Contestatie la executare; titlu executoriu impotriva statului. inlaturarea prevederilor interne contrare tratatelor la care romania este parte

CONTESTATIE LA EXECUTARE; TITLU EXECUTORIU IMPOTRIVA STATULUI. INLATURAREA PREVEDERILOR INTERNE  CONTRARE TRATATELOR LA CARE ROMANIA ESTE PARTE

- Art. 399 si art. 7209  C.proc.civ.

- Art. 1 si 2 din OG nr. 22/2002, modif. prin Lg. nr. 110/2007

- Art. 11 si 20 din Constitutie

- Art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Potrivit articolului 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, dreptul la un proces echitabil se refera şi la faza executării silite a hotărârii judecătoreşti.

Statul are obligatia pozitiva de a executa hotararile judecatoresti  definitive si obligatorii prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun a cere unui particular, care a obtinut o creanta impotriva statului in urma unei proceduri judiciare,  sa initieze procedura executarii silite.

Judecatorul national are obligatia, potrivit art. 20 din Constitutie, sa inlature legea interna in situatia in care tratatele privitoare la drepturile fundamanetale ale omului la care Romania este parte contin prevederi mai favorabile.

I. Procedura

1. La data de 07.08.2008 contestatoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (in continuare AVAS) a trimis prin poştă Judecătoriei sectorului 1, Bucureşti, o contestaţie la executare formulată în contradictoriu cu intimatul T. A., prin care a solicitat:

- anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 568/2008;

- suspendarea executării silite.

2. Contestaţia la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1, Bucureşti la data de 12.08.2008 şi repartizată spre soluţionare, aleatoriu în sistem informatic prin programul Ecris, conform art. 95 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005.. 

3. Contestatoarea  este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995 şi art. 86 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 51/1998.

4. Intimatul, T.A., a depus întâmpinare la data de 27.08.2008, prin d-na avocat D. S. 

Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi C. şi D. din Bucureşti a depus întâmpinare la data de 15.09.2008 prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale.

5. La termenul de judecată din 18.09.2008 instanţa a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al intimatului a d-nei avocat D. S. şi a anulat întâmpinarea depusă de intimat. Totodată a luat act că nu s-a solicitat soluţionarea contestaţiei la executare şi în contradictoriu cu Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi C. şi D. din Bucureşti. A încuviinţat pentru contestatoare proba cu acte.

II. Situaţia de fapt

Prin sentinţa civilă nr. 1064 din 04.03.2005 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială, definitivă şi irevocabilă, contestatoarea AVAS şi terţul SC S.O.V. I. SA, au fost obligate în solidar să plătească intimatului T. A., în calitate de membru al Asociaţiei Investitorilor F.N.I. Târgu Mureş, contravaloarea a 50 de unităţi de fond deţinute la Fondul Naţional de Investiţii, calculată prin raportare la o valoare a unităţii de fond de 103 720 ROL, multiplicată cu indicele inflaţiei pentru perioada cuprinsă între 31.05.2000 şi data plăţii.

La data de 15.07.2008 Asociaţia Investitorilor F.N.I. Târgu Mureş a formulat cerere de executare silită a sentinţei civile nr. 1064 din 04.03.2005 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială, pentru realizarea creanţelor recunoscute în favoarea membrilor săi pe cale judiciară.

Pentru realizarea creanţei intimatului F. D. a fost deschis la Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi C. şi D. din Bucureşti, dosarul de executare nr. 568/2008.

Prin procesul-verbal de actualizare a debitului în funcţie de rata inflaţiei (fila 37) executorul judecătoresc a stabilit cuantumul sumei de bani pentru care se realizează executarea silită ca fiind de 1643,50 lei. 

Prin procesul-verbal privind cheltuielile de executare (fila 38) executorul judecătoresc a stabilit în sarcina debitoarelor, obligaţia de plată a sumei de 738,43 lei cu titlu de cheltuieli de executare.

La data de 31.07.2008 executorul judecătoresc a comunicat debitoarei AVAS o somaţie datată 29.07.2008 prin care i-a cerut să execute în termen de o zi obligaţiile de plată a sumelor de 1643,50 lei, cu titlu de debit, şi 738,43 lei, cu titlu de cheltuieli de executare.

Nu s-a invocat efectuarea altor acte de executare după comunicarea somaţiei din 29.07.2008, către contestatoare.

Dreptul aplicabil: art. 399 şi art. 7209 C.proc.civ., art. 1 şi 2 din OG 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007, art. 11 şi 20 din Constituţie, art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului astfel cum a fost interpretat în hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauzele Şandor vs. România şi Hornsby vs. Grecia din 19.03.1997, Legea nr. 188/2000.

Asupra contestaţiei la executare

Contestaţia la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Actele de executare contestate de debitoarea AVAS sunt somaţia întocmită la data de 29.07.2008 şi procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.

a)cu privire la legalitatea somaţiei din 29.07.2008

1. Somaţia de executare întocmită la data de 29.07.2008 este un act de procedură care se bucură de o prezumţie relativă de legalitate, revenindu-i celui ce solicită anularea, în speţă debitoarei AVAS, conform art. 1169 C.civ., să probeze existenţa unei cauze de nulitate.

Contrar susţinerilor contestatoarei, s-a constatat  în cauză că hotărârea judecătorească pusă în executare, respectiv sentinţa civilă nr. 1064 din 04.03.2005 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială purta mentiunea „definitivă şi irevocabilă” şi faţă de dispoziţiile art. 7209 C.proc.civ., putea fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite întrucât constituia titlu executoriu fără îndeplinirea altor formalităţi. Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că somaţia de executare întocmită pentru aducerea la îndeplinire pe calea executării silite a creanţei constatate în cuprinsul titlului executoriu, nu era lovită de nulitate pentru acest motiv.

2. Susţinerile contestatoarei referitoare la nulitatea somaţiei, fundamentate pe dispoziţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007 au fost considerate nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007, creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate pentru bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.

Potrivit art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007, dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată.

Art. 20 din Constituţie prevede că în cazul în care există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

Art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale prevede dreptul persoanelor fizice sau juridice la un proces echitabil. Potrivit hotărârii pronunţate în cauza Hornsby vs. Grecia din 19.03.1997, garanţiile prevăzute la art. 6 din Convenţie sunt aplicabile şi în faza executării silite a hotărârii judecătoreşti întrucât procesul civil include şi etapa executării silite, având în vedere că în caz contrar, respectiv dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părţi, dreptul de acces la o instanţă ar deveni iluzoriu.

În hotărârea pronunţată în cauza Şandor vs. România din 24.03.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este excesiv, şi prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil, să se pretindă unui creditor al statului să recurgă la o procedură de executare silită pentru a-şi realiza dreptul de creanţă stabilit într-o procedură judiciară.

Creanţa intimatei pentru a cărei realizare s-a început procedura de executare silită şi s-a emis somaţia de executare a fost obţinută într-o procedură jurisdicţională desfăşurată în faţa instanţelor judecătoreşti. Calitatea de debitor aparţine contestatoarei AVAS, iar aceasta este organizată ca instituţie publică. 

Raportat la hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Şandor vs. România, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, care instituie un termen de 6 luni în favoarea debitorului instituţie publică, pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată, termen în care debitorul nu poate fi supus executării silite, chiar condiţionat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligaţiei de plată, constituia o încălcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrară prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale.

Drept urmare, constatând existenţa unui conflict între dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, instanţa, în baza art. 11 şi 20 alin. 2 din Constituţie, având în vedere forţa supralegislativă a tratatelor internaţionale în materia drepturilor omului în dreptul intern, a înlăturat de la aplicare dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că emiterea somaţiei de executare împotriva debitoarei AVAS înaintea expirării termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, era legală.

3. Instanţa nu a analizat susţinerile contestatoarei cu privire la legalitatea modului de stabilire a cuantumului actualizat al debitului în funcţie de rata inflaţiei, având în vedere că aceste apărări au fost invocate numai oral la termenul de judecată din 13.11.2008 şi nu au fost aduse la cunoştinţa intimatului, contestatoarea neefectuând o modificare în scris a contestaţiei la executare, conform art. 132 alin. 1 C.proc.civ., deoarece a apreciat că în aceste condiţii intimatul nu s-a putut apăra cu privire la aceste susţineri.

b) cu privire la legalitatea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare

Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare este, conform art. 3717 C.proc.civ. actul de executare prin care se stabilesc sumele ce urmează a fi plătite cu titlu de cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată.

Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezentau cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite şi faţă de dispoziţiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 şi cele ale Ordinului ministrului justiţiei nr. 2550/2006, în cazul obligaţiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu putea depăşi un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligaţiei de plată a cărei executare se urmărea.

S-a constatat în cauză, contrar susţinerilor debitoarei, că executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului său, dispoziţiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 şi cele ale Ordinului ministrului justiţiei nr. 2550/2006, nefiind incidente tarifele pentru trimiterea unei notificări.

Faţă de aceste considerente, instanta a respins ca nefondată contestaţia la executare prin sentinata civila nr. 15413/21.11.2008  .

În baza art. 274 C.proc.civ., s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare