Actiune in constatare a calitatii de revolutionar, exceptia necompetentei generale a instantelor, admiterea exceptiei

ACTIUNE IN CONSTATARE A CALITATII DE REVOLUTIONAR, EXCEPTIA NECOMPETENTEI GENERALE A INSTANTELOR, ADMITEREA EXCEPTIEI

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.03.2009, reclamantul C T a solicitat, în contradictoriu cu SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUŢIONARILOR şi cu COMISIA PARLAMENTARĂ A REVOLUŢIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989, ca instanţa să constate calitatea sa de reţinut în cadrul Revoluţiei din Decembrie 1989 şi, ca urmare a acestei constatări, să oblige pârâtele la eliberarea certificatului de reţinut în conformitate cu prevederile legale.

În fapt reclamantul a arătat că, împreună cu alte trei persoane, se afla la domiciliu pe data de 21.12.1989, când a aflat despre evenimentele din Bucureşti – Piaţa Revoluţiei. Ajuns în Piaţa Revoluţiei în jurul orelor 18.30, împreună cu celelalte trei persoane, reclamantul a susţinut că a rămas în zona restaurantului „Dunărea” mai mult timp. Aproximativ la miezul nopţii evenimentele au escaladat, reclamantul şi prietena sa, B M, fiind reţinuţi de militari în zona pasajului de metrou de la staţia Universitate. Reclamantul afirmă că a fost lovit de forţele de ordine, scos cu forţa din metrou şi pus în genunchi, fiind lovit în continuare. Apoi, a fost urcat într-o dubă şi dus la fosta Circă 17 Miliţie unde a fost anchetat fără a mai fi lovit. Datorită intervenţiei unui ofiţer, cunoscut al reclamantului, acesta din urmă şi prietena sa au fost eliberaţi. Întorşi în Piaţa Universităţii în jurul orei 3 dimineaţa au constatat că piaţa era goală şi locul curăţat. Reclamantul şi prietena sa au luat un taxi, împreună cu un alt cunoscut din Popeşti Leordeni, localitatea sa de domiciliu. Maşina a fost oprită în zona Piaţa Sudului de un echipaj de Miliţie şi de militari înarmaţi. Reclamantul afirmă că organele de miliţie, văzând urmele de lovituri de pe corpul său şi al prietenei sale, i-au reţinut şi i-au transportat în condiţii inumane la Penitenciarul Jilava, unde a fost şi separat de prietena sa. În celula unde a fost reţinut reclamantul, potrivit susţinerilor sale, se mai aflau circa 30 de reţinuţi, majoritatea cu urme grave de agresiune. Reclamantul însuşi susţine că avea faţa tumefiată şi ochii umflaţi din cauza violenţelor suferite. Pe 22.12.1989, dimineaţa, a primit îngrijiri medicale sumare, rămânând în penitenciar până pe 23.12.1989 în jurul orelor 11, când a fost transportat cu o dubă la Gara Progresul. Reclamantul a mai afirmat că în timpul reţinerii l-a recunoscut în celulă pe V V. De asemenea, a mai afirmat că după evenimentele respective a fost cooptat în conducerea FSN în localitatea de domiciliu.

În drept au fost invocate prevederile art. 111 C.proc.civ.

Au fost ataşate în fotocopie următoarele înscrisuri : declaraţie de parte vătămată din 01.10.2008 în dosarul penal nr. 97/P/1990, cererea nr. 6659/17.10.2008 înaintată Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, răspunsul la cerere prin adresa nr. 18/6659/20.10.2008, fişe de cameră cu privire la reclamant şi la numiţii C F, C D-C şi CC, declaraţia olografă a numitului A C dată la 06.02.2009, rezoluţia Parchetului Militar Bucureşti din data de 09.03.1994 în dosarul nr. 754/Sp/1994.

Pârâta SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUŢIONARILOR a depus întâmpinare la 06.04.2009, prin care a invocat excepţia lipsei competenţei materiale a instanţei. Pârâta a arătat că cererea de faţă are caracterul unui litigiu de competenţa instanţei de contencios administrativ, fiind vorba despre contestarea unor acte emise de un organ al administraţiei publice centrale, potrivit art. 1 din HG nr. 760/2003.

