Talharie. Inculpat minor. Individualizarea judiciara a pedepsei

Talharie. Inculpat minor. Individualizarea judiciara a pedepsei.

Prin sentinta penala nr. 670/12.09.2008 s-a dispus in baza art.211 alin.2 litl.b, c, alin.21 lit.a, b, 109 C.p. condamnarea la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare  a inculpatului minor B.C. D., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă calificată.

S-a facut aplicarea art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p. după împlinirea de către inculpat a vârstei de 18 ani.

Conf.art.26 rap.la art.211 alin.2 lit.b, c, alin.21 lit.a, b, 75 lit.c C.p. a fost condamnat inculpatul R. C. la 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie în formă agravată, împreună cu un minor.

S-a facut aplicarea art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit.b C.p.. Alexandru şi C. L., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Conf.art.350 C.p.p. a fost menţinuta starea de arest a inculpatul R. C..

Conf.art.88 C.p. s-a dedus prevenţia, după cum urmează;

-pentru inculpatul B.C. D.: de la 19.01.2008 la 05.05.2008

-pentru inculpatul R. C.: de la 19.01.2008 la zi.

Conf.art.118 lit.b C.p. s-a confiscat de la inculpatul B. C.D. un spray lacrimogen identificat în dovada serie AB nr.0010075/2008 a Secţiei 4 Poliţie.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul  înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.de mai sus a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii:

-  B. C. D., cercetat pentru săvârşirea infr.prev.de art.211 alin.2 lit.b, c şi alin.21 lit.a, b C.p. cu aplic.art.99 şi urm.C.p.

- R.C., cercetat pentru săvârşirea infr.prev.de art.26 rap.la art.211 alin.2 lit.b, c şi alin.21 lit.a, b C.p. cu aplic.art.75 lit.c C.p.

 Prin actul de sesizare a instanţa s-a reţinut în esenţă că în data de 19.01.2008, în jurul orei 17:45, în timp ce se afla pe şos.N. T., inculpatul B. C. D. i-a smuls părţii vătămate T. L. protofelul în care se aflau suma de 50 lei, acte de identitate şi alte bunuri, în timp ce inc.R.C. asigura paza, apoi a folosit un spray paralizant pentru a încerca să scape de organele de poliţie care îl urmăreau.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: plângere şi declaraţie parte vătămată, proces-verbal de depistare a infracţiunii, proces-verbal de efectuare a percheziţiei corporale asupra inc.B.C. D. şi planşe fotogarfice aferente, proces-verbal de efectuare a percheziţiei corporale asupra inc.R.C., proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografie aferente, planşe fotografice privind vătămarea cauzată organului de poliţie, declaraţii martori Z.V. I. şi M.F., declaraţii învinuiţi.

În cursul urmăririi penale faţă de inculpat s-au luat următoarele măsuri procesuale:

La data de 19.01.2008, ora 18:30, a fost emisă Ordonanţa de reţinere a inc.B.C. D., pe o durată de 24 ore.

La data de 19.01.2008, ora 18:30, a fost emisă Ordonanţa de reţinere a inc.R.C., pe o durată de 24 ore.

Prin încheierea nr.722/299/2008 din data de 20.01.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus arestarea prevetivă a inc.B.C.D. şo r. C.pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate, pe o durată de 29 de zile, de la 20.01.2008 până la data de 17.02.2008, emiţându-se mandatele de arestare preventivă.

Conf. art.3001,  3002 C.p.p.  starea de arest a inculpatului a fost verificată şi menţinută până la soluţionarea în fond a cauzei, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul r.C..

Conf. art.3001,  3002 C.p.p.  starea de arest a inculpatului a fost verificată şi menţinută până la  revocarea sa, potrivit deciziei penale nr.552/R/05.05.2008 a Tribunalului Bucureşti Secţia I-a Penală, inculpatul fiind pus în libertate la această dată.

Potrivit art.320 C.p.p. cu referire la art.24 C.p. s-a pus în discuţia părţilor şi s-a dispus citarea în calitate de părţi vătămate şi a celor 2 lucrători de poliţie (B. A. şi C. L.), faţă de care, potrivit actului de sesizare, inculpatul B. C. D. a acţionat cu un spray lacrimogen pentru a-şi asigura scăparea. Cele trei părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile.

