Contestaţie la executare reintegrare şi plăţi salariale - analiza succesiunii de hotarâri judecătoreşti date în cauză

CONTESTAŢIE LA EXECUTARE REINTEGRARE ŞI PLĂŢI SALARIALE  - ANALIZA SUCCESIUNII DE HOTARÂRI JUDECĂTOREŞTI DATE ÎN CAUZĂ

Prin contestaţia la executare formulată la data de 30.01.2009, A.N.A.R., în contradictoriu cu intimata U D şi cu terţul poprit R B S.A., a solicitat anularea executării silite şi a formelor de executare efectuare împotriva sa, anularea adresei emise de BEJ S la 09.01.2009 în dosarul de executare nr. …/2005 de înştiinţare cu privire la poprire şi obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că la 21.07.2003 intimatei i-a fost desfăcut contractul de muncă încheiat cu contestatoarea, din cauza managementului nesatisfăcător. Faţă de intimata s-a formulat şi plângere penală, iar prin decizia nr. 41/02.02.2004 A.N.A.R. a suspendat contractul individual de muncă al intimatei până la finalizarea lucrărilor de cercetare penală. Contestatoarea a susţinut că iniţial decizia amintită a fost anulată de instanţa de fond, motiv pentru care s-a emis decizia nr. 281/27.07.2004 de anulare a deciziei nr. 41. Ulterior, în faza recursului,  s-a desfiinţat sentinţa atacată şi s-a dispus menţinerea deciziei nr. 41, prin decizia civilă nr. 812/02.12.2004 a Curţii de Apel Iaşi. Ulterior, aceeaşi instanţă a recunoscut implicit validitatea deciziei nr. 41/2004, prin decizia civilă nr. 49/20.01.2005. Tribunalul Iaşi, sesizat cu cererea intimatei de recalculare a salariului, a reţinut în sentinţa nr. 1285/12.09.2008 că suspendarea în virtutea deciziei nr. 41 operează în continuare. S-a mai precizat faptul că până la această dată nu s-a lămurit din punct de vedere penal sesizarea cu privire la faptele intimatei, dar s-a început urmărirea penală împotriva acesteia. Contestatoarea consideră că în speţă este vorba de o creanţă neexigibilă.

În drept au fost invocate art. 399-404 C:proc.civ. şi art. 379 C.proc.civ. Au fost ataşate actele comunicate de BEJ S (actualmente BEJ N).

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecată. Intimata a arătat că titlul pe care îşi întemeiază pretenţiile este sentinţa civilă nr. 885/29.10.2004 a Tribunalului Iaşi, prin care s-a dispus anularea deciziilor nr. 292/2004 şi 305/2004, reintegrarea în muncă a intimatei şi plata drepturilor salariale ale acesteia. Curtea de Apel Iaşi a respins recursul contestatoarei prin decizia civilă nr. 49/20.01.2005, dar şi revizuirea iniţiată de contestatoare împotriva aceleiaşi decizii. Intimata atrage atenţia asupra faptului că au mai fost formulate faţă de actele de executare din dosarul nr. 67/2005 alte 16 contestaţii la executare, respinse, potrivit susţinerilor sale, fără excepţie.

Pe fondul contestaţiei, intimata a arătat că este falsă susţinerea contestatoarei în sensul că nu cunoaşte care este titlul executoriu aflat la baza comunicării, deoarece este vorba despre acelaşi dosar nr. 67/2005 de la BEJ N în temeiul căruia s-au făcut executări succesive cu privire la creanţele salariale.

Cu privire la caracterul neexigibil al creanţei sale, intimata a precizat că decizia nr. 281/2004 de anulare a deciziei nr. 41/2004 nu este revocată sau anulată, deci suspendarea sa din funcţie nu mai operează. În plus, intimata înţelege să invoce în favoarea sa aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat pentru a evita contradicţia între două hotărâri judecătoreşti. Astfel, intimata înţelege să invoce numeroasele hotărâri – fără a le indica precis – prin care s-a recunoscut faptul că decizia nr. 41/02.02.2004 nu îşi mai produce efectele ca urmare a anulării subsecvente. De asemenea, se mai arată că prin titlul executoriu s-au anulat alte două decizii ale A.N.A.R., respectiv nr. 292/2004 şi 305/2004, deci s-a dispus reintegrarea intimatei.

