legii nr. 193/2000. A valida un astfel de raţionament ar echivala cu lipsirea, în mare parte, de aplicabilitate a dispoziţiilor acestui act normativ, în condiţiile în care prin edictarea sa legiuitorul a urmărit să protejeze tocmai consumatorii care deja au încheiat contracte ce ar putea conţine clauze abuzive. Codul civil consacră principiul libertăţii contractuale dar art. 969 C.civ. conferă putere de lege doar convenţiilor legal făcute, Legea nr. 193/2000, reglementând tocmai situaţii în care clauze contractuale consimţite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind considerate abuzive.

Pentru a fi incidente prev. art. 4 al. 1 din Legea 193/2000 în privinţa dispoziţiilor de la pct. 5 lit. a din Convenţia de credit este necesar şi ca această clauză să fi creat în detrimentul consumatorului (reclamant) şi contrar bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Potrivit pârâtei, comisionul de risc, prevăzut de pct. 5 lit. a din condiţii speciale şi art. 3.5 din condiţii generale reprezintă costul perceput de bancă şi datorat de client în legătură cu administrarea riscurilor asumate de bancă prin punerea la dispoziţie a creditului, întrucât pe parcursul derulării convenţiei există posibilitatea ca banca să sufere o pierdere ca urmare a producerii unui eveniment viitor şi nesigur.

Instanţa nu contestă faptul că acordarea de credite reprezintă o operaţiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, dar învederează că aceste riscuri trebuie analizate raportat la situaţia fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuţi în vedere mai mulţi factori ca: insolvabilitatea probabilă, viitoare a clientului, garanţiile acordate pentru aprobarea împrumutului, etc. În speţa de faţă, executarea obligaţiei de rambursare  a creditului, dobânzilor şi comisioanelor a fost garantată prin constituirea de către reclamant, în favoarea băncii pârâte, a unei ipoteci de rang I asupra imobilului arătat, proprietatea parintilor sai. În aceste condiţii, instanţa nu poate identifica riscul la care s-ar fi supus banca prin acordarea creditului.

Se va avea în vedere şi cuantumul comisionului de risc care este apropiat de valoarea dobânzii astfel că la finalul perioadei de credit valoarea totală a comisionului perceput va fi mare raportat la valoarea creditului. Instanţa mai constată că nu este prevăzut în contract posibilitatea reclamantului de a solicita restituirea comisionului de risc dacă pe perioada de rambursare nu s-au înregistrat riscurile care au fost avute în vedere la stabilirea lui.

Având în vedere ansamblul acestor elemente, instanţa apreciază că prin stipularea comisionului de risc, raportat la circumstanţele speţei, s-a creat, în detrimentul reclamantului şi contrar bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor semnatare ale convenţiei de credit nr. …./12.03.2008.

În consecinţă, apreciind că sunt întrunite toate cerinţele impuse de art. 4 al. 1 din Legea 193/2000, instanţa urmează a constata caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 5 lit. a din condiţii speciale şi art. 3.5 din condiţii generale ale convenţiei de credit nr. …./20.08.2007 şi a dispune anularea acestor clauze pentru nevalabilitatea obiectului acestei prevederi contractuale determinată de caracterul său ilicit. Caracterul ilicit al obiectului unei clauze contractuale este o condiţie de valabilitate a acelei clauze. Art. 1 alin. 3 din Legea 193/2000 interzice comercianţilor stipularea în contractele încheiate cu consumatori de clauze abuzive. Prin constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc se ajunge la constatarea caracterului ilicit al obiectului clauzei constând în perceperea comisionului de risc.

Întrucât s-a stabilit caracterul abuziv privind comisionul de risc şi s-a dispus anularea acestei clauze, iar sancţiunea nulităţii produce efecte retroactive, plăţile efectuate de reclamant către pârâte, cu titlu de comision de risc, potrivit graficului de rambursare a creditului anexă la contract, capătă caracterul unei plăţi nedatorate. În consecinţă, pârâtele în solidar vor fi obligate  la  restituirea către reclamant a comisionului de risc achitat de reclamanţi pârâtelor.

Analiza nulităţii actului adiţional la convenţia de credit în ceea ce priveşte introducerea comisionului de administrare credit

Prin act adiţional comisionul de risc a fost înlocuit cu comision de administrare.

Faptul că, urmare a apariţiei OUG nr. 50/2010, comisionul de risc a fost înlocuit cu comisionul de administrare nu justifică menţinerea acestuia, fiind evident  şi acesta o dobândă mascată.

Art. 35 lit. b din OUG nr. 50/2010 prevede că „se interzic introducerea şi perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepţia costurilor specifice unor produse şi servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia”.

Potrivit art. 36 al. 3 din acelaşi act normativ, “comisionul de administrare se percepe pentru  monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului”.

 Nerespectarea dispoziţiilor citate la alineatele precedente se sancţionează cu nulitatea conform disp. art. 40 al. 3 teza finală unde se prevede că  „introducerea în actele adiţionale a oricăror altor prevederi decât cele impuse prin legislaţie sunt considerate nule de drept”.

În speţa de faţă comisionul de risc a fost redenumit comision de administrare, fără ca banca să ofere reclamantului produse sau servicii suplimentare solicitate de reclamant şi neprevăzute în contract. Mai mult, reclamantul nici nu a acceptat actul adiţional.

Conform disp. art.  6 din Legea nr. 193/2000 „clauzele abuzive cuprinse în contract si constatate … nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare…”. Prin urmare clauzele constatate abuzive conform celor menţionate anterior, urmează a fi excluse din contract cu consecinţa restituirii sumelor de bani achitate în temeiul acestora.

În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanta va obliga paratele la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial in cuantum de 1.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta SC …….. SA.

Respinge excepţia lipsei de interes invocată de pârâta SC .. SA.

Admite cererea formulată de reclamantul .., cu domiciliul ales în Oradea str. George …. jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâtele SC V……ROMÂNIA SA, cu sediul în Bucureşti ……. sector 2, şi SC V……ROMÂNIA SA – Sucursala Oradea, cu sediul în ….

Constată că art. 3 litera d şi art. 5 litera a din Condiţiile Speciale, precum şi art. 3.5 şi art. 3.10 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. 0……../12.03.2008 constituie clauze abuzive.

Dispune înlăturarea clauzelor contractuale abuzive menţionate în alineatul precedent.

Constată nulitatea absolută a clauzei privind comisionul de administrare din Actul adiţional intervenit în baza OUG nr. 50/2010.

Obligă pârâtele la restituirea către reclamant a sumelor reprezentând comision de risc achitat de la data încheierii convenţiei până la data eliminării acestuia, respectiv până în luna septembrie 2010 şi a comisionului de administrare perceput din luna septembrie 2010 şi până la zi.

Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16.04.2013.

PreşedinteGrefier

…………

Domenii speta

Spete similare