S-a mai invocat şi excepţia lipsei procedurii prealabile, întemeiată tot pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ. De asemenea, pârâta a ridicat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, faţă de faptul că art. 48 din HG nr. 566/1996 a prevăzut un termen limită pentru existenţa şi funcţionarea Comisiei înfiinţate de Legea nr. 42/1990, iar persoanele îndreptăţite la emiterea titlurilor prevăzute de lege au primit această recunoaştere până cel târziu în perioada 1999-2000.

De asemenea, s-a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întemeiată pe faptul că SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUŢIONARILOR nu mai are, sub imperiul legislaţiei noi, competenţa de a elibera noi certificate, ci doar de a le preschimba pe cele vechi. De asemenea, un alt temei de inadmisibilitate este acela referitor la obiectul acţiunii raportat la temeiul în drept, adică la art. 111 C.proc.civ. invocat de reclamant.

Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii ca nefondată şi nelegală, deoarece atribuirea calităţii de revoluţionar presupune parcurgerea unor etape obligatorii, respectiv analiza dosarului, avizul Comisiei Parlamentare şi emiterea unui decret prezidenţial în acest sens.

Pârâta COMISIA PARLAMENTARĂ A REVOLUŢIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 a formulat întâmpinare la 16.04.2009, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive , motivată pe lipsa personalităţii juridice a acestui organ. Pe fond, s-a solicitat respingerea acţiunii, motivată prin aceea că în prezent nu se mai emit noi certificate, ci se preschimbă cele vechi, iar comisia specială pentru eliberarea certificatelor şi-a încetat activitatea în mai 1997.

Din oficiu instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei generale a instanţelor, cu privire la cererea de faţă.

În aplicarea art. 137 alin. 1 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei necompetenţei generale a instanţelor, care are prioritate în faţa excepţiei necompetenţei materiale invocată de SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUŢIONARILOR.

Asupra necompetenţei generale a instanţelor, se reţin următoarele :

Legea nr. 42/18 decembrie 1990 prevedea la art. 3 că „se instituie titlul de Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 pentru cei care au participat la acţiunile desfăşurate în Revoluţia din decembrie 1989, alţii decât cei prevăzuţi la art. 2 alin. 2.

Persoanele prevăzute la alin. 1 trebuie să facă dovada participării la acţiunile revoluţiei şi să fie recomandate de o asociaţie sau ligă a luptătorilor din revoluţie, legal constituită până la data de 30 decembrie 1992”.

Potrivit anexei la această Lege, „Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 constată, din oficiu sau la cererea celor interesaţi, calitatea de erou-martir, de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, de decedat ori de rănit în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, precum şi cea prevăzută la art. 4, eliberează certificate doveditoare celor îndreptăţiţi legal şi propune acordarea distincţiilor prevăzute la art. 1, 2, 3 şi 4 din prezenta lege”.

Potrivit OUG nr. 79/1997, la art. 1 alin. (1) „se constituie Comisia specială de verificare a certificatelor eliberate în baza Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989”.

Potrivit art. 3 alin. (1) din acelaşi ultim act normativ citat, „atribuţiile comisiei speciale sunt următoarele:

a) verificarea documentaţiei care a stat la baza eliberării certificatelor prevăzute de Legea nr. 42/1990;

b) transmiterea, către Comisia parlamentară pentru controlul aplicării Legii nr. 42/1990, a concluziilor verificării documentaţiei prevăzute la lit. a) şi a măsurilor propuse;

c) sesizarea organelor de urmărire penală şi anularea certificatelor, în cazul în care se constată existenţa unor indicii cu privire la dobândirea ilegală a calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 42/1990. Decizia de anulare a certificatului poate fi contestată la comisia parlamentară prevăzută la art. 7 din Legea nr. 42/1990, în termen de 30 de zile de la comunicare. Contestaţia suspendă executarea.

(2) Comisia specială va proceda la transmiterea concluziilor şi a propunerilor care rezultă în urma verificării documentaţiei prevăzute la alin. (1) lit. a), o dată la 15 zile. Aceste concluzii şi propuneri se comunică şi Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.

(3) Concluziile şi propunerile finale ale comisiei speciale se concretizează într-un raport care se prezintă comisiei parlamentare prevăzute la art. 7 din Legea nr. 42/1990, cel mai târziu la data de 31 martie 1998”.

„Art. 8 - Cererile privind acordarea calităţii de beneficiar al Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care au fost depuse în termen legal, vor fi soluţionate în raport cu măsurile dispuse în baza art. 7 alin. (2) din prezenta hotărâre”.

Ulterior este emisă OUG nr. 184/1999, potrivit căreia „Articolul 5 din Legea nr. 42/1990 se completează după cum urmează:

În cazul în care comisia prevăzută la art. 2 alin. 4 nu finalizează lucrările în vederea cărora a fost instituită, Guvernul, prin Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, este împuternicit să facă propuneri Preşedinţiei României pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1, 2 şi 3, utilizând listele înaintate Guvernului de către organizaţiile revoluţionare legal constituite până la data de 31 decembrie 1992.

Listele cuprinzând propunerile vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, prin grija Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, eventualele contestaţii urmând să fie prezentate comisiei parlamentare prevăzute la art. 7, în termen de 30 de zile de la publicare.

Contestaţiile vor fi soluţionate în termen de 10 zile de la primirea lor, iar hotărârile vor fi comunicate în scris Preşedinţiei României şi contestatarilor."

În 2004 se adoptă Legea nr. 341 care abrogă expres Legea nr. 42/1990, dar care menţine HG nr. 566/1996. potrivit acestei HG, la art. 11 „Comisia constată, din oficiu sau la cererea celor interesaţi, calitatea prevăzută de Legea nr. 42/1990, eliberează certificate doveditoare celor îndreptăţiţi legal şi propune conferirea, de către Preşedintele României, a titlurilor prevăzute de lege”. Potrivit art. 14  din acelaşi act normativ, „în urma analizării şi discutării fiecărui dosar aflat în arhivă sau depus ulterior, comisia emite noul certificat şi îl anulează pe cel anterior emis”.

Art. 23 mai prevede expres: „Dosarul pentru obţinerea certificatului de "Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Reţinut" trebuie să cuprindă:

a) copie legalizată de pe fişa de cameră, de celulă sau de pe adeverinţa eliberată de Ministerul de Interne, Procuratură sau Direcţia generală a penitenciarelor din care să rezulte perioada, locul şi motivul reţinerii (arestării);

b) declaraţie personală;

c) declaraţii din partea a 3 martori care au calitatea de reţinut;

d) copie de pe buletinul de identitate;

e) recunoaşterea din partea unei asociaţii de revoluţionari legal constituită până la data de 30 decembrie 1992, dintre cele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2;

f) alte probe, inclusiv documente utile în susţinerea cererii”.

Fără a mai cita alte texte legale, instanţa constată că legea, atât cea veche, cât şi cea nouă, prevede clar o procedură cvasi-jurisdicţională, care presupune etape în faţa unor organe cu activitate specială.

Nicăieri legea nu prevede intervenţia instanţei de judecată, eventualele litigii fiind contestaţiile ulterioare bazate pe legea contenciosului administrativ, ceea ce nu este cazul în litigiul de faţă. Întrucât reclamantul solicită instanţei direct constatarea calităţii sale de reţinut în Revoluţia din Decembrie 1989 şi obligarea pârâtelor la recunoaşterea acestei calităţi prin emiterea titlului prevăzut de lege, ceea ce nu intră în mod evident în sfera de competenţă a instanţelor, urmează ca excepţia invocată să fie admisă. Ca urmare a admiterii excepţiei, cererea va fi respinsă ca inadmisibilă, fără ca instanţa să mai trebuiască să se pronunţe asupra celorlalte excepţii invocate, care rămân astfel fără obiect.

Domenii speta

Spete similare