La acelaşi termen, instanţa s-a pronunţat prin încheiere motivată şi asupra cererii inculpaţilor de restituire a cauzei la procuror.

În cursul cercetării judecătoreşti instanţa a procedat la audierea inculpatului R.C., a părţilor vătămate C.L., B. A., T. L. şi a martorilor Z. V şi M.F.

Analizând actele şi lucrările cauzei, faţă de ansamblul probator existent, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 19.01.2008, în jurul orei 17:45, în timp ce s-a aflat pe şos.N.T., în dreptul magazinului M.I., inc.B. C. D.şi R.C. au luat hotărârea de a-i sustrage părţii vătămate T.L.  portofelul pe care se pregătea să-l introducă în poşetă. Astfel, inc.B.C.D. i-a smuls acesteia portofelul în care se aflau suma de 50 lei, cartea de identitate şi alte acte şi bunuri, în timp ce inc.R.C. a asigurat paza

În acelaşi timp, în zonă se afla un echipaj  de poliţie, ambii poliţişti fiind îmbrăcaţi civil, care a sesizat faptul că cei doi inculpaţi aveau comportament suspect înainte de comiterea faptei, astfel încât i-a urmărit o perioadă de timp şi observând săvârşirea acesteia, i-au somat pe inculpaţi să stea pe loc, strigând „Staţi pe loc! Poliţia!”. Inculpaţii însă au fugit, intrând în gangul V.Micle şi despărţinându-se la ieşirea din acesta, pe str.M..

Inc.B. C.D. a fugit pe str.N.T., fiind ajuns de către organele de poliţie la indicaţiile martorului Z. V. I., în dreptul imobilului nr.19 şi în timp ce încercau imobilizarea lui, acesta a scos din buzunar un spray paralizant, pulverizându-l în zona ochilor unuia dintre cei doi poliţişti. Deşi a opus rezistenţă, inculpatul a fost imobilizat de către organele de poliţie, potrivit procesului-verbal de depistare a infracţiunii, procedându-se la efectuarea unei percheziţii corporale asupra acestuia. Din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei corporale rezultă că asupra inc.B. C. D. s-a găsit portofelul sustras părţii vătămate, în interiorul căruia se aflau actele acesteia, sum ade bani menţionată şi alte bunuri.

De asemenea, la indicaţii martorului M. F., organele de poliţie  au procedat şi la urmărirea inc.R.C., care a fost prins la aproximativ 40 m de locul săvârşirii faptei. Din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei corporale rezultă că asupra acestuia nu s-au găsit nici un fel de bunuri.

Aspectele prezentate sunt confirmate de plângerea şi declaraţiile părţii vătămate T. L., martorul Z. V. I., care, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, a declarat că în data de 19.01.2008, în timp ce se afla pe str.M., a auzit organele de poliţie strigând la inc.B. C. D. să stea pe loc, la un moment dat acesta din urmă oprindu-se şi scoţând un spray paralizant, pe care l-a pulverizat în zona feţei unuia dintre poliţisti. Cu toate că a opus forţă, inculpatul a fost imobilizat.

Din declaraţia martorului M. F. rezultă că în data de 19.01.2008, în timp ce se afla la intersecţia str.M. cu str.N. T., i-a observat pe cei doi inculpaţi alergând şi l-a urmărit cu autoturismul  propriu pe inc.R.C. către bd A.I. Cuza. Ulterior acesta a fost ajuns de către organele de poliţie şi imobilizat, fără a opune rezistenţă.

Fiind audiaţi, încursul urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum au fost prezentate.

Inculpatul B.C.D. a afirmat, într-o primă declaraţie, că spray-ul paralizant folosit pentru a-şi asigura scăparea l-a achiziţionat în veerea comiterii de sustrageri.

În faţa instanţei, inc.R.C.a recunoscut săvârşirea faptei, a precizat că pe B. C. îl cunoştea de circa 1 lună, ştia că e elev (aşadar a putut să îşi dea seama că are sub 18 ani) şi, de asemenea, a confirmat că acesta avea asupra sa spray-ul lacrimogen.

