Dispoziţiile art. 20 rap. la art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. g şi i Cod penal, şi art. 211 alin. 1 şi 2, lit. c cu aplicarea art 33 lit. a Cod penal

Prin rechizitoriul Parch. de pe lângă Judec. R. de V. înregistrat la această instanţă, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A.C., părţi vătămate fiind  D.Ghe. şi C.M.R.

Din analiza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt : în data de 11/12.04.2013, autori necunoscuţi, au pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate D.Ghe, de pe strada M. K., unde au căutat bunuri pe care nu le-au găsit. Inculpatul în noaptea de 11/12.04.2013, aflat în stare de ebrietate a hotărât să pătrundă în locuinţa părţii vătămate D.G. având cunoştinţă de faptul că aceasta este plecată în Germania la muncă. Astfel, în realizarea rezoluţiei infracţionale, inculpatul s-a deplasat pe timp de noapte la locuinţa amintită, a escaladat gardul, a spart un geam de la locuinţă şi văzând că geamul era prevăzut cu gratii a abandonat această cale de acces, după care a spart un alt geam reuşind în cele din urmă să intre în casă. În această împrejurare inculpatul s-a tăiat la mână, ulterior putându-se ridica urme papilare şi astfel s-a stabilit că acestea aparţin inculpatului. A răvăşit casa căutând bunuri sau bani, însă nu a luat nimic.

Ulterior, în ziua de 22.05.2013, partea vătămată C. M. R., în vârstă de 15 ani, elevă la liceul Ec. R. de V. a sesizat organele de poliţie arătând că în aceiaşi zi, în jurul orelor 19,00 în timp ce se afla în staţia de microbuze de lângă parcul Grădina publică din municipiul R. de V. a fost deposedată prin violenţă de un telefon mobil marca Nokia de către un tânăr cunoscut sub numele de A. Inculpatul a fost cel  care  în ziua de 22.05.2013, orele 19,00 a ajuns în staţia de microbuz, a observat-o pe martora P. D. E., în vârstă de 14 ani, pe care o cunoştea şi i-a cerut acesteia o sumă de bani, însă martora l-a refuzat. Inculpatul adresându-se părţii vătămate C. M. R., apropiindu-se de ea i-a solicitat să-i dea telefonul mobil, fără să aibă vreun motiv anume şi întrucât partea vătămată l-a refuzat, inculpatul a prins-o pe aceasta de gât şi cu forţa i-a băgat mâna în buzunar, sustrăgându-i astfel telefonul mobil, marca Nokia, în valoare de 400 lei, iar când partea vătămată i-a solicitat să i-l restituie, inculpatul i-a spus că telefonul mobil rămâne la el. 

Fata s-a speriat, a început să plângă şi i-a cerut din nou telefonul mobil. În acel moment martorul ocular F. M. s-a adresat şi ea către inculpat cerându-i să restituie părţii vătămate telefonul mobil, însă inculpatul a părăsit locul faptei şi a luat cu el bunul furat.

În aceiaşi seară inculpatul a vândut telefonul contra sumei de 20 lei, matorului cumpărător F.T.M.A., persoană de la care ulterior telefonul a fost recuperat şi restituit părţii vătămate.

Situaţia de fapt astfel reţinută este probată cu următoarele mijloace de probă:  plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procese verbale de cercetare la faţa locului, declaraţii martori, planşe foto, adresă IPJ Tel.-serviciul Criminalistic, declaraţii inculpat.

Audiat în faţa instanţei inculpatul a arătat că recunoaşte şi regretă faptele săvârşite, aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare al instanţei, nu a solicitat administrarea altor probe, solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Faţă de probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, instanţa a apreciat că s-a făcut dovada săvârşirii faptelor de către acesta şi că în drept acestea  întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de  tentativă la furt calificat şi tâlhărie, prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. g şi i Cod penal, şi art. 211 alin. 1 şi 2, lit. c cu aplicarea art 33 lit. a Cod penal.

La alegerea şi individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului A.C., instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social al faptelor comise, determinat de circumstanţele reale ale producerii acestora, astfel cum au fost analizate mai sus, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care a recunoscut şi regretat faptele comise, nu are antecedente penale; s-a apreciat astfel că scopul educativ şi preventiv al pedepselor ce vor fi aplicate acestuia poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea  orientate către minimul prevăzut de legea penală reduse cu 1/3 ; astfel, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. g şi i Cod penal,  cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, s-a aplicat acestuia o pedeapsă de 1(un) an închisoare.

În baza art. 211 alin. 1 şi 2, lit. c cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală,  inculpatul a fost condamnat la 3 (trei) ani şi 4(patru) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a-art. 34 lit.b Cod penal, reţinând concursul de infracţiuni, inculpatul  urmează să execute pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4(patru) luni închisoare.

S-a menţinut arestarea inculpatului şi în baza art. 88 cod penal s-a dedus  perioada executată de la 23 mai 2013 la zi, conform ordonanţei din data de 23 mai 2013 emisă de Pol. R.de V. şi a mandatului de arestare preventivă cu nr. 13/J/24.05.2013 emis de Judec. R. de V.

 S-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1lit a teza a II a şi lit. b Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Ca modalitate de executare instanţa nu poate aplica o suspendare a executării pedepsei în condiţiile prev. de art. 81-86 Cod penal, legea prevăzând în mod obligatoriu ca pedeapsa stabilită în urma reţinerii concursului de infracţiuni să fie de cel mult doi ani, respectiv trei ani.

În baza dispoziţiilor art. 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată D. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal şi că inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă C. M. R.  a sumei  de 30 de lei reprezentând prejudiciu nerecuperat, astfel cum a solicitat prin declaraţia dată în instanţă şi cum inculpatul a fost de acord şi potrivit dispoziţiilor art. 191 Cod procedură penală obligat  la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 200 lei.

Domenii speta

Spete similare