Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată în cursul judecăţii

Rezumat

Potrivit art. 37 C.pen., dacă cel condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunţată anterior. Acest text de lege este aplicabil şi în faza judecăţii, nu numai în cea a executării, la care se referă dispoziţiile art. 585 alin. (1) lit. d C.pr.pen. O interpretare contrară ar însemna lipsirea de conţinut a dispoziţiilor art. 37 C.pen.

(Decizia nr. 123 din 05 februarie 2020, dosar nr. 2391/314/2015)

Hotărârea:

Prin sentinţa penală nr. 364 din data de 28.05.2019 pronunţată de Judecătoria Suceava s-a dispus, printre altele, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., prin apărător, din 12 infracţiunii de furt calificat, prevăzute de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) lit. c) C.pen. (8 fapte) şi art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. 3 lit. c) C.pen, cu aplicarea art. 5 C.pen (patru fapte), toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C.pen., într-o singură infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) lit. c) C.pen cu aplicarea art. 35 C.pen.

A fost condamnat inculpatul A. la câte o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea fiecăreia dintre cele 12 infracţiuni de furt calificat.

S-a constatat că faptele din cauza pendinte sunt săvârșite în concurs cu faptele pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1639 din data de 10.11.2016 a Judecătoriei Botoșani, definitivă prin neapelare și prin sentința penală nr. 88 din 25.02.2015 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 446 din data de 03.06.2015 a Curții de Apel Suceava.

În baza art. 97 C.pen. s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani și 6 luni dispusă prin sentința penală nr. 1639 din data de10.11.2016 a Judecătoriei Botoșani, definitivă prin neapelare.

În baza art. 89 alin.1 C.pen. s-a dispus anularea amânării aplicării pedepsei dispuse prin sentința penală nr. 88 din data de 25.02.2015 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 446 din data de 03.06.2015 a Curții de Apel Suceava.

În baza art. 38 alin.1 C.pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), d) și e) C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin sentinţă cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 1639 din data de 10.11.2016 a Judecătoriei Botoșani, definitivă prin neapelare și cu pedeapsa de 1350 lei amendă dispusă prin sentința penală nr. 88 din data de 25.02.2015 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 446 din data de 03.06.2015 a Curții de Apel Suceava, în pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din suma celorlalte 12 pedepse, respectiv 11 ani și 10 luni, în final inculpatul urmând să execute 14 (paisprezece) ani și 10 (zece) luni închisoare și 1350 lei amendă penală.

(….)

Mijloacele de probă administrate în cauză au dovedit, în fapt, în esență, că inculpatul A., la diferite intervale de timp, în decursul a câteva luni 1.06.2013 – 9.10.2014 şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a sustras, în aceeaşi modalitate (prin escaladarea stâlpilor de susţinere a transformatoarelor electrice, forţarea robinetele de golire, ataşarea pâlniei făcută artizanal şi a furtunului, pentru a umple cu ulei canistrele), ulei electroizolant din transformatoare de pe raza judeţului.... În concret, inculpatul A. a participat la 12 acte materiale, acestea realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) lit. c) C.pen, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A. criticând soluţia primei instanţe, printre altele, cu privire la modul de soluţionare a cererii de schimbare a încadrării juridice.

Curtea, prin încheierea din data de 18 noiembrie 2019, a dispus admiterea cererii formulată de inculpatul apelant A., de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, din 8 infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) lit. c) C.pen. şi 4 infracţiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d,) alin. (3) lit. c) C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., într-o singură infracţiune de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) lit. c) C.pen, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.

Ulterior, analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1), (2), art. 420 C.pr.pen., Curtea a constatat apelul întemeiat, dispunând, printre altele, în baza art. 97 C.pen. anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni dispusă faţă de inculpatul A. prin sentinţa penală nr. 1639 din data de 10.11.2016 a Judecătoriei Botoşani, definitivă prin neapelare.

De asemenea, în baza art. 37 C.pen., a constatat că faptele pentru care A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1639/ 10.11.2016 a Judecătoriei Botoşani, definitivă prin neapelare, reprezintă trei acte materiale ale infracţiunii continuate de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) lit. c) C.pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C.pen., ce face obiectul prezentei cauze.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) lit. c) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin.(1) C.pen. şi art. 37 C.pen. (vizând întreaga activitate infracţională, inclusiv actele materiale pentru care s-a dispus condamnarea prin sentinţa penală nr. 1639 din data de 10.11.2016 a Judecătoriei Botoşani, în total 15 acte materiale)

În baza art. 67 alin. (1) C.pen. rap. la art. 68 alin. (1) lit. b) C.pen. şi art. 66 alin. (3) C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 65 alin. (1) C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că fapta pentru care s-a dispus condamnarea prin prezenta decizie este în concurs real cu fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 88/ 25.02.2015 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 446 /03.06.2015 a Curţii de Apel Suceava.