În ceea ce priveşte probele administrate în cursul urmăririi penale instanţa reţine următoarele:

- e de necontestat că lucrătorii Secţiei 4 Poliţie sunt colegi ai celor doi poliţişti care au calitatea de părţi vătămate şi ceea ce impune o analiză atentă a situaţiei prin prisma  incompatiibilităţii organelor de cercetare penală ale Secţiei 4 Poliţie şi prin prisma legalităţii probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, potrivit art.49 C.p.p. inculpaţii au avut posibilitatea de a formula cerere de recuzare a organelor de cercetare penală, în cursul urmăririi penale, dacă apreciau că aceştia au vreun interes în soluţionarea cauzei.

Inculpaţii nu au procedat în acest mod, astfel încât, din această perspectivă actele întocmite în cursul urmăririi penale sunt valabile, nu sunt anulabile, ele nefiind întocmite de către un organ de cercetare penală incompatibil.

Mai mult decât atât, probele administrate în cursul urmăririi penale au fost avute în vedere de instanţă la stabilirea situaţiei de fapt doar în măsura în care s-au coroborat cu probele administrate în faţa instanţei.

În drept,

Fapta inculpatului B.C.D., care în data de 19.01.2008, în jurul orei 17:45, în timp ce se afla pe şos.N. T., i-a smuls părţii vătămate T. L. protofelul în care se aflau suma de 50 lei, acte de identitate şi alte bunuri, în timp ce inc.R.C. asigura paza, apoi a folosit un spray paralizant pentru a încerca să scape de organele de poliţie care îl urmăreau, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev.de art. 211 alin.2 lit.b, c şi alin.21 lit.a, b C.p. cu aplic.art.99 şi urm.C.p.

Fapta inculpatului R. C., care în data de 19.01.2008, în jurul orei 17:45, în timp ce se afla pe şos.N. T., a asigurat paza pentru ca inc.B. C. D., minor, să smulgă portofelul în care se aflau bani, acte şi alte bunuri, părţii vătămate T. L., ulterior folosind un spray paralizant pentru a încerca să scape de organele de poliţie ce-l urmăreau, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie prev.de art. 26 rap.la art.211 alin.2 lit.b, c şi alin.21 lit.a, b C.p. cu aplic.art.75 lit.c C.p.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de ultraj prev.de art.239 alin.2 C.p.  de către inc.B. C. D., prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât din pobele administrate în dosar nu a rezultat că acesta avea cunoştinţă despre faptul că cele două peroane care îl urmăreau sunt organe de poliţie. S-a motivat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub raport obiectiv, nefiind realizat elementul material al laturii obiective care presupune cunoaşterea  de către făptuitor a împrejurării că persoana asupra căreia exercita acte de violenţă este un funcţionar public ce implica exerciţiul autorităţii de stat, în speţă organul de poliţie.

În ceea ce priveşte cererea inculpaţilor de aplicare a disp.art.334 C.p.p. în sensul de a înlătura disp. art.211 lin.1, alin.2 lit.c C.p. şi a se reţine că fapta întruneşte elementele constitutive ale infr.prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.b şi e C.p., instanţa va respinge faţă de următoarele motive:

- prin noţiunea generică de „violenţă” în sensul art.211 C.p. se înţelege orice acţiune prin care se exercită o constrângere fizică asupra unei persoane. Există violenţă şi atunci când bunul este smuls din mâna părţii vătămate, chiar dacă aceasta din neputinţă, spaimă sau din cauza surprizei nu a putut reacţiona.

Din această perspectivă subliniază instanţa că smulgerea portmoneului din mâna părţii vătămate constituie neîndoielnic o violenţă asupra persoanei prin intermediul obiectului şi nu o violenţă asupra  obiectului, deoarece prin actul violent de smulgere a fost înfrânată forţa fizică pe care partea vătămată o exercita pentru a păstra obiectul, fiind lisit de relevanţă ca această smulgere nu a cauzat leziuni traumatice părţii vătămate.

Acţiunea brutală a inculpatului a fost de natură să inducă o stare de constrângere a voinţei părţii vătămate. Impactul psihologic al faptei, suportat şi evidenţiat de partea vătămată justifică pe deplin caracterizarea acţiunilor ca acte de violenţă.

Practica judiciară confirmă la rândul său în mod constant acest punct de vedere (ICCJ, decizia nr.6544/2004, ICCJ decizia nr.2025/2002, ICCJ decizia nr.3997/2007).