În ceea ce priveşte decizia civilă nr. 49/2005, intimata consideră că în mod nejustificat contestatoarea înţelege să invoce doar considerentele acelei hotărâri, deşi prin dispozitivul intrat în puterea de lucru judecat instanţa de recurs a menţinut sentinţa de fond prin care se dispunea reintegrarea sa.

În legătură cu sentinţa civilă nr. 1285 a Tribunalului Iaşi prin care s-ar fi reţinut ca suspendat contractul de muncă al intimatei, aceasta susţine că hotărârea respectivă nu a ţinut seama de existenţa titlului executoriu pus în executare acum şi nu poate influenţa prezenta cauză. Titlul executoriu nu a fost desfiinţat, deci trebuie adus la îndeplinire fie de bunăvoie, fie prin executare silită.

A fost ataşată la dosarul cauzei fotocopia dosarului de executare silită nr. 67/2005 in extenso. De asemenea, la ultimul termen, părţile au depus câte un set de înscrisuri cuprinzând hotărârile judecătoreşti la care fac referire.

Analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele :

Cu privire la actele interne emise de contestatoare, cu efecte juridice în plan material, instanţa reţine următoarea cronologie :

La 21.07.2003 intimatei i-a fost desfăcut contractul de muncă încheiat cu contestatoarea, din cauza managementului nesatisfăcător. Prin  decizia nr. 41/02.02.2004 A.N.A.R. a suspendat contractul individual de muncă al intimatei până la finalizarea lucrărilor de cercetare penală.

La 27.07.2004 s-a emis decizia A.N.A.R. nr. 281 de anulare a decizie nr. 41/2004.

La 03.08.2004 A.N.A.R. a dat decizia nr. 292 prin care a limitat atribuţiile intimatei U D în cadrul instituţiei.

La 16.08.2004 contestatoarea A.N.A.R. a emis decizia nr. 305 prin care a suspendat contractul individual de muncă al intimatei U D ca urmare a înregistrării plângerii penale împotriva acesteia.

La 08.03.2007 contestatoarea A.N.A.R. a emis decizia nr. 95 prin care a anulat decizia nr. 281/2004, repunând în vigoare decizia nr. 41/2004 şi dispunând recuperarea sumelor de bani poprite de intimata.

Cu privire la hotărârile relevante şi depuse la dosar de părţi cu privire la litigiile dintre acestea, instanţa reţine următoarea situaţie :

Prin sentinţa civilă nr. 531 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Iaşi (redată în decizia de casare) a fost anulată decizia nr. 41/02.02.2004, a fost dispusă reintegrarea numitei U D şi plata drepturilor salariale ale acesteia de la 02.02.2004 şi până la reîncadrarea efectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 885 din 29 octombrie 2004 a Tribunalului Iaşi (filele 35-38) s-a dispus anularea deciziilor nr. 292/2004 şi 305/2004 emise de A.N.A.R., reintegrarea numitei U D în funcţia deţinută anterior şi plata drepturilor salariale de la 16.08.2004 până la reintegrarea efectivă.

Prin decizia civilă nr. 812 din 02 decembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi (filele 391-397) s-a admis recursul A.N.A.R. împotriva sentinţei civile nr. 531 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Iaşi şi s-a respins contestaţia numitei U D împotriva deciziei nr. 41/02.02.2004, în mod irevocabil.

Prin decizia civilă nr. 49 din 20 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi (filele 398-402 şi 34) s-a respins recursul A.N.A.R. împotriva sentinţei civile nr. 885 din 29 octombrie 2004 a Tribunalului Iaşi, fiind menţinută sentinţa arătată, în mod irevocabil.

Instanţa este de acord cu faptul că în cadrul executării silite trebuie să se dea eficienţă hotărârilor judecătoreşti irevocabile, nu actelor interne ale contestatoarei.

Din punct de vedere cronologic, instanţa constată că aceeaşi Curte de Apel Iaşi, la interval de câteva săptămâni, a dat două hotărâri irevocabile cu privire la aceleaşi părţi şi cu aceeaşi finalitate urmărită de acestea, dar cu soluţii total opuse. Dacă la 02 decembrie 2004 se menţinea decizia 41/02.02.2004 de suspendare a intimatei, la 20 ianuarie 2004 se dispunea reintegrarea acesteia în funcţie. Nici o hotărâre depusă la dosar nu dispune anularea deciziei nr. 41/02.02.2004, fapt de reţinut pentru analiza pe fond a instanţei.

Este evident că în această situaţie fiecare dintre părţi va invoca hotărârea care îi este favorabilă, ambele decizii civile fiind irevocabile şi intrate în puterea de lucru judecat, mai mult, fiind pronunţate de aceeaşi instanţă. Nu a fost depusă la dosar nici decizia de respingere a cererii de revizuire invocată de părţi, pentru ca instanţa să poată aprecia mai uşor asupra acestei situaţii.

Strict pe baza actelor aflate la dosar şi evidenţiate mai sus, situaţia juridică de facto apare a fi următoarea :

Contestatoarea a repus în vigoare decizia nr. 41/02.02.2004 din 07.03.2007, fără a interveni vreo hotărâre judecătorească ulterioară care să dispună altfel. Decizia nr. 41/02.02.2004, aşa cum am arătat mai sus, nu a fost niciodată anulată formal de o instanţă.

Intimata a făcut acte de executare succesive în temeiul deciziei civile nr. 49/20.01.2005 şi al sentinţei civile nr. 885 din 29 octombrie 2004 a Tribunalului Iaşi, pentru motivul că acestea îi erau favorabile. Prin aceste hotărâri au fost anulate deciziile contestatoarei nr. 292/2004 şi 305/2004.

Contestatoarea invocă în sprijinul cererii sale sentinţa civilă nr. 531 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Iaşi şi decizia civilă nr. 812/02.12.2004 a Curţii de Apel Iaşi, pentru că acestea atestă valabilitatea deciziei nr. 41/02.02.2004.

Practic, la acest moment, instanţa de executare învestită cu contestaţia la executare a A.N.A.R. are a pune în balanţă acte echivalente ca putere juridică şi chiar ca emitenţi, dar cu finalităţi opuse. Este evident că nu este rolul instanţei de faţă să aprecieze care titlu este preferabil, mai ales că părţile nu au înţeles să depună la dosar toate hotărârile despre care fac vorbire, nici măcar cele 16 reputate soluţii referitoare la anterioarele contestaţii la executare.

Rolul instanţei în contestaţia la executare este să ia măsurile necesare pentru a se asigura că executarea silită se face în mod legal şi temeinic, că actele de executare nu au vicii de neînlăturat şi că niciuna dintre părţi nu este pusă într-o situaţie mult defavorabilă în raport cu cealaltă.

În cazul de faţă, prin raportare strictă la situaţia juridică aşa cum a fost reţinută mai sus, instanţa consideră că continuarea executării de către intimată este lipsită de fundament. Prima hotărâre rămasă irevocabilă, cronologic, îi este defavorabilă, în sensul că menţine decizia nr. 41/02.02.2004. A doua hotărâre irevocabilă care i se succede în timp îi este favorabilă intimatei doar în măsura în care anulează deciziile contestatoarei nr. 292/2004 şi 305/2004, dar nu aduce atingere efectelor deciziei nr. 41/02.02.2004, la acel moment anulată de A.N.A.R., apoi repusă în vigoare în 2007 şi necontestată de intimată, cel puţin aşa rezultă din actele depuse la dosar.

Este evident că până nu intervine o soluţie pe fondul raporturilor dintre contestatoare şi intimată, executarea în temeiul hotărârilor invocate de aceasta din urmă nu poate continua, pentru că intră în conflict cu efectele juridice ale deciziei nr. 41/2004.

Chiar dacă faza executării silite trebuie să asigure garanţii procesuale pentru creditor şi trebuie respectate hotărârile judecătoreşti irevocabile, acelaşi lucru este valabil şi pentru situaţia debitoarei.

Prin urmare, strict raportat la momentul actual şi la cele reţinute mai sus, instanţa este de acord că dreptul de creanţă al intimatei nu mai este unul exigibil. În consecinţă, singurul mod de prevenire a unei vătămări în patrimoniul debitoarei-contestatoare este anularea actului de executare contestat, respectiv adresa de înfiinţare a popririi emisă de BEJ N în dosarul de executare silită nr. 67/2005 la data de 09.01.2009. Cu privire la restul actelor de executare silită, respectiv la cele anterioare, din dosarul menţionat, instanţa nu este competentă a se pronunţa, acestea putând fi analizate eventual pe calea unei acţiuni pe dreptul comun între părţile din prezentul dosar, cu analizarea tuturor actelor şi hotărârilor emise cu privire la părţi.

Instanţa va admite în parte contestaţia la executare, iar cu privire la obligarea intimatei la cheltuieli de judecată reţine că cererea e neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.

Domenii speta

Spete similare