În baza art. 89 alin. (1) C.pen. a fost anulată amânarea aplicării pedepsei dispusă prin sentinţa penală nr. 88 din data de 25.02.2015 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 446 din data de 03.06.2015 a Curţii de Apel Suceava.

În baza art. 38 alin. (1) C.pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. d) C.pen. contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1350 lei amendă penală dispusă prin sentinţa penală nr. 88 din data de 25.02.2015 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 446 din data de 03.06.2015 a Curţii de Apel Suceava, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 1350 lei amendă.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen. rap. la art. 72 C.pen. deduce perioada în care inculpatul a fost reţinut şi arestat în prezenta cauză, respectiv de la 24.10.2014 până la 25.10.2014 şi de la 29.10.2014 până la 10.02.2015.

În motivarea acestei soluţii instanţa de apel arătat că actele materiale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. în prezenta cauză sunt acţiuni ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală menţionată (nr. 1639 din data de 10.11.2016 a Judecătoriei Botoşani). Inculpatul A. a acţionat în aceeaşi modalitate în cazul tuturor actelor materiale de furt calificat imputate, a sustras în scopul însuşirii pe nedrept aceeaşi categorie de bunuri – ulei industrial – de la aceeaşi parte civilă, şi în acelaşi interval de timp.

Curtea apreciază, aşadar, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 C.pen., potrivit cărora ,,dacă cel condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunţată anterior”.

În doctrina penală s-a apreciat că, deşi dispoziţiile art 37 C.pen. permit recalcularea pedepsei într-o ipoteză ca cea din prezenta cauză, în absenţa unei dispoziţii procedurale care să permită desfiinţarea hotărârii definitive pronunţate pentru o parte dintre actele de executarece fac parte din conţinutul infracţiunii continuate, instanţa învestită cu judecarea celorlalte acte nu poate proceda în cursul procesului penal la reunirea tuturor acţiunilor şi inacţiunilor infracţionale pentru aplicarea unui tratament sanţionator unic unităţii legale de infracţiune; recalcularea pedepsei stipulară de art. 37 C.pen., ar constitui o ipoteză de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. d C.pr.pen.

Curtea nu îmbrăţişează acest punct de vedere, întrucât a aprecia astfel, ar însemna lipsirea de conţinut a dispoziţiilor art. 37 Cod penal, care au în vedere tocmai faza de judecată şi nu pe cea de executare, la care se referă dispoziţiile art. 585 alin. 1 lit. d C.pr.pen.

Comentariu

Conform art. 43 din C.pen din 1969, dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată ... este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunţată anterior.

Potrivit art. 37 C.pen., dacă cel condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată ... este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunţată anterior.

Se observă că cele două texte sunt identice. Este firesc ca pentru o singură infracţiune (fie ea şi în formă continuată) să fie aplicată infractorului o pedeapsă unică.

Sub aspect procedural, dispoziţiile art. 335 alin. (2) C.pr.pen din 1969 prevedeau că dacă cu privire la unele din actele care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni s-a pronunţat anterior o hotărâre definitivă, instanţa reuneşte cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronunţând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conţinutul infracţiunii, şi desfiinţează hotărârea anterioară, normă care nu a mai fost preluată de noul Cod de procedură penală.

Conform art. 585 alin. (1) lit. d) C.pr.pen. pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: ... d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

S-a susţinut în doctrină că această dispoziţie vine să acopere înlăturarea prin Noul Cod de procedură penală a posibilităţii extinderii acţiunii penale cu privire la alte fapte în cursul judecăţii (M. Udroiu, Drept penal, Partea generală, ed. 6, Editura CH Beck, Bucureşti 2019, p. 251).

Se observă însă că art. 449 alin. (1) lit. c) C.pr.pen. din 1969 avea un conţinut identic cu art. 585 alin. (1) lit. d) C.pr.pen.

Mai mult, procedura prev. de art. 585 alin. (1) lit. d) C.pr.pen. nu acoperă situaţia - posibilă, în care pedeapsa pentru acte materiale anterioare să fi fost deja executată.

Prin urmare, considerăm că de facto asistăm la omisiunea legiuitorului de a fi creat o dispoziţie procedurală similară art. 335 alin. (2) C.pr.pen. din 1969, în Noul C.pr.pen.

În această situaţie, nu se pot ignora însă dispoziţiile art. 37 C.pen., pentru că astfel s-ar ajunge în situaţia lipsirii de conţinut a instituţiei recalculării pedepsei pentru infracţiunea continuată, reglementată de acest text.

Domenii speta

Spete similare