Cu privire la persoana inculpatului B. C. D., minor peste 16 ani la data faptei, instanţa, potrivit referatului de evaluare ataşat la dosarul cauzei reţine următoarele:

- inculpatul este crescut doar de către mama sa, D. E. N.a (care a fost citată în calitate de părinte în faţa instanţei).

Minorul a locuit  alternativ, fie cu mama sa, fie  la bunicii materni.

În ceea ce priveşte situaţia şcolară, a rămas în clasa a X-a repetent la purtare, dirigintele minorului susţinând însă că acesta are un pitenţial intelectual ridicat.

În octombrie 2007 minorul  a părăsit locuinţa bunicilor, fără să anunţe nici un membru al familiei (deşi avea toate condiţiile necesare traiului asigurat de bunici şi de mamă).

Familia l-a declarat dispărut la poliţie, iar inculpatul nu şi-a putut motiva gestul.

Inculpatul are o fire foarte influenţabilă, subliniindu-se că orice sfat al familiei îşi pierdea însemnarea, când minorul intra în contact cu prieteni care au o influenţă negativă.

Minorul a experimentat consumul de heroină.

Minorul se bucură de suport afectiv din partea familiei.

Infracţiunea săvârşită atrage răspunderea penală a inculpatului B. C. D. potrivit art.17 C.p.

Conform art.100 C.p. pentru a stabili consecinţele răspunderii penale a inculpatului minor (luarea  unei măsuri  educative  sau aplicarea unei pedepse), instanţa  va avea în vedere:

- gradul de pericol social al infracţiunii (reliefat  din modul concret de săvârşire a acestora).

- stadiul dezvoltării fizice şi intelectuale a inculpatului; condiţiile concrete  oferite de familie  pentru dezvoltare  (astfel cum au fost reţinute în expunerea situaţiei de fapt, cu referire  la referatul de anchetă socială).

În consecinţă, având în vedere reacţia limitativă evidentă faţă de îndrumările primite, tendinţa inc. spre o viaţă dezorganizată (a se vedea în acest sens părăsirea domiciliului fără anunţarea membrilor familiei, consumul, fie şi ocazional, de heroină) instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă penală.

La stabilirea limitelor instanţa va avea  în vedere criteriile enumerate de art.72 C.p. şi anume: pedepsele fixate de partea specială a codului penal în cazul minorului se reduc la jumătate potrivit art.109 C.p., circumstanţele reale, gradul de pericol social, urmarea produsă şi circumstanţele personale, sub  acest ultim aspect, urmând a se reţine elementele deja expuse în anaoliza referatului de evaluare, precum şi faptul că inc.nu are antecedente penale.

Punând în balanţă ansamblul  acestor considerente, instanţa apreciază că o pedeapsă orientată spre minimul intervalului prevăzut de lege, cu executare, în regim de detenţie, este aptă să atingă scopul preventiv şi  educativ al sancţiunii (în concret 3 ani şi 6 luni).

Faţă de solicitarea inc.de a se reţine ca circumstanţe atenuante lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră, instanţa reţine că aceste îprejurări pot fi primite ca circumstanţe atenunate doar dacă împrejurările cauzei în ansamblul lor conduc la concluzia unei periculozităţi sociale mai scăzute a inculpatului şi a unui pericol concret mai scăzut al faptei, în raport de limita maximă a pedepsei prevăzute de legea pentru această infracţiune.

Or, în speţă inculpaţii au plecat împreună din Gara de Nord în scopul recunoscut de a face rost de bani prin furt, iar minorul B.C. a luat asupra sa un spray lacrimogen  în scopul de a îl folosi în aceste împrejurări, după care, smulgând portofelul părţii vătămate a folosit efectiv  spray-ul lacrimogen pe care l-a pulverizat în faţa părţilor vătămate care l-au urmărit.

Aceste circumstanţe reale, coroborate cu circumsanţele personale deja analizate duc la concluzia că dispoziţiile privind circumstanţele atenuante nu îşi găsesc aplicarea.

Din perspectiva cererii inculpatului de a proceda la suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, instanţa reţine următoarele: modalitatea de individualizare a executării pedepsei este la rândul său stabilită în raport de pericolul social concret  al faptei (deja analizat de instanţă şi apreciat ca fiind unul ridicat) şi de persoana inculpatului (element de asemenea analizat de instanţă).

Or, elementele deja analizate conduc la concluzia prezenţei unei situaţii de risc infracţional (faţă de practica minorului de a părăsi fără nici un motiv familia, aderând la grupuri cu o influenţă negativă, unde a experimentat inclusiv consumul de heroină, faţă de circumstanţa reală constând în aceea că a plecat  împreună cu coinculpatul pentru a face rost de bani prin furt, având asupra sa un spray lacrimogen, pe care, efectiv, l-a folosit.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptei săvârşită, persistenţa infracţională, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b  din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a  ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis  pe perioada executării pedepsei.

Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva Româniiei, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, acestea trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu  are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu şi-ar putea îndeplini fucţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.

Din perspectiva aplicării acestei pedepse accesorii, instanţa are în vedere şi dispoziţiile obligatorii ale deciziei nr.51/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a statuat în sensul că pedepsele accesorii sunt aplicabile inculpatului minor, iar executarea va începe de la împlinirea vârstei de 18 ani, când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în cursul executării pedepsei.

Conf.art.88 C.p. din pedeapsa aplicată instanţa va deduce prevenţia de la 19.01.2008 la 05.05.2008.

Infracţiunea săvârşită  atrage răspunderea penală a inculpatului R. C. potrivit art.17 C.p.

La individualizarea judiciară a pedepsei vor fi avute în vedere criteriile enumerate de art.72 C.p.: circumstanţele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, urmarea  produsă şi circumstanţele personal, sub aceste ultim aspect urmând a se reţine faptul că inculpatul nu avea la data faptei ocupaţie, ori loc de muncă oprin care să-şi asigure veniturile, a avut o atitudine sinceră şi nu are antecedente penale.

Punând în balanţă ansamblul  acestor  considerente, instanţa apreciază că pentru această infracţiune o pedeapsă orientată spre minim a intervalului prevăzut de lege, cu executare, în regim de detenţie, este aptă să atingă scopul preventiv şi  educativ al sancţiunii (în concret 7 ani).

Faţă de solicitarea inc.de a se reţine ca circumstanţe atenuante lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră, instanţa reţine că aceste îprejurări pot fi primite ca circumstanţe atenunate doar dacă împrejurările cauzei în ansamblul lor conduc la concluzia unei periculozităţi sociale mai scăzute a inculpatului şi a unui pericol concret mai scăzut al faptei, în raport de limita maximă a pedepsei prevăzute de legea pentru această infracţiune.

Or, în speţă inculpaţii au plecat din Gara de Nord în scopul recunoscut de a face rost de bani prin furt, inc.R. C. a cunoscut împrejurarea că inc.B. C. avea asupra sa un spray lacrimogent pentru a îl folosi, a acceptat împrejurarea că acesta poate avea sub 18 ani, a fugit  pentru a-şi asigura scăparea, după smulgerea portofelului părţii vătămate de către B. C., căruia i-a asigurat  paza în baza unei înţelegeri prealabile.

Aceste circumstanţe reale, coborate cu cele personale (lipsa unei ocupaţii, a unui loc de muncă care îi asigure veniturile) duc la conluzia că dispoziţiile privind circumstanţele atenuante nu îşi găsesc aplicare.

Din perspectiva cererii inc.de a aplica dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa constată că potrivit art.861 C.p. o condiţie obligatorie în acest sens ce reprezenta ca durata pedepsei  aplicate să nu depăşească 4 ani.

Neîndeplinirea acestei condiţii exclude inculpatul de la beneficiul disp.art.861 C.p. şi face inutilă analiza celorlalte condiţii.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că această condamnare atrage existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev.de art.64 lit.a teza a II-a, b C.p., respectiv dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a  fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva Româniiei, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, acestea trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu  are conotaţie electorală sau vreo gravitate  specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu şi-ar putea îndeplini fucţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.

Conf.art.350 C.p.p. va menţine starea de arest a inculpatului.

Conf.art.88 C.p. din pedeapsa aplicată instanţa va deduce prevenţia de la 19.01.2008 la zi.

Sub aspectul laturii civile, conf.art.15, 346 C.p.p. instanţa va lua act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.

Conf.art.118 lit.b C.p. va confisca de la inculpatul Bănuţă Constantin Dumitru un spray lacrimogen identificat în dovada serie AB nr.0010075/2008 a Secţiei 4 Poliţie.

Conf.art.191 C.p.p. inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare